Ceața se risipește și găsesc calea către Împărăția cerurilor

de Chen Ai, China

Mi-am urmat părinții în credința lor în Domnul încă de când eram copil, iar acum bătrânețea îmi este în fața ochilor. Deși am crezut în Domnul toată viața, problema modului în care să mă dezbar de păcat și să intru în Împărăția cerurilor a fost o ghicitoare de nerezolvat care mi-a provocat o consternare continuă, lăsându-mă pierdut și îndurerat. Îmi doream atât de mult să-mi pot da seama în timpul vieții mele cum să mă dezbar de păcat și să intru în Împărăția cerurilor astfel încât, atunci când îmi sosea clipa, să pot să mă confrunt cu moartea știind că viața îmi era completă și că puteam să-L întâlnesc în cele din urmă pe Domnul cu pace în inimă.

Într-o încercare de a rezolva această dilemă, am consultat avid Biblia, de la Vechiul Testament la Noul Testament și invers, citind Biblia de nenumărate ori. Însă, în cele din urmă, nu am putut găsi un răspuns corect. Rămas fără opțiuni, tot ce puteam face era să-mi concentrez efortul pe a mă comporta pe cât de bine puteam conform învățăturilor Domnului, căci Domnul a spus: „În împărăţia Cerurilor se dă buzna şi cei năvalnici pun mâna pe ea” (Matei 11:12). Dar am descoperit că, în viața reală, indiferent cât de mult mă străduiam, tot nu puteam să mă ridic la înălțimea așteptărilor Domnului din partea mea. Întocmai cum a spus Domnul: „«Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta». Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: «Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi»” (Matei 22:37-39). Domnul ne cere să-L iubim pe Dumnezeu cu întreaga inimă și minte și ca frații și surorile să se iubească unii pe ceilalți. Dar, orice făceam, pur și simplu nu puteam atinge acest fel de dragoste, deoarece dragostea pentru familia mea era mai mare decât dragostea mea pentru Domnul și chiar nu eram capabil să-i iubesc cu adevărat pe frații și surorile din biserică precum mă iubeam pe mine. Din contra, deseori eram meschin și calculat cu ceilalți când erau implicate interesele mele, atât de mult încât îmi erau ațâțate resentimentele. Cum putea cineva ca mine să fie mântuit și să intre în Împărăția cerurilor? Domnul Isus a spus, de asemenea, multe lucruri despre intrarea în Împărăția cerurilor, precum: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă schimbaţi şi nu deveniţi ca şi copilaşii, nu veţi intra niciodată în Împărăţia Cerurilor!” (Matei 18:3). „Căci vă spun că, dacă dreptatea voastră nu o întrece pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor” (Matei 5:20). Nu puteam să pun în practică niciuna dintre aceste cerințe ale Domnului. Deseori mințeam și Îl învinovățeam pe Domnul de fiecare dată când întâlneam ceva care nu-mi era pe plac. Gândurile mele conțineau înșelăciune și necinste și lâncezeam constant în păcat, păcătuind și căindu-mă în continuu. Domnul este sfânt și Biblia spune: „Sfinţirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul!” (Evrei 12:14). Cum putea cineva atât de murdar ca mine să fie vreodată potrivit să intre în Împărăția cerurilor? Acest lucru era foarte frustrant pentru mine. Dar, ori de câte ori citeam despre modul de justificare prin credință așa cum era expus de Pavel în Romani, Galateni și Efeseni – acela că a avea credință și a fi botezat înseamnă că ești, cu siguranță, mântuit, că, dacă noi credem în Domnul în inima noastră și-L recunoaștem prin vorbă, atunci suntem justificați de credință, mântuiți pentru totdeauna și că, atunci când Domnul vine din nou, cu siguranță ne va ridica în Împărăția cerurilor – mă simțeam copleșit de bucurie. Simțeam că nu trebuie să-mi fac griji despre intrarea în Împărăția cerurilor. Dar, apoi, îmi aminteam ce a spus Domnul despre faptul că oamenii vor putea intra în Împărăția cerurilor prin propriile lor eforturi și mă simțeam tulburat. Să fii justificat de credință și apoi să intri în Împărăția cerurilor – putea, oare, să fie atât de simplu? În special când vedeam credincioși bătrâni pioși care se apropiau de sfârșitul vieții lor și care păreau neliniștiți și îngrijorați, atât de mult încât chiar plângeau în hohote, și niciunul dintre ei nu părea fericit să plece, nu mă puteam abține să nu mă întreb: dacă se spune că poți intra în Împărăția cerurilor doar prin justificarea credinței, atunci de ce ei par atât de îngroziți pe paturile lor de moarte? Părea ca și cum ei înșiși nu știau dacă au fost mântuiți sau nu și nici unde vor ajunge după moarte. Am cântărit mult cuvintele Domnului Isus și am analizat și cuvintele lui Pavel și am descoperit că acelea ale lui Isus și ale lui Pavel erau foarte diferite în ceea ce privește cine anume poate intra în Împărăția cerurilor. Conform lui Pavel, o persoană este justificată prin credință doar crezând în Domnul – dacă acesta ar fi cazul, atunci toți ar fi mântuiți. Atunci, de ce a spus Domnul Isus: „Sau Împărăţia Cerurilor este ca un năvod care a fost aruncat în mare şi în care au fost prinşi tot felul de peşti. Când este plin, pescarii îl scot pe ţărm, se aşază şi adună peştii buni în vase, iar pe cei răi îi aruncă afară” (Matei 13:47-48)? De ce, când Domnul Se întoarce în zilele de pe urmă, trebuie să separe grâul de neghină, oile de capre și slujitorii cei buni de cei răi? Din aceste cuvinte rostite de Domnul Isus, este clar că nu toată lumea care crede în El poate intra în Împărăția cerurilor. Așa că m-am întrebat: oare eu sunt mântuit? Și voi putea eu, oare, să intru în Împărăția cerurilor când mor? Aceste întrebări încă îmi rămâneau în minte, ca niște ghicitori, și nu știam cum să răspund la ele.

