de Chen Bo, China

Noi, credincioșii, tânjim cel mai mult după a putea intra în Împărăția cerurilor și a ne bucura de fericirea eternă acordată de Domnul omului. De fiecare dată când auzeam un pastor spunând în cadrul unei predici că locul pe care Domnul Îl va pregăti pentru noi în viitor este sus în ceruri, că vor fi câmpii de aur și pereți de jad, pietre prețioase vor sclipi peste tot, vom putea mânca fructe din pomul vieții și vom bea apă din râul vieții, nu va mai fi durere, lacrimi sau necaz, și vom fi cu toții liberi și eliberați, simțeam un val incredibil de emoție și bucurie. Acesta este un loc după care tânjeam atât de mult și viața mea pe pământul trudei și necazurilor mă făcea să mă simt atât de istovită în inimă. Și, astfel, am alergat încoace și încolo predicând Evanghelia și sacrificându-mă entuziasmată pentru Domnul; voiam să răspândesc Evanghelia și să înființez biserici și nu m-am oprit niciodată să-mi trag sufletul, indiferent cât de dureros sau dificil devenea. În special pentru că știam că suntem în zilele de pe urmă și că Domnul Se va întoarce în curând să ne ia pe toți în casa noastră din ceruri, am lucrat și m-am sacrificat cu mult mai activ.

Într-o zi, m-am dus acasă la sora mea s-o vizitez pe mama și, când mă pregăteam să plec, sora mea mi-a dat o carte și mi-a cerut s-o citesc atent. Mi-am spus: „Cartea asta pe care mi-a dat-o soră-mea trebuie să fie ceva spiritual și, întâmplător, spiritul meu se simte foarte însetat chiar acum. Nu simt prezența Domnului. Când citesc Biblia, nu câștig nicio iluminare. Când mă întorc, trebuie să citesc temeinic cartea asta. Poate că voi câștiga oarece provizii din ea.” După ce m-am întors acasă, am deschis cartea și am început să citesc – am fost absorbită fără să-mi dau seama. Cu cât o citeam mai mult, cu atât voiam să citesc mai mult și cu atât simțeam că este lumină în aceste cuvinte, că ele cuprind luminarea Duhului Sfânt și că nu se poate ca aceste cuvinte să fie rostite de o persoană obișnuită. După ce am citit cartea aceea, am ajuns să înțeleg adevăruri pe care nu le înțelesesem înainte citind Biblia și am simțit o claritate și o bucurie interioară. Mă făcea să-mi doresc să mă rog și să mă apropii și mai mult de Domnul – credința mi-a crescut și starea spirituală mi s-a îmbunătățit din ce în ce mai mult. M-am gândit: „Doar lucrarea Duhului Sfânt îi poate furniza omului credință și tărie și poate furniza hrană și provizii spiritului omenesc. Cuvintele din această carte cu siguranță au venit de la Duhul Sfânt.” Drept urmare, primul lucru pe care îl făceam în fiecare dimineață după ce mă trezeam era să citesc această carte.

