Încercarea seminției lui moab

de Zhuanyi, China

Dumnezeu Atotputernic spune: „Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât omul să poată fi curățat și schimbat; prin judecata și mustrarea prin cuvânt, precum și prin rafinare, omul poate să-și înlăture corupția și să fie făcut pur. Decât să considerăm că această etapă a lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai potrivit să spunem că este lucrarea purificării. Într-adevăr, această etapă este cea a cuceririi, precum și a doua etapă în lucrarea de mântuire. Prin judecata și mustrarea prin cuvânt, omul ajunge să fie câștigat de Dumnezeu; iar prin folosirea cuvântului, ajunge să rafineze, să judece și să dezvăluie că toată necurăția, noțiunile, motivele și aspirațiile individuale din inima omului sunt complet revelate” („Taina întrupării (4)” din Cuvântul Se arată în trup). „A lucra acum în descendenții lui Moab înseamnă a-i mântui pe cei care au căzut în locurile cele mai întunecate. Chiar dacă au fost blestemați, Dumnezeu dorește să primească slavă din partea lor. Aceasta se datorează faptului că, la început, toți au fost oameni care nu Îl aveau pe Dumnezeu în inimă – a face din ei oameni care Îl ascultă și Îl iubesc este adevărata cucerire și o astfel de roadă a lucrării este cea mai de preț și cea mai convingătoare. Aceasta este câștigarea slavei – aceasta este slava pe care Dumnezeu dorește să o obțină în zilele de pe urmă. Cu toate că acești oameni au o poziție umilă, acum pot primi o mântuire atât de măreață, ceea ce, într-adevăr, este înnobilare din partea lui Dumnezeu. Această lucrare este foarte semnificativă și judecându-i îi câștigă pe acești oameni. El nu îi pedepsește în mod intenționat, ci a venit să îi mântuiască. Dacă El ar continua lucrarea de cucerire în Israel în vremea zilelor de pe urmă, aceasta ar fi lipsită de valoare; chiar dacă ar aduce roadă, nu ar avea nicio valoare și nicio importanță semnificativă, iar El nu ar putea primi toată slava” („Semnificația mântuirii descendenților lui Moab” din Cuvântul Se arată în trup). Ascultarea acestor cuvinte de la Dumnezeu mă face să mă gândesc la încercarea mea, ca urmașă a lui Moab.

