de Shunyi, China

M-am născut într-un sat izolat de munte, într-o familie de fermieri. Când eram la școală, mama mă îndemna mereu: „Familia noastră nu are pe ce să se bazeze. Dacă vrei să-ți schimbi destinul, te ai doar pe tine. Singura ta speranță e să excelezi la școală.” Am pus la suflet cuvintele ei, sperând cu adevărat că într-o zi „mă voi distinge și voi aduce onoare străbunilor mei.” Dar după ce am absolvit, n-am găsit o slujbă stabilă, iar părinții mei s-au îmbolnăvit grav. Am cheltuit economiile familiei și ne-am împrumutat de la rude. Pentru că nu le-am dat banii înapoi la timp, propria mătușă m-a numit vampir pe la spate. M-am dedicat câștigului de bani ca să nu mă disprețuiască, dar situația precară a familiei noastre, cât și dojanele rudelor m-au deprimat și am plâns mult pe ascuns. Chiar când mă simțeam deprimat și neajutorat, în iunie 2013, un prieten mi-a împărtășit Evanghelia lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Citind cuvintele lui Dumnezeu și având adunări cu frații și surorile, am învățat că omul a fost creat de Dumnezeu și că viețile noastre sunt în mâinile Lui. Am învățat și că viața e atât de dureroasă pentru că oamenii au pierdut protecția lui Dumnezeu după ce au fost corupți de Satana, iar Dumnezeu a devenit trup și exprimă adevăruri în zilele de pe urmă pentru a mântui omenirea de corupția și răul Satanei. Aflând despre voia lui Dumnezeu de a ne mântui chiar m-am implicat la adunări și am citit mult cuvintele Lui. Am început și să-mi fac imediat datoria în biserică.

După câteva luni, văzând că eram entuziasmat și că îmi doream să caut adevărul, ceilalți au propus să mă pregătesc pentru a fi lider de grup. Am colaborat cu Fratele Li, conducând câteva grupuri de adunari. Pe atunci, aveam o slujbă, așa că fratele Li mergea la adunări ziua, acestea fiind mai departe, iar eu mergeam la adunări seara. Astfel, puteam să ne organizăm programul bine. La sfârșitul anului n-am avut personal pentru treburile generale, așa că fratele Li a fost desemnat pentru acea lucrare, iar eu am răspuns provizoriu de acele grupuri. Știam că trebuia să mă bazez pe Dumnezeu pentru asta. Dar m-am simțit într-o situație dificilă. Dacă mi-aș fi dedicat tot timpul și energia ca să-mi fac datoria, n-aș mai fi avut timp să lucrez. Compania mi-a stabilit un obiectiv de vânzări de un milion de yuani pe an, și, dacă-l depășeam, primeam un bonus de sfârșit de an mai mare. Mă gândeam, dacă mi-aș îndeplini obiectivul, aș putea să-mi plătesc datoriile și să și economisesc bani, iar prietenii și rudele nu m-ar mai disprețui. M-am gândit să obțin acei bani și apoi să muncesc mai mult pentru datoria mea. Supraveghetorul meu voia să lucrez în plus seara, ca să-mi ating obiectivul, așa că lucram o oră în plus și îmi luam liber pentru adunări, dar supraveghetorul meu nu m-a mai învoit și-a vrut să lucrez și mai mult peste program. Asta m-a făcut să întârzii mult la adunări. Ceilalți mi-au amintit că trebuia să ajung mai devreme, iar eu dădeam din cap reticent. Curând, am primit o comandă de peste 500.000 de yuani. În acea lună am primit peste 7.000 de yuani, dorindu-mi și mai mulți bani. Mă gândeam că acei bani au venit rapid și-mi atinsesem peste jumătate din obiectiv. Dacă cinci din cei zece clienți ai mei ar aproba o comandă, aș avea un profit mare. Și apoi, dacă aș avea mai mulți clienți importanți, mi-aș putea cumpăra o casă și o mașină în câțiva ani, apoi m-aș putea întoarce acasă glorios și sătenii m-ar admira. Așa că m-am aruncat cu capul înainte în visul meu de a face mulți bani. Frecvent am lucrat seara peste program. Câteodată, mă gândeam la frații și surorile care mă așteptau la adunări și mă simțeam puțin vinovat, dar era prea târziu atunci când terminam munca – trebuia să merg acasă. Când ajungeam acasă eram complet epuizat, și n-aveam energie să citesc cuvintele lui Dumnezeu, așa că mă culcam direct. În unele dimineți mă trezeam târziu, așa că răsfoiam puțin cuvintele lui Dumnezeu, apoi mergeam la muncă. Nu știam ce să spun atunci când mă rugam. Trăind în acea stare, am devenit tot mai neglijent în datoria mea. Câțiva nou-veniți de care răspundeam aveau nevoie urgentă de udare, și trimiteam alți frați și surori în locul meu la adunările acestora. Însă toți aveau îndatoririle lor și uneori nu puteau face și asta, afectând eficiența udării. Ulterior, liderul și alții au avut părtășie cu mine ca să-mi pun datoria pe primul loc și mi-au amintit că făcând totul mecanic la adunări și fiind iresponsabil în datorie, voi îngreuna progresul nou-veniților. Mi-a fost cumva teamă să-i aud spunând asta. Dacă noii credincioși nu sunt udați la timp, sunt derutați de minciuni și renunță, atunci eu fac rău. Știam că nu mai puteam continua așa, ci trebuia să mă rog și să mă căiesc imediat.

