O experiență specială de disciplinare

iulie 26, 2022

de Xiao Han, China

Cândva îmi doream fosrte mult reputație și statut și chiar am făcut unele lucruri din invidie, care i-au rănit pe frați și surori. Ulterior, am fost disciplinată într-un mod deosebit, care mi-a permis, în sfârșit, să mă trezesc și să mă schimb.

În 2019, am făcut lucrare textuală în biserică. Într-o zi, supraveghetoarea a rânduit ca sora Wang să vină să lucreze cu noi. Întrucât făcusem mult timp această lucrare și stăpânisem câteva principii, supraveghetoarea mi-a cerut s-o ajut pe sora Wang. El a mai spus că era o lipsă de lucrători textuali la o biserică, așa că, dacă sora Wang putea fi cultivată, putea merge să-și îndeplinească acolo datoria. Când am auzit asta, m-am gândit: „Atunci trebuie să o pregătesc pe sora Wang cât mai repede posibil.” Așadar, am început s-o ajut cu răbdare. Indiferent ce probleme sau dificultăți a întâmpinat în datoria ei, am avut părtășie cu ea în timp util ca s-o ajut să le rezolve și, treptat, sora Wang a făcut un oarecare progres. La început, am fost fericită să o văd crescând, dar mai târziu am aflat că făcea progrese foarte rapide. Uneori, puteam găsi doar câteva probleme de bază în lucrare, dar ea putea găsi chestiuni critice, iar celelalte surori din grup erau și ele de acord cu punctele ei de vedere. În acel moment, m-am simțit puțin stânjenită. M-am întrebat: „Ea face progrese atât de rapide. În acest ritm, cu siguranță, mă va întrece. Cine mă va mai aprecia după aceea?” Am observat, totodată, că supraveghetoarea o prețuia pe sora Wang. De fiecare dată când venea la grup, îi cerea în special surorii Wang să aibă părtășie și o complimenta adesea în fața mea pentru calibrul bun și progresul rapid, dar eu, pur și simplu, nu mă puteam bucura pentru ea. M-am gândit: „O, grozav! Acum, supraveghetoarea și partenerii mei nu-mi acordă atenție și nu mă apreciază ca înainte. Ei au văzut cât de mult progresase sora Wang de când a venit. Fac parte din grup de atât de mult timp, dar nu evoluez atât de rapid ca ea. Oare ei cred că am calibru mai slab decât sora Wang?” Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât eram mai nefericită, până în punctul în care chiar m-am gândit furioasă: „Sora Wang a progresat mult, într-adevăr, dar, în spatele acestui lucru, cineva a trebuit să investească timp și energie ca s-o ajute. Acum că ea își face un renume, mă va observa cineva pe mine, cea care a ajutat-o? De ce trebuia să servesc doar ca rezervă pentru sora Wang?” Mă simțeam tot mai supărată pe măsură ce mă gândeam la asta. Nici nu voiam s-o privesc pe sora Wang. Știam că starea mea era greșită și că eram invidioasă pe sora mea. Uneori m-am stăpânit, dar tot nu m-am putut abține să nu vreau să concurez cu ea și nici măcar nu mai voiam să-i vorbesc.

Îmi amintesc că, odată, am văzut câteva probleme în lucrarea ei, așa că am ajutat-o să le rezolve. Ulterior, supraveghetoarea a spus că lucrarea surorii Wang era bine făcută și că ea făcuse progrese recent. Atunci, partenerii mei i-au aruncat priviri invidioase. După cele spuse de supraveghetoare, inima mi s-a întristat. M-am gândit: „Lucrarea ei bună nu se datorează ajutorului meu? Aceasta este, în mod evident, realizarea mea, dar acum toți o apreciază și o invidiază pe ea.” Pe măsură ce mă gândeam la asta, mă simțeam tot mai înverșunată. Nu mă puteam abține să nu o învinovățesc pe sora Wang. Era clar că ea crescuse atât de mult doar datorită asistenței mele. Când se afla într-o stare proastă, am căutat părți din cuvântul lui Dumnezeu pentru a avea părtășie cu ea. I-am explicat lucruri, când nu era familiarizată cu principiile. Plătisem un preț atât de mare pentru a o susține, deci cum putea să nu-i spună supraveghetoarei despre asta? M-am gândit: „Se pare că nu te mai pot ajuta, altfel mă vei întrece. Atunci nu voi mai avea nici măcar un loc mic în inima supraveghetoarei sau în ale fraților și surorilor.”

