de Christina, Statele Unite

În iunie 2021, doi conducători din biserica noastră au fost demiși fiindcă nu făcuseră nicio lucrare concretă. În timp ce aveam părtășie pentru disecarea comportamentului lor, o soră a pus în discuție o întrebare. „Înainte ca acești falși conducători să fie demiși, noi eram întrucâtva conștienți de problemele lor. De asemenea, în ultimul timp, biserica are părtășie despre adevărul privind discernerea falșilor conducători, așa că toată lumea înțelegea câte ceva despre comportamentul lor. De ce nu a raportat nimeni problemele acestor doi conducători înainte de a fi demiși?” Am fost profund mișcată la auzul cuvintelor sale. Am reflectat asupra mea. Deși auzisem atât de multe adevăruri-principii despre discernerea falșilor conducători, tot nu discernusem în mod conștient falșii conducători din jurul meu în viața reală. Uneori, chiar dacă observam unele probleme la conducători, adoptam o atitudine indiferentă. Mi-am dat seama că această atitudine nu era în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu, așa că am vrut să mă schimb. Trebuia să fiu conștientă de discernerea oamenilor, a întâmplărilor și a lucrurilor din jurul meu, să supraveghez lucrarea conducătorilor conform cerințelor lui Dumnezeu și să ofer îndrumare și ajutor dacă observam că lucrarea conducătorilor contravenea principiilor. Dacă identificam un fals conducător sau un antihrist, trebuia să raportez acest lucru conducătorilor superiori pentru a proteja interesele bisericii.

Mai târziu, locuiam cu sora Wendy, o conducătoare de la o altă biserică. Inițial, mi-a părut amabilă, nu avea aere de conducătoare și era mereu ușor să te înțelegi bine cu ea. Totuși, după o vreme, am observat că trăia o umanitate slabă. Părea să se concentreze mult pe mâncare și era foarte leneșă. Când observa că s-a murdărit ceva, nu lua inițiativa de a-l curăța, ci doar menționa verbal acest lucru. Uneori le cerea altora să facă sarcini pe care le-ar fi putut face cu ușurință ea însăși. Toate surorile din jurul ei erau oarecum nemulțumite de comportamentul său. La început, am crezut că Wendy avea dificultăți doar cu trăirea umanității sale, ceea ce nu avea legătură cu principiile, așa că nu am pus la suflet acest lucru. Mai târziu, am observat că participa adesea la părtășii online în camera sa, uneori chiar își aducea laptopul la masă și mânca în timpul părtășiei, iar alteori avea părtășie până noaptea târziu, dar frații și surorile spuneau că rareori le rezolva problemele și dificultățile pe care le aveau în îndatoririle lor. Inițial, am simțit că, în calitate de conducătoare de biserică, trebuia să se ocupe de diferite aspecte ale lucrării, ceea ce nu era ușor. Nu m-am gândit că e așa o problemă dacă există unele neajunsuri în lucrarea ei. Așa că nu am acordat atenție acelor lucruri. Mai târziu însă, am simțit că ceva nu e în regulă. În calitate de conducătoare de biserică, principala sa datorie era să aibă părtășie despre adevăr și să rezolve problemele și dificultățile fraților și surorilor. Organiza adesea adunări online cu frații și surorile, părând să fie foarte ocupată, dar nu rezolva probleme concrete. Oare nu se limita ea la a predica doctrine goale fără să facă o lucrare concretă? Mi-am amintit părtășia lui Dumnezeu, care expunea că unii falși conducători își petrec toată ziua în adunări online, părând ocupați, dar rostind doar cuvinte și doctrine și făcând o lucrare superficială. Cât despre problemele reale din lucrarea legată de adevărurile-principii, aceștia nu pot să le descopere și nici să aibă clar părtășie despre ele, cauzând întârzierea unei părți mari din lucrare. M-am întrebat dacă Wendy ar putea fi una dintre falșii conducători expuși de Dumnezeu. Mai târziu, am auzit o soră spunând că Wendy nu putea să aibă părtășie despre adevărurile-realități și nici să rezolve probleme concrete în cadrul adunărilor. Odată, starea surorii era foarte negativă și îi afecta îndatoririle. Știind asta, Wendy i-a trimis doar câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu, fără să aibă părtășie. De asemenea, erau mai multe surori care nu colaborau armonios, iar Wendy a fost informată, dar nu a avut părtășie cu ele pentru a rezolva aceste probleme. Ulterior, am aflat că Wendy ducea lipsă de considerație și de principii în rânduirea lucrurilor. Una dintre surori avea ca datorie producția video. Wendy s-a gândit că sora era potrivită și pentru udarea noilor credincioși. Fără să investigheze dinainte situația datoriei surorii sau să discute cu supraveghetoarea pentru a vedea dacă este potrivită, Wendy a însărcinat-o direct cu o parte din norma de udare a noilor credincioși. Toată lumea a considerat că Wendy gândea situația în termeni prea simpli, pentru că datoria de udare necesită înțelegerea la timp și rezolvarea imediată a stărilor și a dificultăților noilor credincioși. Pentru a îndeplini bine această datorie este nevoie de mult timp și de multă energie. Sora era pricepută la producția video și, în lipsa unei bune coordonări, alocarea sarcinii de a uda noii credincioși avea să îi creeze întârzieri în datoria sa principală. Cu toate acestea, Wendy a desemnat-o să ude noii credincioși. Văzând rânduiala lui Wendy privind lucrarea, am fost oarecum neîncrezătoare și m-am gândit: „E foarte neatentă la rânduirea acestor lucruri, nu comunică și nu caută. Atunci cum s-ar ocupa ea de aspectele semnificative ale lucrării bisericii? Are