Într-o zi, am deschis cartea și am citit următorul pasaj: „Intrarea lui Dumnezeu în odihnă înseamnă că El nu-Şi va mai îndeplini lucrarea de mântuire a omenirii. Intrarea omenirii în odihnă înseamnă că întreaga omenire va trăi în lumina lui Dumnezeu și sub binecuvântările Sale; nu va mai exista nici urmă de corupţie a Satanei, şi nici nu se vor întâmpla lucruri nedrepte. Omenirea va trăi normal pe pământ și în grija lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”). Am simțit că-mi stă inima-n loc când am citit asta și mi-am spus: „În viitor, oamenii vor trăi pe pământ? Nu a promis Domnul Isus că, în viitor, vom trăi în ceruri? De ce aici scrie că vom fi pe pământ? Cum este posibil așa ceva? Oare citesc eu greșit ce scrie aici?” Așadar, am citit din nou, cu grijă, pasajul; chiar spunea că, în viitor, oamenii vor trăi pe pământ. M-am mirat: oare ce înseamnă asta, de fapt? Nu avea niciun rost – știam că trebuie să înțeleg ce înseamnă asta cu adevărat. Am continuat să citesc: „Dumnezeu are destinația lui Dumnezeu, iar omul are destinația omului. În timp ce Se odihnește, Dumnezeu va continua să ghideze toţi oamenii în viețile lor pe pământ. În timp ce Se află în lumina lui Dumnezeu, omul se va închina unicului adevărat Dumnezeu din ceruri. […] Când omenirea va intra în odihnă, înseamnă că omul a devenit o adevărată creație; oamenii I se vor închina lui Dumnezeu de pe pământ și vor avea vieți umane normale. Oamenii nu vor mai fi neascultători față de Dumnezeu sau nu I se vor mai împotrivi lui Dumnezeu; ei se vor întoarce la viața inițială a lui Adam și a Evei” („Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” din Cuvântul Se arată în trup). Cu cât citeam mai mult, cu atât mă simțeam mai confuză: oamenii Îl vor slăvi pe Dumnezeu de pe pământ? Cum se va întâmpla asta? Nu menționează Biblia că vor fi în ceruri? Cum se poate întâmpla asta pe pământ? M-am repezit la Biblie, am deschis-o la Ioan 14:2-3 și am citit aceste cuvinte ale Domnului Isus: „În casa Tatălui Meu sunt multe locuinţe. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Iar dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” Domnul Isus spune clar că reînvierea și înălțarea Sa la ceruri au fost ca să pregătească un loc pentru noi, așadar destinația noastră ar trebui să fie sus, în ceruri. Asta este promisiunea Domnului! Mi-am spus: „Cartea asta spune ceva diferit de ceea ce spune Domnul, așa că n-o mai pot citi.” După ce am închis cartea, eram într-o stare accentuată de confuzie și nu știam cum este corect să procedez, așa că m-am tot rugat la Domnul: „O, Doamne, Te rog îndrumă-mă și condu-mă. Ar trebui să citesc cartea asta sau nu? O, Doamne, Te rog, luminează-mă, îndrumă-mă…” După ce m-am rugat, m-am gândit că, după ce am citit cartea asta, m-am simțit mai apropiată în relația mea cu Domnul, mai entuziasmată de credința mea și că spiritul meu câștigase provizii. Am simțit că, dacă o las din mână și nu o mai citesc, mă voi întoarce la starea mea anterioară în care mă simțeam însetată spiritual. Pentru că acea carte fusese incredibil de lămuritoare pentru mine și pentru că puteam confirma că venise de la Duhul Sfânt, iar orice vine de la Duhul Sfânt nu poate fi greșit, știam că nu ar trebui s-o resping și să refuz s-o citesc, chiar dacă o parte din conținutul ei nu era conform noțiunilor mele. După ce m-am gândit la toate astea, m-am hotărât să continui s-o citesc înainte de a mă hotărî.

Așadar, am ridicat cartea din nou și am continuat să citesc: „Locul de odihnă al omului este pe pământ, iar locul de odihnă al lui Dumnezeu este în ceruri. În timp ce omul Îl venerează pe Dumnezeu în odihnă, el I se va închina lui Dumnezeu și va locui pe pământ, iar în timp ce Dumnezeu va călăuzi partea rămasă a omenirii în odihnă, El o va conduce din ceruri, nu de pe pământ” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”). Am meditat în mod repetat la asta, gândindu-mă: „Acest pasaj spune că locul de odihnă al lui Dumnezeu este sus în ceruri și că oamenii, în locul lor de odihnă, Îl vor slăvi pe Dumnezeu pe pământ. Este posibil ca locul de odihnă al oamenilor chiar să fie pe pământ, așa cum spune cartea asta? Este imposibil! Domnul Isus a spus deja că noi ar trebui să fim oriunde se află Domnul și, pentru că Domnul Isus a fost reînviat și S-a înălțat la ceruri, cu siguranță și noi ne vom înălța la ceruri!” Mi-am amintit de ultimii câțiva ani, cum am bătut în caldarâm pentru Domnul, cum am îndurat atât de multă suferință. Toată suferința asta n-a fost ca să pot urca la ceruri și să nu mai am experiența suferinței lumești? Dacă chiar este așa cum spune cartea, că, în viitor, oamenii încă vor trăi pe pământ, atunci nu se vor spulbera speranțele mele? Am stat așezată pe pat, incapabilă să mă mișc, simțindu-mă slăbită din cap până-n picioare. Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mai neliniștită mă simțeam. Voiam să obțin niște claritate privind subiectul ăsta, așa că m-am grăbit spre casa surorii mele.