După aceea, când am găsit greșeli în lucrarea ei, n-am avut părtășie cu ea despre principii și n-am vorbit cu ea despre lucrurile pe care nu le-a înțeles. Am mers, pur și simplu, într-o altă încăpere și am ignorat-o. Am făcut asta ca să-i arăt supraveghetoarei că progresul surorii Wang se datora în întregime efortului meu și că, fără ajutorul și părtășia mea, n-ar fi ajuns unde este astăzi. Mi-am amintit că odată, când eram pe cale să merg într-o altă cameră ca să o ignor, am văzut-o cu coada ochiului și-mi puteam da seama din ochii ei că era rănită. Am simțit-o ca pe o lovitură de ciocan în inimă. Știam că acționam dintr-o fire coruptă și că ar trebui să mă lepăd de mine, dar apoi m-am gândit la cât de mult efort și timp investisem, cum, în final, îmi furase lumina reflectoarelor și meritul și cum era adesea lăudată de supraveghetoare. Totul părea atât de nedrept și fărâma de reproș pe care am simțit-o a dispărut. Nu după mult timp, a devenit tot mai deprimată pentru că se simțea constrânsă de mine, a încetat să mai progreseze și chiar a intrat în regres. În acea perioadă, sora Liu din grup nu putea să lucreze bine cu sora Wang și avea un ghimpe împotriva ei. Când sora Lui a văzut că eficiența surorii Wang era în declin, a suspectat că aceasta era nepotrivită pentru lucrarea textuală. Când mi-a spus asta, nu numai că nu am corectat-o, dar am fost, în secret, încântată. M-am gândit: „Acum văd cu toții, în sfârșit, statura reală a surorii Wang. Cum ar fi putut obține atâtea laude, dacă n-aș fi ajutat-o de la început?” I-am spus surorii Liu pe un ton insinuant: „Trebuie să avem inimi iubitoare. Sora Wang a fost pusă să lucreze cu noi, așa că nu putem face nimic. Trebuie doar să ne supunem.” După ce am spus asta, prejudecata ei împotriva surorii Wang nu numai că a rămas, dar s-a și accentuat. A crezut că sora Wang era cea care intârziase lucrarea și ne făcuse datoria mai puțin eficientă. Uneori, când vorbea cu sora Wang, era foarte agresivă și o respingea. Sora Wang a devenit tot mai constrânsă și nu vorbea mult. Eram vag conștientă că ceea ce am spus a făcut ca prejudecățile dintre surori să se înrăutățească și mi s-a făcut puțin teamă, dar când m-am gândit la felul în care sora Wang a primit toată atenția și aprobarea, nu mi-a mai păsat. Din cauza incapacității noastre de a coopera, eram din ce în ce mai ineficiente în îndatoririle noastre. Supraveghetoarea a avut părtășie cu noi și ne-a spus să reflectăm asupra atitudinii față de datoria noastră. În fața acestei situații, m-am simțit puțin vinovată. De fapt, tot ce trebuia să fac era doar să renunț puțin la interesul personal, să nu mai acord mare atenție statutului meu în inimile altora și să cooperez cu toți, astfel încât lucrarea să poată decurge normal. Însă, când m-am gândit la prețul pe care-l plătisem și totuși nimeni nu știa de asta, am simțit ranchiună și voiam în continuare s-o ignor pe sora Wang.

La puțin timp după aceea, am fost arestată de poliție la o adunare. La început, m-am gândit că Partidul Comunist este un demon care se împotrivește lui Dumnezeu și că, dacă crezi în Dumnezeu în China, vei fi arestat, mai devreme sau mai târziu, așa că n-am reflectat asupra-mi. Însă nu puteam scăpa de senzația că această arestare nu era doar persecuție și că implica voia lui Dumnezeu. M-am gândit: „De ce sunt arestată dintr-odată? L-am ofensat pe Dumnezeu în vreun fel?” Așa că m-am rugat în gând lui Dumnezeu. În timp ce căutam, mi-am amintit de o mărturie pe care o citisem. Întrucât autoarea urmărea statutul, voia să fie admirată și a luat-o cu încăpățânare pe calea greșită, a comis răutăți care au perturbat lucrarea casei lui Dumnezeu. Curând după aceea, a fost arestată și persecutată. În timpul detenției sale, a reflectat asupra ei și și-a dat seama că Dumnezeu se folosea de marele balaur roșu ca să n-o lase să facă rău. Mai târziu, a dobândit cunoaștere despre natura ei și consecințele urmăririi faimei și statutului și și-a schimbat perspectivele greșite asupra urmăririi. Acum eu eram arestată. Oare astfel primeam disciplina de la Dumnezeu pentru că o luasem pe cale greșită? Nu puteam să nu-mi amintesc ce s-a întâmplat în datoria mea. Știam clar că era nevoie urgentă de talent textual în casa lui Dumnezeu, dar, ca să n-o las pe sora Wang să mă întreacă, am privit doar cum devine pasivă și nu am ajutat-o, am ignorat complet lucrarea casei lui Dumnezeu și, drept urmare, lucrarea textuală a fost împiedicată. Gândindu-mă la asta, nu m-am putut abține să nu simt durere și tristețe. M-am întrebat: „În trecut, mi-am petrecut zilele urmărind faima și statutul și gândindu-mă cum să le obțin și să le păstrez. Acum, că sunt arestată, pot faima și statutul să-mi sporească credința? Pot acestea să-mi înlăture lașitatea? Pot să mă ajute să mărturisesc ferm? Care este rostul faimei și al statutului?” Mi-am dat brusc seama că urmărirea mea constantă a faimei și statutului s-a dovedit a nu fi altceva decât o farsă. M-am simțit plină de remușcări, deci, cu lacrimi în ochi, m-am rugat lui Dumnezeu, spunând: „Dumnezeule, n-ar fi trebuit să urmăresc faima și statutul. Mi-am ratat șansele de a urmări adevărul. Dacă am ocazia să-mi fac din nou datoria, nu vreau să urmăresc faima și statutul. Dumnezeule, Te rog, îndrumă-mă și condu-mă.” Lui Dumnezeu I s-a făcut milă de slăbiciunea mea. Curând, părinții mei au primit vestea arestării mele și, după ce au plătit 140.000 renminbi cauțiune în așteptarea procesului, am fost eliberată.