Într-un efort de a rezolva această problemă, am consultat lucrări scrise de persoane spirituale binecunoscute în decursul veacurilor, dar majoritatea celor citite erau interpretări ale justificării credinței după cum apare în Romani, Galateni și Efeseni, și niciuna dintre acele cărți nu mi-a putut risipi confuzia. Apoi, i-am vizitat pe toți prezbiterii binecunoscuți întru Domnul și am participat la întruniri ale multor diferite confesiuni, dar am constatat că toți spuneau cam aceleași lucruri și nimeni nu-mi putea explica clar taina modului în care să intri în Împărăția cerurilor. Mai târziu, am găsit o nouă confesiune străină ce se bucura de popularitate crescândă și mi-am spus că acest tip de biserică ar putea probabil să vină cu un punct de vedere nou. Și astfel, simțindu-mă însuflețit, m-am dus să particip la una din întrunirile lor. La începutul predicii lor, am considerat-o iluminatoare într-o oarecare măsură, dar, până la sfârșit, am descoperit că și ei predicau calea justificării prin credință și m-am simțit zdrobit de dezamăgire. După întrunire, l-am căutat pe pastorul principal și l-am întrebat: „Pastore, mă tem că nu am înțeles când ați spus: «Odată mântuit, mântuit pentru totdeauna». Ați putea avea mai multă părtășie cu mine despre acest lucru?” Pastorul mi-a răspuns: „Acesta este un lucru foarte ușor de înțeles. Se spune în Romani: «Cine va aduce vreo acuzaţie împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel Care-i îndreptăţeşte. Cine este cel care-i va condamna?» (Romani 8:33-34). Domnul Isus Hristos deja ne-a absolvit pe toți de toate păcatele noastre prin faptul că a fost răstignit. Cu alte cuvinte, toate păcatele noastre, indiferent dacă sunt păcate pe care le-am comis în trecut, păcate pe care le comitem astăzi sau păcate pe care le vom comite în viitor, toate sunt iertate. Suntem pentru totdeauna justificați de credința în Hristos și, dacă Domnul nu ne condamnă pentru păcatele noastre, cine ne-ar putea acuza? Așadar, nu trebuie să ne pierdem încrederea în faptul că vom intra în Împărăția cerurilor.” Răspunsul pastorului m-a făcut și mai confuz, așa că am continuat cu întrebarea: „Cum explicați ce scrie în Evrei: «Dacă noi păcătuim în mod intenţionat, după ce ni s-a făcut cunoscut adevărul, nu mai este nici o jertfă pentru păcat» (Evrei 10:26)?” Fața pastorului s-a înroșit și n-a mai spus nimic, iar întrebarea mi-a rămas fără răspuns. Nu doar că adunarea asta nu-mi înlăturase confuzia, ci, din contra, îmi sporise iritarea. Mi-am spus: „Am crezut în Domnul timp de decenii, dar, dacă nici nu-mi este clar dacă sufletul mi se va duce la Domnul când mor sau nu, nu înseamnă asta că am avut o credință tulbure toată viața?” Apoi, am pornit pe calea de a căuta peste tot răspunsul la problema mea.