ea calibrul și capacitatea de muncă pentru a fi o conducătoare? Poate ea să facă lucrare concretă?” Îmi tot puneam întrebări în inima mea și simțeam, vag, că Wendy are niște probleme. Mă gândeam să întocmesc un raport către conducătorii superiori, pentru ca ei să îi investigheze și să îi înțeleagă rezultatele concrete. Dar apoi m-am gândit: „Dacă rapoartele mele sunt valide, iar Wendy chiar e o falsă conducătoare, atunci acesta e un act de dreptate care protejează lucrarea bisericii. Dar dacă perspectiva mea e necuprinzătoare, iar ea nu are probleme grave și poate să facă o lucrare concretă, oare frații și surorile vor spune că îmi lipsește înțelegerea adevărului, că fac reclamații orbește și că mă amestec cu nesăbuință? Dacă acest lucru cauzează perturbare și tulburare, vor spune ei că am o umanitate slabă și că nu pot trata corect o conducătoare, judecând-o cu prea mare ușurință? Oare conducătorii superiori mă vor demite pe mine atunci? Dacă Wendy află că îi raportez problemele, îmi va purta pică și se va lega de problemele mele? Eu și Wendy locuim împreună și ne vedem zilnic. Ce stânjenitor ar fi!” Gândindu-mă la aceste lucruri, am ezitat și m-am liniștit, spunându-mi: „Ceea ce am văzut eu nu sunt probleme majore, doar defecte minore privind trăirea umanității și în capacitatea de muncă. Văzând cum participă în fiecare zi la părtășii online, pare să aibă un anume simț al poverii. Lasă, mai bine n-o raportez. Dacă chiar nu face lucrare concretă, vor raporta frații și surorile de la biserica ei. Conducătorii și lucrătorii vor lua măsuri și îi vor supraveghea lucrarea, ca să îi înțeleagă problemele. Mai bine să nu-mi mai fac atâtea griji și să nu mă mai amestec atât de mult.” După ce m-am tot gândit, am decis să nu raportez problemele ei. Dar când am decis să le trec cu vederea, am simțit neliniște în inima mea, iar conștiința mea era frământată. Vedeam clar unele manifestări ale faptului că ea nu făcea lucrare concretă și recunoșteam că e o problemă, dar tot voiam să o evit și să o ocolesc. Asta înseamnă iresponsabilitate! Dacă într-adevăr era o falsă conducătoare, care nu făcea lucrare concretă, acest lucru avea să afecteze direct pătrunderea în viață a fraților și a surorilor și să întârzie lucrarea bisericii. Am reflectat asupra mea: de ce eram reticentă să raportez problemele lui Wendy? Ce mă îngrijora? Ce fire coruptă mă constrângea?

Mai târziu, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Cel mai proeminent aspect din filosofiile omului pentru interacțiunile lumești este viclenia. Oamenii cred că, dacă nu sunt vicleni, vor fi predispuși să îi ofenseze pe ceilalți și incapabili să se apere; ei cred că trebuie să fie suficient de vicleni pentru a nu răni sau jigni pe nimeni, păstrându-se astfel în siguranță, protejându-și mijloacele de trai și câștigând un punct ferm de sprijin printre alți oameni. Toți non-credincioșii trăiesc după filosofiile Satanei. Toți sunt persoane care caută să facă pe plac oamenilor și nu ofensează pe nimeni. Ai venit în casa lui Dumnezeu, ai citit cuvântul lui Dumnezeu și ai ascultat predicile din casa lui Dumnezeu, așadar, de ce ești incapabil să practici adevărul, să vorbești din inimă și să fii o persoană cinstită? De ce ești mereu o persoană care caută să le facă pe plac oamenilor? Persoanele care caută să le facă pe plac oamenilor își protejează doar propriile interese și nu interesele bisericii. Când văd pe cineva făcând rău și dăunând intereselor bisericii, ignoră acest lucru. Le place să fie persoane care caută să le facă pe plac oamenilor și să nu ofenseze pe nimeni. Acest lucru este iresponsabil și acest tip de persoană este prea vicleană și nevrednică de încredere. Pentru a-și proteja propria vanitate și mândrie și pentru a-și menține reputația și statutul, unii oameni sunt fericiți să-i ajute pe alții și să se sacrifice pentru prietenii lor, indiferent de preț. Însă când trebuie să protejeze interesele casei lui Dumnezeu, adevărul și dreptatea, intențiile lor bune s-au dus, au dispărut complet. Când ar trebui să practice adevărul, nu îl practică deloc. Ce se întâmplă? Pentru a-și proteja propria demnitate și mândrie, ei vor plăti orice preț și vor îndura orice suferință. Însă când trebuie să facă lucrare adevărată și să se ocupe de treburi practice, să ocrotească lucrarea bisericii și lucrurile pozitive și să-i protejeze și să-i aprovizioneze pe aleșii lui Dumnezeu, de ce nu mai au puterea să plătească orice preț și să îndure orice suferință? Acest lucru este de neconceput. De fapt, au un fel de fire căreia îi este scârbă de adevăr. De ce spun Eu că firii lor îi este scârbă de adevăr? Pentru că, ori de câte ori un lucru implică a fi martor pentru Dumnezeu, practicarea adevărului, protejarea aleșilor lui Dumnezeu, lupta împotriva urzelilor Satanei sau protejarea lucrării bisericii, ei fug și se ascund și nu se ocupă de nicio chestiune adecvată. Unde le este eroismul și spiritul de a îndura suferința? Unde aplică aceste lucruri? Asta e ușor de văzut. Chiar dacă cineva îi dojenește, spunând că nu ar trebui să fie atât de egoiști și de josnici și să se protejeze pe ei înșiși, că s-ar cuveni să protejeze lucrarea bisericii, lor nu le pasă cu adevărat. Ei își spun: «Eu nu fac acele lucruri și nu au nimic de-a face cu mine. Ce folos ar aduce urmăririi mele a renumelui, câștigurilor și statutului să acționez în acest fel?» Nu sunt persoane care urmăresc adevărul. Le