După aceea, când am mers să verific acele grupuri, am putut observa că, deoarece n-am făcut lucrare practică, problemele și dificultățile nou-veniților nu au fost rezolvate la timp și i-au lăsat într-o stare proastă, iar unii nici nu mai veneau la adunări în mod regulat. M-am simțit vinovat văzând lucrurile în acea stare. Tot mai mulți credincioși noi se alăturau credinței și aveau nevoie urgentă de udare și sprijin în a-și întemeia o bază pe adevărata cale. Am simțit că trebuie să-mi dau demisia și să mă dedic cu totul datoriei mele. Dar șeful meu de la muncă mi-a atribuit câteva proiecte bune, și supraveghetorul a zis c-ar vrea să m-ajute să-mi mai găsesc clienți. Când le-am spus colegilor că mă gândeam să demisionez, au zis: „Ți-ai atins peste jumătate din obiectivul de vânzări. Îl poți depăși până la sfârșitul anului. Ar fi păcat să renunți acum.” Auzindu-i spunând asta, și eu am simțit că ar fi păcat și-am vrut să demisionez la sfârșitul anului. Dar lucrarea bisericii avea nevoie urgentă de oameni. Dacă mă axam doar pe slujbă și câștig și nu puneam suflet în lucrarea bisericii era egoist din partea mea. A fost o dilemă reală pentru mine. Am fost foarte confuz în acea perioadă. M-am rugat lui Dumnezeu să mă lumineze și să mă îndrume.

Apoi, într-o zi, ascultând imnuri ale cuvintelor lui Dumnezeu, am auzit asta: „Acum, fiecare zi pe care o trăiți este decisivă și de maximă importanță pentru soarta și destinația voastră, astfel că trebuie să apreciați tot ceea ce aveți astăzi și să prețuiți fiecare minut care trece. Trebuie să vă acordați cât mai mult timp posibil ca să vă oferiți cele mai mari câștiguri, astfel încât să nu fi trăit în zadar această viață” („Fiecare zi pe care o trăiești acum este extrem de importantă” din Urmați Mielul și cântați cântări noi). „Treziți-vă, fraților! Treziți-vă, surorilor! Ziua Mea nu va fi amânată; timpul înseamnă viață, iar a profita de timp înseamnă a salva viața! Timpul nu este departe! Dacă nu reușiți să luați examenul de admitere la facultate, puteți să studiați și să-l dați de câte ori vreți. Totuși, ziua Mea nu va accepta să mai fie amânată. Țineți minte! Țineți minte! Vă îndemn cu aceste cuvinte bune. Sfârșitul lumii se desfășoară chiar în fața ochilor voștri, iar marile dezastre se apropie cu repeziciune. Viața voastră sau somnul vostru, mâncarea, băutura și hainele – care dintre aceste lucruri e mai important? A sosit timpul să cântăriți aceste lucruri” („Timpul pierdut niciodată nu va reveni” din Urmați Mielul și cântați cântări noi). Aceste imnuri ale cuvintelor lui Dumnezeu m-au impresionat. Noua lucrare a lui Dumnezeu e cea de încheiere a epocii. Dumnezeu determină finalul fiecăruia și toți îi urmează pe semenii lor. Ulterior, toți vor fi fie mântuiți și păstrați, fie distruși. Acest lucru e determinat de cum căutăm adevărul acum. Acesta e momentul critic care ne decide finalul și soarta. Chiar acum, se abat dezastre după dezastre. Sunt tot mai multe cutremure, inundații și secete. Nu știm când va lua sfârșit lucrarea lui Dumnezeu. Știam că dacă nu mi-aș folosi timpul