de Qiuzhi, Singapore

Am fost convertit la creștinism de un prezbiter acum 20 de ani. Mi-a spus că între toate lucrurile din univers, există un singur Dumnezeu adevărat, Care a creat omenirea, Cerul, pământul și toate lucrurile. Acest lucru mi s-a părut fascinant. Ulterior, mi-a spus că Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu și că putem fi mântuiți prin credința în El. Auzind asta, am fost puțin derutat. Nu exista un singur Dumnezeu? Cum putea să aibă un Fiu? Pur și simplu nu puteam înțelege câți de Dumnezeu există, de fapt. După aceea, de câte ori îl vedeam pe pastorul nostru botezând pe cineva, observam că spunea: „Ești botezat în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt.” Confuz, l-am întrebat: „Câți de Dumnezeu există? De ce botezi mereu oamenii în atât de multe nume ale lui Dumnezeu?” Răspunsul lui a fost: „Există un singur Dumnezeu, dar este Treimea, compusă din Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Sunt persoane distincte, dar coexistă într-o singură ființă.” Văzând că tot nu înțelegeam, a continuat: „Acesta este un lucru pe care trebuie să-l cercetezi cu adevărat pentru a-l înțelege. Nu-i nimic dacă nu înțelegi acum. Tu tratează-I pe toți ca pe Dumnezeu. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt lucrează toți împreună.” Explicația lui m-a lăsat tot perplex. Dacă El era un singur Dumnezeu, cum puteau să fie trei persoane? Dar m-am gândit că nu putea fi greșit de vreme ce era un canon de bază al creștinismului, așadar poate era o taină profundă a lui Dumnezeu.

Ulterior, am mers la seminarul teologic ca să-L pot sluji mai bine pe Dumnezeu. Cât am fost acolo, m-am gândit mult și la însemnătatea Treimii. Într-un efort de a-mi clarifica nelămurirea, am început să citesc multe materiale și Scriptura și am întrebat câțiva pastori, dar n-am găsit niciodată un răspuns. După ce mi-am terminat studiile, am făcut voluntariat la Școala Duminicală a unei biserici. Câțiva frați și surori m-au rugat să le explic Treimea. Nu știam ce să fac, așa că our și simplu i-am păcălit cu ce spusese pastorul. Văzând că încă arătau pierduți, m-am simțit foarte prost. Știam că trebuia să-L slujesc pe Domnul, așa că mi-a fost foarte rușine că nu puteam explica ceva de nivel elementar în credința creștină.

În 2007, am participat la Conferința Mondială de Formare a Pastorilor și Prezbiterilor Chinezi. Să văd pastori și predicatori faimoși din toată lumea adunați împreună a fost foarte captivant pentru mine. Voiam să mă folosesc de acest prilej pentru a căuta și rezolva nelămurirea pe care o aveam în suflet. După conferință, am abordat în privința asta un pastor renumit. L-am întrebat despre înțelegerea pe care o avea el asupra Treimii, iar el mi-a spus: „Tatăl hotărăște totul, Fiul execută planul Tatălui, iar Duhul Sfânt administrează planul.” L-am rugat să intre în mai multe detalii, dar a evitat cu iscusință întrebarea. L-am întrebat pe alt pastor despre asta, iar el a spus: „Iahve este Dumnezeu, Domnul Isus este Dumnezeu și Duhul Sfânt este Dumnezeu. Toți sunt Dumnezeu. Roagă-te la Oricare vrei. Cu toate astea, îți sugerez să te rogi la Domnul Isus fiindcă El este Fiul Omului. Are sentimente umane normale și poate vedea în inimile oamenilor. A făcut și multe miracole. Iahve este un Duh; la fel este și Duhul Sfânt. Nu pot fi văzuți sau atinși. De aceea e mai bine să comunici cu Dumnezeul pământesc.” Asta m-a zăpăcit și mai tare și m-am gândit: „De vreme ce niciuna dintre cele trei persoane nu este mai măreață sau mai neînsemnată, cum poate fi mai bine să te rogi la una dintre ele? Nu poate și Iahve Dumnezeu să vadă în inimile noastre și să facă tot felul de miracole?” Văzând că sunt derutat, a adăugat: „Dumnezeu este un Duh și este de nepătruns. Mulți pastori care au decenii de experiență în interpretarea Scripturii tot nu pot explica asta pe deplin, iar eu încă mai cercetez asta.” După aceea, n-am mai avut nimic de întrebat. Gândindu-mă la felul în care pastorul a subliniat importanța rugăciunii, am rămas foarte tulburat. Simțeam că nu este o abordare plină de venerație față de Dumnezeu, dar nu știam cum să înțeleg lucrul acesta. Mi-am păstrat credința în Treime, cu toate nelămuririle pe care le aveam. De fiecare dată când era vorba despre Treime la cursurile de la Școala Duminicală, treceam peste, de teamă să nu-L ofensez pe Dumnezeu greșind, dar nu mi-am lămurit niciodată acest lucru în inima mea.