În martie 2000, m-am dus să studiez la un seminar coordonat de străini, încrezător că predicile străinilor vor fi superioare și că sigur îmi vor înlătura confuzia. Spre surprinderea mea, totuși, după ce am studiat acolo două luni, timp în care am fost foarte încrezător, am descoperit că toți pastorii predicau aceleași lucruri pe care le știam și că nu era nicio lumină nouă în predicile lor. În timp ce mă aflam acolo, nu am auzit despre nicio predică dătătoare de viață, nici nu am citit măcar un eseu spiritual. Nu doar că nu-mi fusese înlăturată confuzia, ci, din contra, timpul petrecut acolo m-a lăsat și mai confuz. Nu puteam ieși din starea de confuzie și m-am gândit: „Sunt aici de peste două luni, dar ce am câștigat? Dacă nu pot obține provizii de aici, atunci ce sens are să continuu aceste studii?”

Într-o seară după cină, l-am întrebat pe un pastor: „Pastore, ca studenți la teologie, asta este tot ceea ce studiem? Nu putem discuta despre calea vieții?” Pastorul mi-a răspuns foarte solemn: „Dacă nu discutăm aceste lucruri în cadrul studiilor noastre teologice, atunci despre ce ar trebui să discutăm? Tu doar relaxează-te și continuă să studiezi! Suntem cea mai mare organizație religioasă din lume și suntem recunoscuți pe plan internațional. Te vom instrui aici timp de trei ani și apoi vei avea o certificare internațională drept pastor. Când va veni acel moment, poți merge cu certificatul oriunde în lume pentru a predica Evanghelia și a înființa biserici.” Răspunsul pastorului a fost chiar dezamăgitor pentru mine. Nu voiam să fiu pastor, voiam doar să știu cum să intru în Împărăția cerurilor. Așa că l-am întrebat: „Pastore, având în vedere că obținerea unui certificat de pastor deschide atât de multe uși, voi putea să-l folosesc pentru a intra în Împărăția cerurilor?” Auzind asta, pastorul a devenit tăcut. Am continuat. „Pastore, am auzit că sunteți credincios în Domnul de când erați copil. Au trecut acum multe decenii, așa că mă întreb, ați fost mântuit?” El mi-a răspuns: „Da, am fost mântuit.” Am întrebat: „Deci veți putea intra în Împărăția cerurilor?” Încrezător, mi-a spus: „Bineînțeles că voi intra!” Atunci l-am întrebat: „Pot să vă întreb, atunci, pe ce vă bazați când spuneți că veți putea intra în Împărăția cerurilor? Sunteți un om mai drept decât au fost cărturarii și fariseii? Vă iubiți aproapele ca pe dumneavoastră înșivă? Sunteți sfânt? Gândiți-vă la asta: noi încă nu ne putem abține și păcătuim mereu și încălcăm învățăturile Domnului, trăind în fiecare zi în starea celui care păcătuiește ziua și mărturisește seara. Dumnezeu este sfânt, așa că dumneavoastră chiar credeți că vom putea intra în Împărăția cerurilor când suntem atât de plini de păcat?” Pastorul era șocat, fața îi era de un roșu aprins și nu a rostit niciun cuvânt ceva vreme. Reacția lui mi-a părut foarte dezamăgitoare și am simțit că, dacă-mi continuam studiile acolo, nu voi putea să înțeleg taina modului de a câștiga viață și de a intra în Împărăția cerurilor. Așadar, mi-am părăsit studiile la seminar și m-am reîntors în orașul natal.