place doar să caute renumele, câștigurile și statutul și nu fac deloc lucrarea pe care Dumnezeu le-a încredințat-o. Așa că, atunci când este nevoie de ei pentru a face lucrarea bisericii, aleg pur și simplu să fugă. Asta înseamnă că, în inimile lor, nu le plac lucrurile pozitive și nu sunt interesați de adevăr. Aceasta este o manifestare clară a faptului că sunt scârbiți de adevăr” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). „Majoritatea oamenilor doresc să urmărească și să practice adevărul, dar, în cea mai mare parte a timpului, ei au numai hotărârea și dorința de a proceda așa; adevărul nu a devenit viața lor. Ca urmare, când dau peste forțele răului sau întâlnesc oameni răi și haini care comit fapte rele sau falși conducători și antihriști ce fac lucrurile într-un mod care încalcă principiile – tulburând astfel lucrarea bisericii și rănindu-i pe aleșii lui Dumnezeu – ei își pierd curajul de a se ridica și a vorbi deschis. Ce înseamnă când nu ai curaj? Înseamnă, oare, că ești sfios ori incoerent? Sau că nu înțelegi pe deplin și, în consecință, nu ai încrederea de a vorbi deschis? Nu înseamnă niciuna dintre acestea; aceasta reprezintă, în primul rând, consecința faptului că ești constrâns de firi corupte. Una dintre firile corupte pe care le dezvălui este o fire înșelătoare; când ți se întâmplă ceva, primul lucru la care te gândești îl reprezintă propriile interese, primul lucru pe care îl iei în considerare îl reprezintă consecințele, dacă acest lucru îți va aduce sau nu beneficii. Aceasta este o fire înșelătoare, nu-i așa? O alta este o fire egoistă și abjectă. Te gândești: «Ce legătură are cu mine o pierdere pentru interesele casei lui Dumnezeu? Nu sunt conducător, așadar, de ce mi-ar păsa? Nu are nimic de-a face cu mine. Nu este responsabilitatea mea.» Nu tu te gândești conștient la asemenea idei și cuvinte, ci subconștientul tău le produce – acestea reprezintă firea coruptă pe care o dezvăluie oamenii când întâmpină o problemă” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au expus firea coruptă. Într-adevăr, eram egoistă și înșelătoare. Vedeam că Wendy nu rezolvă probleme concrete și că nu face lucrare concretă în multe aspecte, iar faptele ei dăunau deja intereselor bisericii. Totuși, eu eram îngrijorată că, dacă greșeam raportând-o, frații și surorile aveau să aibă o părere proastă despre mine, că aș putea fi demisă și mai ales mă temeam că aș jigni-o pe Wendy și ne-aș strica relația, fiind apoi greu să ne înțelegem bine în viitor. Așa că eram reticentă să o raportez. Pentru a mă proteja pe mine și interesele mele, păstram tăcerea privind problemele pe care le vedeam. Nu practicam adevărul și nu protejam deloc lucrarea bisericii, ceea ce Dumnezeu consideră cu adevărat detestabil și urât. Gândindu-mă cum Wendy nu avea principii în acțiunile sale, nu distingea prioritățile în lucrarea sa și nu făcea lucrare concretă, deși nu puteam fi complet sigură că era o falsă conducătoare, vedeam că problemele sale afectau deja pătrunderea în viață a fraților și a surorilor și lucrarea bisericii. Trebuia să raportez aceste probleme conducătorilor superiori cât mai curând, pentru ca ei să înțeleagă situația și să investigheze și să verifice. Dacă se confirma că este o falsă conducătoare, ea trebuia demisă conform principiilor. Dacă avea doar unele abateri în lucrarea sa, conducătorii o puteau ajuta având părtășie despre aceste probleme. Altfel, dacă ea continua să lucreze așa, acest lucru ar întârzia lucrarea bisericii și ar dăuna pătrunderii în viață a fraților și a surorilor. Totuși, eu m-am gândit anterior că problemele lui Wendy nu aveau legătură directă cu mine și că raportarea lor greșită ar putea dăuna propriei mele vanități și viitorului meu. Deoarece nu deslușisem problemele ei, foloseam textul „nu le-am deslușit și mă tem să nu o reclam în mod greșit” ca scuză pentru a nu o raporta către conducătorii superiori. Îmi găseam și scuza că, dacă era într-adevăr o falsă conducătoare, care nu face lucrare concretă, aveau să o raporteze alți frați și surori. Voiam să las „chestiunea jignitoare” în seama altora și să mă ascund ca o lașă. Pentru a-mi păstra relația cu Wendy și a-mi proteja vanitatea, destinul și perspectivele, nu am ținut cont de interesele bisericii și n-am protejat deloc lucrarea bisericii. Am fost extrem de egoistă și de înșelătoare, urmând filosofii ale Satanei precum „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate”, „Păstrează liniștea pentru auto-protecție și caută doar să nu faci greșeli” și „Lasă lucrurile să treacă, dacă ele nu te afectează direct”. Aceste lucruri se înrădăcinaseră adânc în inima mea, dominându-mi gândurile, făcându-mă să țin întotdeauna cont de beneficiile personale în ceea ce spuneam și făceam și să fiu peste măsură de prudentă și de indecisă. Chiar dacă vedeam probleme la o conducătoare, nu voiam să o raportez, rămânând o spectatoare și asistând la desfășurarea lucrurilor în timp ce interesele bisericii erau lezate. Vedeam că viața conform firilor și filosofiilor satanice mă făcuse cu adevărat detestabilă și sordidă și că îmi lipseau cu desăvârșire integritatea și asemănarea umană. Dacă mergeam înainte în același mod și nu mă pocăiam, aveam să fiu disprețuită, respinsă și eliminată de către Dumnezeu. Aceste gânduri m-au înfricoșat și mi-am dat seama că aveam nevoie să mă descătușez rapid de firea satanică și să nu mai fiu controlată de ea.