Mai bine de un deceniu a trecut fulgerător. Am cunoscut-o pe sora Su în 2017. Părtășia ei despre Biblie era foarte luminătoare, iar ea avea o înțelegere foarte profundă. Am câștigat multe din asta. Ulterior, m-a invitat să particip la mici adunări de grup pe internet. Într-una dintre ele, fratele Li ne-a oferit părtășie despre adevărata credință în Dumnezeu și despre povestea din spatele Bibliei. Asta mi-a deschis ochii larg. El a menționat și profețiile din Apocalipsa și a spus: „Lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii are loc în trei epoci. Vechiul Testament a fost Epoca Legii, Noul Testament a fost Epoca Harului, iar Apocalipsa prevestește lucrarea din zilele de pe urmă. Dumnezeu are un alt nume și face o lucrare diferită în fiecare epocă. Numele lui Dumnezeu a fost Iahve în Vechiul Testament, în timpul Epocii Legii, iar El i-a învățat pe oameni despre păcat, emițând legea și poruncile prin Moise îndrumându-i pe oamenii timpurii în viețile lor pe pământ. Târziu în Epoca Legii, nimeni nu respecta legea, cu toții păcătuiau din ce în ce mai mult. Toți se confruntau cu condamnarea și moartea conform legii. Dumnezeu S-a întrupat drept Domnul Isus ca să-i salveze pe oameni de la condamnare. El Însuși a fost răstignit pentru a ne răscumpăra păcatele. Atât timp cât Îl acceptăm pe Domnul Isus, mărturisim și ne căim Lui, păcatele ne pot fi iertate. Dar tot mai avem o natură păcătoasă, așa că păcătuim și mărturisim în continuare. Nu suntem curățiți sau eliberați de legăturile păcatului. În privința aceasta, nu suntem vrednici de Împărăția Cerurilor. În zilele de pe urmă, Dumnezeu exprimă adevărul conform nevoilor omenirii. El lucrează pentru a judeca și curăți omenirea, pentru a ne rezolva natura păcătoasă și a ne mântui complet de sub stăpânirea Satanei. Acestea sunt cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu de mântuire a omenirii. Fiecare etapă a lucrării Lui se bazează pe nevoile omenirii. Prin aceste trei etape ale lucrării, cunoaștem păcatul, ne sunt răscumpărate păcatele și suntem, rând pe rând, eliberați de ele. Acceptarea lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă pentru a ne elibera de păcat este singura cale prin care putem fi complet mântuiți și putem intra în Împărăția lui Dumnezeu.”

Fratele Li a avut părtășie spunând că cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu sunt strâns interconectate și a corelat acest lucru cu Biblia. Asta m-a captivat. Citisem Biblia de multe ori și ascultasem atât de multe predici, dar nu auzisem pe nimeni să aibă părtășie atât de clară despre lucrarea lui Dumnezeu. Fratele Li a continuat trimițând un pasaj. „De la lucrarea lui Iahve până la cea a lui Isus, și de la lucrarea lui Isus până la cea a etapei actuale, aceste trei etape acoperă într-un fir continuu întregul sortiment al gestionării lui Dumnezeu și sunt toate lucrarea unui singur Duh. De la crearea lumii, Dumnezeu a fost întotdeauna ocupat cu gestionarea omenirii. El este Începutul și Sfârșitul, El este Primul și Ultimul și El este Cel care începe o epocă și Cel care încheie epoca. Cele trei etape ale lucrării, în diferite epoci și în diferite locații, sunt fără îndoială lucrarea unui singur Duh. Toți aceia care separă aceste trei etape se află în opoziție față de Dumnezeu. Acum, se cuvine să înțelegi că toată lucrarea din prima etapă și până astăzi este lucrarea unui singur Dumnezeu, lucrarea unui singur Duh. În privința aceasta nu poate exista nicio îndoială” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)”). După citirea cuvintelor lui Dumnezeu, fratele Li a avut părtășie: „Este un singur Dumnezeu. Dumnezeu a creat toată omenirea și Însuși Dumnezeu gestionează și mântuiește oamenii. De la Facerea lumii și până acum, El a lucrat să mântuiască omenirea și, deși numele Lui sunt diferite în fiecare etapă a lucrării, iar lucrarea, timpurile și locurile sunt diferite, toate sunt făcute de un singur Dumnezeu. Fiecare etapă a lucrării e construită pe baza precedentei, mai măreață și mai profundă cu fiecare etapă.” Am fost foarte surprins să aud asta și m-am gândit: „El spune că fiecare etapă a lucrării este făcută de același Duh, așa că Iahve și Domnul Isus sunt același Duh. Există un singur Dumnezeu, nu trei Duhuri! Părtășia fratelui Li are sens și nu văd niciun lucru de care să mă îndoiesc sau pe care să-l infirm. Însă pe baza spuselor sale, nu înseamnă asta că Treimea în care am crezut nu are o bază? Deși au existat dezbateri în lumea religioasă despre singularitatea sau pluralitatea lui Dumnezeu, majoritatea oamenilor cred în Treime. Nu se pot înșela cu toții. Nu am mai auzit acest fel de părtășie până acum. Există o nouă înțelegere în comunitatea religioasă?” Fără să mă pot liniști, am plecat devreme ca să mă pot gândi la asta.