După ce m-am întors acasă, am citit cuvântul lui Dumnezeu în repetate rânduri și am reflectat asupra-mi. Într-o zi, în timpul devoționalelor mele, am citit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu. „Dacă, atunci când vine vorba de lucrurile pe care Dumnezeu dorește să le protejeze, tu mereu le deranjezi, le tulburi și le strici și dacă le disprețuiești mereu și ai propriile noțiuni și gânduri, atunci acest lucru implică faptul că vrei să discuți în contradictoriu cu Dumnezeu, să adopți o altă poziție față de El. Nu ai acordat importanță lucrării și intereselor casei Sale. Încerci mereu să o subminezi, vrei mereu să acționezi în mod distructiv sau speri mereu să profiți, să trișezi și să furi. Ca atare, nu va fi Dumnezeu furios pe tine? (Va fi.) Și care este consecința furiei lui Dumnezeu? (Pedeapsa.) Aceasta este o certitudine. Dumnezeu nu te va ierta; nu ai absolut nicio șansă să fii iertat. Acest lucru se întâmplă deoarece lucrurile pe care le-ai făcut au subminat și afectat lucrarea bisericii, au fost în conflict cu lucrarea și interesele casei lui Dumnezeu, au fost un mare rău, inversul lui Dumnezeu și o ofensă directă a firii Lui – așadar, cum ar putea Dumnezeu să nu fie furios pe tine? Dacă unii oameni nu sunt pregătiți să facă o treabă din cauza calibrului lor slab și provoacă accidental o oarecare întrerupere sau perturbare, acest lucru poate fi trecut cu vederea. Totuși, dacă, de dragul intereselor tale personale, te lansezi în invidie și dispute și faci, în mod deliberat, unele lucruri care perturbă, tulbură și distrug lucrarea lui Dumnezeu, atunci vei fi comis, cu bună știință, păcate. Acest lucru ar ofensa firea lui Dumnezeu. Ar avea El milă de tine? Dumnezeu Și-a vărsat tot sângele, toată sudoarea și toate lacrimile chiar aici, în lucrarea planului Său de gestionare (planul mântuirii) de șase mii de ani. Dacă ar fi să lucrezi împotriva Lui, dăunând în mod intenționat intereselor casei Sale și urmărindu-ți propriile interese cu prețul intereselor casei Sale, căutând faima și statutul personal, fără să îți pese de distrugerea lucrării casei lui Dumnezeu sau făcând ca aceasta să fie îngreunată și distrusă, și chiar cauzând mari pierderi materiale și financiare casei lui Dumnezeu, ai spune că o persoană ca tine ar trebui iertată? (Nu.) […] Din cauza tulburării, perturbării și distrugerii provocate de tine, sau din cauza nepăsării sau a neglijării îndatoririlor tale, sau din cauza dorințelor tale egoiste și de dragul urmăririi propriilor interese, ai făcut ca interesele casei lui Dumnezeu, interesele bisericii și diverse alte aspecte să sufere pierderi și chiar ai perturbat și distrus sever lucrarea casei lui Dumnezeu. Prin urmare, în paginile cărții vieții tale, cum ar trebui Dumnezeu să-ți cântărească finalul? Ce concluzie ar trebui să tragă El despre tine? Cu toată corectitudinea, ar trebui să fii pedepsit; asta înseamnă să primești ceea ce meriți. Ce înțelegeți acum? Care sunt interesele oamenilor? De fapt, ele nu sunt altceva decât dorințe extravagante; la drept vorbind, toate sunt ispită, toate sunt false și toate sunt ademeniri din partea Satanei menite să-i ispitească pe oameni. Să-ți urmărești interesele înseamnă să fii părtaș la căile rele ale Satanei; înseamnă să te împotrivești lui Dumnezeu. Pentru a împiedica lucrarea lui Dumnezeu, Satana creează tot felul de împrejurări ca să-i ispitească și să-i perturbe pe oameni. Când Îl urmezi pe Dumnezeu, nu Îl asculți pe Dumnezeu și, în schimb, colaborezi cu Satana și distrugi și perturbi în mod deliberat lucrarea casei lui Dumnezeu. Indiferent cum ești emondat și tratat de casa lui Dumnezeu, nu accepți adevărul și nu te supui cerințelor pe care le are Dumnezeu în ceea ce te privește. În schimb, acționezi în mod deliberat singur, făcând tot ce vrei. Drept urmare, ai perturbat lucrarea casei lui Dumnezeu și