Când am ajuns acolo, am văzut o femeie de vârstă mijlocie, pe care sora mea mi-a prezentat-o drept sora Li. La puțin timp după asta, mi-am deschis sufletul lor cu privire la gândurile mele după ce citisem această carte. După ce m-a ascultat, sora Li a avut părtășie cu mine: „Soră, noi, toți cei care credem în Domnul, credem că Domnul Isus a promis să ne pregătească un loc, că oriunde Se află El, vom fi și noi. Credem că, pentru că Domnul S-a urcat înapoi în ceruri, când Se va întoarce în viitor ne va întâmpina, cu siguranță, în ceruri unde vom locui împreună cu El. Dar ne-am gândit noi vreodată dacă acest tip de închipuire, acest tip de extrapolare, poate fi susținută? Dacă ar fi după cum ne închipuim, adică Domnul va veni și ne va urca pe toți la ceruri să locuim acolo, atunci nu ar fi fără rost cuvintele din rugăciunea Domnului: «Vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ!» (Matei 6:10) și profeția din Apocalipsa «Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va veni să locuiască împreună cu ei, iar ei vor fi poporul Lui. Şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei (şi va fi Dumnezeul lor)» (Apocalipsa 21:3)? Cum s-ar putea îndeplini? Dacă destinația finală pe care Dumnezeu ne-o va da ar fi în ceruri, atunci când Dumnezeu a creat omul la început, care a fost semnificația faptului că ne-a lăsat să locuim pe pământ?” Nu eram deloc convinsă și am răspuns: „Deși asta spun Scripturile, Domnul Însuși a spus: «Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Iar dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi» (Ioan 14:2-3). După ce Domnul Isus a reînviat, S-a înălțat la ceruri, iar, aici, Domnul spune că Se va duce să pregătească un loc pentru noi. Spune că acolo unde este El, putem fi și noi. Așadar, asta dovedește că Dumnezeu ne-a promis că ne vom înălța la ceruri pentru a obține viața veșnică, nu că vom obține viața veșnică pe pământ. Asta e ceva ce nimeni nu poate tăgădui!” Sora Li a continuat răbdătoare: „Soră, este adevărat că Domnul pregătește un loc pentru cei care cred în El, dar este acest loc, de fapt, pe pământ sau sus în ceruri? Asta nu este exprimat în aceste cuvinte ale Domnului, așadar pe ce ne bazăm când spunem că locul pe care ni-l pregătește este sus în ceruri? Chiar este asta promisiunea Domnului sau sunt propriile noțiuni și închipuiri? Pentru cei dintre noi care cred în Domnul, toate lucrurile trebuie să se bazeze pe cuvântul Domnului – nu trebuie să denaturăm cuvintele Domnului cu propriile noțiuni și închipuiri și apoi să pretindem că asta a vrut să spună. Nu îți folosești oare ideile și motivele personale pentru a explica spusele Domnului? Nu distorsionezi cuvântul Domnului? Nu ne putem baza pe ce ne imaginăm sau pe propriile gânduri și preferințe pentru a explica spusele Domnului. Asta ar fi o greșeală. În Geneza 2:7-8 scrie: «Și Iahve Dumnezeu l-a creat pe om din praful pământului și i-a suflat în nări suflarea vieții; iar omul a devenit un suflet viu. Și Iahve Dumnezeu a sădit în Eden o grădină spre răsărit; și acolo l-a pus pe omul pe care El îl făcuse.» Este clar că, la început, Dumnezeu a creat omul pe pământ și, înainte să creeze omul, a creat mai întâi toate lucrurile pentru a crea un mediu potrivit pentru supraviețuirea noastră. Putem vedea că voia lui Dumnezeu este ca noi să trăim pe pământ. De asemenea, în rugăciunea Domnului, El ne cere să ne rugăm lui Dumnezeu ca Împărăția lui Dumnezeu să vină pe pământ. Este profețit în Apocalipsa: «Împărățiile acestei lumi au devenit împărățiile Domnului nostru și ale Hristosului Său» (Apocalipsa 11:15) și «Cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va veni să locuiască împreună cu ei» (Apocalipsa 21:3). Putem vedea din aceste