Îmi amintesc că, în 1993, Dumnezeu Atotputernic a exprimat Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (2) și Esența și identitatea omului. El a dezvăluit că, în China, aleșii lui Dumnezeu sunt, cu toții, urmași ai lui Moab. La vremea respectivă, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Descendenții lui Moab sunt cei mai umili dintre toți oamenii lumii. Unii oameni întreabă: nu sunt descendenții lui Ham cei mai umili dintre toți? Descendenții marelui balaur roșu și urmașii lui Ham reprezintă lucruri diferite, iar descendenții lui Ham sunt o chestiune diferită: indiferent de modul în care sunt blestemați, ei sunt în continuare descendenții lui Noe; originile lui Moab, între timp, nu erau pure, el se trăgea din deznădejde, iar în aceasta se află diferența” („Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (2)” din Cuvântul Se arată în trup). „Cei pe care îi salvez sunt aceia pe care i-am predestinat cu mult timp în urmă și care au fost răscumpărați de Mine, în timp ce voi sunteți suflete sărmane, care au fost plasate printre oameni ca o excepție de la regulă. Ar trebui să știți că nu aparțineți casei lui David sau lui Iacob, ci a celei lui Moab, care sunt membri ai unui trib ne-evreiesc. Căci nu am încheiat un legământ cu voi, ci doar Mi-am înfăptuit lucrarea, am vorbit printre voi și v-am condus. Sângele Meu nu a fost vărsat pentru voi. Am făcut o lucrare printre voi numai pentru mărturia Mea. Nu ați știut asta?” („Esența și identitatea omului” din Cuvântul Se arată în trup). Am fost atât de uimită! M-am întrebat: „Suntem noi urmași ai lui Moab? E adevărat asta? Moab a fost fiul lui Lot și al fiicei acestuia. El a fost un rod al dezmățului, nefiind din origini pure, așadar, cum am putea noi fi urmașii lui? În credința mea în Domnul, se spunea că noi suntem urmași ai lui Israel, că ne tragem din neamul lui Iacov. Atunci, de ce ar spune Dumnezeu că suntem urmași ai lui Moab? Chiar nu puteam accepta asta, dar apoi, m-am gândit: „Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul și El revelează doar certitudini. Nu poate fi greșit! De ce sunt urmașa lui Moab și de ce m-am născut în China? Credeam că, fiind printre primii care experimentează judecata și mustrarea lui Dumnezeu, printre primii care acceptă lucrarea de judecată și curățare în zilele de pe urmă și fiind o persoană care va fi făcută biruitoare, o credincioasă-model înaintea dezastrelor, statutul meu trebuie să fie mai mare decât al aleșilor lui Dumnezeu din oricare altă țară. Dar, spre surprinderea mea, eram o urmașă a lui Moab și, pe lângă faptul că eram blestemată de Dumnezeu, eram un rod al dezmățului. Eram cea mai josnică, cea mai depravată dintre toți oamenii. Ce ar crede necredincioșii despre mine dacă ar afla despre asta? Ce ar spune membrii necredincioși ai familiei mele? Renunțasem la căminul și cariera mea pentru credință, suferind și sacrificându-mă, dar, în cele din urmă, eram doar o urmașă a lui Moab. Era un lucru atât de umilitor și rușinos! Simțeam că trebuie să sufăr în tăcere. În decursul acelei perioade, în clipa în care mă gândeam că sunt o urmașă a lui Moab, un rod al dezmățului, eram incredibil de rușinată și nu suportam să-mi arăt fața. Am rămas acasă zile la rând, fără să mănânc sau să dorm, și nu am avut tăria să mă ocup deloc de treburile gospodărești. În inima mea, pur și simplu, mă văicăream întruna: „Cum aș putea fi unul dintre urmașii lui Moab? Cum ar putea fi atât de umile descendența și statutul meu? Eram precum cineva care crescuse într-o familie bogată, incredibil de mândru, crezând că e de viță nobilă, dar care, într-o zi, află, din senin, că e de sorginte proastă și că nu aparține deloc acelei descendențe. Simțeam o agitație interioară plină de durere, neputință și tristețe și, pur și simplu, nu puteam accepta acest fapt. Eram plină de nemulțumire, pesimism și confuzie. Credeam că, urmașă a lui Moab fiind, sunt blestemată și că Dumnezeu nu mă va mântui niciodată. Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mă simțeam mai nedreptățită. Era ca și cum o povară enormă mă apăsa pe piept și abia puteam respira. Mă retrăgeam în secret și plângeam singură în baie. Toți sufereau la momentul acela. Unii plângeau ori de câte ori se pomenea despre asta. Era precum spune imnul: „Copiii lui Moab jelesc în chinuri, cu feţe ude de lacrimi. Judecata lui Dumnezeu mă face să tremur. Înlăcrimat, trupul meu e dat focului judecății. Copiii lui Moab plâng în chinuri. Nemiloasa judecată mă trimite în iad. Chin şi mustrare vin peste mine. În încercări Te caut, pe Tine Te strig. Tot mai disperat, cu-atât mai mult mă urăsc. E o tragedie, cred în Tine, însă nu sunt al Tău. Mă simt vinovat şi mă blestem cu remuşcare. Încercarea cuptorului îmi chinuie inima.” („Urmați Mielul și cântați cântări noi”).