Încercând să clarific lucrurile, am început să răsfoiesc din nou Biblia și să mă uit la multe resurse de predicare. Am cercetat zile în șir fără niciun rezultat. În acel moment, am început să mă simt tensionat, și m-am gândit: „Părtășia fratelui Li e diferită de ceea ce spune lumea religioasă, dar e inedită și conform Bibliei. Oare nu ar trebui să particip la următoarea adunare? Dacă particip în continuare și resping ideea de Treime, sunt sigur că voi fi exclus din comunitatea religioasă. Pe de altă parte, am primit o luminare din părtășia lui pe care n-o pot primi la biserică. N-aș vrea să-i întorc spatele pur și simplu.” Nu mă puteam decide, așa că am găsit acel pasaj din cuvintele lui Dumnezeu pe care fratele Li îl trimisese în adunare. Cugetam în timp ce citeam și, cu cât mă gândeam mai mult, cu atât simțeam că niciun om de rând nu putea născoci asta. Și niciun om spiritual nu ar îndrăzni să vorbească pe acel ton despre lucrarea lui Dumnezeu de gestionare. Să fie cu adevărat cuvintele lui Dumnezeu? După ce m-am gândit mult, am decis că nu contează ce credea lumea religioasă, eu trebuia să ascult părtășia fratelui Li și să văd dacă îmi putea clarifica nelămurirea.

În următoarea adunare, le-am împărtășit dubiile mele despre Treime, iar aceasta a fost părtășia lui: „Mulți oameni religioși se agață de ideea Treimii. Ei cred că există un singur Dumnezeu și trei persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, care se ocupă de diferite părți ale lucrării lui Dumnezeu de gestionare. Însă ne-am gândit vreodată de unde vine această idee? A spus Dumnezeu ceva vreodată despre Treime? A fost mărturie Duhul Sfânt pentru ea? Au vorbit profeții despre ea? Sigur că nu! De fapt, ideea de Treime a apărut prima dată în Conciliul de la Niceea, la peste trei sute de ani după vremea Domnului și a fost statornicit după dezbateri aprige între conducătorii religioși. De atunci, majoritatea oamenilor religioși au început să creadă că singurul nostru Dumnezeu Care a creat toate lucrurile este Treimea. Ei cred că, în afară de Domnul Isus, în Ceruri mai este Tatăl și Duhul Sfânt, că există trei Dumnezei, trei Duhuri. Dacă le-am urmări logica, Dumnezeu ar fi singurul Dumnezeu adevărat? Ei umblă strigând că există un singur Dumnezeu, dar cred în Treime. Nu este o contradicție? Nu este absurd? Nu a existat niciodată nimic despre Treime în Vechiul Testament, iar în cei trei ani și jumătate cât a lucrat Domnul Isus pe pământ, El nu a spus nimic despre existența unei Treimi. De ce ar fi apărut ideea aceea după ce Domnul Isus Își sfârșise lucrarea? Fiindcă oamenii nu au înțeles esența întrupării. Duhul Sfânt a mărturisit că Domnul Isus era Fiul preaiubit al lui Dumnezeu, iar ei L-au văzut rugându-Se Tatălui Său din Ceruri, așa că și-au format noțiuni despre Dumnezeu. Credeau că sunt trei Dumnezei: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Au extrapolat ceea ce și-au închipuit și au făcut acea încercare forțată de a-L delimita pe Dumnezeu. Filip, de exemplu. El nu știa că Domnul Isus e Dumnezeu întrupat, așa că I-a cerut Domnului să I-l arate pe Tatăl. Domnul Isus a răspuns clar: «De atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filip? Cel ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl. Cum de spui: „Arată-ni-L pe Tatăl!”?! Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la Mine, ci Tatăl, Care locuieşte în Mine, Îşi face lucrările Lui» (Ioan 14:9-10). Domnul Isus a spus și: «Eu şi Tatăl una suntem» (Ioan 10:30). Domnul Isus a spus foarte clar că Ei sunt unul, că sunt un singur Dumnezeu, un singur Duh.”