În timpul călătoriei spre casă, m-am simțit mai rău ca niciodată: mă simțeam de parcă ultima speranță îmi fusese zdrobită. Mi-am spus: „Chiar și la un seminar coordonat de pastori străini, căutarea mea tot nu a descoperit calea pentru a mă elibera de păcat și de a intra în Împărăția cerurilor. Unde altundeva pot merge să caut această cale?” Simțeam că am ajuns la capătul drumului. Chiar în acel moment, mi-a apărut din nou înaintea ochilor imaginea bătrânului meu tată și a unui pastor bătrân plângând pe măsură ce li se apropia ultima clipă. M-am gândit la felul în care și-au petrecut întreaga viață predicând calea justificării prin credință, că oamenii vor intra în Împărăția cerurilor după moarte, dar, în cele din urmă, au murit copleșiți de regrete. Am crezut în Domnul toată viața și le-am spus oamenilor în fiecare zi că vor intra în Împărăția cerurilor când vor muri și, totuși, nu mi-a fost niciodată clar cum se intră, de fapt, în Împărăția cerurilor – voi părăsi această viață copleșit de regrete, ca tatăl meu și pastorul? În toiul durerii mele, mi-au venit în minte aceste cuvinte ale Domnului: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide!” (Matei 7:7). „Așa este”, m-am gândit. „Domnul este fidel, atât timp cât caut cu o inimă adevărată, atunci cu siguranță mă va îndruma. Nu pot să mă dau bătut. Atât timp cât încă respir, voi căuta în continuare calea către Împărăția cerurilor!” Apoi, am venit înaintea Domnului să mă rog: „Doamne, am căutat peste tot un mod în care să mă eliberez de păcat și să intru în Împărăția cerurilor, dar nimeni nu mi-a putut rezolva problema. Doamne, ce să fac? Ca predicator, le spun fraților și surorilor în fiecare zi că ar trebui să fie căutători harnici, să aibă răbdare până la sfârșit și că Tu vei veni să ne iei în Împărăția cerurilor după ce murim. Dar, în acest moment, chiar nu am nicio idee despre cum să mă eliberez de păcat și să intru în Împărăția cerurilor. Nu sunt eu oare orbul care conduce orbii, care-și conduce frații și surorile în groapă? Doamne, unde să mă duc să caut calea către Împărăția cerurilor? Te rog, îndrumă-mă!”

După ce m-am întors în orașul natal, am auzit că multe oi bune și oi fruntașe din biserica noastră au fost furate de Fulgerul de la Răsărit. Calea Fulgerului de la Răsărit oferea o nouă înțelegere și o nouă lumină, spuneau mulți oameni, și chiar pastori cu experiență le admirau predicile. Ori de câte ori auzeam aceste lucruri, mă gândeam: „Se pare că predicile Fulgerului de la Răsărit chiar sunt alese. E păcat că nu am întâlnit pe nimeni din Fulgerul de la Răsărit. Ar fi atât de grozav dacă i-aș putea întâlni cândva! Dacă vine ziua aceea, cu siguranță voi asculta și voi căuta sincer să văd exact de ce predicile lor sunt atât de bune și dacă ei pot să-mi risipească această confuzie care m-a însoțit ani de zile.”

Într-o zi, un lider al bisericii mi-a spus: „Bisericii cutare i-au fost furate multe din oile bune de către Fulgerul de la Răsărit. Toate confesiunile își încuie acum bisericile și trebuie ca și noi să le cerem fraților și surorilor noastre să nu aibă absolut nimic de-a face cu nimeni din cadrul Fulgerului de la Răsărit și mai ales să nu le asculte predicile. Dacă toți credincioșii noștri încep să creadă în Fulgerul de la Răsărit, noi cui vom mai predica?” Am fost dezgustat să-l aud pe conducătorul bisericii spunând acest lucru și mi-am zis: „Biserica noastră este deschisă oricui, așa că de ce trebuie s-o încuiem? De ce nu ai întâmpina un străin venit de departe? Se spune în Biblie: «Nu neglijaţi să arătaţi ospitalitate străinilor, pentru că, prin aceasta, unii au găzduit, fără să ştie, îngeri!» (Evrei 13:2). Avraam a primit străini și a fost astfel binecuvântat de Dumnezeu, având un fiu la vârsta de o sută de ani; Lot a primit doi îngeri și, astfel, a fost salvat din distrugerea Sodomei; Rahab prostituata a primit spioni din Israel și întreaga ei familie a fost salvată; iar o văduvă săracă l-a primit pe profetul Ilie și, astfel, au fost salvați de la foamete timp de trei ani și jumătate. Din atât de mulți oameni, niciunul nu a fost rănit din cauză că a primit străini dintr-un loc îndepărtat, dimpotrivă, cu toții au fost binecuvântați de Dumnezeu. Așadar, este clar că a primi străini este conform voii Domnului. Atunci, de ce să te împotrivești voii Domnului, încuind biserica în mod nesăbuit și neprimind vreun străin înăuntru?” Gândind asta, am scuturat din cap și i-am zis: „Dacă facem asta, suntem contra voii Domnului. Biserica noastră Îi aparține lui Dumnezeu și este deschisă tuturor. Atât timp cât părtășia lor este despre credința în Domnul, ar trebui să întâmpinăm pe oricine, indiferent cine sunt, și ar trebui să căutăm cu mintea deschisă și să explorăm idei împreună. Doar făcând asta vom fi în conformitate cu învățăturile Domnului.”