versete și profeții că locul pe care Dumnezeu îl pregătește pentru noi este pe pământ și că destinația noastră viitoare este pe pământ, nu sus în ceruri.” Părtășia surorii Li era complet contrară noțiunilor mele. Pur și simplu nu am ascultat ce a spus. M-am ridicat și i-am spus furioasă: „Am auzit destul! În toți acești ani am bătut în caldarâm, m-am sacrificat și am suferit pentru Domnul ca să pot urca în ceruri! Întotdeauna am tânjit ca Domnul să mă ia acasă, sus, în ceruri, astfel încât să nu mai sufăr pe pământ, dar tu spui că destinația noastră finală este pe pământ. Acest lucru este pur și simplu inacceptabil pentru mine.” După ce am spus asta, m-am întors să plec. Sora mea mai mică s-a grăbit să vină lângă mine pentru a-mi băga mințile în cap: „Hei, cum poți fi atât de încăpățânată? Noțiunea asta de care te agăți este corectă? Nu știi adevăratul înțeles al spuselor Domnului: «Mă duc să vă pregătesc un loc», ci doar te sfătuiești singură. Nu e o prostie să procedezi așa? Asta nu e tipul de atitudine pe care ar trebui să o aibă căutătorii adevărului! Domnul Isus după care tânjeam S-a întors deja – Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors! Cartea aceea pe care ți-am dat-o s-o citești conține cuvântările personale și cuvintele lui Dumnezeu! Domnul, a cărui întoarcere am așteptat-o în fiecare zi astfel încât să poată veni să ne primească, S-a întors acum. Trebuie să ascultăm cu atenție. Chiar nu putem rata șansa asta care apare o dată în viață!”

Eram șocată să-mi aud sora spunând toate astea. Pur și simplu nu-mi venea să-mi cred urechilor: Domnul S-a întors? E adevărat? Apoi sora mea mi-a spus: „Nu ai spus înainte că spusele din cartea asta vin de la Duhul Sfânt? Ai spus că citirea ei ți-a dat multe provizii, ai câștigat lucrarea Duhului Sfânt și relația ta cu Domnul a devenit mai apropiată. Acum gândește-te la asta: în afară de propriile cuvinte ale Domnului, cine altcineva poate vorbi astfel încât să obțină acest tip de efect? Acum Domnul S-a întors pentru a săvârși lucrări și a rosti noi cuvinte, iar noi putem savura dulceața cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă nu căutăm și examinăm asta, dacă doar ne agățăm orbește de noțiunile și închipuirile noastre și de sensul literal al Bibliei, în cele din urmă ne vom distruge. Pe vremea lor, fariseii, care erau versați într-ale Bibliei, s-au agățat orbește de litera Bibliei, dar nu au încercat deloc să pună sub semnul întrebării dacă înțelegerea lor cu privire la Biblie era corectă sau dacă aceasta era conform voii lui Dumnezeu. În schimb, ei credeau doar că oricine care nu se numea Mesia nu era Mântuitorul care urma să vină. Ei pur și simplu nu au examinat dacă viața omului primea provizii pe calea Domnului Isus sau dacă această cale putea oferi un mod de practică. Ei doar și-au păstrat cu încăpățânare noțiunile și închipuirile, refuzând orbește mântuirea Domnului Isus, comițând în cele din urmă păcatul oribil al răstignirii Domnului. Nu putem merge pe urmele fariseilor și nu o putem lua pe calea împotrivirii față de Dumnezeu!” După ce am ascultat cuvintele surorii mele, m-am gândit că e rezonabil ceea ce spune. Doar cuvintele Domnului sunt soluția pentru un spirit însetat. Mi-am adus aminte cum, de când am început să citesc cartea asta, starea mea spirituală chiar s-a îmbunătățit din ce în ce mai mult. Îmi dăduse credință în Dumnezeu și am putut simți prezența Domnului. Chiar am ajuns să înțeleg unele adevăruri. Oare cuvintele din cartea asta sunt cuvântările Domnului întors? Este extraordinar că Domnul S-a întors. Știam că nu pot să resping și să judec orbește asta, ci trebuia să fac un efort să caut și să cercetez. Nu puteam fi precum acei farisei care nu căutau adevărul, ci