Apoi fratele Li a redat un videoclip cu o lectură a câtorva dintre cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Dacă vreunul dintre voi spune că Treimea există într-adevăr, atunci explicați ce este, mai exact, acest singur Dumnezeu în trei persoane. Ce este Tatăl Sfânt? Ce este Fiul? Ce este Duhul Sfânt? Iahve este Tatăl Sfânt? Isus este Fiul? Atunci cum este cu Duhul Sfânt? Tatăl nu este un Duh? Esența Fiului nu este, de asemenea, un Duh? Lucrarea lui Isus nu a fost lucrarea Duhului Sfânt? Lucrarea lui Iahve nu a fost, la acea vreme, realizată de un Duh, la fel ca lucrarea lui Isus? Câte Duhuri poate avea Dumnezeu? Conform explicației tale, cele trei persoane – ale Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt – sunt una; dacă așa stau lucrurile, atunci există trei Duhuri, dar pentru a fi trei Duhuri înseamnă că trebuie să existe trei Dumnezei. Aceasta înseamnă că nu există un singur Dumnezeu adevărat; cum poate un astfel de Dumnezeu să aibă încă esența inerentă a lui Dumnezeu? Dacă accepți că există doar un singur Dumnezeu, atunci cum poate El să aibă un fiu și să fie tată? Nu sunt toate acestea pur și simplu noțiunile tale? Există doar un Dumnezeu, numai o persoană în acest Dumnezeu și doar un Duh al lui Dumnezeu, așa cum este scris în Biblie că: «Există un singur Duh Sfânt și un singur Dumnezeu». Indiferent dacă există sau nu Tatăl și Fiul despre care vorbești, până la urmă există doar un Dumnezeu, iar esența Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt, în care voi credeți, este esența Duhului Sfânt. Cu alte cuvinte, Dumnezeu este un Duh, însă El este capabil să devină trup și să trăiască printre oameni, precum și să fie mai presus de toate lucrurile. Duhul Său este atotcuprinzător și omniprezent. El poate fi, în același timp, în trup și în univers și deasupra acestuia. De vreme ce toți oamenii spun că Dumnezeu este singurul Dumnezeu adevărat, atunci există un singur Dumnezeu, care nu poate fi separat de nimeni după pofta inimii! Dumnezeu este un singur Duh și o singură persoană. Și Acesta este Duhul lui Dumnezeu.” „Totuși, unii ar putea spune: «Tatăl este Tatăl; Fiul este Fiul; Duhul Sfânt este Duhul Sfânt și, în cele din urmă, Ei vor fi făcuți una». Atunci cum ar trebui să-I faci una? Cum pot Tatăl și Duhul Sfânt să fie făcuți una? Dacă ar fi, în mod inerent, doi, atunci indiferent de modul în care Ei sunt uniți, nu ar rămâne două părți? Când vorbești despre a-I face una, oare nu înseamnă aceasta unirea a două părți separate pentru a face un întreg? Dar nu au fost Ei două părți înainte de a fi făcuți un întreg? Fiecare duh are o esență distinctă, iar două duhuri nu pot fi transformate într-unul singur. Un duh nu este un obiect material și nu seamănă cu nimic altceva din lumea materială. După părerea omului, Tatăl este un Duh, Fiul un altul, iar Duhul Sfânt încă unul, apoi, cele trei Duhuri Se amestecă ca trei pahare de apă într-unul singur. Nu-i așa, atunci, că cele trei pahare au făcut unul? Aceasta este pur și simplu o explicație eronată și absurdă! Nu înseamnă aceasta divizarea lui Dumnezeu? Cum pot Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt să fie Toți făcuți una? Nu sunt Ei trei părți, fiecare de naturi diferite?