Într-o zi din iulie 2000, când eram acasă la fratele Wang, am întâlnit două surori care predicau Fulgerul de la Răsărit. După ce ne-am salutat rapid, le-am întrebat: „Întotdeauna m-am întrebat dacă pot fi mântuit și dacă pot intra în Împărăția cerurilor sau nu. Întreaga lume religioasă aderă acum la cuvintele lui Pavel în credința că vom fi mântuiți doar crezând și fiind botezați și că, prin credința în Domnul în inimă și prin recunoașterea Domnului prin vorbă, ești justificat prin credință, mântuit pentru vecie și, cu siguranță, vei fi ridicat în Împărăția cerurilor când Se întoarce Domnul. Însă, personal, nu cred că a intra în Împărăția cerurilor poate fi așa de simplu. După cum se spune în Biblie: «Sfinţirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul!» (Evrei 12:14). Indiferent dacă este vorba despre mine sau despre frații și surorile din jurul meu care își petrec toată ziua lâncezind în păcat, nu cred că oamenii ca noi, care trăiesc în păcat în fiecare zi, pot intra în Împărăția cerurilor. Eu aș vrea doar să știu exact cum să intru în Împărăția cerurilor. Puteți avea părtășie cu mine despre acest subiect?”

Sora Zhou a zâmbit și a spus: „Frate, întrebarea pe care o pui este extrem de importantă. Cum să intre în Împărăția cerurilor este o grijă majoră pentru fiecare credincios. Obținerea lămuririlor în privința acestui aspect înseamnă în primul rând să știi că aceia care cred în Domnul trebuie să se comporte întotdeauna conform cuvintelor Domnului Isus și nu conform celor spuse de oameni. Domnul Isus ne-a spus clar: «Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri» (Matei 7:21). Domnul nu a spus niciodată că putem intra în Împărăția cerurilor doar bazându-ne pe har pentru a fi mântuiți sau fiind justificați de credință. A fi justificat de credință, a fi mântuit pentru vecie datorită credinței și apoi a fi ridicat în Împărăția cerurilor – acelea au fost cuvintele lui Pavel. Pavel a fost doar un apostol, unul din oamenii corupți, și avea și el nevoie de mântuirea Domnului Isus. Cum ar fi fost posibil să hotărască el dacă oamenii pot să intre în Împărăția cerurilor sau nu? Doar Domnul Isus este Domnul Împărăției cerurilor, Împăratul din Împărăția cerurilor; doar cuvintele Domnului sunt adevărul și doar ele posedă autoritate. Așadar, când este vorba despre modul în care putem intra în Împărăția cerurilor, ar trebui să ascultăm doar cuvintele Domnului – acest lucru este neîndoielnic!”

„Apoi, există întrebările: «Ce înseamnă justificarea prin credință și a fi mântuit datorită credinței?» și «Poți să intri în Împărăția cerurilor odată ce ai fost mântuit?» Acestea sunt explicate foarte clar de cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, așa că hai să citim câteva pasaje din cuvintele Lui. Dumnezeu Atotputernic spune: «Știi doar că Isus va coborî în zilele de pe urmă, dar cum va coborî El mai exact? Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau desăvârșit de Dumnezeu, poți fi tu după inima lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu eşti socotit ca păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu eşti păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău, ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus – ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să fii după inima lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și curăța; dacă eşti doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi sfințenia. În acest fel, nu vei fi calificat să te împărtășeşti din binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, eşti incapabil să primeşti direct moștenirea lui Dumnezeu» („Referitor la apelative și identitate” din Cuvântul Se arată în trup). «Deşi Isus a lucrat mult printre oameni, El a desăvârşit doar răscumpărarea întregii omeniri şi a devenit jertfa pentru păcat a oamenilor şi nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influenţa Satanei nu a necesitat doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă pentru păcat, ci şi ca Dumnezeu să facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui, care a fost stricată de Satana. Şi astfel, după ce omului i-au fost iertate păcatele, Dumnezeu S-a întrupat pentru a-l conduce pe om în noua epocă şi a început lucrarea de mustrare şi judecată, şi munca aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toţi cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare şi vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină şi vor dobândi adevărul, calea şi viaţa» (Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”).”

