de Zheng Lu, China

M-am născut într-o familie creștină. Tatăl meu spunea adeseori: „Crezând în Domnul, păcatele noastre sunt iertate și nu mai suntem păcătoși, iar când Domnul va veni, ne va duce în Împărăția cerurilor, căci Biblia spune: «Căci prin credinţa din inimă se primeşte dreptatea şi prin mărturisirea cu gura se primeşte mântuirea»” (Romani 10:10). Așadar, ani la rând, am crezut că eram justificat și mântuit de credința mea și că voi ajunge în ceruri. Mai târziu, am citit cuvintele Domnului Isus care spuneau: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă schimbaţi şi nu deveniţi ca şi copilaşii, nu veţi intra niciodată în Împărăţia Cerurilor!” (Matei 18:3). „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 7:21). Asta m-a derutat foarte mult. Domnul spune că numai cei care fac voia Tatălui pot ajunge în ceruri și ne spune să nu-i urâm sau să-i invidiem pe ceilalți, ci să ne iubim unul pe altul. Știam că nu trăiesc în acest fel. Mințeam și înșelam tot timpul pentru propriile mele interese și nu eram foarte răbdător cu frații și surorile. Nu puteam să-i iubesc pe ceilalți ca pe mine însumi. Când lucrurile mergeau rău, Îl învinovățeam pe Dumnezeu. Nu Îl iubeam cu adevărat. Nu puteam respecta poruncile Domnului și nu făceam voia lui Dumnezeu. Cum puteam să intru în ceruri? Cuvintele lui Dumnezeu mi-au venit atunci în minte: „Deci fiţi sfinţi, după cum Eu sunt sfânt!” (Leviticul 11:45). Întotdeauna păcătuiam și mă spovedeam, încă strâns legat de păcat. Oare Domnul avea să mă ridice la ceruri când va veni? M-am cufundat în studiul Bibliei, încercând să pricep toate acestea. Am parcurs-o de mai multe ori, dar nu am putut găsi calea de a scăpa de păcat. M-am gândit la ce a spus Pavel: „Ce om nenorocit sunt! Cine mă va elibera din acest trup de moarte?!” (Romani 7:24). Nici măcar Pavel nu a putut să o găsească, deci cum aș putea eu? Nu mai eram tânăr și fusesem credincios cea mai mare parte a vieții mele, dar încă nu eram sigur dacă voi ajunge în ceruri. Mă simțeam atât de patetic și de pierdut. Îmi doream atât de mult să găsesc calea către ceruri și să mă întâlnesc în sfârșit cu Domnul în pace. Așa că am început să vizitez creștini renumiți și cu experiență oriunde se întâmpla să fie, dar nici ei nu m-au putut ajuta. Am participat la câteva adunări ale altor confesiuni, dar vorbeau doar despre aceleași lucruri vechi, despre a fi justificați și mântuiți prin credință. M-am simțit atât de dezamăgit.

Printr-o oportunitate neașteptată, am început să studiez la un seminar condus de străini. Am crezut că predicile străinilor vor fi grozave și că sigur voi găsi răspunsuri acolo. Plin de credință, am studiat acolo timp de peste două luni. Din păcate, în lecțiile sale, pastorul doar citea din cărți despre istoria Bisericii, viața lui Isus, rezumate ale Noului și Vechiului Testament și așa mai departe. Nu a vorbit niciodată despre calea vieții. Într-o seară după cină, l-am întrebat pe pastor: „Ai putea să ne vorbești despre calea vieții?” El a zis: „Exact asta învățăm aici. Suntem cea mai mare organizație religioasă din lume, recunoscută la nivel internațional. După trei ani, vei obține un certificat internațional de pastor. Atunci poți să predici Evanghelia și să înființezi biserici oriunde în lume.” Am găsit acest lucru foarte descurajant. Nu voiam să fiu pastor. Voiam doar să știu cum să ajung în ceruri. Așadar, am întrebat: „Dacă certificatul e atât de important, îl pot folosi pentru a ajunge în ceruri?” Pastorul nu a dat niciun răspuns. Am continuat cu întrebările mele. „Am auzit că ai credință de zeci de ani. Ai fost mântuit? Poți ajunge în ceruri?” Cu încredere deplină, el a spus: „Bineînțeles! Sunt sigur că voi ajunge în ceruri.” Așa că am întrebat: „Pe ce îți bazezi afirmația? Îi iubești pe ceilalți așa cum te iubești pe tine însuți? Te-ai lepădat de păcat și acum ești sfânt? Ai devenit precum un prunc? Nu ne putem abține să nu păcătuim și să nu ne împotrivim învățăturii Domnului tot timpul. Păcătuim ziua și apoi ne mărturisim păcatele noaptea. Dumnezeu este sfânt. Tu spui că oamenii păcătoși ca noi pot intra în Împărăția cerurilor?” După ce am pus aceste întrebări, chipul i s-a înroșit și n-a mai spus niciun cuvânt. Eram distrus. Am renunțat la seminar și m-am întors acasă.