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Oare există Treimea?”). Apoi a avut părtășie: „Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic diseacă temeinic și limpede erezia Treimii. Putem vedea că Dumnezeu este singurul Dumnezeu adevărat, că El este Duhul Sfânt, Care este numai unul, numai că sub diferite nume. Dumnezeu întrupat este Duhul Sfânt întrupat, iar esența trupului Său este Duhul Sfânt. Oricum L-am numi în rugăciune, Dumnezeu, Duhul Sfânt și Dumnezeu întrupat sunt unul și același, un singur Duh. Nimeni nu poate nega acest fapt. Dumnezeu este Stăpânul tuturor lucrurilor din univers. El este Duhul atotputernic, omniscient și atotcuprinzător. Este omniprezent și atotputernic. El poate crea Cerurile, pământul și toate lucrurile și poate îndruma viețile oamenilor pe pământ. De asemenea, Se poate întrupa drept Fiul Omului pentru a răscumpăra și mântui oamenii, conform nevoilor lor. Duhul lui Dumnezeu controlează și toate lucrurile din univers. Dacă ne-am lua după ce spune lumea religioasă, că Iahve Dumnezeu este Tatăl care a creat universul și Se află în Ceruri făcând lucrarea de gestionare și planificare, în vreme ce Domnul Isus este Fiul, trimis de Tatăl să răscumpere omenirea, atunci, odată ce Domnul Isus avea să învie și să Se înalțe la cer, El n-ar mai fi avut nimic de făcut. Ar fi trebuit să se bazeze pe Duhul Sfânt. Fiecare persoană a Treimii are rolul ei. Există o responsabilitate pentru Ceruri și pentru pământ și pentru lucrarea făcută în omenire. Nu înseamnă asta a-L împărți pe Dumnezeu în trei părți? Ar mai fi Dumnezeu atunci atotputernic, atotștiutor, singurul Dumnezeu adevărat? Nu este o contradicție? Există un singur Dumnezeu și El Însuși gestionează și mântuiește omenirea. A-L împărți în trei înseamnă a-L segmenta. Asta este împotrivire și blasfemie față de Dumnezeu!”

Cuvintele lui Dumnezeu au fost foarte emoționante pentru mine. Am văzut că Treimea pe care o păstrasem în inima mea ani la rând pur și simplu nu exista! Credeam în Domnul de ani buni și insistam mereu că Dumnezeu este unul și singurul, dar L-am împărțit în trei persoane și după aceea nu am mai știut cum să le facem iarăși un singur Dumnezeu. Nu a fost o nesăbuință? M-am gândit la acei pastori faimoși, cu explicațiile lor contradictorii despre Treime. Când se chinuie să clarifice lucrurile, spun că Dumnezeu este de nepătruns și misterios. Ne acoperă ochii cu un văl. Am văzut că a crede în Dumnezeu, fără a-L cunoaște, și a-L diviza înseamnă împotrivire și lipsă de respect față de El. La gândul acesta, am simțit că Îi sunt într-adevăr dator lui Dumnezeu. Însă tot eram derutat, fiindcă Biblia spune: „Imediat după ce a fost botezat, Isus a ieşit din apă. Şi iată că cerurile (Îi) erau deschise şi L-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: «Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea!»” (Matei 3:16-17). Dumnezeu este un sigur Duh, un singur Dumnezeu. Domnul Isus a fost botezat în Iordan, iar Duhul Sfânt a mărturist că El era Fiul lui Dumnezeu. Mai erau și toate acele instanțe în care Domnul Isus S-a rugat Tatălui Său din Ceruri. Ce să înțelegem din asta? Chiar voiam să înțeleg acest lucru, așa că l-am întrebat pe fratele Li.