În toiul acestui chin pe care-l sufeream, Dumnezeu Atotputernic Și-a făcut cunoscute cuvintele: Semnificația mântuirii descendenților lui Moab, dezvăluind stările noastre și spunându-ne care e voia Lui. Am citit aceste cuvinte de la Dumnezeu: „La început, când v-am conferit statutul de oameni ai lui Dumnezeu, săreați în sus de bucurie mai mult decât oricine altcineva. Dar ce s-a întâmplat imediat după ce v-am spus că sunteți urmaşii lui Moab? Toți v-ați pierdut cu firea! Unde ați zice că vă este statura? Conceptul vostru despre poziție este prea apăsător! […] Ce fel de suferință ați îndurat, dar totuși vă simțiți atât de nedreptățiți? Credeți că, odată ce Dumnezeu v-a chinuit până la un anumit punct, va fi fericit ca și cum Dumnezeu ar fi venit să vă condamne în mod deliberat și, după ce v-a condamnat și judecat, lucrarea Lui va fi terminată. Asta am spus? Nu se datorează asta orbirii voastre? Se datorează asta faptului că voi înșivă nu vă străduiți să faceți lucrurile bine sau că Eu vă condamn în mod intenționat? Nu am făcut asta niciodată – este un lucru pe care l-ați inventat voi. Eu nu am lucrat nicidecum astfel, şi nici nu intenționez să o fac. Dacă aș fi vrut cu adevărat să vă nimicesc, ar fi nevoie să sufăr atât de mult? Dacă aș fi vrut cu adevărat să vă nimicesc, ar mai fi nevoie să vă vorbesc pe un tot atât de serios? Voia Mea este aceasta: după ce vă mântui, doar atunci Mă voi putea odihni. Cu cât este mai umilă o persoană, cu atât mai mult devine obiectul mântuirii Mele. Cu cât sunteți mai capabili să intrați în mod proactiv, cu atât mai fericit voi fi. Cu cât vă descurajați mai mult, cu atât mai supărat voi fi. Întotdeauna vreți să valsați până în fața tronului, dar vă spun, nu aceea este calea de a vă mântui din murdărie. Fantezia de a ședea pe tron nu vă poate desăvârși; acest lucru nu este realistic” („Semnificația mântuirii descendenților lui Moab” din Cuvântul Se arată în trup). M-am simțit foarte vinovată când am citit asta. M-am gândit cum, înainte, când Dumnezeu a spus că vom deveni oamenii Împărăției și că vom fi făcuți biruitori, modele, eu am devenit arogantă și nu am știut cine sunt, crezând că, de vreme ce eram una dintre primii care acceptă judecata și mustrarea lui Dumnezeu și printre primii care sunt desăvârșiți, trebuie să am un statut superior aleșilor lui Dumnezeu din oricare altă țară. Eram atât de îngâmfată, atât de mulțumită de mine însămi! Când Dumnezeu ne-a dezvăluit drept urmași ai lui Moab, am văzut că sunt de sorginte și statut modeste și că sunt blestemată de Dumnezeu. Credeam că Dumnezeu nu mă va mântui niciodată, așa că am căzut pradă pesimismului și nu puteam ieși din starea asta. Mi-am dat seama că dorința mea de statut era mult prea puternică și că statura mea lăsa mult de dorit. De fapt, deși Dumnezeu ne-a dezvăluit ca urmași ai lui Moab, nu a spus niciodată că nu ne va mântui. La urma urmei, El a devenit trup în țara marelui balaur roșu și a exprimat adevăruri pentru a ne judeca, mustra, uda și a avea grijă de noi, astfel încât noi, cei mai murdari și corupți oameni, să putem avea o șansă de a fi mântuiți de Dumnezeu. Toate astea se datorează intențiilor bune ale lui Dumnezeu! Dar eu nu am înțeles voia lui Dumnezeu. Am crezut că un urmaș al lui Moab, cineva atât de murdar și de umil ca mine, va fi foarte detestat și urât de Dumnezeu, că nici pomeneală ca El să mă mântuiască. Am înțeles greșit și m-am plâns, devenind pesimistă și potrivnică lui Dumnezeu. Am fost atât de irațională! La scurt timp după asta, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Chiar dacă nu v-aș fi spus că sunteți descendenții lui Moab, este natura voastră sau locul de naștere lucrul cel mai nobil? Chiar dacă nu v-aș fi spus că sunteți descendenții lui, nu sunteți voi toți copiii adevărați ai lui Moab? Poate adevărul faptic fi schimbat? Oare expunerea naturii voastre acum