În reflecția mea, mi-am dat seama și că aveam un punct de vedere greșit. Mă îngrijoram că s-ar putea să nu văd corect sau cuprinzător lucrurile și că, dacă aș raporta ceva în mod greșit, acest lucru ar cauza perturbări și tulburări. Din acest motiv, nu îndrăzneam să raportez problemele lui Wendy. Mai târziu, mi-am liniștit inima și am cugetat: „Este corect acest punct de vedere? Se aliniază el la adevărurile-principii?” Mi-am amintit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Sunt oamenii talentați promovați și cultivați de casa lui Dumnezeu capabili, în mod adecvat, să își asume lucrarea și să își facă bine datoria în timpul perioadei de promovare și cultivare sau înainte de promovare și cultivare? Bineînțeles că nu. Astfel, e inevitabil ca, în timpul perioadei de cultivare, acești oameni să experimenteze emondarea, judecata și mustrarea, expunerea și chiar demiterea; acest lucru e normal, asta înseamnă antrenament și cultivare. Oamenii nu trebuie să aibă așteptări mari sau cerințe nerealiste de la cei care sunt promovați și cultivați; ar fi nerezonabil și nedrept față de ei. Puteți să le supravegheați lucrarea. Dacă descoperiți probleme sau lucruri care încalcă principiile pe parcursul lucrării lor, puteți să ridicați problema și să căutați adevărul pentru a rezolva aceste chestiuni. Nu ar trebui să-i judecați, condamnați, atacați sau excludeți, pentru că sunt doar în perioada de cultivare și nu ar trebui priviți ca oameni care au fost desăvârșiți, cu atât mai puțin ca oameni care sunt fără vină sau ca oameni care dețin adevărul-realitate. […] Așadar, care este cel mai rezonabil mod de a-i trata? Să îi privești ca pe niște oameni obișnuiți și, atunci când trebuie să apelezi la cineva în legătură cu o problemă, să ai părtășie cu ei, să învățați din punctele forte ale fiecăruia și să vă completați reciproc. În plus, este responsabilitatea tuturor să-i supravegheze pe conducători și lucrători ca să vadă dacă fac o lucrare reală, dacă pot să folosească adevărul să rezolve probleme; acestea sunt standardele și principiile prin care se stabilește dacă un conducător sau lucrător se ridică la nivelul standardului. Dacă un conducător sau un lucrător e capabil să se ocupe de problemele generale și să le rezolve, atunci este competent. Dar, dacă nu poate nici măcar să se ocupe de problemele obișnuite și să le rezolve, nu e potrivit să fie conducător sau lucrător, și trebuie înlăturat imediat din funcția sa. Trebuie ales altcineva, iar lucrarea casei lui Dumnezeu nu trebuie să fie întârziată. Întârzierea lucrării casei lui Dumnezeu înseamnă a se răni pe sine și pe ceilalți, nu este bine pentru nimeni” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (5)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles principiile interacțiunilor cu conducătorii și cu lucrătorii. Conducătorii și lucrătorii sunt în continuare în perioada de instruire; ei încă nu au atins mântuirea sau perfecțiunea și sunt și ei oameni corupți. Trebuie să îi tratăm corect: dacă un conducător dezvăluie corupție sau are abateri în lucrare din cauza unei perioade scurte de practică, dar acestea nu sunt probleme substanțiale, trebuie să îl ajutăm sau să îl emondăm cu dragoste. Dacă, însă, un conducător sau un lucrător este de calibru slab, îi lipsește capacitatea de muncă și nu poate face lucrare concretă sau dacă umanitatea unui conducător are probleme și acesta urmează calea greșită și nu face lucrare concretă, atunci continuarea utilizării unui asemenea conducător va întârzia pătrunderea în viață a fraților și a surorilor și lucrarea bisericii. Când descoperim astfel de falși conducători, trebuie să îi expunem și să îi raportăm. Dumnezeu nu a spus niciodată că, dacă nu putem vedea clar ceva, putem să stăm pur și simplu deoparte și să ignorăm lucrul respectiv sau că nu trebuie să practicăm adevărul. Dimpotrivă, pentru dificultățile și problemele pe care nu le putem percepe clar, trebuie să îi căutăm pe cei care înțeleg adevărul pentru părtășie, să căutăm adevărurile-principii sau să raportăm aceste lucruri conducătorilor superiori. Chiar dacă raportăm în mod greșit ceva, nu contează, cel mai important este ca problema să fie rezolvată. Dacă rămânem neimplicați și nu facem nimic pentru că nu vedem ceva clar sau ne temem că raportăm ceva în mod