A spus: „Da. Domnul Isus S-a rugat lui Dumnezeu și L-a numit Tatăl Său din Ceruri. Există o taină în asta. Înainte ca Domnul Isus să-Și înceapă lucrarea de slujire, El nu a știut că era Dumnezeu întrupat fiindcă atunci când Duhul lucrează în trup, El este normal, nu supranatural. Este exact ca un om de rând. Așa că sigur că S-a rugat Tatălui Său din Ceruri. Acesta era Domnul Isus Care, în calitate de ființă umană, Se ruga Duhului lui Dumnezeu. E perfect normal. Când Domnul Isus Și-a început lucrarea de slujire, Duhul Sfânt a vorbit, fiind mărturie că El era Dumnezeu întrupat. Abia atunci Și-a aflat adevărata identitate. Însă tot S-a rugat la Tatăl, ceea ce arată că Hristos este smerit și ascuns și că esența Lui este complet supusă lui Dumnezeu. Să urmărim un videoclip cu lectura cuvintelor lui Dumnezeu Atotputernic care clarifică asta.” Dumnezeu Atotputernic spune: „Când Isus L-a numit pe Dumnezeu din ceruri cu numele de Tată, în timp ce S-a rugat, acest lucru a fost făcut doar din perspectiva unui om creat, doar pentru că Duhul lui Dumnezeu Și-a asumat un trup obișnuit și normal și a avut acoperământul exterior al unei ființe create. Chiar dacă în El era Duhul lui Dumnezeu, aspectul Său exterior era încă acela al unui om normal; cu alte cuvinte, El devenise «Fiul Omului», despre care au vorbit toți oamenii, inclusiv Isus Însuși. Dat fiind că El este numit Fiul omului, El este o persoană (fie ea bărbat sau femeie, în orice caz, una cu învelișul exterior al unei ființe umane) născută într-o familie normală de oameni obișnuiți. Prin urmare, pentru Isus să-L numească pe Dumnezeu din ceruri cu numele de Tată a fost la fel ca pentru voi când L-ați numit pe El la început Tată; El a făcut acest lucru din perspectiva unui om creat. Vă mai amintiți rugăciunea Tatăl nostru pe care Isus v-a învățat să o memorați? «Tatăl nostru din ceruri…» El le-a cerut tuturor oamenilor să-L numească pe Dumnezeu din ceruri cu numele de Tată. Și din moment ce și El, de asemenea, L-a numit Tată, El a făcut acest lucru din perspectiva unuia care se află pe picior de egalitate cu voi toți. Din moment ce L-ați numit pe Dumnezeu din ceruri cu numele de Tată, Isus S-a văzut pe Sine ca fiind pe picior de egalitate cu voi și ca un om pe pământ ales de Dumnezeu (adică Fiul lui Dumnezeu). Dacă Îl numiți pe Dumnezeu Tată, nu este aceasta pentru că voi sunteți ființe create? Oricât de mare ar fi autoritatea lui Isus pe pământ, înainte de răstignire, El a fost numai un Fiu al omului, guvernat de Duhul Sfânt (adică Dumnezeu) și una dintre ființele create ale pământului, pentru că El încă trebuia să-Și finalizeze lucrarea Sa. Prin urmare, a-L numi pe Dumnezeu din ceruri Tată, a însemnat doar umilința și ascultarea Lui. Adresarea Sa către Dumnezeu (adică Duhul din ceruri) într-o asemenea manieră, nu dovedește totuși că El a fost Fiul Duhului lui Dumnezeu din ceruri. Mai degrabă, se poate spune pur și simplu că perspectiva Lui a fost diferită, nu că El a fost o persoană diferită. Existența unor persoane distincte este o aberație! Înainte de răstignirea Sa, Isus a fost un Fiu al omului legat de limitările trupului și El nu a posedat complet autoritatea Duhului. De aceea El nu putea decât să caute voia lui Dumnezeu Tatăl din perspectiva unei ființe create. Așa cum El S-a rugat de trei ori în Ghetsimani: «Nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu». Înainte de a fi pus pe cruce, El a fost doar Regele Evreilor; El a fost Hristos, Fiul Omului, și nu un trup de slavă. De aceea, din punctul de vedere al unei ființe create, El L-a numit pe Dumnezeu Tată.” „Mai sunt alții care spun: «Nu a spus Dumnezeu în mod expres că Isus era Fiul Lui iubit?» Isus este Fiul iubit al lui Dumnezeu, în care Își găsește plăcerea – acest lucru a fost cu siguranță spus de Dumnezeu Însuși. Acesta a fost Dumnezeu purtându-Și mărturie Lui Însuși, dar doar dintr-o perspectivă diferită, aceea a Duhului din ceruri purtând mărturie propriei Sale întrupări. Isus este întruparea Lui, nu Fiul Său din ceruri. Înțelegi? Nu indică vorbele lui Isus, «Eu sunt în Tatăl și Tatăl în Mine», faptul că Ei sunt un singur Duh? Și oare nu