În drum spre casă, eram într-o stare deplorabilă și simțeam că ultima speranță îmi fusese năruită. Habar n-aveam unde să găsesc calea spre ceruri. Chipul plin de lacrimi al bătrânului meu tată mi-a venit apoi în minte. Toată viața, el a predicat justificarea prin credință și faptul că vom ajunge în ceruri când vom muri, dar a murit plin de regrete. Am crezut în Domnul cea mai mare parte a vieții mele și le-am spus oamenilor în fiecare zi că vor ajunge în ceruri când vor muri. Dar acum nu eram sigur cum să intru în Împărăția cerurilor. Aveam să fiu ca tata, murind plin de regrete? M-am gândit brusc la ce a spus Domnul Isus: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide!” (Matei 7:7). „Domnul este loial”, m-am gândit. „Nu pot renunța! Voi continua să caut calea către ceruri până la ultima suflare.” M-am dus înaintea Domnului în rugăciune: „Dragă Doamne, am căutat pretutindeni calea de a scăpa de păcat și a ajunge în ceruri și nimeni nu mă poate ajuta. O, Doamne, ce să fac? Sunt un predicator care le spune oamenilor în fiecare zi să rămână puternici în credința lor și să îndure până la sfârșit pentru a ajunge în ceruri. Dar acum nici măcar eu nu știu cum să scap de păcat și să ajung în ceruri. Nu sunt eu orbul care-i conduce pe orbi, ducându-i pe toți într-o prăpastie? O, Doamne! Unde pot găsi calea către ceruri? Îți cer îndrumare.”

Când am ajuns acasă, am auzit că mulți membri și conducători buni ai bisericilor trecuseră la Fulgerul de la Răsărit. Oamenii spuneau cât de minunate erau predicile lor, că aveau lumină nouă, ba chiar stârneau admirație în unii pastori. M-am gândit: „Cum de n-am întâlnit niciodată pe nimeni de la Fulgerul de la Răsărit? Ar fi minunat să ne întâlnim cu ei într-o zi! Trebuie să merg să cercetez împreună cu ei, să văd de ce predicile lor sunt atât de minunate și dacă ei îmi pot rezolva problema.”

Fratele Wang de la biserica mea trecut pe la mine într-o zi, spunând că două dintre rudele sale care credeau în Dumnezeu Atotputernic erau în vizită și m-a rugat să vin și eu. Am fost foarte fericit când l-am auzit spunând asta și ne-am grăbit spre casa lui. Ne-am prezentat, iar eu le-am expus problema mea, „Am crezut întotdeauna că a fi botezați înseamnă că suntem mântuiți, că a crede în inima noastră și a mărturisi cu gura noastră înseamnă că suntem justificați prin credință, iar când Domnul va veni, El ne va ridica la ceruri. Dar, în ultimii ani, am fost derutat cu privire faptul dacă voi putea să ajung sau nu în ceruri. Nu cred că poate fi atât de simplu. Biblia spune: «Sfinţirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul!» (Evrei 12:14). Eu și ceilalți din biserică păcătuim mereu și nu cred că cei care trăiesc în păcat ca noi pot ajunge în ceruri. Aș dori să știu cum anume putem ajunge în Împărăția cerurilor. Puteți să aveți părtășie cu mine despre asta?”