greșit, iar situația se înrăutățește pe măsură ce evenimentele își urmează cursul, dăunând intereselor bisericii și întârziind lucrarea acesteia, până la urmă va fi prea târziu pentru a spune ceva, iar dauna va deveni ireparabilă. Înainte nu îmi era clar ce constituie perturbare și tulburare, dar mai târziu, prin căutare și părtășie, am înțeles mai multe. Pentru a stabili dacă acțiunile unei persoane pot fi considerate perturbare și tulburare contează, în principal, dacă intențiile sale sunt corecte și dacă problemele pe care le raportează sunt adevărate și implică interesele sau principiile bisericii. Dacă intențiile sale sunt corecte, ceea ce se raportează este adevărat și este de dragul protejării intereselor bisericii, atunci, chiar dacă persoana nu vede clar la momentul respectiv dacă un conducător este fals sau nu, raportarea problemelor pe care le constată pe baza faptelor înseamnă protejarea lucrării bisericii și nu este perturbare și tulburare. Dacă, însă, intențiile sale sunt greșite și persoana are motive ascunse, cum ar fi rivalitatea pentru putere, exploatarea abaterilor din lucrare ale unui conducător pentru a face din țânțar armăsar, pentru a-l da jos și a-i lua locul sau nutrirea de resentimente ca urmare a emondării din partea conducătorului, căutarea de defecte și denaturarea faptelor pentru a-l ataca și a-l judeca pe conducător pentru a-și descărca nemulțumiri personale sau căutarea de nod în papură la conducător potrivit propriei firi arogante, exploatarea dezvăluirilor de corupție, a abaterilor, a problemelor, a deficiențelor sau a neajunsurilor conducătorului în îndatoririle sale și formularea de obiecții la tot pasul și încercarea de a găsi necontenit modalități de obținere a unor avantaje, acest lucru constituie tulburare și perturbare. Înțelegând aceasta, am reușit să înțeleg mai bine diferența dintre căutarea și raportarea normală a problemelor și perturbare și tulburare.

După ce am înțeles principiile, m-am gândit din nou la problemele lui Wendy și mi-am dat seama că faptul că ea trăia o umanitate slabă nu era o problemă substanțială și că putea fi abordată prin îndrumare adecvată și ajutor cu ocazia potrivită. Însă rânduielile ei pripite și fără de principii perturbaseră îndatoririle fraților și surorilor și lucrarea bisericii. Ea nu era atentă nici la principalele sale responsabilități, îi lipsea simțul autentic al poverii și nu obținea rezultate în lucrarea de care răspundea și nu rezolva stările și problemele fraților și surorilor. Aceste aspecte aveau legătură cu întrebarea dacă ea putea să facă și făcuse lucrare concretă. Deși nu reușeam să văd clar aceste lucruri și nu o puteam eticheta ca falsă conducătoare, puteam să întocmesc un raport și să caut îndrumare. Deoarece intenția mea nu era să îi îngreunez viața sau să obțin vreun avantaj împotriva ei, practicarea în acest mod era potrivită. Nu puteam folosi ideea că „dacă nu văd ceva clar, raportarea greșită ar cauza tulburare și perturbare” ca scuză pentru a trece cu vederea această problemă. Ar fi fost un lucru iresponsabil pentru lucrarea bisericii și o manifestare a neprotejării intereselor bisericii și a nepracticării adevărului.

Mai târziu, am citit încă un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Odată ce adevărul a luat viață în tine, când observi pe cineva care este hulitor față de Dumnezeu, care nu se teme de Dumnezeu și este superficial în timp ce își îndeplinește datoria sau care perturbă și tulbură lucrarea bisericii, vei răspunde conform adevărurilor-principii și vei fi capabil să-l identifici și să-l dai în vileag, după caz. […] Dacă ești cineva care crede cu adevărat în Dumnezeu, atunci, chiar dacă nu ai dobândit încă adevărul și viața, cel puțin vei vorbi și vei acționa de partea lui Dumnezeu; cel puțin, nu vei sta cu mâinile în sân când vei vedea că sunt compromise interesele casei lui Dumnezeu. Când simți dorința de a închide ochii, te vei simți vinovat și inconfortabil și îți vei spune: «Nu pot să stau aici și să nu fac nimic, trebuie să mă ridic și să spun ceva, trebuie să-mi asum responsabilitatea, trebuie să dau în vileag acest comportament rău, trebuie să-l opresc, pentru ca interesele casei lui Dumnezeu să nu fie prejudiciate, iar viața bisericească să nu fie tulburată.» Dacă adevărul a devenit