Sora Wang i-a continuat mărturia, spunând: „În Epoca Harului, Domnul Isus a săvârșit lucrarea de răscumpărare a omenirii, devenind jertfă de păcat pentru omenire prin răstignire și răscumpărându-ne din ghearele Satanei. Atât timp cât acceptăm mântuirea Domnului, ne mărturisim păcatele și ne pocăim Domnului, atunci păcatele ne sunt iertate și suntem apoi apți să ne bucurăm de harul și binecuvântările Domnului. Ce vreau să spun prin faptul că «păcatele ne sunt iertate» este că nu mai suntem găsiți vinovați și condamnați la moarte conform legii pentru încălcarea acesteia și asta înseamnă cu adevărat justificarea prin credință și a fi mântuit datorită credinței. Dar asta nu înseamnă că suntem atunci fără păcat sau fără murdărie și nici nu înseamnă că vom putea intra în Împărăția cerurilor. Aceasta este din cauză că, deși păcatele ne pot fi iertate, natura noastră păcătoasă rămâne adânc înrădăcinată în noi și, când întâlnim probleme, încă mințim ades și-i înșelăm pe ceilalți pentru a ne proteja propriile funcții și interese. Când ne bucurăm de harul Domnului, Îi mulțumim și Îl slăvim pe Domnul și ne sacrificăm energic pentru El. Dar, când are loc un dezastru sau i se întâmplă ceva rău familiei noastre, Îl înțelegem greșit pe Domnul și Îl acuzăm, până în punctul în care chiar Îl putem nega și trăda pe Domnul. Și, astfel, cum pot oamenii ca noi, care au fost răscumpărați, dar care păcătuiesc ades și I se opun lui Dumnezeu, să fie vreodată destoinici să intre în Împărăția cerurilor? Dumnezeu este drept și sfânt și nu ar permite niciodată oamenilor murdari și corupți să intre în Împărăția Sa. Ca să ne mântuiască odată și pentru totdeauna de influența Satanei, El săvârșește lucrări conform planului Său de gestionare și nevoilor noastre de omenire coruptă, săvârșindu-Și lucrarea de judecată și de purificare a oamenilor în zilele de pe urmă. Dumnezeu întrupat a exprimat milioane de cuvinte pentru a ne judeca stricăciunea, murdăria, nedreptatea și împotrivirea și pentru a ne arăta calea prin care să ne lepădăm de firile noastre corupte. Atunci când, având experiența judecății și mustrării cuvintelor lui Dumnezeu, ne lepădăm de firile noastre satanice corupte, putem pune cuvintele lui Dumnezeu în practică și am devenit oameni care cu adevărat I se supun și-L slăvesc pe Dumnezeu, doar atunci vom deveni destoinici să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu. De fapt, Domnul Isus a profețit cu mult timp în urmă că Se va întoarce în zilele de pe urmă pentru a săvârși lucrarea judecății. Așa cum El a spus: «Iar dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă» (Ioan 12:47-48). «Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată cu privire la păcat, la dreptate şi la judecată» (Ioan 16:8). Așadar, este clar că, doar acceptând lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, lepădându-ne de firile corupte și obținând purificarea, putem intra în Împărăția lui Dumnezeu.”