Zâmbind, sora Zhou a spus: „A intra în Împărăția cerurilor este o preocupare majoră pentru fiecare creștin. În legătură cu această problemă, Domnul Isus ne-a spus clar: «Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri» (Matei 7:21). Domnul este foarte clar. Doar cei care pun cuvintele lui Dumnezeu în practică și Îi fac voia pot intra în Împărăția cerurilor. Domnul nu a spus niciodată că, o dată mântuiți, suntem mântuiți pentru totdeauna, nici că suntem justificați prin credință și că astfel putem intra în Împărăția Lui. Justificarea prin credință a fost un lucru inventat de Pavel. Pavel era doar un apostol, un om corupt. El nu era Hristos, iar cuvintele lui nu erau cuvintele lui Hristos. Nu ne putem baza pe cuvintele lui pentru a ajunge în ceruri. Doar Isus este Domnul și Regele Împărăției cerești. Doar cuvintele Lui au autoritate și sunt adevărul. Noțiunile omului nu sunt adevărul și nu pot stabili standardele pentru a intra în Împărăția Sa. Putem să urmăm doar cuvintele Domnului în această privință. Nu ne putem lua după cuvintele lui Pavel și atâta tot.” Sora Zhou ne-a citit atunci mai multe pasaje din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic despre ce înseamnă a fi justificat și mântuit prin credință și dacă a fi mântuit înseamnă a ajunge în ceruri. Dumnezeu Atotputernic spune: „La acea vreme, lucrarea lui Isus era răscumpărarea întregii omeniri. Păcatele tuturor care credeau în El erau iertate; dacă credeai în El, El te răscumpăra; dacă credeai în El, nu mai erai un păcătos, erai iertat de păcatele tale. Aceasta este ceea ce însemna să fii mântuit și să fii îndreptat prin credință. Totuși, în cei ce credeau, rămânea acel ceva care era răzvrătit și se opunea lui Dumnezeu și acela încă trebuia să fie îndepărtat încet. Mântuirea nu însemna că omul fusese complet câștigat de Isus, ci că omul nu mai era al păcatului, că i se iertaseră păcatele: de credeai, nu aveai să mai aparții vreodată păcatului” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)”). „Știi doar că Isus va coborî în zilele de pe urmă, dar cum va coborî El mai exact? Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau desăvârșit de Dumnezeu, poți fi tu după inima lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu eşti socotit ca păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu eşti păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău, ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus – ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să fii după inima lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și curăța; dacă eşti doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi sfințenia. În acest fel, nu vei fi calificat să te împărtășeşti din binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, eşti incapabil să primeşti direct moștenirea lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Referitor la apelative și identitate”). „Deși Isus a lucrat mult printre oameni, El a completat doar răscumpărarea întregii omeniri și a devenit jertfa pentru păcat a oamenilor și nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu a necesitat doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă pentru păcat, ci și ca Dumnezeu să facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui, care a fost stricată de Satana. Și astfel, după ce omului i-au fost iertate păcatele, Dumnezeu S-a întrupat pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată, și lucrarea aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”).

Sora Wang a avut apoi părtășie, spunând: „Târziu în Epoca Legii, Satana corupea omenirea din ce în ce mai profund, iar oamenii păcătuiau din ce în ce mai mult. Toată lumea era în pericol de a fi condamnată la moarte după lege. Deci Domnul Isus a făcut lucrarea de răscumpărare în Epoca Harului și, prin răstignire, El a devenit jertfa de păcat a omenirii și i-a iertat păcatele. Pe atunci, nu trebuia decât să credem în Domnul, să ne spovedim și să ne căim înaintea Lui, iar păcatele noastre erau iertate și ne puteam bucura de harul pe care ni l-a dăruit. Aceasta era mântuirea pentru oamenii care trăiau sub lege. Această «mântuire» însemna să te eliberezi de condamnarea și de blestemul legii și niciodată să nu mai fii condamnat iarăși de aceasta. Asta înseamnă «a fi mântuit prin credință.» A fi justificat prin credință nu înseamnă că devenim drepți. A fi justificați și mântuiți prin credință nu înseamnă că suntem fără de păcat, că suntem complet puri și am atins mântuirea deplină, sau că putem ajunge în ceruri.” „Deși păcatele noastre au fost iertate, natura noastră păcătoasă și firile noastre satanice sunt încă adânc înrădăcinate în noi. Încă putem să mințim, să înșelăm, să fim geloși și să-i urâm pe ceilalți și adesea săvârșim păcate și ne împotrivim lui Dumnezeu. Cum ar putea oamenii ca noi, atât de plini de firi satanice, care nu ascultă de Dumnezeu și I se împotrivesc, să intre vreodată în Împărăția cerurilor?” „De aceea Domnul Isus a promis să Se întoarcă. Dumnezeu Atotputernic a venit în zilele de pe urmă. El a exprimat toate adevărurile care ne curățesc și ne mântuiesc și face lucrarea de judecată pentru a ne soluționa naturile și firile satanice, a ne mântui pe deplin de păcat și a ne purifica, astfel încât să putem intra în Împărăția cerească. Lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic îndeplinește profeția Domnului Isus: «Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul» (Ioan 16:12-13). «Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă» (Ioan 12:47-48). Iar în 1 Petru se spune: «Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu» (1 Petru 4:17). Experimentând lucrarea de răscumpărare din Epoca Harului, putem doar să ne bucurăm de harul Domnului și să ne fie iertate păcatele. Nu putem să scăpăm de păcat sau să fim curățiți. De aceea trebuie să acceptăm lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, să ne supunem ei, să ne căim cu adevărat și să fim curățiți de corupție pentru a fi liberi de păcat și pe deplin mântuiți o dată pentru totdeauna. După aceea, putem supraviețui dezastrelor, iar Dumnezeu ne va conduce în Împărăția Sa.”