viața ta, atunci nu numai că vei avea acest curaj și această hotărâre și vei fi capabil să înțelegi complet chestiunea, dar vei și îndeplini responsabilitatea pe care ar trebui să o porți pentru lucrarea lui Dumnezeu și pentru interesele casei Sale, iar datoria ta va fi astfel îndeplinită” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că cei care au adevărurile-realități au o inimă cu frică de Dumnezeu. Când se confruntă cu situații, aceștia acționează conform adevărurilor-principii. Când văd probleme care dăunează intereselor bisericii sau perturbă și tulbură lucrarea bisericii, nu stau cu mâinile în sân și nu le ignoră, nici nu pun mai presus păstrarea relațiilor cu ceilalți sau protejarea propriilor interese. În schimb, ei se concentrează pe protejarea intereselor și a lucrării bisericii. Aceștia au curajul să expună lucrurile negative și să acționeze conform principiilor și au un simț al poverii și sunt responsabili în îndatoririle lor. Acum, că Dumnezeu rânduise ca eu să văd problemele lui Wendy, aveam responsabilitatea de a lua măsuri și de a le rezolva. Nu puteam să închid ochii. Trebuia să scot la lumină aceste probleme și să cer îndrumare de la conducătorii superiori. Indiferent cum m-ar privi frații și surorile sau dacă m-aș confrunta cu suprimare sau chin, trebuia să acționez conform adevărurilor-principii. Trebuia să am credință în Dumnezeu și să cred în dreptatea Lui. Cu aceste gânduri în minte, mi-am lăsat deoparte îngrijorările. Mai târziu, am abordat o conducătoare superioară pentru a raporta problemele. Conducătoarea a ascultat cu atenție și cu răbdare, încurajându-mă să vorbesc deschis despre orice văzusem. Ea a spus că în casa lui Dumnezeu este oferit în mod deosebit sprijin pentru cei care îi pot expune și raporta cu adevărat pe falșii conducători și pe anticriști și că astfel de oameni sunt o alinare pentru Dumnezeu. Așa că am detaliat toate problemele lui Wendy. Conducătoarea simțea și ea că existau probleme cu Wendy, spunând că, de fiecare dată când verifica lucrarea lui Wendy, Wendy dădea rapoarte pozitive, dar nu exista niciun progres concret. Conducătoarea s-a gândit și ea să verifice rezultatele lui Wendy.

În ziua următoare, conducătoarea le-a cerut fraților și surorilor care o cunoșteau pe Wendy să scrie evaluări. Rezultatele au fost șocante: problemele lui Wendy erau mult mai grave decât îmi imaginasem eu. Din evaluările fraților și surorilor, am văzut că, deși Wendy părea să fie ocupată, participând zilnic la adunări online, fiind, de obicei, punctuală la adunări și petrecând mult timp în adunări, părtășia ei se limita la cuvinte și la doctrine și nu reușea să rezolve probleme concrete. La un moment dat, o soră, care era într-o stare negativă, a căutat-o activ pentru părtășie, lăsându-i mesaje în repetate rânduri, dar Wendy nu a venit deloc să o ajute. Când, în cele din urmă, au stabilit o întâlnire, chiar înainte de a începe părtășia, Wendy a lăsat-o singură pe soră și a plecat să își rezolve chestiuni personale, manifestând o răceală și un egoism aparte. Rareori verifica sau monitoriza îndatoririle fraților și surorilor, iar când, ocazional, făcea acest lucru, acționa pur și simplu mecanic. Nu identifica și nu rezolva proactiv diverse probleme și dificultăți și nu își îndeplinea deloc rolul de conducătoare. Când constata rezultate slabe în îndatoririle fraților și surorilor, doar le atrăgea atenția sau îi îmboldea, de parcă ar fi fost o maistră într-o fabrică. Cât despre problemele reale, cum ar fi identificarea blocajelor sau căutarea de soluții, nu le acorda deloc atenție. În plus, îi lipseau principiile la redistribuirea personalului. A redistribuit la chestiuni generale doi lucrători-cheie pentru evanghelizare, ceea ce a afectat în scurt timp lucrarea de evanghelizare, așa că i-a redistribuit la loc. La fel a procedat și pentru găsirea de udători, fără să ia deloc în considerare situația îndatoririlor fraților și surorilor și alegând pe oricine îi părea potrivit fără a se gândi bine, ceea ce a dus la tulburarea îndatoririlor fraților și surorilor și la perturbarea lucrării bisericii... Din expunerea de către frați și surori a fiecărui comportament al ei, era clar că Wendy nu doar că nu reușea să propășească lucrarea bisericii de care era responsabilă, dar chiar o îngreuna.