se agățau de noțiunile lor și I se opuneau lui Dumnezeu! În acel moment, m-am simțit atât plăcut impresionată, cât și speriată. Eram plăcut impresionată pentru că eu credeam în Domnul și tânjeam ca El să Se întoarcă și să mă accepte în Împărăția cerurilor unde puteam trăi o viață fără griji, unde nu mai trebuia să trăiesc o viață de greutăți pe pământ și în acea zi auzisem vestea despre întoarcerea Domnului. Era un lucru cu adevărat monumental, fericit. Eram speriată pentru că, dacă Dumnezeu Atotputernic era Domnul întors, atunci visul meu de a-L aștepta pe Domnul să mă ia în Împărăția cerurilor era spulberat… Inima îmi era într-un adevărat clocot – era inundată de diverse emoții. În această stare de neajutorare, tot ce puteam face era să mă întorc spre Domnul în rugăciune: „O, Doamne! În fiecare zi am așteptat cu nerăbdare să vii și să mă duci în casa Ta din ceruri, dar ele spun că locul pe care l-ai pregătit pentru destinația mea finală este aici, pe pământ. Chiar nu sunt capabilă să mă confrunt cu acest fapt. Chiar nu vreau să continui să trăiesc o astfel de viață grea pe pământ. O, Doamne! Inima chiar îmi este plină de suferință acum, Te rog, ajută-mă și îndrumă-mă pe calea ce vine.” După ce m-am rugat, mi-au venit în minte aceste cuvinte ale Domnului Isus: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia Cerurilor!” (Matei 5:3). Este adevărat! Domnului Îi plac cei săraci cu duhul, care caută adevărul, și doar ei pot intra în Împărăția cerurilor. Ar trebui să fiu săracă cu duhul – doar să ascult cu atenție părtășia lor este conform voii Domnului.

Chiar în acel moment, sora Li a spus: „Domnul a spus: «Ferice de cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!» (Matei 5:8). Ar trebui să ascultăm cuvântul Domnului; ar trebui să avem o inimă pură pentru a întâmpina întoarcerea Lui. Deși lucrarea pe care Dumnezeu o săvârșește astăzi nu este conform noțiunilor și închipuirilor noastre, tot ceea ce face Dumnezeu este bun, este pentru binele omenirii, și tot ceea ce cuprinde voia lui Dumnezeu – există adevăr care trebuie căutat acolo. Dacă nu avem o înțelegere solidă, trebuie mai întâi să ne dăm deoparte și să facem un efort să căutăm adevărul, astfel încât să putem primi luminarea lui Dumnezeu și să-I înțelegem voia. Soră, te rog să-ți deschizi inima și să ne împărtășești orice încă nu îți este clar și putem căuta împreună prin părtășie.” Am simțit că spusele surorii Li sunt adevărate și că ar trebui să mă calmez și să caut, așa că am spus: „Soră, un lucru nu înțeleg. De ce destinația noastră finală nu va fi în ceruri, ci aici, pe pământ?” Sora Li a găsit pasajele Ioan 3:13 „Nimeni nu s-a suit în cer în afară de Cel Care a coborât din cer, adică de Fiul Omului (Care este în cer)” și Isaia 66:1 „Cerul este tronul Meu, iar pământul este aşternutul picioarelor Mele”, și mi-a dat să citesc aceste două versete. Apoi, a avut părtășie cu mine despre sensul acestor două pasaje. Părtășia ei mi-a adus deodată lumină în inimă – eram deja familiarizată cu aceste versete din Biblie, așa că oare nu mă gândisem cu adevărat la ele înainte? Domnul spune foarte clar că, în afară de Fiul Omului care a coborât din ceruri, niciun om nu poate urca la ceruri, căci acolo este tronul lui Dumnezeu, iar pământul este așternutul picioarelor Lui, așadar cum să fie oamenii vrednici să urce la ceruri? Dumnezeu a creat oamenii pe pământ și ne-a lăsat să trăim pe pământ. Chiar din ziua în care Dumnezeu a creat omul, acesta din urmă a trăit și s-a înmulțit pe pământ, generație după generație. Toată lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii a fost săvârșită, de asemenea, pe pământ. Acest lucru a fost predestinat de Dumnezeu cu mult timp în urmă și ceva ce nimeni