pentru a căuta bine adevărul, ci aș continua să urmăresc banii și viața ușoară ca necredincioșii, asta mi-ar ruina șansa de a obține adevărul și de a fi mântuit. M-am gândit la soția lui Lot. A râvnit la bunurile familiei. Îngerii i-au scos din oraș și le-au spus să nu se uite înapoi, dar ea s-a uitat și apoi a fost transformată într-un stâlp de sare, un semn al rușinii. Am fost exact ca soția lui Lot. Am râvnit după avere și plăceri lumești, am pus mâna pe plug și m-am uitat înapoi. Am fost nechibzuit și orb! M-am gândit la cum pluteam în derivă prin lume, cu datorii mari și nicio cale de scăpare. Mântuirea lui Dumnezeu a venit asupra mea și m-a scos din suferință, dându-mi șansa de a căuta adevărul și mântuirea. Savurasem iubirea Lui, dar nu-mi doream să o răsplătesc. Mi-am neglijat datoria, am fost iresponsabil față de ea. Chiar n-aveam conștiință. Era dezgustător pentru Dumnezeu. Nu puteam rămâne cu încăpățânare pe calea greșită, ci trebuia să renunț la interesele mele, să caut adevărul și să-mi fac datoria bine.

După aceea, am început să mă gândesc de ce n-am fost în stare să renunț la muncă și bani – care a fost rădăcina? Apoi, am citit din cuvintele lui Dumnezeu. „Satana folosește faima și câștigul pentru a controla gândurile omului, până când oamenii nu se pot gândi decât la faimă și câștig. Ei se luptă pentru faimă și câștig, suferă greutăți, îndură umilirea pentru faimă și câștig și sacrifică tot ceea ce au pentru faimă și câștig și vor judeca și hotărî orice de dragul faimei și al câștigului. În acest fel, Satana îi leagă pe oameni cu lanțuri invizibile, iar ei nu au nici puterea și nici curajul de a se debarasa de ele. Fără să știe, ei poartă aceste lanțuri și se târăsc mereu înainte, cu mare dificultate. De dragul acestei faime și a câștigului, omenirea se ferește de Dumnezeu și Îl trădează și devine din ce în ce mai nemernică. Așadar, în acest fel, o generație după alta este distrusă în mijlocul faimei și câștigului Satanei” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”). „«Banii fac lumea să se învârtă» este o filosofie a Satanei și predomină în întreaga omenire, în fiecare societate umană. Ați putea spune că este o tendință deoarece a fost întipărită în inima fiecărei persoane. Încă de la început, oamenii nu au acceptat această zicală, dar apoi au acceptat-o tacit când au venit în contact cu viața reală și au început să simtă că aceste cuvinte erau de fapt adevărul. Nu este acesta un proces prin care Satana îl corupe pe om? Poate oamenii nu înțeleg această zicală în aceeași măsură, dar fiecare o interpretează și o recunoaște la niveluri diferite, în baza lucrurilor care s-au întâmplat în jurul lor, și a experiențelor personale. Nu asta e situația? Indiferent cât de multă experiență are cineva cu această expresie, care este efectul negativ pe care îl poate avea asupra inimii cuiva? Ceva este dezvăluit prin firea umană a oamenilor din această lume, inclusiv a fiecăruia dintre voi. Ce anume este? Este divinizarea banilor. Este greu să scoți acest lucru din inima cuiva? Este foarte greu! Se pare că Satana l-a corupt profund pe om! Satana folosește banii pentru a-i ispiti pe oameni și îi corupe să divinizeze banii și să venereze lucrurile materiale. Și cum se manifestă în oameni această venerație a banilor? Credeți oare că nu ați putea supraviețui în această lume fără niciun ban, că până și o singură zi fără bani ar fi imposibilă? Statutul oamenilor se bazează pe cât de mulți bani au, ca și respectul pe care îl pretind. Spatele celor săraci este îndoit de rușine, în timp ce bogații se bucură de statutul lor înalt. Ei stau drepți și mândri, vorbind tare și trăind arogant. Ce le aduc oamenilor această zicală și această tendință? Oare nu este adevărat că mulți fac orice sacrificiu în goana după bani? Oare nu mulți își sacrifică demnitatea și integritatea căutând mai mulți bani? Oare nu mulți oameni pierd oportunitatea de a-și îndeplini datoria și de a-L urma pe Dumnezeu, de dragul banilor? Oare pierderea șansei de a dobândi adevărul și de a fi mântuiți nu este cea mai mare pierdere pentru oameni? Nu e Satana sinistru că folosește această metodă și această zicală pentru a-l corupe pe om într-o asemenea măsură? Nu este un tertip malițios?” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul V”). Cuvintele lui Dumnezeu dezvăluie rădăcina urmăririi banilor și a faimei. De când eram mic, am crezut că filosofiile satanice precum: „Banii fac lumea să se învârtă” și „Să te distingi și să aduci onoare străbunilor tăi” sunt cuvinte după care să mă ghidez. Am crezut că având bani, oamenii pot vorbi cu încredere și demintate, că pot să fie mândri, să aibă reputație și să fie respectați. Am crezut că era singura cale de a avea o viață valoroasă și onorabilă. În special când familia mea mi-a întors spatele, am lucrat mai mult pentru a câștiga mai mulți bani, sperând ca într-o zi să-i domin. După ce am obținut credință, am știut că trebuia să particip la mai multe adunări și să-mi fac datoria, pentru a cunoaște adevărul și a progresa în viață. Dar n-am putut renunța să urmăresc banii și statutul. Când a apărut un conflict între datoria și slujba mea, am pus câștigul banilor pe primul loc, și mi-am luat datoria în glumă. În special când slujba îmi mergea bine și câștigam câțiva bani, acea dorință devenea tot mai aprinsă. M-am concentrat să am mai mulți clienți și cât mai multe comenzi semnate pentru a câștiga și mai mult, neglijând complet lucrarea bisericii. Asta însemna că unii nou-veniți nu erau udați la timp și aproape c-au renunțat, iar lucrarea de udare a fost întârziată. În acel moment, am văzut că, trăind după aceste filosofii satanice, deveneam tot mai egoist și lacom și mă gândeam doar la propriile interese. Mă bucuram mult de udarea și susținerea lui Dumnezeu, dar nu-L răsplăteam prin datoria mea. N-aveam rațiune, nici conștiință! Renumele și statutul sunt mijloacele Satanei de a târî oamenii în iad, sunt vicleșugurile lui. M-a îndepărtat tot mai mult de Dumnezeu, până la a mă ruga și a citi mecanic cuvintele lui Dumnezeu. Dac-aș fi continuat așa, n-aș fi putut obține adevărul și mi-aș fi pierdut șansa de a fi mântuit.

Am auzit mai târziu un alt imn al cuvintelor lui Dumnezeu: „Pierde șansa și vei regreta pentru totdeauna”. „Ar trebui să fiți atenți la povara lui Dumnezeu aici și acum. Nu trebuie să așteptați ca firea dreaptă a lui Dumnezeu să fie revelată tuturor oamenilor înainte ca voi să deveniți atenți la povara lui Dumnezeu. Nu ar fi prea târziu atunci? Acum este momentul prielnic să fii desăvârșit de Dumnezeu. Dacă lași această șansă să îți scape printre degete, vei regreta tot restul vieții tale, așa cum Moise nu a putut să pătrundă în țara bună a Canaanului și a regretat acest lucru tot restul vieții sale, murind plin de remușcări. Când firea dreaptă a lui Dumnezeu se va fi revelat tuturor popoarelor, vei regreta nespus. Chiar dacă Dumnezeu nu te mustră, te vei mustra singur din cauza remușcărilor tale. Acum ai cea mai bună șansă să fii desăvârșit – acesta este momentul oportun. Dacă nu cauți cu multă stăruință desăvârșirea de la Dumnezeu, odată ce El Își va fi încheiat lucrarea, va fi prea târziu – vei fi ratat această șansă. Oricât de înalte îți sunt aspirațiile, dacă Dumnezeu nu Își mai înfăptuiește lucrarea, nu vei putea niciodată să fii desăvârșit, oricâte eforturi vei face” („Urmați Mielul și cântați cântări noi”). Prin cuvintele lui Dumnezeu, am simțit ce așteaptă El de la noi. Speră că vom putea să prețuim acest timp valoros, să urmărim adevărul, să ne facem datoria și să obținem mântuirea Lui. E o ocazie neprețuită de a căuta să fim desăvârșiți de Dumnezeu și-un moment crucial pentru a face o datorie. Făcând o datoria, prin practicarea căutării adevărului pentru a rezolva diferite probleme, putem s-aflăm mai multe adevăruri și să progresăm în viață mai repede. Dacă n-aș profitat de ocazie ca să mă pregătesc bine și aș continuat să alerg după bani, n-aș rămâne cu nimic după încheierea lucrării lui Dumnezeu și, oricât aș regreta, ar fi inutil. De fapt, ar trebui să te mulțumești în viață cu mâncare și adăpost. Dacă îți neglijezi datoria pentru a câștiga mulți bani, în final, îți va dăuna vieții, vei rata șansa de a obține adevărul și de a fi desăvârșit. Ar fi stupid!

Am mai citit un pasaj al cuvintelor lui Dumnezeu „Ca persoane normale, care urmăresc dragostea de Dumnezeu, pătrunderea în Împărăție pentru a deveni oameni ai lui Dumnezeu este viitorul vostru adevărat și o viață care este de cea mai mare valoare și semnificație; nimeni nu este mai binecuvântat decât voi. De ce spun asta? Pentru că cei care nu cred în Dumnezeu trăiesc pentru trup și trăiesc pentru Satana, dar astăzi voi trăiți pentru Dumnezeu și trăiți pentru a face voia lui Dumnezeu. De aceea vă spun că viețile voastre sunt de cea mai mare importanță. Numai acest grup de oameni care a fost selectat de Dumnezeu poate duce o viață de maximă însemnătate: nimeni altcineva de pe pământ nu poate trăi o viață de o asemenea valoare și semnificație” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I pașii”). A fost emoționant să citesc aceste cuvinte de la Dumnezeu. A căuta adevărul și a-L cunoaște pe Dumnezeu e singura cale de a avea o viață însemnată. Înainte, trăisem mereu după filosofii satanice, crezând că, având bani și statut, toată lumea m-ar admira și c-ar fi o viață însemnată. Dar totul a fost greșit. Fără credință, fără a obține adevărul și viața, oamenii nu pot înțelege nimic cu adevărat. Nici măcar nu știu de unde au venit ei înșiși și chiar nu știu că Dumnezeu conduce soarta omenirii. Trudesc pentru statut și bani, nu se gândesc să se întoarcă, indiferent cât suferă și sunt sortiți să moară în dezastre când acestea vor veni – atunci banii lor vor fi inutili! E trist să fii manipulat și rănit de Satana întreaga ta viață. Dar e diferit când avem credință și căutăm adevărul. Nu avem o satisfacție materială atât de mare, dar cunoscând adevărurile, percepând anumite lucruri și nemaifiind ispitiți și legați de bani, putem obține pace și luminare. Iov a avut atâtea bunuri familiale, dar nu asta l-a bucurat. S-a concentrat să cunoască domnia lui Dumnezeu în toate, să-i fie frică de El și să se ferească de rău. Când a fost încercat, a fost capabil să nu se plângă și să rămână ferm. A obținut aprobarea lui Dumnezeu și, în final, Dumnezeu i S-a arătat. Viața lui Iov a avut sens și valoare. Privind astfel lucrurile, mi-am scris demisia. Văzând că mă hotărâsem, șeful nu a încercat să mă facă să rămân. Demisia a decurs fără probleme. În momentul în care am ieșit din companie, m-am simțit atât de relaxat, atât de liber.

După aceea, m-am dedicat cu adevărat datoriei mele și am lucrat în armonie cu alți frați și surori pentru a uda nou-veniții. Puțin mai târziu, noii credincioși veneau la adunări cu entuziasm și viața bisericii își relua cursul. Am avut un sentiment de pace! Slavă lui Dumnezeu!