Părtășia surorii mi-a deschis cu adevărat ochii. Ideea de a fi mântuiți de credința noastră și de a ajunge în ceruri era doar închipuirea noastră și era contrară cuvintelor Domnului. Domnul Isus a făcut lucrarea de răscumpărare, nu lucrarea de a șterge păcatul, deci natura noastră păcătoasă rămâne în noi și tot nu ne putem abține să nu păcătuim și să ne împotrivim Lui. Nu e de mirare că nu m-am putut elibera niciodată de păcat în toți acei ani, oricât mă lepădam de trup sau îmi stăpâneam propriul corp. S-a dovedit că era din cauza naturii mele păcătoase și pentru că nu experimentasem noua lucrare a lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic face lucrarea de judecată pentru a dezrădăcina natura noastră păcătoasă și pentru a ne curăți și a ne mântui pe deplin o dată pentru totdeauna. Este exact ce ne trebuie și este atât de minunat! Dar eu nu știam cum ne judeca și ne curățea Dumnezeu în zilele de pe urmă, așa că le-am întrebat pe surori despre asta.

Sora Wang a citit un alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”).

A continuat apoi cu această părtășie: „Dumnezeu Atotputernic exprimă adevărul pentru a ne judeca și a ne curăți în zilele de pe urmă. El dezvăluie natura satanică a omului și firile care se împotrivesc lui Dumnezeu. Prin judecata și revelațiile cuvintelor Sale și a faptelor, vedem cât suntem de corupți de Satana. Suntem aroganți, înșelători și egoiști, răi, lacomi și competitivi prin natura noastră. Firile satanice ne umplu oasele și sângele și cu greu părem oameni. Controlați de aceste firi corupte, nu putem să nu ne împotrivim lui Dumnezeu și să ne răzvrătim. De exemplu, adesea ne lăudăm și ne dăm în spectacol când lucrăm și predicăm pentru a câștiga stima altora. Facem orice pentru propriile interese, ne întrecem pentru prestigiu și uneltim unul împotriva celuilalt. Invidiem și urâm pe oricine e mai bun decât noi, ne sacrificăm numai pentru binecuvântări și pentru a intra în Împărăția Lui, Îl învinovățim și Îl înțelegem greșit pe Dumnezeu în clipa în care ceva merge prost acasă. Judecata și mustrarea lui Dumnezeu ne permit să ne vedem propria corupție. Atunci, urâm cu adevărat natura noastră satanică, începem să simțim remușcări, să ne urâm pe noi înșine și apoi ne căim înaintea lui Dumnezeu. De asemenea, ajungem să aflăm câte ceva despre firea dreaptă a lui Dumnezeu. Începem să ne temem de Dumnezeu și să I ne supunem, putem să ne lepădăm de trup în mod conștient și să practicăm cuvintele lui Dumnezeu, ne putem îndeplini datoria ca ființe create adecvate și începem să trăim o oarecare asemănare umană.” „Experimentând toate acestea, simțim cât de profund ne-a corupt Satana, că trebuie să acceptăm judecata cuvintelor lui Dumnezeu, că firile noastre satanice trebuie curățite, nu ne mai putem împotrivi lui Dumnezeu, iar aceasta este singura cale spre Împărăția lui Dumnezeu.”

Inima mea s-a luminat auzind aceste părtășii. Dacă acceptăm doar lucrarea de răscumpărare din Epoca Harului și nu lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic, atunci, chiar dacă avem credință în Domnul toată viața noastră, păcatul ne va lega întotdeauna, nu vom face niciodată voia lui Dumnezeu și nu vom intra în Împărăția Lui. Dumnezeu Atotputernic care exprimă adevărul și Își înfăptuiește lucrarea de judecată este singura cale către Împărăția cerească! Ani de zile am căutat în lung și-n lat calea spre Împărăția cerească, iar acum am găsit-o în sfârșit. De bucurie, mi-au dat lacrimile – dorința pe care o avusesem îndelung se îndeplinise. Acesta este glasul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors! Când S-a născut Domnul Isus, Simeon a fost copleșit de bucurie să-L vadă la numai opt zile după nașterea Sa. Să pot auzi glasul lui Dumnezeu și să-L întâmpin pe Domnul în timpul vieții mele mă face să mă simt mai fericit și mai binecuvântat decât Simeon! Îi sunt atât de recunoscător lui Dumnezeu Atotputernic!