nu poate schimba. Ea a continuat și a legat Biblia de părtășia ei, despre felul în care Domnul a spus că va pregăti un loc pentru noi. A explicat că aceasta se referea la arătarea întrupată și la lucrarea lui Dumnezeu pe pământ în zilele de pe urmă și la faptul că El predestinase că noi ne vom naște în zilele de pe urmă, că vom auzi glasul lui Dumnezeu, vom fi prinși înaintea tronului Lui, Îi vom accepta judecata și purificarea din zilele de pe urmă și, în cele din urmă, vom fi conduși în Împărăția lui Dumnezeu. Acesta este adevăratul înțeles al cuvintelor: „ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14:3). Am văzut că Împărăția lui Dumnezeu este, de fapt, pe pământ și că destinația finală a omenirii este pe pământ și nu în ceruri! În tot acest timp, trăisem cu noțiunile și închipuirile mele, delimitasem întoarcerea lui Dumnezeu la simplul fapt de a mă ridica să trăiesc la ceruri, dar asta nu era deloc conform voii Domnului sau faptelor! Totuși, deoarece încă nu eram dispusă să trăiesc acest tip de viață pe pământ, eram afectată de Satana. Apoi, i-am explicat gândurile mele surorii Li.

După ce m-a ascultat, sora Li a deschis „Cuvântul Se arată în trup” și mi-a citit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic: „Viața în odihnă este una fără război, fără murdărie, fără nedreptate stăruitoare. Aceasta înseamnă că îi lipsește hărțuirea Satanei (aici «Satana» se referă la forțe ostile), corupția Satanei, precum și invadarea de către orice forță opusă lui Dumnezeu. Totul își urmează propriul fel și I se închină Domnului zidirii. Cerul și pământul sunt cu desăvârşire liniștite. Aceasta este viața tihnită a omenirii. […] După ce Dumnezeu și omul vor intra în odihnă, Satana nu va mai exista și, precum Satana, nici acei oameni răi nu vor mai exista. Înainte ca Dumnezeu și omul să intre în odihnă, acei indivizi răi care odată L-au persecutat pe Dumnezeu pe pământ și dușmanii care nu L-au ascultat pe pământ vor fi fost deja distruși; ei vor fi fost distruși de marile dezastre ale zilelor de pe urmă. După ce acei indivizi răi vor fi complet distruși, pământul nu va mai cunoaște vreodată hărțuirea Satanei. Omenirea va obține mântuirea deplină și abia atunci va fi momentul când lucrarea lui Dumnezeu se va încheia în întregime. Acestea sunt condițiile necesare pentru ca Dumnezeu și omul să intre în odihnă” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”).

Citind cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am ajuns să înțeleg că, deși vom continua să trăim pe pământ, odată ce Dumnezeu Își termină etapa finală a lucrării de mântuire a omenirii, Satana va fi distrus și, în viețile noastre pământești, nu vom mai fi niciodată deranjați de Satana, nu vom mai trudi și nu vom mai fi în dificultate niciodată, și nu vom mai fi nici lacrimi, nici suspine. Va fi ca atunci când Adam și Eva trăiau în Grădina Raiului. Vom fi liberi să-L slăvim pe Dumnezeu și vom trăi o viață frumoasă și binecuvântată în care Dumnezeu este alături de oameni. Aceasta este destinația finală a omenirii și asta este ceea ce Dumnezeu va îndeplini, în final, prin lucrarea Sa din zilele de pe urmă. Este cu adevărat grozav! În acel moment, am exclamat: „Cine ar putea explica atât de clar destinația finală a omenirii? Cine ar putea aranja deznodământul omenirii? Doar Dumnezeu o poate face!” am recunoscut glasul lui Dumnezeu în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și am văzut că lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic este arătarea și lucrarea lui Dumnezeu! Noțiunile pe care le aveam au fost, în sfârșit, împrăștiate și am acceptat cu bucurie lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, întorcându-mă înaintea tronului lui Dumnezeu.