Mai târziu, am citit două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu, care m-au ajutat să înțeleg mai bine esența comportamentelor lui Wendy. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Cum ar trebui apreciat dacă un conducător își îndeplinește responsabilitățile conducătorilor și ale lucrătorilor sau dacă este un conducător fals? La un nivel elementar, trebuie să vedem dacă este capabil să facă o lucrare reală, dacă are acest calibru sau nu. Apoi, trebuie văzut dacă are povara de a face bine această lucrare. Ignorați cât de frumos sună lucrurile pe care le spune și cât de mult pare să înțeleagă doctrinele și ignorați cât de talentat și înzestrat este atunci când se ocupă de chestiuni externe – aceste lucruri nu sunt importante. Esențial este dacă e capabil să îndeplinească în mod corespunzător elementele fundamentale ale lucrării bisericii, dacă poate rezolva problemele folosind adevărul și dacă poate conduce oamenii în adevărul-realitate. Aceasta este lucrarea fundamentală și esențială. Dacă nu este capabil să facă aceste elemente ale lucrării reale, atunci, indiferent cât de bun îi este calibrul, cât de talentat este sau cât de mult poate îndura greutăți și plăti un preț, el tot este un conducător fals. Unii oameni spun: «Omiteți faptul că nu face nicio lucrare reală acum. Are un calibru bun și este capabil. Dacă se pregătește pentru un timp, va fi capabil să facă lucrare reală. În plus, nu a făcut nimic rău și nu a făcut rele sau nu a provocat perturbări sau tulburări – cum poți spune că este un conducător fals?» Cum putem explica acest lucru? Nu contează cât de talentat ești, ce nivel de calibru și educație ai, câte sloganuri poți striga sau câte cuvinte și doctrine îți sunt la îndemână; indiferent de cât de ocupat ești sau cât de epuizat ești într-o zi ori cât de departe ai călătorit, câte biserici vizitezi sau cât de multe riscuri îți asumi și suferințe înduri – nimic din toate acestea nu contează. Ceea ce contează este dacă îți faci lucrarea pe baza rânduielilor de lucru, dacă implementezi cu exactitate acele rânduieli; dacă, în timpul conducerii tale, participi la fiecare lucrare specifică de care ești responsabil și câte probleme reale ai rezolvat efectiv; câte persoane au ajuns să înțeleagă adevărurile-principii datorită conducerii și îndrumării tale și cât de mult a avansat și s-a dezvoltat lucrarea bisericii – ceea ce contează este dacă ai obținut aceste rezultate sau nu. Indiferent de lucrarea specifică în care ești implicat, ceea ce contează este dacă urmărești și conduci lucrarea în mod consecvent, mai degrabă decât să te comporți ca și cum ai fi important și să dai ordine. În plus, contează și dacă ai intrare în viață în timp ce îți faci datoria sau nu, dacă poți trata problemele conform principiilor, dacă ai o mărturie despre punerea adevărului în practică și dacă poți trata și rezolva problemele reale cu care se confruntă aleșii lui Dumnezeu. Acestea și alte lucruri similare sunt toate criterii pentru a evalua dacă un conducător sau lucrător și-a îndeplinit responsabilitățile sau nu” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (9)”]. „De fapt, conducătorii falși nu sunt capabili să facă o lucrare esențială, critică a bisericii. Ei se ocupă doar de câteva chestiuni simple, generale; lucrarea lor nu joacă un rol critic sau decisiv în lucrarea bisericii ca întreg și nu produce rezultate reale. Practic, părtășia lor se referă doar la câteva subiecte banale și obișnuite, sunt doar cuvinte și doctrine repetate frecvent și este incredibil de goală în interior, generală și lipsită de detalii. Părtășia lor conține doar lucruri pe care oamenii le pot înțelege citind ceva într-un mod literal. Acești conducători falși nu pot rezolva deloc problemele reale pe care aleșii lui Dumnezeu le au cu intrarea lor în viață; în special, sunt și mai puțin capabili să înlăture noțiunile și închipuirile oamenilor și revelarea firilor corupte de către aceștia. Principalul aspect este că falșii conducători pur și simplu nu pot să își asume lucrarea vitală rânduită de casa lui Dumnezeu, cum ar fi lucrarea de evanghelizare, lucrarea de producție cinematografică sau lucrarea bazată pe text. În special, atunci când vine vorba de lucrări care presupun cunoștințe profesionale, deși pot ști foarte clar că sunt profani în aceste domenii, conducătorii falși nu le studiază, nici nu fac cercetări și cu atât mai puțin sunt capabili să le ofere altora indicații specifice sau să rezolve orice probleme legate de acestea. Cu toate acestea, ei continuă să organizeze adunări cu nerușinare, vorbind la nesfârșit despre teorii goale și rostind cuvinte și doctrine. Conducătorii falși știu foarte bine că nu pot face acest tip de lucrare, însă pretind că sunt experți, se comportă cu îngâmfare și folosesc mereu doctrine grandioase pentru a-i certa pe alții. Ei nu sunt capabili să răspundă la întrebările nimănui, dar găsesc pretexte și scuze pentru a-i certa pe alții, întrebându-i de ce nu învață profesia, de ce nu caută adevărul și de ce nu sunt capabili să-și rezolve propriile probleme. Acești conducători falși, care sunt profani în aceste domenii și nu pot rezolva nicio problemă, tot le țin lecții altora cu superioritate. La suprafață, celorlalți oameni le par foarte ocupați, ca și cum ar fi în stare să facă multe lucrări și ar fi foarte capabili, dar, în realitate, nu sunt nimic. În mod clar, conducătorii falși nu sunt capabili să facă o lucrare reală, totuși se mențin ocupați cu entuziasm și spun mereu aceleași platitudini la adunări, repetându-se la nesfârșit, fără a fi capabili să rezolve o singură problemă reală. Oamenii chiar se satură de acest lucru și nu sunt capabili să obțină vreo lămurire din asta. Acest tip de lucrare este