din cauza întrupării au fost Ei separați între cer și pământ? În realitate, Ei sunt încă unul; indiferent de situație, este pur și simplu vorba de Dumnezeu purtându-Și mărturie Lui Însuși. Datorită schimbării veacurilor, a cerințelor lucrării și a diferitelor etape ale planului Său de gestionare, apelativul pe care omul i-L dă, de asemenea diferă. Când a venit să ducă la îndeplinire prima etapă a lucrării, El putea fi numit doar Iahve, care e păstorul israeliților. În a doua etapă, Dumnezeul întrupat putea fi numit doar Domn și Hristos. Dar la acel moment, Duhul din ceruri a afirmat doar că El era Fiul preaiubit al lui Dumnezeu și nu a făcut nici o mențiune despre faptul că El este singurul Fiu al lui Dumnezeu. Acest lucru pur și simplu nu s-a întâmplat. Cum ar putea Dumnezeu să aibă un singur copil? Atunci Dumnezeu nu ar fi devenit om? Pentru că El era întruparea, El a fost numit Fiul iubit al lui Dumnezeu și, din aceasta a rezultat relația dintre Tată și Fiu. Era pur și simplu din cauza separării dintre cer și pământ. Isus S-a rugat din perspectiva trupului. De vreme ce a îmbrăcat un trup al unei umanități atât de normale, El, din perspectiva trupului, a spus: «Învelișul Meu exterior este cel al unei ființe create. De vreme ce am îmbrăcat un trup pentru a veni pe acest pământ, acum sunt la o distanță foarte, foarte mare de Cer». Din acest motiv, El nu putea să Se roage lui Dumnezeu Tatăl, decât din perspectiva trupului. Era datoria Lui și cu aceasta ar fi trebuit să fie înzestrat Duhul întrupat al lui Dumnezeu. Nu se poate spune că El nu era Dumnezeu doar pentru că Se ruga Tatălui din perspectiva trupului. Deși El era numit Fiul preaiubit al lui Dumnezeu, El încă era Însuși Dumnezeu, căci El nu era decât întruparea Duhului, iar esența Lui era, încă, Duhul” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Oare există Treimea?”).

Fratele Li și-a continuat părtășia spunând: „Domnul Isus era Dumnezeu întrupat. El era Duhul lui Dumnezeu din trupul Fiului Omului, Care avea umanitate normală. Nu arăta deloc ieșit din comun, dar avea esența proprie lui Dumnezeu. După ce a fost botezat și Și-a început lucrarea de slujire, Dumnezeu a fost mărturie că Domnul Isus era Fiul Său preaiubit. Acesta era Dumnezeu Care era martor pentru întruparea din perspectiva Duhului, ca oamenii să-L urmeze pe Domnul Isus, să creadă în El și să știe că era de la Dumnezeu. Dacă Duhul Sfânt ar fi fost direct mărturie că Domnul Isus era Dumnezeu întrupat, oamenilor le-ar fi fost greu să accepte fiindcă nu știau nimic despre întruparea lui Dumnezeu. Întruparea era nouă pentru ei, iar ei nu știau nimic despre aceasta. Nu și-au închipuit niciodată că Fiul Omului, acest om obișnuit, era întruparea Duhului lui Dumnezeu în trup. În lucrarea Sa, Domnul Isus a exprimat multe cuvinte, a adus calea căinței, a arătat semne și minuni și a relevat complet autoritatea și puterea lui Dumnezeu. Dar oamenii nu puteau vedea din lucrarea și cuvintele Lui că Domnul Isus era Însuși Dumnezeu, arătarea lui Dumnezeu. Pe baza staturii oamenilor de la acea vreme, Dumnezeu a fost mărturie că Domnul Isus era Fiul Său preaiubit și le-a permis temporar oamenilor să-L considere pe Domnul Isus Fiul Său. Asta s-a potrivit cu noțiunile oamenilor și lor le-a fost ușor să accepte. Domnul Isus a făcut pur și simplu lucrarea de răscumpărare, așa că indiferent de cum Îl numeau oamenii, era nevoie doar să-L accepte drept Mântuitorul lor, să li se ierte păcatele și să devină vrednici să se bucure de harul lui Dumnezeu. Rugându-Se la Dumnezeu din Ceruri drept Tatăl Său, Domnul Isus Îl chema pe Dumnezeu din perspectiva unei ființe create. Asta arăta cât de smerit și ascuns este Dumnezeu. Domnul Isus era Însuși Dumnezeu, dar El nu a pretins că este Dumnezeu. În schimb, a învățat oamenii să se roage și i-a îndrumat să-L cunoască pe Dumnezeu, toate din perspectiva unei ființe create. Astfel, oamenii nu simțeau că Dumnezeu era prea înalt și inaccesibil, ci se apropiau de Dumnezeu. Aceasta era înțelepciunea din lucrarea lui Dumnezeu. Era lucrul de care aveam nevoie ca oameni și de care avea nevoie lucrarea lui Dumnezeu de mântuire.”

Lucrul acesta m-a luminat deodată. Am văzut că în spatele acestui pasaj din Scriptură se află înțelepciunea lucrării lui Dumnezeu și iubirea lui pentru omenire. Însă, lipsindu-ne înțelegerea, Îi vedem pe Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt menționați în Biblie și Îl divizăm pe Dumnezeu în trei persoane, trei Dumnezei pe baza noțiunilor noastre. Asta este adevărată blasfemie față de Dumnezeu! Erezia că Dumnezeu este o Treime s-a prăbușit într-o clipă în mine. Eram liber. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Duhul din Isus, Duhul din Cer și Duhul lui Iahve sunt toate una. Este numit Duhul Sfânt, Duhul lui Dumnezeu, Duhul intensificat de șapte ori și Duhul atotcuprinzător. Duhul lui Dumnezeu poate îndeplini multă lucrare. El este capabil să creeze lumea și să o distrugă prin inundarea pământului; El poate răscumpăra întreaga omenire, poate cuceri și distruge întreaga omenire. Această lucrare este realizată în întregime de Dumnezeu Însuși și nu putea fi făcută, în locul Lui, de niciuna dintre personalitățile lui Dumnezeu. Duhul Său poate primi numele lui Iahve și Isus, precum și cel al Celui Atotputernic. El este Domnul și Hristosul. El poate deveni și Fiul Omului. El este în Ceruri, cât și pe pământ; El este la înălțime, deasupra universurilor și printre mulțimi. El este singurul Stăpân al Cerurilor și al pământului! Din momentul creației și până acum, această lucrare a fost îndeplinită de Însuși Duhul lui Dumnezeu. Fie ea lucrarea din Ceruri sau lucrarea în trup, totul se desfășoară prin propriul Său Duh. Toate creaturile, fie în Cer sau pe pământ, sunt în palma mâinii Sale atotputernice; toate acestea sunt lucrarea lui Dumnezeu Însuși și nu pot fi făcute de nimeni în locul Său. În Ceruri, El este Duhul, dar și Dumnezeu Însuși; printre oameni, El este trup, dar rămâne Însuși Dumnezeu. Deși El poate fi numit cu sute de mii de nume, este încă El Însuși, expresia directă a Duhului Său. Răscumpărarea întregii omeniri prin răstignirea Sa a fost lucrarea directă a Duhului Său și, tot astfel este și proclamarea către toate națiunile și toate ținuturile în timpul zilelor de pe urmă. În orice moment, Dumnezeu nu poate fi numit decât Atotputernicul și singurul Dumnezeu adevărat, Dumnezeu Însuși care este atotcuprinzător. Persoanele distincte nu există, cu atât mai puțin această idee a Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt. Există un singur Dumnezeu în Cer și pe pământ!” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Oare există Treimea?”). După ce fratele Li a citit asta, a avut părtășie: „Dumnezeu este Creatorul, Cel Care a creat omenirea. El este Iahve Dumnezeu Care a emis legile și poruncile de dragul omenirii, pentru a le îndruma viețile pe pământ. El este și Mântuitorul nostru, Domnul Isus Care ne-a răscumpărat din păcat. În plus, El este Dumnezeu Atotputernic Care S-a întors în zilele de pe urmă pentru a judeca toată omenirea. Domnul Isus după Care am tânjit S-a întors. El este Dumnezeu Atotputernic. El lucrează pe pământ de peste două decenii, exprimând adevărul și făcând lucrarea de judecată din zilele de pe urmă. El a desfăcut sulul. Ne-a oferit toate adevărurile necesare pentru a ne purifica și a ne mântui pe deplin. Asta îndeplinește profețiile Domnului: «Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul» (Ioan 16:12-13). «Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă» (Ioan 12:47-48).”

Am fost foarte încântat să aud asta. Domnul Isus Se întorsese și exprimase adevăruri pentru a face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă. Nu-i de mirare că am simțit că acele cuvinte erau atât de puternice și autoritare, de parcă erau glasul lui Dumnezeu. Chiar erau cuvintele lui Dumnezeu! I-am spus încântat fratelui Li: „Acum înțeleg. Fie că e Duhul lui Dumnezeu sau întruparea Lui, El este Însuși Dumnezeu. Nu există nicio Treime. Fără adevărurile exprimate de Dumnezeu Atotputernic, nimeni nu ar putea contesta și demasca complet această erezie care a fost dezbătută aproape două mii de ani. Doar Însuși Dumnezeu poate revela acest adevăr. Sunt sigur că aceste cuvinte ale lui Dumnezeu Atotputernic sunt glasul lui Dumnezeu și că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus Care S-a întors. Acum sunt pregătit să accept lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă! Îi mulțumesc lui Dumnezeu Atotputernic pentru că a rezolvat complet această confuzie care m-a chinuit mai bine de 20 de ani.”