contrazice adevărata realitate? Uitaţi-vă la cât de servili sunteți, la viețile voastre și la caracterele voastre – nu știți că sunteți mai prejos decât cei mai decăzuți oameni? Cu ce vă puteți mândri? Uitați-vă la poziția voastră în societate. Nu sunteți voi la nivelul cel mai de jos? Credeți că am vorbit în mod eronat? Avraam l-a adus ca jertfă pe Isaac. Ce ați adus voi ca jertfă? Iov a sacrificat totul. Ce ați sacrificat voi? Atât de mulți oameni și-au dat viața, și-au plecat capul, și-au vărsat sângele în căutarea adevăratei căi. Ați plătit voi acel preț? Prin comparație, nu sunteți nicidecum destoinici să vă bucurați de așa mare har, deci vă strică să spun astăzi că sunteți descendenții lui Moab? Să nu aveți păreri prea înalte despre voi înşivă. Nu aveţi nimic cu ce să vă lăudaţi. Așa mare mântuire, așa mare har vi se dă fără plată. Nu ați sacrificat nimic, ci numai v-ați bucurat de har nestingheriţi. Nu vă simțiți rușinați?” („Semnificația mântuirii descendenților lui Moab” din Cuvântul Se arată în trup). Fiecare dintre întrebările lui Dumnezeu au bătut la ușa inimii mele. Am fost atât de stânjenită, atât de rușinată! M-am gândit la sfinții de-a lungul veacurilor: ei I-au fost devotați și ascultători lui Dumnezeu și niciodată nu au dat vina pe El când au trecut prin mari încercări. Au mărturisit ferm pentru Dumnezeu și I-au câștigat încuviințarea și binecuvântările. Avraam s-a supus poruncilor lui Dumnezeu, oferindu-l pe Isaac, preaiubitul său fiu, lui Dumnezeu. El nu a negociat nicio condiție, nici nu a încercat să polemizeze cu Dumnezeu, ci doar s-a supus categoric. Iar când Iov a trecut printr-o mare încercare, pierzând toată averea familiei sale și pe toți copiii săi, trupul lui fiind plin de bube, el tot L-a lăudat pe Dumnezeu, spunând: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie Numele Domnului binecuvântat!” (Iov 1:21). Dar eu m-am născut în țara marelui balaur roșu, am fost educată în doctrina ateismului, a evoluției și a materialismului, din fragedă pruncie. Nu am știut niciodată că există Dumnezeu, cu atât mai puțin, cum să mă închin Lui. Credința mea era doar ca să obțin harul și binecuvântările lui Dumnezeu, astfel încât, ulterior, să pot intra în Împărăția cerurilor și să am o destinație bună. Când m-am confruntat cu o încercare, neavând niciun statut și neprimind nicio binecuvântare, pur și simplu, am înțeles greșit și m-am plâns, devenind pesimistă și potrivnică lui Dumnezeu. Nu eram cu adevărat supusă și nu Îl tratam ca pe Dumnezeu. Pe parcursul acelor ani de credință, mă bucurasem nestingherită de sprijinul cuvintelor lui Dumnezeu și de călăuzirea pas cu pas a lucrării lui Dumnezeu. Nu numai că nu îmi făceam datoria bine pentru a răsplăti dragostea Lui, ci tot ce I-am dat în schimb a fost neînțelegere și văicăreală, răzvrătire și împotrivire. Ce fel de credincioasă eram eu? Chiar și așa, ajunsesem să mă consider lumina ochilor lui Dumnezeu, o persoană importantă pentru El și am crezut că voi avea un statut superior aleșilor lui Dumnezeu din orice alt loc, că merit foarte mult recompensele și binecuvântările lui Dumnezeu. Eram atât de arogantă, încât nu cunoșteam situația reală. Nu aveam deloc conștiință de sine! Dacă Dumnezeu nu ar fi dezvăluit originea mea murdară, umilă, și acum aș crede că provin din una dintre cele douăsprezece seminții ale lui Iacov, că sunt un copil al lui Israel, o urmașă a lui David. Chiar nu-mi era deloc rușine! Acum îmi cunosc identitatea și statutul, așa că stau mai retrasă. Nu sunt la fel de obraznică precum eram înainte. De asemenea, am câștigat puțină rațiune înaintea lui Dumnezeu. Asta e mântuirea lui Dumnezeu pentru mine! Nu ar trebui să am nicio pretenție extravagantă de la Dumnezeu și, chiar dacă nu voi avea un rezultat sau o destinație bună în cele din urmă, tot mă voi supune orânduielii lui Dumnezeu și voi lăuda dreptatea Lui.

Mai târziu, am citit mai mult din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și am înțeles mai mult din semnificația lucrării lui Dumnezeu în seminția lui Moab. Am văzut că asta este ceea ce spun cuvintele lui Dumnezeu. „A lucra acum în descendenții lui Moab înseamnă a-i mântui pe cei care au căzut în locurile cele mai întunecate. Chiar dacă au fost blestemați, Dumnezeu dorește să primească slavă din partea lor. Aceasta se datorează faptului că, la început, toți au fost oameni care nu Îl aveau pe Dumnezeu în inimă – a face din ei oameni care Îl ascultă și Îl iubesc este adevărata cucerire și o astfel de roadă a lucrării este cea mai de preț și cea mai convingătoare. Aceasta este câștigarea slavei – aceasta este slava pe care Dumnezeu dorește să o obțină în zilele de pe urmă.” „Cu toate că acești oameni au o poziție umilă, acum pot primi o mântuire atât de măreață, ceea ce, într-adevăr, este înnobilare din partea lui Dumnezeu. Această lucrare este foarte semnificativă și judecându-i îi câștigă pe acești oameni. El nu îi pedepsește în mod intenționat, ci a venit să îi mântuiască. Dacă El ar continua lucrarea de cucerire în Israel în vremea zilelor de pe urmă, aceasta ar fi lipsită de valoare; chiar dacă ar aduce roadă, nu ar avea nicio valoare și nicio importanță semnificativă, iar El nu ar putea primi toată slava. […] Lucrarea făcută în voi acum nu este în scopul de a vă umili deliberat, ci de a descoperi semnificația lucrării. Este o mare înnobilare pentru voi. Dacă o persoană are raționament și înțelegere, va spune: «Sunt un descendent de-al lui Moab. Chiar nu sunt vrednic de această înnobilare mare din partea lui Dumnezeu de care am parte acum, nici de așa binecuvântări mari. Potrivit celor ce fac și spun, și în concordanță cu starea și valoarea mea – sunt fără discuție nevrednic de așa mari binecuvântări din partea lui Dumnezeu. Israeliții au o mare dragoste pentru Dumnezeu și harul de care se bucură este revărsat asupra lor de El, dar poziția lor este mult mai înaltă decât a noastră. Avraam a fost foarte devotat lui Iahve și Petru a fost foarte devotat lui Isus – devotamentul lor l-a întrecut pe al nostru de o sută de ori și, potrivit faptelor noastre, nu suntem câtuși de puțin vrednici de a ne bucura de harul lui Dumnezeu»” („Semnificația mântuirii descendenților lui Moab” din Cuvântul Se arată în trup). „Descendenții lui Moab au fost blestemați și s-au născut în această țară subdezvoltată; fără nicio îndoială, descendenții lui Moab sunt oamenii cu cel mai jos statut, sub influența întunericului. Deoarece acești oameni au avut statutul cel mai de jos în trecut, lucrarea făcută printre ei este cea mai capabilă să dărâme concepțiile omenești și este, de asemenea, cea mai benefică lucrare pentru întregul Său plan de gestionare (planul mântuirii). Lucrarea Lui printre acești oameni este acțiunea cea mai capabilă de a spulbera concepțiile omenești; cu aceasta, El lansează o epocă; cu aceasta, El spulberă toate concepțiile omenești; cu aceasta, El încheie lucrarea întregii Epoci a Harului. Lucrarea Sa inițială a fost realizată în Iudeea, în interiorul zonei Israelului; în națiunile neamurilor, El nu a făcut nicio lucrare de lansare a vreunei epoci. Etapa finală a lucrării Sale nu este realizată numai printre oamenii națiunilor neamurilor; chiar mai mult decât atât, ea este realizată printre acei oameni blestemați. Acest singur punct este dovada cea mai capabilă de a-l umili pe Satana; astfel, Dumnezeu «devine» Dumnezeul întregii creații din univers și devine Domnul tuturor lucrurilor, obiectul de închinare pentru tot ce are viață” („Dumnezeu este Domnul întregii creații” din Cuvântul Se arată în trup). Înainte, aveam noțiunea că Dumnezeu hotărâse dinainte pe cine va mântui, că aceștia erau aleșii Lui, așa că, de vreme ce chinezii erau urmașii lui Moab, de vreme ce eram cei mai de jos dintre cei de jos, cei care Îl recunoșteau cel mai puțin pe Dumnezeu, care I se împotriveau cel mai mult lui Dumnezeu, și eram blestemați și respinși de Dumnezeu, cu siguranță, El nu ne va mântui. Dar asta nu e deloc ceea ce a făcut Dumnezeu. El nu ne-a abandonat pentru că suntem umili și nu a renunțat la mântuirea noastră pentru că suntem murdari și corupți. Dimpotrivă, El Însuși a devenit trup, suportând o umilință și o suferință uriașă, pentru a veni printre noi, urmașii lui Moab, ca să lucreze, judecând, mustrând, punându-ne la încercare și rafinându-ne în repetate rânduri prin cuvintele Lui. Totul a fost făcut pentru a ne purifica și mântui. Cât de mare e iubirea lui Dumnezeu! E precum atunci când Domnul Isus a mâncat la aceeași masă cu păcătoșii. Cu cât suntem mai murdari și mai umili, cu atât mai mult vedem cât de mari sunt iubirea și mântuirea lui Dumnezeu. Până la urmă, Dumnezeu vrea să ne salveze pe noi, cei mai profund corupți, cei mai murdari și mai de jos oameni, de forțele întunecate ale Satanei, astfel încât să fim mărturie glorioasă pentru El. Asta e ceea ce îl va face cel mai tare de ocară pe Satana. Ăsta e sensul lucrării lui Dumnezeu în seminția lui Moab! De asemenea, lucrarea lui Dumnezeu în seminția lui Moab în zilele de pe urmă a distrus toate noțiunile noastre, permițându-ne să vedem că, pe lângă faptul că El e Dumnezeul israeliților, El e și Dumnezeul tuturor ființelor create. Pe El nu Îl interesează din ce neam provenim, de ce țară sau etnie aparținem, dacă suntem israeliți sau urmași ai lui Moab, dacă suntem binecuvântați sau blestemați de Dumnezeu. Atât timp cât suntem ființe create și atât timp cât urmăm adevărul și ne supunem lucrării lui Dumnezeu, putem fi mântuiți de Dumnezeu. Dumnezeu e corect și drept cu fiecare ființă creată în parte și ceea ce El dă fiecăruia în parte este o șansă la mântuire. Cu cât cugetam mai mult la cuvintele lui Dumnezeu, cu atât simțeam mai mult marea semnificație a lucrării lui Dumnezeu în seminția lui Moab și cât de reale sunt iubirea și mântuirea lui Dumnezeu pentru umanitatea coruptă. Dar, din nefericire, calibrul meu e foarte deficitar, iar înțelegerea mea despre lucrarea lui Dumnezeu e limitată. Pot împărtăși doar o fărâmă din sentimentele și înțelegerea mea, dar nu pot da mărturie bună. Chiar Îi datorez foarte mult lui Dumnezeu.

Acum, dacă mă gândesc retrospectiv la asta, trecând prin încercarea de a fi o urmașă a lui Moab, deși am suferit puțin la vremea respectivă, am ajuns să-mi cunosc propria identitate și valoare. Am câștigat puțină înțelegere despre lucrarea lui Dumnezeu de a mântui omenirea și despre firea Lui dreaptă și, de atunci, nu am mai fost atât de arogantă și mulțumită de mine. Am ajuns să simt cât de umilă și de coruptă sunt că nu sunt vrednică de iubirea și mântuirea Lui și nu mai îndrăznesc să-I fac nicio cerere stranie. Indiferent cum mă tratează Dumnezeu sau ce orânduiește, sunt dispusă să accept asta și să mă supun. Vreau doar să accept sincer judecata și mustrarea din cuvintele lui Dumnezeu și să caut o schimbare în firea vieții mele. Chiar ca urmașă a lui Moab, tot trebuie să urmez adevărul și să mărturisesc ferm pentru Dumnezeu. Faptul că am reușit să mă schimb fie și atât de puțin se datorează întru totul iubirii lui Dumnezeu! „«Noi nu suntem israeliții, ci descendenții părăsiți ai lui Moab, nu suntem Petru, de al cărui calibru nu suntem capabili, și nici Iov, și nici măcar nu putem să ne comparăm cu hotărârea lui Pavel de a suferi pentru Dumnezeu și de a se dedica lui Dumnezeu, și suntem atât de înapoiați, și, prin urmare, nu suntem calificați pentru a ne bucura de binecuvântările lui Dumnezeu. Dumnezeu tot ne-a ridicat astăzi; aşadar, trebuie să-L mulţumim pe Dumnezeu şi, cu toate că avem un calibru sau calificări insuficiente, suntem dispuși să-L satisfacem pe Dumnezeu – avem această hotărâre. Suntem descendenții lui Moab și am fost blestemați. Acest lucru a fost decretat de Dumnezeu, și noi nu suntem capabili să îl schimbăm, dar existența și cunoștințele noastre se pot schimba, și suntem hotărâți să-L satisfacem pe Dumnezeu»” („Hotărârea pe care urmașii lui Moab trebuie să o aibă” din Urmați Mielul și cântați cântări noi).

Înainte: Inima mea-i aparține lui dumnezeu

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Eliberarea inimii

deZheng Xin, Statele Unite Dumnezeu Atotputernic spune: „Lucrarea făcută de Dumnezeu în această epocă este în principal furnizarea...

Eliberarea din capcana zvonurilor

de Xiaoyun, China În trecut, eram angajată ca ofițer în armată. Într-o zi din 1999, un pastor coreean mi-a predicat Evanghelia Domnului...

Mântuită într-un mod diferit

de Huang Lin, China Obișnuiam să fiu o credincioasă de rând în creștinismul carismatic și de când am început să cred în Domnul, niciodată...

Am găsit fericirea adevărată

de Zhang Hua, Cambogia M-am născut într-o familie obișnuită de agricultori. Chiar dacă nu eram bogați, tatăl și mama mea se iubeau foarte...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte