Mulţi oameni nu înţeleg de ce, din moment ce Dumnezeu Atotputernic este întoarcerea Domnului Isus în zilele de pe urmă, Domnul Isus este numit Dumnezeu Atotputernic atunci când vine să facă lucrarea de judecată în zilele de pe urmă. De ce nu continuă să fie numit Domnul Isus? De fapt, Dumnezeu are un nume nou de fiecare dată când parcurge o etapă a lucrării Sale. Acest nume nou este luat de Dumnezeu Însuşi, după cum se potrivește lucrării – nu este ceva pe care oamenii Îl numesc după bunul plac. Numele pe care îl ia Dumnezeu în fiecare etapă a lucrării îşi are fundamentul în Biblie. Numele Domnului Isus Cel care S-a întors, al zilelor de pe urmă, a fost profetizat în Biblie de mult. Isaia a spus: „Iar neamurile vor vedea neprihănirea ta şi toţi împăraţii slava ta: iar ţie ţi se va pune un nume nou, care va fi hotărât de gura lui Iahve”(Isaia 62:2). În cartea Apocalipsei, de asemenea, s-a spus că „Îngerului bisericii din Filadelfia scrie-i: […] Pe cel ce învinge îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai pleca din el; şi voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu, numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care coboară din cer de la Dumnezeul Meu, şi noul Meu Nume” (Apocalipsa 3:7, 12). „Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul, Dumnezeu, Cel Care este, Care era şi Care vine, Cel Atotputernic!” (Apocalipsa 1:8). „Am auzit ceva ca glasul unei mari mulţimi, ca vuietul multor ape şi ca sunetul unor tunete puternice, spunând: «Aleluia! Pentru că Domnul, Dumnezeul nostru cel Atotputernic împărăţeşte!»” (Apocalipsa.19:6). Numele lui Dumnezeu Atotputernic al Epocii Împărăţiei este împlinirea completă a profeţiilor din Cartea Apocalipsei. Numele pe care Dumnezeu îl ia în fiecare epocă are însemnătate profundă şi este strâns legat de lucrarea lui Dumnezeu din timpul acelei epoci. Dumnezeu Atotputernic a dezvăluit misterele legate de acest lucru când a spus: „În fiecare epocă, Dumnezeu face o lucrare nouă și este numit cu un nou nume; cum ar putea El să facă aceeași lucrare în epoci diferite? Cum ar putea El să se agațe de ceea ce este vechi? Numele lui Isus a fost luat pentru lucrarea de răscumpărare, deci ar mai fi El cunoscut sub același nume când Se întoarce în zilele de pe urmă? Ar mai face El lucrarea de răscumpărare? De ce Iahve și Isus sunt unul și, totuși, sunt cunoscuți sub nume diferite în epoci diferite? Nu este deoarece epocile lucrării Lor sunt diferite? Ar putea un unic nume să-L reprezinte pe Dumnezeu în ansamblul Său? Acestea fiind spuse, Dumnezeu trebuie numit cu un nume diferit într-o epocă diferită și trebuie să utilizeze numele pentru a schimba epoca și pentru a o reprezenta. Pentru că niciun nume nu poate să-L reprezinte complet pe Dumnezeu Însuși și fiecare nume este capabil doar să reprezinte aspectul temporal al firii lui Dumnezeu într-o anumită epocă; tot ceea ce trebuie să facă este să Îi reprezinte lucrarea. De aceea, Dumnezeu poate alege orice nume care se potrivește firii Sale pentru a reprezenta întreaga epocă” („Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” din Cuvântul Se arată în trup).

„«Iahve» este numele pe care l-am luat în timpul lucrării Mele în Israel și înseamnă Dumnezeul israeliților (poporul ales al lui Dumnezeu), căruia poate să Îi fie milă de oameni, să îi blesteme pe oameni și să le ghideze viața. Înseamnă Dumnezeu care posedă o mare putere și este plin de înțelepciune. „Isus” este Emanuel și înseamnă jertfa de păcat care este plină de iubire și de compasiune și care îi răscumpără pe oameni. El a făcut lucrarea Epocii Harului și reprezintă Epoca Harului și poate să reprezinte doar o parte a planului de gestionare (planul mântuirii). Cu alte cuvinte, numai Iahve este Dumnezeul poporului ales al Israelului, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacov, Dumnezeul lui Moise și Dumnezeul întregului popor al Israelului. Și, astfel, în epoca actuală, toți israeliții, în afară de poporul evreu, se închină lui Iahve. Ei săvârșesc sacrificii pentru El pe altar și Îl slujesc purtând haine de preoți în templu. Ceea ce speră ei este ca Iahve să apară din nou. Doar Isus este Răscumpărătorul omenirii. El este jertfa care a răscumpărat omenirea din păcat. Adică, numele de Isus a venit din Epoca Harului și a existat datorită lucrării de răscumpărare din Epoca Harului. Numele de Isus a existat ca să le permită oamenilor din Epoca Harului să se nască din nou și să fie mântuiți și este un nume special pentru răscumpărarea întregii omeniri. Și, astfel, numele Isus reprezintă