ai provocat pagube intereselor acesteia, afectând grav progresul lucrării casei lui Dumnezeu. Acesta este un păcat de o amploare enormă și vei fi, cu siguranță, pedepsit de Dumnezeu(„Ei își fac datoria numai pentru a se remarca și a-și hrăni propriile interese și ambiții; nu iau niciodată în considerare interesele casei lui Dumnezeu și chiar vând aceste interese în schimbul gloriei personale (Partea întâi)” în Demascarea antihriștilor). După ce am citit cuvântul lui Dumnezeu, tremuram de frică. Puteam simți mânia lui Dumnezeu față de mine. Mai ales când am văzut că Dumnezeu spune că El nu-i iartă nicicând pe cei care concurează cu El și ignoră lucrarea casei lui Dumnezeu pentru a-și proteja propriile interese, iar cei care comit fărădelegi grave vor fi pedepsiți de Dumnezeu, am simțit o durere străpungându-mi inima. În toți acești ani, Dumnezeu mă înălțase să-mi fac datoria textuală. În datoria mea, Duhul Sfânt mă îndrumase, iar cuvântul lui Dumnezeu mă sprijinise și mă aprovizionase. Chiar dacă eram aspru judecată, emondată și tratată, era totodată ca să mă purifice și să mă schimbe. Mă bucurasem de atâta iubire de la Dumnezeu și ar trebui să-mi fac datoria bine pentru a-L răsplăti. Când supraveghetoarea a rânduit ca eu s-o ajut pe sora Wang, ar fi trebuit să-mi dau silința, dar nu țineam cont de voia lui Dumnezeu și nu mi-a păsat deloc de lucrarea casei lui Dumnezeu. Mi-am petrecut tot timpul fiind invidioasă și concurând cu alții. Mai ales când am văzut progresul rapid al surorii Wang și am văzut-o dobândind aprobarea supraveghetoarei și partenerilor noștri, am fost invidioasă și furioasă, așa că am făcut lucrurile atât fățiș, cât și în secret, ca să-i fac rău. Știam clar că erau încă numeroase aspecte ale principiului pe care nu le-a înțeles, dar n-am avut părtășie despre acestea ca să o îndrum. Când am văzut-o într-o stare proastă, nu i-am oferit susținere sau ajutor. Sora Liu avea prejudecăți și opinii critice la adresa surorii Wang, dar în loc să le-nlătur, m-am delectat cu ele și am turnat intenționat gaz pe foc prin cuvintele mele. Drept rezultat, prejudecata surorii Liu împotriva surorii Wang s-a adâncit. Întrucât sora Wang era exclusă, era nefericită, deprimată și n-a putut să-și facă datoria în mod normal. Amintindu-mi ce i-am făcut surorii Wang și de toată suferința și durerea pe care i le-am provocat, cum aș putea pretinde că am vreun pic de umanitate? Prin judecata și dezvăluirea lui Dumnezeu, am văzut clar că eram invidioasă pe sora Wang. N-am vrut să o văd întrecându-mă și n-am vrut ca reputația și statutul meu să fie afectate. Asta nu însemna doar că nu mă înțelegeam cu ea, ci chiar mă împotriveam lui Dumnezeu. Lucrarea textuală este o sarcină importantă în biserică. De dragul reputației și al statutului meu, am avut îndrăzneala să-mi revărs furia pe lucrare. Când am văzut că starea ei era proastă, era ineficientă-n lucrarea ei, că oamenii din grup nu se puteau înțelege și că eficiența lucrării a intrat în declin, eu tot n-am reflectat asupra-mi, nici nu m-am căit înaintea lui Dumnezeu și am fost prima care a semănat invidie și vrajbă. Perturbam lucrarea casei lui Dumnezeu, acționând ca un slujitor al Satanei și făcând rău. Căci cei care țin cu adevărat cont de voia lui Dumnezeu, când văd pe cineva mai bun decât ei sau care lucrează mai eficient, se bucură, dar, din cauza faimei și-a statutului meu, eram invidioasă pe sora Wang, nu suportam să văd că se descurcă bine și n-am ținut cont deloc de lucrarea casei lui Dumnezeu. Aceasta nu era altceva decât o fire satanică! Satana a fost supărat când a văzut că Iov se temea de Dumnezeu și se ferea de rău, așa că a vrut să-l chinuie pe Iov și și-a dorit ca el să moară. Esența a ceea ce dezvăluisem eu nu era la fel? Tânjeam să o văd pe sora Wang nefericită și incapabilă să-și facă datoria. Eram atât de malițioasă și rea!

Mai târziu, am citi un alt pasaj din cuvântul lui Dumnezeu: „Ce folosește Satana pentru a-l ține pe om sub controlul său strict? (Faima și câștigul.) Deci, Satana folosește faima și câștigul pentru a controla gândurile omului, până când oamenii nu se pot gândi decât la faimă și câștig. Ei se luptă pentru faimă și câștig, suferă greutăți, îndură umilirea pentru faimă și câștig și sacrifică tot ceea ce au pentru faimă și câștig și vor judeca și hotărî orice de dragul faimei și al câștigului. În acest fel, Satana îi leagă pe oameni cu lanțuri invizibile, iar ei nu au nici puterea și nici curajul de a se debarasa de ele. Fără să știe, ei poartă aceste lanțuri și se târăsc mereu înainte, cu mare dificultate. De dragul acestei faime și a câștigului, omenirea se ferește de Dumnezeu și Îl trădează și devine din ce în ce mai nemernică. Așadar, în acest fel, o generație după alta este distrusă în mijlocul faimei și câștigului Satanei(Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”). Înainte, nu înțelegeam prea bine acest pasaj din cuvântul lui Dumnezeu. Abia atunci am ajuns să știu cât de rea și îngrozitoare mă făcuse lupta pentru faimă și câștig. Satana corupe oamenii în profunzime! Lucruri precum „Bărbații ar trebui întotdeauna să se străduiască să fie mai buni decât contemporanii lor,” „Ridică-te deasupra tuturor” și „Dorind a fi mai bun decât alții” sunt toate filosofii satanice care înșeală oamenii. Când am trăit după aceste filosofii satanice, aveam gânduri greșite. Îmi plăceau faima și statutul și voiam să fiu cea mai bună în orice grup de oameni. Voiam să devin cea mai strălucitoare persoană și să câștig respectul deosebit al celorlalți. Credeam că acesta e singurul mod de a trăi o viață cu sens și valoroasă. Controlată de aceste gânduri satanice, am devenit deosebit de distantă și snoabă și chiar îmi priveam datoria ca pe o unealtă pentru a concura pentru reputație și statut, ceea ce a întârziat grav lucrarea textuală a casei lui Dumnezeu și i-a provocat, totodată, durere și nefericire surorii mele. Am văzut că făcusem atât de multe lucruri rele și jucasem atât de multe feste pentru reputația și statutul meu, toate cu prețul de a face rău lucrării casei lui Dumnezeu și vieților fraților și surorilor mele! Gândindu-mă la toate acestea, mi-a fost foarte frică. Abia în acest moment mi-am dat seama cât de rea și egoistă fusesem. Marele balaur roșu perturbă cu sălbăticie în exterior lucrarea lui Dumnezeu și îi arestează pe frați și pe surori, dar eu am făcut ce voia să facă marele balaur roșu în interiorul bisericii, dar n-a putut. Cum am putut fi atât de detestabilă? Antihriștii pot pedepsi oamenii de dragul statutului și ar putea totodată să excludă și să asuprească oamenii de dragul reputației și statutului. Mergeam pe calea antihristului. După acest eșec, am văzut că urmărirea faimei și statutului nu este una corectă. Este calea de împotrivire față de Dumnezeu și de pieire. În același timp, am simțit și protecția lui Dumnezeu. Dacă El nu m-ar fi mustrat și disciplinat atât de aspru și n-ar fi aranjat o situație pentru a-mi opri faptele rele, inima mea împietrită și amorțită nu s-ar fi trezit niciodată. Aș fi continuat pe calea greșită și, în final, doar aș fi fost condamnată și alungată de Dumnezeu pentru faptele mele rele. În acel punct, mi-aș fi ruinat complet șansa de a fi mântuită. După aceea, m-am rugat lui Dumnezeu să-I spun că voiam să mă căiesc și I-am cerut să-mi observe inima, astfel încât, dacă urmăream iar renumele și statutul și o apucam pe calea antihristului, Dumnezeu avea să mă dezvăluie, să mă mustre și să mă disciplineze.

Nu după mult timp, mi-am reluat lucrarea textuală. În grup, sora Xiao abia începuse lucrarea și supraveghetoarea mi-a cerut să o pregătesc și să o ajut. Având în vedere eșecul meu anterior, n-am vrut să repet aceeași greșeală, așa că mi-am dat silința să o ajut. După un timp, sora Xiao a făcut un oarecare progres. Mai târziu, am auzit-o pe supraveghetoare spunând că sora Xiao avea calibru bun și învăța repede, așa că merita să fie cultivată. Când am auzit asta, a fost de parcă un ac mi-a străpuns inima. Mi-am pierdut din nou controlul și n-am mai vrut s-o ajut. Când am avut acest gând, amintirile arestării mele au ieșit la suprafață în mintea mea. M-am rugat în gând lui Dumnezeu ca să-I cer să-mi protejeze inima astfel încât să nu o iau pe calea greșită. Mai târziu, am mâncat și am băut din cuvântul lui Dumnezeu care se aplica stării mele și am vizionat o lectură video a cuvântului lui Dumnezeu, care mi-a fost de foarte mare ajutor. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Să te asiguri că nu ești cineva pe care Dumnezeu îl consideră dezgustător; fii o persoană pe care Dumnezeu o iubește. Așadar, cum poate cineva să dobândească iubirea lui Dumnezeu? Primind adevărul cu ascultare, stând în poziția unei ființe create, acționând în baza cuvintelor lui Dumnezeu și pragmatic, îndeplinindu-și îndatoririle cum se cuvine, încercând să fie o persoană cinstită și trăind asemănarea unei ființe umane. Este de ajuns, Dumnezeu va fi mulțumit. Oamenii trebuie să fie siguri că nu au ambiție sau că nu întrețin vise deșarte, că nu caută faimă, câștiguri și statut sau să iasă în evidență din mulțime. Mai mult, nu trebuie să încerce să fie o persoană măreață sau supraumană, care este superioară printre oameni și îi face pe alții să i se închine. Aceasta este dorința umanității corupte și este calea Satanei; Dumnezeu nu mântuiește astfel de oameni. Dacă oamenii urmăresc neîncetat faima, câștigurile și statutul și refuză să se pocăiască, atunci pentru ei nu există niciun leac și-i așteaptă un singur final: să fie alungați. Astăzi, dacă vă grăbiți să vă pocăiți, mai este timp; dar când va veni ziua și lucrarea lui Dumnezeu se va termina, dezastrele vor fi și mai mari, iar voi nu veți mai avea șansa să vă pocăiți. Când vine acea vreme, toți cei care urmăresc faima, câștigurile și statutul și care refuză să se pocăiască vor fi alungați. Voi toți ar trebui să înțelegeți limpede ce fel de oameni mântuiește lucrarea lui Dumnezeu și care este sensul mântuirii omului de către El. Dumnezeu le cere oamenilor să vină înaintea Lui să-I asculte cuvintele, să accepte adevărul, să-și înlăture firile corupte și să practice așa cum spune și poruncește Dumnezeu, adică să trăiască potrivit cuvintelor Lui, opus traiului conform noțiunilor și închipuirilor omenești sau filosofiilor satanice și urmărind «fericirea» omenească. Dacă cineva nu ascultă cuvintele lui Dumnezeu sau nu acceptă adevărul și încă trăiește după filosofiile și firile Satanei și refuză să se pocăiască, atunci acest tip de persoană nu poate să fie mântuită de Dumnezeu. Când Îl urmezi pe Dumnezeu, acest lucru este, desigur, și pentru că ai fost ales de Dumnezeu – așadar, care este sensul faptului că Dumnezeu te alege pe tine? Este acela de a te schimba într-o persoană care are încredere în Dumnezeu, care Îl urmează cu adevărat pe Dumnezeu, care poate renunța la tot pentru El și care este capabilă să urmeze calea Lui, într-o persoană care s-a lepădat de propria fire satanică și care nu îl mai urmează pe Satana sau nu mai trăiește sub stăpânirea Satanei. Dacă Îl urmezi pe Dumnezeu și îndeplinești o datorie în casa lui Dumnezeu, dar, în toate privințele, încalci adevărul și, din toate punctele de vedere, nu acționezi sau nu trăiești sau nu experimentezi conform cuvintelor Lui și ești chiar predispus să te împotrivești Lui, ai putea fi aprobat de Dumnezeu? Categoric nu. Ce vreau să spun prin asta? Îndeplinirea unei datorii nu este, de fapt, dificilă și nici greu de făcut într-o manieră devotată și la un standard acceptabil. Nu trebuie să-ți sacrifici viața sau să faci vreun lucru deosebit sau dificil, trebuie, pur și simplu, să urmezi onest și statornic cuvintele și instrucțiunile lui Dumnezeu, fără a adăuga propriile idei sau a conduce propriile acțiuni, ci mergând pe calea urmăririi adevărului. Dacă oamenii pot face asta, au, practic, o asemănare umană. Atunci când au o supunere adevărată față de Dumnezeu și au devenit persoane oneste, vor avea asemănarea unei ființe umane(„Îndeplinirea adecvată a datoriei necesită o cooperare armonioasă” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Am înțeles din cuvântul lui Dumnezeu că El speră ca oamenii să-și îndeplinească îndatoririle cu picioarele pe pământ, să se ghideze după cuvântul Lui și să nu mai trăiască sub dominația Satanei sau să acționeze conform firilor lor satanice. Ar trebui să renunț la ambițiile mele conform cerințelor lui Dumnezeu, să nu mai fiu atentă dacă ceilalți mă admiră sau nu și să mă concentrez pe urmărirea adevărului și pe îndeplinirea datoriei cum se cuvine. Aceasta era sarcina mea corectă și calea cea dreaptă. Totodată, faptul că eram capabilă să înțeleg câteva principii în datoria mea era datorită îndrumării lui Dumnezeu, acesta era rezultatul anilor de cultivare în casa lui Dumnezeu. Dacă tratam aceste lucruri ca pe bunurile mele private, ascundeam și păstram lucruri față de ceilalți ca să-mi protejez reputația și statutul și continuam cu încăpățânare pe calea împotrivirii față de Dumnezeu, doar L-aș fi făcut pe Dumnezeu să mă deteste și să mă disprețuiască. Însă dacă le-aș putea spune celorlalți tot ce știam, chiar dacă ei ar putea progresa și dobândi admirație în timp ce eu eram trecută cu vederea, aș practica adevărul, trăind o viață corectă și m-aș simți în siguranță și împăcată sufletește. În ce fel era acesta un lucru rău? Când am fost arestată și reținută și înfruntam persecuția poliției, reputația, statutul și admirația celorlalți nu m-au ajutat câtuși de puțin. Cuvântul lui Dumnezeu a fost cel care m-a îndrumat să mărturisesc ferm când eram controlată de Satana și cuvântul lui Dumnezeu a fost cel care mi-a dat credință și putere. Dacă am credință în Dumnezeu, dar sunt respinsă de El și nu pot dobândi adevărul, la ce-mi folosește că oamenii mă apreciază? Nu faptul că oamenii mă apreciază sau nu decide dacă pot fi mântuită, ci dacă sunt o ființă creată calificată în ochii lui Dumnezeu, dacă firea mea coruptă s-a schimbat și dacă dețin adevărul. Dumnezeu nu le-a cerut niciodată oamenilor să fie măreți și faimoși. În schimb, Lui Îi plac oamenii onești care-și pot îndeplini datoria într-o manieră tăcută și cu picioarele pe pământ. Numai oamenii de acest fel sunt cu adevărat umani. Odată ce am înțeles aceste lucruri, inima mi s-a luminat și am știut cum ar trebui să practic. După aceasta, am avut părtășie cu sora Xiao despre tot ce am înțeles. Ea avea într-adevăr calibru înalt. Când am discutat împreună probleme, putea mereu să vină cu lucruri la care eu nu mă gândisem, care îmi completau neajunsurile și, uneori, când auzeam că supraveghetoarea era de acord cu ea, nu mai eram afectată.

Mai târziu, după ce frații și surorile au auzit de experiența mea, au găsit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu care aborda punctul meu de vedere că mi se cuvine meritul pentru progresul altor oameni. „Când Dumnezeu luminează pe cineva, acesta este harul Său. Și ce este acea fărâmă de cooperare din partea ta? Este ceva pentru care ți se cuvin merite sau este datoria ta, responsabilitatea ta? (Este datoria și responsabilitatea mea.) Când recunoști că este datorie și responsabilitate, aceasta este starea de spirit corectă, iar tu nu te vei mai gândi să încerci să-ți asumi meritele. Dacă tu crezi întotdeauna «Aceasta este contribuția mea. Ar fi fost posibilă luminarea lui Dumnezeu fără cooperarea mea? Asta necesită cooperarea oamenilor; cooperarea oamenilor reprezintă cea mai mare parte a acestui lucru», atunci te înșeli. Cum ai fi putut coopera, dacă Duhul Sfânt nu te-ar fi luminat și dacă nimeni nu ar fi avut părtășie cu tine despre principiile adevărului? Nu ai ști ceea ce cere Dumnezeu; nici nu ai cunoaște calea practicii. Chiar dacă ai vrea să asculți de Dumnezeu și să cooperezi, nu ai ști cum. Oare această «cooperare» a ta nu reprezintă cuvinte goale? Fără o adevărată cooperare, acționezi numai conform propriilor idei – și, în acest caz, ar putea datoria pe care o îndeplinești să fie la nivelul cerut? În niciun caz, ceea ce indică o problemă. Ce problemă indică asta? Indiferent de datoria pe care o îndeplinește o persoană, dacă obține rezultate, își îndeplinește datoria potrivit standardelor și dobândește aprobarea lui Dumnezeu, se bazează pe acțiunile lui Dumnezeu. Chiar dacă îți îndeplinești responsabilitățile și datoria, dacă Dumnezeu nu lucrează, dacă Dumnezeu nu te luminează și nu te îndrumă, atunci nu îți vei cunoaște calea, direcția sau obiectivele. Ce se întâmplă în cele din urmă? După ce ai trudit atâta vreme, nu îți vei fi îndeplinit datoria cum se cuvine, nici nu vei fi dobândit adevărul sau viața – totul va fi fost în zadar. Prin urmare, a-ți îndeplini datoria potrivit standardelor, avantajându-i pe frații și surorile tale și obținând aprobarea lui Dumnezeu, toate depind de Dumnezeu! Oamenii pot face doar acele lucruri de care sunt capabili personal, pe care s-ar cuveni să le facă și care se încadrează în capacitățile lor inerente – nimic mai mult. Prin urmare, în cele din urmă, îndeplinirea îndatoririlor tale într-o manieră eficientă depinde de îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu și de luminarea și conducerea Duhului Sfânt; numai atunci poți să înțelegi adevărul și să finalizezi însărcinarea de la Dumnezeu conform căii pe care El ți-a dat-o și principiilor pe care El le-a stabilit. Acestea reprezintă harul și binecuvântările lui Dumnezeu, iar dacă oamenii nu pot vedea asta, sunt orbi(„Principiile care ar trebui să îndrume conduita unei persoane” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). După ce am citit cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles că părerea mea că progresul altora se datora efortului meu însemna de fapt a fura slava lui Dumnezeu. Dumnezeu poate să mă lumineze pe mine și poate să-i lumineze pe alții. Faptul că am înțeles câteva dintre principiile datoriei mele nu se datora propriului efort, era rezultatul luminării lui Dumnezeu și lucrării Duhului Sfânt. Am înțeles doar atunci când cuvintele lui Dumnezeu au indicat calea și principiile de practică. Fără luminarea lui Dumnezeu și îndrumarea cuvintelor Sale, n-aș fi în stare să înțeleg nicio chestiune sau problemă. Indiferent câte nopți am stat trează și cât efort am depus, ar fi inutil și n-aș putea face nimic bine. Dar am crezut că mi s-au cuvenit meritele pentru progresul lor și că, fără ajutorul meu, n-ar fi făcut niciun progres. Am pus toți laurii pe capul meu, eram prea arogantă și mă credeam prea grozavă. Mulți oameni începuseră cu lucrarea textuală și au adus îmbunătățiri semnificative fără ajutorul meu. Progresul lor este rezultatul faptului că Dumnezeu a lucrat în ei. Calibrul lor este înnăscut și, odată ce plătesc cu adevărat un preț în ceea ce privește adevărul și principiile și dobândesc luminarea Duhului Sfânt, pot progresa. Faptul că sunt acum capabilă să-mi ajut frații și surorile reprezintă datoria pe care sunt menită s-o îndeplinesc și, totodată, harul lui Dumnezeu. Nu este nimic de admirat sau de lăudat în legătură cu asta. Privind în urmă la zilele petrecute cu sora Wang, deși am avut părtășie cu ea despre unele principii, la început, după aceea, ea a studiat serios lucrurile și-a meditat asupra lor, astfel încât să poată obține mereu binecuvântările și îndrumarea lui Dumnezeu. Sora Xiao era la fel. Câteva dintre ideile pe care le-a lansat erau adesea lucruri la care nu mă gândisem și chiar mi-au lărgit orizontul gândirii. Am văzut că toată lumea are puncte forte, așa că, atât timp cât lucrăm din greu și sârguincios în îndatoririle noastre, putem să obținem cu toții luminarea lui Dumnezeu și să înțelegem câteva principii ale adevărului și doar completându-ne unii pe ceilalți ne putem îndeplini bine îndatoririle împreună.

Ulterior, am practicat conform cuvintelor lui Dumnezeu. Mi-am liniștit inima înaintea lui Dumnezeu când mi-am îndeplinit datoria și m-am axat pe cum să-mi fac bine datoria și să-mi îndeplinesc responsabilitățile. Fără să-mi dau seama, m-a preocupat mai puțin dacă ceilalți mă apreciau și dacă aveam un loc în inimile lor. Când mi-am ajutat frații și surorile, i-am văzut progresând puțin câte puțin și întrecându-mă treptat, nu mai eram așa invidioasă și n-am mai ținut cont mereu de reputația și interesele mele. Am simțit că puteam să accept observația lui Dumnezeu, să mă întorc spre El și să-mi îndeplinesc datoria. Să practic în acest fel mi se părea practic și ușor și am simțit mai multă bucurie decât să fiu admirată de oricare alții. Am simțit cu adevărat ce a vrut Dumnezeu să spună prin: „Funcțiile nu sunt aceleași. Există un singur trup. Fiecare își îndeplinește datoria, fiecare în dreptul său și făcând tot ce-i stă în putință – pentru fiecare scânteie există un fulger de lumină – și căutând maturitatea în viață. Astfel, Eu voi fi mulțumit(Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 21). Eu, frații și surorile mele avem cu toții experiențe, calibru și puncte forte diferite. Ar trebui să ne completăm reciproc, să cooperăm în mod armonios și să ne jucăm propriul rol în îndatoririle respective. A lucra în acest fel este în acord cu voia lui Dumnezeu.

Cu toate că mustrarea și disciplina lui Dumnezeu s-au abătut asupra mea pentru că urmăream reputația și statutul, prin această experiență, am dobândit o oarecare înțelegere a naturii și consecințelor faptului că urmăream faima și statutul. Mi-am dat seama, totodată, că firea lui Dumnezeu nu poate fi ofensată și am învățat cum să mă comport și să-mi îndeplinesc datoria într-o manieră realistă. Această fărâmă de schimbare pe care am putut să o obțin este în întregime rezultatul judecății și mustrării din partea lui Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu!

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Conținut similar

Lasă un răspuns

Contactează-ne pe Messenger