teribil de ineficientă și nu produce niciun rezultat. Așa lucrează conducătorii falși, iar lucrarea bisericii este întârziată din această cauză. Cu toate acestea, conducătorii falși tot au impresia că fac o lucrare grozavă și că sunt foarte capabili, când adevărul este că nu au făcut bine niciun aspect al lucrării bisericii. Ei nu știu dacă lucrătorii și conducătorii care intră în sfera lor de responsabilitate sunt la înălțimea standardelor, nici nu știu dacă supraveghetorii și conducătorii diverselor echipe sunt capabili să își asume lucrarea care le revine, nici nu le pasă și nici nu se interesează dacă au apărut probleme în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor de către frați și surori. Pe scurt, conducătorii falși nu pot rezolva nicio problemă în lucrarea lor, dar rămân energic ocupați. Din perspectiva altor oameni, conducătorii falși sunt capabili să treacă prin greutăți, sunt dispuși să plătească un preț și își petrec fiecare zi alergând încoace și încolo. Când este timpul să mănânce, trebuie să fie chemați la masă și se culcă foarte târziu. Cu toate acestea, rezultatele lucrării lor pur și simplu nu sunt bune. […] Cea mai evidentă consecință a faptului că un conducător fals lucrează de ceva timp este că majoritatea oamenilor nu sunt capabili să înțeleagă adevărul, nu știu cum să discearnă atunci când cineva dezvăluie corupție sau își formează noțiuni și cu siguranță nu înțeleg adevărurile-principii care ar trebui respectate în îndeplinirea îndatoririlor lor. Cei care își îndeplinesc îndatoririle și cei care nu o fac sunt cu toții leneși, neînfrânați, indisciplinați și dezorganizați ca nisipul împrăștiat. Este posibil ca majoritatea să poată rosti câteva cuvinte și doctrine, dar, în timp ce își fac îndatoririle, doar respectă reglementările; nu știu cum să caute adevărul pentru a rezolva problemele. Din moment ce falșii conducători înșiși nu știu cum să caute adevărul pentru a rezolva problemele, cum îi pot conduce pe alții să facă acest lucru? Indiferent ce li se întâmplă altor oameni, conducătorii falși îi pot doar îndemna spunând: «Trebuie să fim atenți la intențiile lui Dumnezeu!», «Trebuie să fim loiali în îndeplinirea îndatoririlor noastre!», «Când ni se întâmplă ceva, trebuie să știm cum să ne rugăm și trebuie să căutăm adevărurile-principii!» Conducătorii falși strigă adesea aceste sloganuri și doctrine, dar nu produc niciun rezultat. După ce oamenii le ascultă, tot nu înțeleg care sunt adevărurile-principii și le lipsește o cale de practică” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (3)”]. Comportamentul lui Wendy era exact cum expuneau cuvintele lui Dumnezeu. Ea se concentra doar pe aparența de a fi ocupată, acționând mecanic, aderând la formalități și punând accent pe rostirea de sloganuri, cuvinte și doctrine în îndeplinirea datoriei. Nu stătea în mijlocul fraților și surorilor și nu analiza stările și dificultățile lor concrete, ca să nu mai vorbim de căutarea adevărului pentru rezolvarea acestor probleme. Era ca un oficial al Partidului Comunist, care dă comenzi de sus fără să înțeleagă cu adevărat stările oamenilor. Era evident că era o falsă conducătoare care nu făcea lucrare concretă. Mai târziu, conducătorii au ținut o adunare pentru a discerne comportamentele lui Wendy potrivit cuvintelor lui Dumnezeu. Toată lumea a dobândit o înțelegere clară a principiilor pentru discernerea falșilor conducători. Toți au înțeles că criteriile pentru a defini dacă un conducător face lucrare concretă nu erau cât de ocupat pare a fi acesta sau cât de tare declamă sloganuri, ci dacă poate să rezolve probleme reale și să obțină rezultate autentice în lucrarea sa. În final, cu toții au fost de acord ca Wendy să fie demisă. Văzând acest rezultat, am fost foarte emoționată, dar am și regretat că nu raportasem mai devreme problemele ei. Dacă le-aș fi raportat mai devreme, pierderile suferite de lucrarea bisericii ar fi putut fi evitate.

Prin această experiență, am învățat să discern mai bine falșii conducători și am dobândit o anumită cunoaștere despre propria mea fire coruptă. Am văzut cât de egoistă și de înșelătoare fusesem, protejându-mă mereu pe mine însămi și chiar sacrificând interesele bisericii pentru a mi le proteja pe ale mele în momente critice. Dacă aceste firi satanice ale mele nu erau înlăturate, cu siguranță aveam să fiu disprețuită, respinsă și eliminată de Dumnezeu. Am corectat și un punct de vedere fals. În trecut, nu îndrăzneam să raportez lucruri pe care nu reușeam să le percep clar, temându-mă că punctul meu de vedere nu ar fi cuprinzător și că aș fi trasă la răspundere dacă raportam ceva în mod greșit, ca și cum trebuia să fiu complet sigură și infailibilă înainte să pot raporta ceva conducătorilor superiori. Însă practicând astfel, mulți falși conducători, antihriști, oameni răi și neîncrezători nu vor fi identificați și tratați la timp, iar când cauzează pierderi semnificative lucrării bisericii sau comit tot felul de rele și provoacă indignare generalizată, e prea târziu să fie demiși sau îndepărtați, iar răul va fi fost deja făcut. Am văzut că îngrijorarea mea anterioară cum că „dacă nu văd ceva clar, raportarea greșită ar cauza tulburare și perturbare” era ridicolă. Este și o filosofie satanică vicleană pentru interacțiunile lumești și nu este în conformitate cu adevărurile-principii. Prin această experiență, am simțit cu adevărat că în casa lui Dumnezeu domnesc adevărul și dreptatea, că falșii conducători și antihriștii nu pot sta în casa lui Dumnezeu, iar casa lui Dumnezeu sprijină și susține în mod deosebit actele drepte de expunere și de raportare a falșilor conducători. Doar practicând adevărul și protejând interesele bisericii poți fi în armonie cu intențiile lui Dumnezeu.