lucrarea de răscumpărare și înseamnă Epoca Harului. Numele Iahve este unul special pentru poporul lui Israel, care a trăit conform legii. În fiecare epocă și în fiecare etapă a lucrării, numele Meu nu este neîntemeiat, ci are o semnificație reprezentativă: fiecare nume reprezintă o epocă. «Iahve» reprezintă Epoca Legii și este onorific pentru Dumnezeul venerat de poporul lui Israel. «Iahve» reprezintă Epoca Harului și este numele Dumnezeului tuturor celor care au fost răscumpărați în Epoca Harului. Dacă omenirea încă tânjește după întoarcerea Mântuitorului Isus din zilele de pe urmă și încă Îl așteaptă să sosească sub înfățișarea pe care a avut-o El în Iudeea, atunci întregul plan de gestionare (planul mântuirii) de șase mii de ani s-ar opri în Epoca Răscumpărării și nu ar mai putea să progreseze. Mai mult, zilele de pe urmă nu ar mai sosi niciodată și epoca nu ar mai cunoaște niciodată un sfârșit. Aceasta se întâmplă pentru că Isus Mântuitorul este numai pentru răscumpărarea și mântuirea omenirii. Am luat numele de Isus de dragul tuturor păcătoșilor din Epoca Harului și nu este numele cu care voi aduce sfârșitul întregii omeniri. Deși Iahve, Isus și Mesia reprezintă toate Spiritul Meu, aceste nume doar denumesc diferitele epoci ale planului Meu de gestionare (planul mântuirii) și nu Mă reprezintă pe Mine pe deplin. Numele pe care Mi le dau oamenii pe pământ nu pot să exprime clar întreaga Mea fire și tot ceea ce sunt. Acestea sunt pur și simplu nume diferite după care sunt numit în diferite epoci. Și astfel, când ultima epocă – epoca zilelor de pe urmă – va sosi, numele Meu se va schimba din nou. Nu Mi se va spune Iahve sau Isus, cu atât mai puțin Mesia, ci Însuși Mărețul și Atoputernicul Dumnezeu și, sub numele acesta, voi aduce sfârșitul întregii epoci. Cândva, am fost cunoscut drept Iahve. Mi s-a spus și Mesia și, odată, oamenii Îmi spuneau Isus Mântuitorul pentru că Mă iubeau și Mă respectau. Dar astăzi nu sunt Iahve sau Isus pe care oamenii Îl cunoșteau în vremurile trecute – sunt Dumnezeul care S-a întors în zilele de pe urmă, Dumnezeul care va aduce sfârșitul epocii. Sunt Dumnezeu Însuși care Se înalță de la capătul pământului, abundând de întreaga Mea fire și plin de autoritate, onoare și glorie” („Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»” din Cuvântul Se arată în trup).

Dumnezeu Atotputernic a spus în mod clar că există o semnificaţie reprezentativă pentru numele pe care îl ia Dumnezeu în fiecare epocă: fiecare reprezintă lucrarea lui Dumnezeu şi firea pe care o exprimă în acea epocă. În timpul Epocii Legii, Dumnezeu a folosit numele de Iahve pentru a proclama legile şi poruncile Sale şi a călăuzi viaţa omenirii pe pământ; în timpul Epocii Harului, Dumnezeu a folosit numele de Isus pentru a face lucrarea de răscumpărare a omenirii; şi în timpul Epocii Împărăţiei, Dumnezeu este numit Dumnezeu Atotputernic, El face lucrarea de judecată începând de la casa lui Dumnezeu pentru a-l purifica, a-l schimba şi a-l mântui pe om. Dumnezeu schimbă epoca folosind numele Lui şi foloseşte acest nume pentru a reprezenta lucrarea epocii. Când Dumnezeu Iahve a făcut lucrarea Epocii Legii, numai prin rugăciunea către numele lui Iahve şi prin ascultarea de legile şi poruncile Lui, oamenii puteau fi binecuvântaţi şi protejaţi de Dumnezeu. Odată cu sosirea Epocii Harului, Dumnezeu a folosit numele de Isus pentru a face lucrarea de răscumpărare, iar oamenii trebuiau doar să-L accepte pe Domnul Isus ca Mântuitor şi să se roage pentru pocăinţă în numele Domnului, pentru a fi iertaţi de păcatele lor şi a se bucura de adevărul şi harul acordat de Domnul Isus. Dacă oamenii încă se agăţau de numele lui Iahve şi refuzau să accepte pe Domnul Isus, atunci pierdeau grija şi protecţia lui Dumnezeu şi cădeau în întuneric, fiind blestemaţi şi pedepsiţi de Dumnezeu ca şi fariseii iudei. Odată cu sosirea zilelor de pe urmă, Dumnezeu foloseşte numele de Dumnezeu Atotputernic pentru a duce la îndeplinire lucrarea de judecată începând de la casa lui Dumnezeu. Numai acceptând numele lui Dumnezeu Atotputernic, făcând față pașilor lucrării lui Dumnezeu şi supunându-se judecăţii şi mustrării lui Dumnezeu Atotputernic, oamenii pot înţelege şi câştiga adevărul, se pot îndepărta de păcat, pot fi purificaţi şi pot primi mântuirea lui Dumnezeu. Toţi aceia care refuză să accepte numele lui Dumnezeu Atotputernic şi resping lucrarea Lui de judecată din zilele de pe urmă sunt incapabili să se elibereze din robia păcatului şi vor fi pentru totdeauna incapabili să intre în Împărăţia cerului.