După ce am ascultat părtășia surorilor, totul a devenit deodată clar și lumina mi-a umplut imediat inima. „Aha, deci așa se intră în Împărăția cerurilor!”, mi-am spus. „Doar acum înțeleg în sfârșit că Domnul Isus a săvârșit lucrarea de răscumpărare a omenirii, nu lucrarea de a ne elibera de păcat. Domnul ne-a absolvit păcatele, într-adevăr, dar natura noastră păcătoasă rămâne adânc înrădăcinată în noi și noi încă păcătuim și I ne opunem Domnului în mod frecvent și involuntar. Nu e de mirare că nu am putut niciodată să mă eliberez de lanțurile și cătușele păcatului – se pare că este din cauză că nu am acceptat lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă!” Și, astfel, le-am zis celor două surori: „Slavă Domnului! Ascultând cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și părtășiile voastre, știu, în sfârșit, că credința pe care am avut-o – aceea că toți cei care cred în Domnul în inimă și-L recunosc verbal pot fi ridicați în Împărăția cerurilor – este doar noțiunea și închipuirea noastră! Înțeleg acum că lucrarea pe care Domnul Isus a săvârșit-o a fost lucrarea de răscumpărare și că Domnul reîntors va săvârși lucrarea de judecată. Cu alte cuvinte, El ne va curăți și ne va transforma profund firile corupte și doar atunci vom putea intra în Împărăția cerurilor. Nu e de mirare că am citit atât de multe cărți spirituale, dar nu am găsit niciodată soluția la problema păcătoșeniei oamenilor! Surorilor, atunci cum săvârșește Dumnezeu lucrarea de judecată și mustrare în zilele de pe urmă? Puteți avea mai multă părtășie cu mine?”

Atunci sora Wang a spus: „Răspunsul la această întrebare este menționat clar în cuvintele lui Dumnezeu, așa că hai să citim un pasaj din acestea. Dumnezeu Atotputernic spune: «În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu» („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” din Cuvântul Se arată în trup).

Cuvintele lui Dumnezeu ne spun clar că, în zilele de pe urmă, Dumnezeu exprimă toate adevărurile de care avem nevoie pentru a atinge mântuirea deplină, judecându-ne și demascându-ne natura satanică ce I se opune lui Dumnezeu și esența coruptă. Toate aceste cuvinte sunt adevărul, ele transmit autoritatea și puterea lui Dumnezeu și ne dezvăluie ceea ce Dumnezeu are și ceea ce este, precum și firea Sa dreaptă care nu suportă ofensă. Prin judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu și prin revelația faptelor, ajungem să avem o oarecare înțelegere privind natura noastră satanică și adevărul corupției noastre de către Satana; vedem că am fost atât de profund corupți de Satana, încât suntem prin natura noastră aroganți, îngâmfați, necinstiți, înșelători, egoiști, lacomi, răi, dornici să fie mai presus de ceilalți și că tot ceea ce dezvăluim până în profunzime, în oase și sânge, este firea noastră satanică. Dominați de această fire coruptă, ne opunem și ne răzvrătim constant împotriva lui Dumnezeu în ciuda noastră. De exemplu, când lucrăm și ținem predici în bisericile noastre, batem câmpii cu discursuri răsunătoare, ne fălim și ne preamărim astfel încât ceilalți să ne admire și să ne stimeze; deseori mințim și-i înșelăm pe ceilalți pentru a ne proteja propriile interese, chiar mergând atât de departe încât să ne implicăm în intrigi și întreceri unii cu ceilalți; când întâlnim oameni, evenimente, lucruri sau situații care ne contrazic propriile noțiuni, întotdeauna avem cerințe absurde de la Dumnezeu sau nutrim dorințe extravagante și nu ne putem supune orchestrărilor și aranjamentelor lui Dumnezeu. Având experiența judecății și mustrării cuvintelor lui Dumnezeu, ajungem treptat să înțelegem unele adevăruri, obținem o oarecare înțelegere adevărată privind natura noastră satanică și simțim o ură autentică pentru ea și, de asemenea, ajungem să avem o oarecare înțelegere adevărată privind firea dreaptă a lui Dumnezeu. Știm ce fel de oameni iubește și ce fel de oameni urăște Dumnezeu, precum și ce fel de a urma se conformează voii Lui. Învățăm să avem ceva discernământ privind lucrurile pozitive și negative. Odată ce înțelegem aceste lucruri, devenim dispuși să ne lepădăm de trup din adâncul inimii și practicăm în conformitate cu spusele lui Dumnezeu. Încet, în decursul timpului, dorința de a-L venera și de a-L iubi pe Dumnezeu apare înlăuntrul nostru, suntem eliberați de unele dintre lanțurile și cătușele firilor noastre corupte satanice și avem mai puține cerințe iraționale de la Dumnezeu. Devenim capabili să ne ocupăm locul de ființe create și să ne îndeplinim datoria, ne supunem orchestrărilor și aranjamentelor lui Dumnezeu și începem să trăim similar unei adevărate ființe umane. Pe măsură ce avem experiența lucrării lui Dumnezeu, ajungem să avem o profundă apreciere pentru faptul că singura cale ca noi să intrăm în Împărăția cerurilor este să acceptăm lucrarea de judecată și mustrare a lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, să urmăm adevărul, să obținem cunoștințe despre Dumnezeu și despre noi înșine și să ne fie schimbate firile corupte.”

Să aud aceste cuvinte de la Dumnezeu Atotputernic și părtășia surorilor mi-a adus o claritate interioară și mai mare. Adevărurile exprimate de Dumnezeu Atotputernic sunt foarte practice și sunt, într-adevăr, ceea ce noi, oamenii corupți, avem nevoie. Doar acceptând și având experiența lucrării de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă putem să ne lepădăm de lanțurile și cătușele firii noastre corupte pentru totdeauna! Nu m-am putut abține să nu oftez și am spus: „Am crezut în Domnul atât de mulți ani și, totuși, întotdeauna păcătuiesc ziua și apoi îmi mărturisesc acele păcate seara, trăind viața lâncezind în păcat. Dacă Dumnezeu nu ar fi exprimat toate adevărurile pentru a purifica omenirea, dacă nu ne-ar fi arătat calea de a ne descotorosi de firile noastre corupte, cu siguranță aș fi fost înlănțuit atât de strâns de păcat încât nu aș fi găsit niciodată calea spre libertate. Nu e de mirare că Domnul a spus: «Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină» (Ioan 16:12-13). Domnul Isus ne-a spus cu mult timp în urmă că avea mai multe cuvinte să exprime în zilele de pe urmă și că ne va conduce pentru a intra în toate adevărurile. Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic au autoritate și putere, au dezvăluit toate adevărurile și tainele pe care am vrut să le înțeleg, dar nu am putut niciodată, și m-au convins pe deplin. În cele din urmă, am găsit calea pentru a intra în Împărăția cerurilor!” Cele două surori au încuviințat fericite.

Apoi am spus încântat: „Acesta este glasul Domnului. Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors! Ceva ce mi-am dorit atât de mult timp s-a întâmplat în cele din urmă și sunt atât de norocos, atât de binecuvântat! Pe vremea când S-a născut Domnul Isus, Simeon a simțit o fericire incredibilă când L-a văzut pe bebelușul Isus care avea doar opt zile. Să pot să întâmpin întoarcerea Domnului și să ascult cuvântările lui Dumnezeu în timpul vieții mele, sunt cu mult mai norocos chiar și decât Simeon și Îi sunt atât de recunoscător Domnului!” În timp ce vorbeam, am fost copleșit de emoție și am vărsat lacrimi de încântare. Am îngenuncheat pe podea pentru a mă ruga lui Dumnezeu, dar plângeam atât de tare încât nu puteam vorbi; surorile erau și ele emoționate până la lacrimi.

Zbuciumul care mă bântuise atât de mulți ani își găsise în sfârșit rezolvarea în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. M-am gândit la modul în care am căutat peste tot, dar nu am putut găsi niciodată calea purificării care ar conduce spre Împărăția cerurilor, însă acum am găsit-o în sfârșit! Știu că acesta este harul și mântuirea lui Dumnezeu pentru mine! Apoi, participând la întruniri și având părtășie cu frații și surorile privind cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am ajuns să înțeleg din ce în ce mai multe adevăruri și am câștigat o oarecare înțelegere privind voia lui Dumnezeu de a ne mântui. Acum îmi doresc să accept mai mult din judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, să am experiența lucrării Lui, să mă eliberez treptat de firea mea coruptă și să fiu purificat. Slavă lui Dumnezeu!

Anterior: Cuvintele lui Dumnezeu m-au călăuzit pentru a birui ispitele Satanei

Înainte: Ascultă! Cine este Cel care vorbește?

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Domnul S-a arătat în Est

de Qiu Zhen, China Într-o zi, sora mea mai mică m-a sunat să-mi spună că se întorsese din nord și că avea să-mi spună ceva important. Mi-a...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte