de An Xin, China

În aprilie 2021, m-am întors la biserica mea după o vreme în care fusesem plecată și am cunoscut-o pe Liu Min. Liu Min aproape fusese exclusă mai demult, deoarece, conducătoare de biserică fiind, nu doar că nu reușise să facă o lucrare reală, dar mai și promovase oameni după bunul său plac, împotriva principiilor, și protejase antihriști și oameni răi fără să se ocupe de ei. Acest lucru dusese la ineficacitate în diferite lucrări bisericești. În acea perioadă, unii frați și surori au avut părtășie cu ea, dar ea a refuzat să o accepte. Conducătoarea de la acea vreme, sora Wang Yi, i-a evaluat comportamentul și a bănuit că ar putea fi o persoană rea, dar, neavând suficiente dovezi, a concluzionat că ar putea fi doar o manifestare temporară. După ce a discutat cu alți conducători și lucrători, aceștia au decis să-i mai acorde o șansă să se căiască și să o țină sub observație. Astfel, nu a fost exclusă.

Odată, când vorbeam cu Liu Min, am întrebat-o ce lecții învățase din acea experiență. Am crezut că era de așteptat să aibă o înțelegere și o căință autentice după un eșec și o revelație atât de semnificative. Surprinzător, Liu Min a spus: „Aveam tendința să acționez din impetuozitate, atâta tot. În plus, nimeni nu m-a ajutat la momentul respectiv.” Auzind asta, mi-am zis: „Deși nu ai fost exclusă, chiar ai făcut lucruri rele. De ce nu reflectezi asupra ta și nu înveți din asta?” Mai târziu, am constatat că nu numai că nu a reușit să se cunoască, dar a denaturat faptele și a răspândit zvonuri pe oriunde s-a dus, făcându-i pe alții să creadă că fusese nedreptățită și suprimată de Wang Yi. Neștiind adevărul, frații și surorile au crezut-o, considerând că Wang Yi era problema. Mai târziu, am fost aleasă conducătoare a bisericii. Nu după mult timp, am observat că Liu Min își neglija datoria în favoarea chestiunilor personale. I-am atras atenția că era iresponsabilă și am avut părtășie cu ea despre cuvintele lui Dumnezeu cu privire la atitudinea potrivită față de îndatoriri. Dar ea nu a acceptat acest lucru, ba chiar a început să aibă prejudecăți împotriva mea. La adunări, ea le spunea în mod repetat fraților și surorilor că eram prea exigentă cu ea, inducându-i în eroare cu cuvintele ei, astfel încât și ei au ajuns să aibă prejudecăți împotriva mea. Această situație m-a făcut să mă simt foarte constrânsă. N-am îndrăznit să-i subliniez din nou problemele cu la fel de multă ușurință, de frică să nu se ia de mine și să o țină tot așa. Dar Liu Min nu a încetat să comită fapte rele. Ea a prins de veste că o soră fusese izolată de către biserică pentru a reflecta, distorsionând faptele ca să răspândească minciuni, spunând că lucrătorii și conducătorii excludeau în mod arbitrar oameni și, prin urmare, le distrugeau viața. Acest lucru a creat anxietate în rândul fraților și surorilor și i-a făcut să se ferească de conducători și de lucrători, cufundând biserica în agitație. Văzând gravitatea situației, mi-am dat seama că există o problemă. M-am gândit la comportamentul lui Liu Min, la modul în care respingea în mod constant adevărul și avea tendința de a critica acțiunile altora și de a le folosi pentru a se răzbuna pe ei. Nu numai că nu-și recunoscuse faptele rele trecute după ce fusese demisă din funcția ei, dar a continuat să profite de această chestiune și nu a lăsat-o baltă, judecând-o pe Wang Yi la fiecare pas și susținând că fusese nedreptățită; iar când îi atrăsesem atenția că fusese iresponsabilă în îndeplinirea datoriei sale, ea începuse să-mi poarte ranchiună și denaturase faptele pentru a mă judeca pe la spate, făcându-i pe frați și pe surori să aibă prejudecăți față de mine. Am mai aflat și că, atunci când era conducătoare, în ciuda apariției unei bande de antihriști în biserică, ea nu numai că nu reușise să se ocupe de ei, dar chiar le ceruse diaconilor să-i ajute mai mult și cu toată dragostea, solicitându-le chiar și celor care îi raportau pe antihriști să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși și să-și învețe lecțiile. Mai mult, după ce sora ei mai mică fusese demisă pentru că nu făcea o lucrare reală, Liu Min scrisese conducerii superioare de mai multe ori ca să întrebe insistent de ce fusese demisă sora ei, spunând chiar: „Dacă mă demite cineva din funcția mea, o să vadă el.” Aflând asta, m-am gândit: „Comportamentul lui Liu Min nu este doar o dezvăluire momentană a corupției; este o problemă legată de natura-esență!” Am citit două fragmente din cuvintele lui Dumnezeu: „Toți cei care au fost corupți de Satana au firi corupte. Unii au doar o fire coruptă, în timp ce alții sunt diferiți: nu numai că au firi corupte satanice, dar natura lor este și extrem de malițioasă. Nu numai că vorbele și acțiunile lor le dezvăluie firile corupte satanice, dar, mai mult, acești oameni sunt adevărații diavoli Satane” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”). „Indiferent ce greșeli au comis ori ce lucruri rele au făcut, acei oameni cu firi malițioase nu vor permite nimănui să-i expună ori să-i emondeze. Dacă cineva îi expune și îi ofensează, se vor înfuria, se vor răzbuna și nu vor abandona niciodată această problemă. Nu au deloc răbdare și toleranță față de alți oameni și nu exercită îngăduință față de ei. Pe ce principiu se bazează conduita lor? «Mai degrabă aş trăda, decât să fiu trădat.» Cu alte cuvinte, ei nu tolerează să fie ofensați de nimeni. Nu este aceasta logica oamenilor răi? Aceasta este exact logica oamenilor răi. Nimănui nu îi este permis să-i ofenseze. Pentru ei, este inacceptabil să fie provocați cât de puțin și urăsc pe oricine face acest lucru. Vor continua să atace acea persoană și nu vor abandona niciodată chestiunea – așa sunt oamenii răi” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (14)”]. În lumina cuvintelor lui Dumnezeu, am văzut că Liu Min avea o natură răutăcioasă și ura adevărul. Nu numai că ea i-a protejat în mod constant pe antihriști și pe oamenii răi, dar a criticat adesea acțiunile altora pentru a provoca necazuri la nesfârșit. Ea își storcea creierii să găsească modalități de a judeca și de a se răzbuna pe cei care îi ofereau sfaturi sau făceau lucruri care îi puneau în pericol interesele. Făcând acest lucru, ea semăna discordie în interiorul bisericii și tulbura viața bisericii. În ciuda numeroaselor încercări de a avea părtășie cu ea și de a o ajuta, tot nu s-a căit. Pe baza comportamentului ei consecvent, am confirmat că era într-adevăr un om rău. După ce am discutat cu ceilalți conducători și lucrători, am raportat situația ei conducerii superioare.

Conducerea superioară ne-a instruit să începem prin a o izola pe Liu Min pentru a preveni alte tulburări ale vieții bisericii și pentru a-i aduna materialele. După aceea, urma să avem părtășie și să o discernem cu frații și surorile, apoi să o excludem. Auzind asta, am avut unele îngrijorări, gândindu-mă: „Data trecută, fiindcă n-au fost suficiente dovezi, Liu Min nu a fost exclusă și, când a aflat, ea a provocat nenumărate necazuri și nu a mai lăsat-o în pace pe Wang Yi de atunci. Când i-am subliniat problemele, ea nu numai că nu le-a acceptat, dar a distorsionat cu insistență faptele pentru a mă judeca. Când sora ei mai mică a fost demisă, chiar a zis că, dacă o demite cineva pe ea, o să-i facă viața grea. Umanitatea lui Liu Min e foarte rea; dacă află că a fost exclusă, n-o să facă un mare tam-tam? Cine știe ce mi-ar putea face? S-ar putea răzbuna pe mine? Știe și unde locuiesc. Dacă vine la mine acasă într-un acces de furie să se certe cu mine și provoacă un scandal din care toți vecinii află de credința mea, punându-mă astfel în pericol?” Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mi se făcea mai frică. Nu știam cum să înfrunt situația iminentă. M-am rugat lui Dumnezeu și I-am cerut să mă îndrume. Mai târziu, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Antihriștii au firi extrem de feroce. Dacă încerci să-i emondezi sau să-i expui, te vor urî și-și vor înfige colții în tine ca niște șerpi veninoși. Oricât de mult ai încerca, nu vei reuși să scapi de ei sau să-i îndepărtezi. Când întâlniți asemenea antihriști, vă este teamă? Unii oameni chiar se sperie și spun: «Nu îndrăznesc să-i emondez. Precum șerpii veninoși, sunt foarte feroce și, dacă se încolăcesc în jurul meu, sunt terminat.» Ce fel de oameni sunt aceștia? Au o statură mică, nu sunt buni de nimic, nu sunt soldați buni ai lui Hristos și nu pot aduce mărturie pentru Dumnezeu. Așadar, ce ar trebui să faceți dacă întâlniți asemenea antihriști? Dacă te-ar amenința sau ar încerca să-ți ia viața, ți-ar fi teamă? În astfel de situații, trebuie să te unești rapid cu frații și surorile tale și să luați atitudine, să cercetați, să adunați dovezi și să expuneți acel antihrist până este îndepărtat din biserică. Asta înseamnă să rezolvi complet problema. Când descoperi un antihrist și identifici clar că are trăsăturile unei persoane rele și este capabil să-i pedepsească pe alții și să se răzbune pe ei, nu aștepta să facă rău și strânge dovezi înainte să gestionezi problema. Acesta este un lucru pasiv și a provocat deja câteva pierderi. Când antihriștii arată că au trăsăturile unei persoane rele, dezvăluindu-și firea perfidă și malițioasă, și sunt pe cale să acționeze, cel mai bine este să te ocupi de ei, să-i abordezi, să-i îndepărtezi și să-i excluzi. Aceasta este cea mai rezonabilă abordare. Unii oameni se tem de represalii din partea antihriștilor și nu îndrăznesc să-i dea în vileag. Nu este un lucru nesăbuit? Nu ești capabil să protejezi interesele casei lui Dumnezeu, ceea ce arată, în mod inerent, că nu-I ești loial lui Dumnezeu. Te temi că un antihrist ar putea găsi un mijloc ca să se răzbune pe tine – care este problema? Oare nu ai încredere în dreptatea lui Dumnezeu? Nu știi că adevărul domnește în casa lui Dumnezeu? Chiar dacă un antihrist ar reuși să găsească unele lucruri corupte din tine și să facă zarvă din cauza asta, nu ar trebui să-ți fie frică. În casa lui Dumnezeu, problemele sunt abordate pe baza adevărurilor-principii. Săvârșirea fărădelegilor nu înseamnă că o persoană este rea. Casa lui Dumnezeu nu se ocupă niciodată de cineva din cauza unei dezvăluiri de moment a corupției sau a unei fărădelegi ocazionale. Casa lui Dumnezeu se ocupă de acei antihriști și oameni răi care provoacă perturbări și fac rău în mod constant și care nu acceptă nici măcar o fărâmă de adevăr. Casa lui Dumnezeu nu va nedreptăți niciodată o persoană bună. Tratează pe toată lumea corect. Chiar dacă falșii conducători sau antihriștii acuză pe nedrept o persoană bună, casa lui Dumnezeu o va reabilita. Biserica nu va îndepărta și nici nu se va ocupa niciodată de o persoană bună care poate să-i dea în vileag pe antihriști și are simțul dreptății. Oamenii se tem întotdeauna că antihriștii vor profita de ceva pentru a se răzbuna pe ei. Însă ție nu ți-e teamă să nu-L ofensezi pe Dumnezeu și să suferi disprețul și respingerea Lui? Dacă te temi că un antihrist va găsi un avantaj ca să se răzbune pe tine, de ce nu profiți de dovada faptelor sale rele și nu-l expui? Făcând asta, vei dobândi aprobarea și sprijinul aleșilor lui Dumnezeu și, cel mai important, Dumnezeu Își va aminti de faptele tale bune și de actele tale de dreptate. Așadar, de ce n-ai face asta? Aleșii lui Dumnezeu ar trebui să poarte mereu în gând însărcinarea dată de Dumnezeu. Înlăturarea oamenilor răi și a antihriștilor este lupta crucială în bătălia împotriva Satanei. Dacă această luptă este câștigată, va deveni mărturia biruitorului. Lupta împotriva satanelor și a diavolilor este o mărturie bazată pe experiență pe care ar trebui să o aibă aleșii lui Dumnezeu. Este un adevăr-realitate pe care biruitorii trebuie să-l aibă. Dumnezeu le-a oferit foarte mult adevăr oamenilor, te-a condus foarte mult timp și te-a aprovizionat foarte mult, cu scopul ca tu să aduci mărturie și să aperi lucrarea bisericii. Se pare că, atunci când oamenii răi și antihriștii fac fapte rele și tulbură lucrarea bisericii, devii timid și te retragi, alergând cu brațele deasupra capului – nu ești bun de nimic. Nu poți birui satane, nu ai adus mărturie și Dumnezeu te detestă. În acest moment critic, trebuie să te opui și să porți un război împotriva satanelor, să expui faptele rele ale antihriștilor, să-i condamni și să-i blestemi, nelăsându-i să se ascundă și înlăturându-i din biserică. Doar aceasta poate fi considerată o victorie împotriva satanelor și sfârșitul destinului lor. Ești unul dintre aleșii lui Dumnezeu, un adept al lui Dumnezeu. Nu te poți teme de provocări; trebuie să acționezi în conformitate cu adevărurile-principii. Asta înseamnă să fii un biruitor. Dacă te temi de provocări și faci compromisuri pentru că te temi de răzbunarea oamenilor răi sau a antihriștilor, atunci nu ești un discipol al lui Dumnezeu și nu ești unul dintre aleșii Lui. Nu ești bun de nimic, le ești inferior chiar și prestatorilor de servicii. Unii lași ar putea spune: «Antihriștii sunt formidabili; sunt capabili de orice. Dacă se răzbună pe mine?» Acestea sunt cuvinte confuze. Dacă te temi de răzbunarea antihriștilor, unde este credința ta în Dumnezeu? Nu te-a protejat El de-a lungul atâtor ani din viața ta? Nu sunt și antihriștii în mâinile lui Dumnezeu? Dacă El nu permite asta, ce-ți pot face ei? În plus, indiferent cât de răi ar fi antihriștii, de fapt, de ce sunt capabili? Nu este foarte ușor ca aleșii lui Dumnezeu să se unească și să-i expună și să se ocupe de ei? Așadar, de ce să te temi de antihriști? Asemenea oameni sunt niște netrebnici și nu merită să-L urmeze pe Dumnezeu. Mergi înapoi acasă, crește-ți copiii și trăiește-ți viața! În fața antihriștilor care tulbură lucrarea bisericii și îi rănesc pe aleșii lui Dumnezeu, cum ar trebui aceștia din urmă să răspundă la faptele lor rele? Cum ar trebui cei care Îl urmează pe Dumnezeu să rămână fermi în mărturia lor? Cum ar trebui să lupte împotriva forțelor Satanei și ale antihriștilor? Atunci când antihriștii tulbură, fac rău și I se împotrivesc lui Dumnezeu, se va dezvălui pe deplin dacă te supui și Îi ești loial lui Dumnezeu sau stai deoparte și Îl trădezi. Dacă nu ești cineva care I se supune lui Dumnezeu și Îi este loial, atunci ești cineva care Îl trădează. Nu există altă opțiune. Unii indivizi confuzi și cei cărora le lipsește discernământul aleg o poziție de mijloc și devin neutri. În ochii lui Dumnezeu, acestor oameni le lipsește loialitatea față de El și Îl trădează” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a opta)”]. Cuvintele lui Dumnezeu spun că expunerea antihriștilor și a oamenilor răi este responsabilitatea și datoria tuturor aleșilor lui Dumnezeu și că e o manifestare concretă de protejare a lucrării bisericii. Cu toate acestea, îmi era foarte frică să expun și să mă ocup de oamenii răi. Întotdeauna am simțit că, odată ce i-aș fi expus, se vor încolăci în jurul meu ca un șarpe veninos și nu voi mai putea să scap de ei. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Au o statură mică, nu sunt buni de nimic, nu sunt soldați buni ai lui Hristos și nu pot aduce mărturie pentru Dumnezeu.” M-am simțit vinovată și supărată când am citit cuvintele „nu sunt buni de nimic”. Fiind conducătoare a bisericii, ar fi trebuit să iau în considerare intenția lui Dumnezeu și să protejez funcționarea normală a lucrării și a vieții bisericii. Dar, când am văzut că Liu Min răspândea peste tot zvonuri și judecăți că lucrătorii și conducătorii excludeau oameni fără să țină cont de principii, făcându-i pe frați și pe surori să aibă prejudecăți și să devină precauți față de conducători și lucrători, ceea ce tulbura grav viața bisericii, nu am avut curajul să mă ocup de Liu Min conform principiilor. M-am temut că va face o fixație asupra mea și se va răzbuna pe mine, chinuindu-mă și făcându-mi probleme. Pentru a-mi proteja interesele, am vrut să mă comport ca o țestoasă, uitându-mă doar la oameni răi cum perturbă biserica, fără să acționez și să protejez lucrarea bisericii la timp. Chiar nu mi-am îndeplinit responsabilitățile. Am fost foarte egoistă și o lașă bună de nimic! Mai ales când am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă te temi de răzbunarea antihriștilor, unde este credința ta în Dumnezeu? Nu te-a protejat El de-a lungul atâtor ani din viața ta? Nu sunt și antihriștii în mâinile lui Dumnezeu? Dacă El nu permite asta, ce-ți pot face ei?” m-am simțit și mai rușinată. Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile, iar antihriștii și oamenii răi sunt și ei în mâinile lui Dumnezeu. Fără permisiunea lui Dumnezeu, nu pot face nimic. Crezusem în Dumnezeu și mâncasem și băusem atât de multe dintre cuvintele Lui, dar nu aveam credință adevărată în El. Eram cu adevărat jalnică! Gândindu-mă la asta, m-am urât fiindcă sunt așa o dezamăgire și m-am hotărât să iau în considerare intenția lui Dumnezeu și să mă bazez pe El ca să înlătur acest om rău. Așa că m-am rugat lui Dumnezeu să-mi dea credință și putere ca să mă pot ține de principii și să nu-mi fie frică de această persoană rea.

Mai târziu, am expus și am disecat comportamentul lui Liu Min și am izolat-o. Liu Min nu a acceptat acest lucru, nu a reflectat deloc asupra sa și a spus chiar că făcuse aceste lucruri pentru că frații și surorile nu o ajutaseră. Nici nu-și recunoștea faptele rele, darămite să aibă remușcări. La vremea aceea, frații și surorile nu aveau prea mult discernământ în privința ei. Credeau că Liu Min are anumite înzestrări, că are părtășie logică și clară și că e capabilă să îndure suferință și să se consume. Aveau o părere bună despre ea. M-am simțit tulburată, gândindu-mă: „Dacă am părtășie cu frații și surorile și o disec pe Liu Min ca persoană rea, iar ei nu acceptă și nu sunt de acord cu excluderea ei, ce ar trebui să fac? Oare vor crede toți că am gestionat lucrurile nedrept și vor dezvolta prejudecăți împotriva mea? Oare biserica se va cufunda în haos? Dacă se întâmplă asta, voi fi considerată responsabilă? Oare voi fi demisă?” În acel moment, mi-am dat seama că iar trăiam într-o stare de lașitate și îngrijorare, așa că m-am rugat lui Dumnezeu, dispusă să mă răzvrătesc împotriva mea și să practic adevărul. Apoi, am căutat cum să am părtășie cu frații și surorile într-un mod care să dea rezultate. Am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „A treia cerință din cea de-a douăsprezecea responsabilitate a conducătorilor și lucrătorilor este ca, atunci când au de-a face cu perturbări și tulburări cauzate de oameni răi, conducătorii și lucrătorii să mănânce și să bea cuvântul lui Dumnezeu împreună cu aleșii Lui pentru a reflecta asupra lor înșiși, a se cunoaște și a avea o transformare autentică. Ar trebui să fie capabili să-i călăuzească pe aleșii lui Dumnezeu spre a intra în adevărul-realitate, să se elibereze de firile corupte și să ajungă să-L urmeze pe Dumnezeu, să se supună Lui și să aducă mărturie despre Dumnezeu. Numai acest tip de lucrare se aliniază intențiilor lui Dumnezeu. Pe de-o parte, conducătorii și lucrătorii care lucrează în acest fel sunt capabili să rezolve problemele și să se echipeze cu adevărul în timp ce lucrează. În plus, având părtășie despre adevăr pentru a rezolva problemele, ei îi ajută pe frați și surori să înțeleagă adevărul, să știe cum să reflecteze asupra lor și să se cunoască pe ei înșiși, să se elibereze de firile corupte, să își facă bine îndatoririle, să știe cum să-i discearnă și să-i trateze pe oameni, să ajungă să-L urmeze pe Dumnezeu și să se supună Lui, să nu fie constrânși de alții și să fie capabili să rămână fermi în mărturia lor. Asta înseamnă îndeplinirea îndatoririlor de către conducători și lucrători; acesta este principiul pe care conducătorii și lucrătorii ar trebui să îl pună în practică pentru rezolvarea problemelor în timpul efectuării lucrării bisericii. Indiferent ce probleme apar în biserică, în primul rând, conducătorii și lucrătorii ar trebui să caute adevărul, să priceapă intențiile lui Dumnezeu și să caute împreună îndrumarea Lui. Apoi ar trebui să caute cuvintele relevante ale lui Dumnezeu pentru a rezolva diferitele probleme existente. În procesul de rezolvare a problemelor, conducătorii și lucrătorii ar trebui să aibă mai multă părtășie despre cuvintele relevante ale lui Dumnezeu cu frații și surorile și să înțeleagă esența problemelor pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. Ei ar trebui, de asemenea, să îi facă pe aleșii lui Dumnezeu să aibă părtășie despre propria înțelegere pentru discernerea acestor probleme. Odată ce majoritatea sunt capabili să aibă aceeași înțelegere și să ajungă la un consens, problemele devin mai ușor de rezolvat. În rezolvarea problemelor, evitați să povestiți întotdeauna, în mod repetat, evenimentele sau să urmăriți detalii minore ori să învinuiți persoanele implicate în probleme. La început, nu vă concentrați asupra problemelor minore; în schimb, aveți în mod clar părtășie despre adevăr, deoarece acest lucru va dezvălui natura problemelor. Doar această abordare îi ajută pe aleșii lui Dumnezeu să învețe să discearnă problemele pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, să obțină discernământ de la oamenii, evenimentele și lucrurile care apar și să învețe lecții practice din acestea. De asemenea, le permite să compare cuvintele și doctrinele pe care le înțeleg de obicei cu viața reală, oferindu-le prilejul de a înțelege realmente adevărul. Nu asta ar trebui să facă toți conducătorii și lucrătorii? […] Cum ar trebui conducătorii bisericii să-i călăuzească pe aleșii lui Dumnezeu? Principalul mod este să-i călăuzească pe aceștia spre a identifica și rezolva problemele din viața reală, a practica și a experimenta cuvântul lui Dumnezeu în viața reală, astfel încât aleșii lui Dumnezeu să fie nu numai capabili să practice adevărul, ci și să discearnă lucrurile negative și oamenii negativi – conducători falși, lucrători falși, oameni răi, neîncrezători și antihriști. Scopul discernerii diverșilor oameni este de a rezolva probleme. Numai prin rezolvarea completă a tulburărilor cauzate de oamenii răi și de antihriști, lucrarea bisericii poate progresa fără probleme, iar voia lui Dumnezeu poate fi îndeplinită în biserică. În același timp, abordarea oamenilor răi servește și ca un avertisment pentru a evita să faci greșeli sau să faci rău, permițându-ți să ajungi să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (20)”]. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că un aspect al responsabilității conducătorului și lucrătorului este că, atunci când oamenii răi și antihriștii perturbă și tulbură lucrarea bisericii, ei ar trebui să se înzestreze pe ei înșiși și pe frați și pe surori cu adevărul și să învețe împreună lecții, și astfel să discearnă antihriștii și oamenii răi și să nu fie induși în eroare și tulburați de ei. În același timp, ei ar trebui să-i îndrume pe frați și pe surori să înțeleagă semnificația lucrării de curățire a bisericii. Numai prin înlăturarea neîncrezătorilor, a antihriștilor și a oamenilor răi pot aleșii lui Dumnezeu să urmărească adevărul și să-și îndeplinească îndatoririle într-un mediu stabil. Înțelegând aceste lucruri, m-am gândit: „Frații și surorile nu au discernământ despre Liu Min acum, iar unii chiar o venerează pentru că îi văd înzestrările aparente și elocvența, dar ei nu îi discern esența pe baza motivelor și a naturii acțiunilor ei și a atitudinii ei față de adevăr. Ar trebui să-i îndrum pe frați și pe surori să discearnă comportamentul și acțiunile lui Liu Min conform cuvintelor lui Dumnezeu, astfel încât să nu mai fie induși în eroare. Asta înseamnă să-ți îndeplinești responsabilitățile de conducător.” Apoi, am căutat adevăruri despre discernerea naturii-esențe a oamenilor și m-am inspirat din comportamentul consecvent al lui Liu Min pentru a avea părtășie cu frații și cu surorile. După ce au ascultat, au fost de acord s-o excludă pe Liu Min. Unii frați și unele surori chiar au spus: „Acum înțeleg ce vrea să zică Dumnezeu când expune că oamenii răi refuză cu încăpățânare să se căiască, Liu Min este un exemplu concret.” Văzând acest rezultat, m-am umplut de recunoștință față de Dumnezeu, știind că era rezultatul cuvintelor lui Dumnezeu. Mai târziu, am avut părtășie împreună și am înțeles că Dumnezeu are o intenție bună atunci când permite ca biserica să aibă antihriști și oameni răi, folosind acest exemplu real al lui Liu Min pentru a ne arăta cum sunt oamenii răi. A fost mult mai practic așa, decât prin teorie goală.

Mai târziu, am reflectat și asupra mea, întrebându-mă de ce devenisem atât de temătoare și ezitam să mă țin de principii atunci când era vorba de excluderea oamenilor răi? Am citit cuvintele lui Dumnezeu, care spun: „Înainte ca oamenii să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu și să înțeleagă adevărul, natura Satanei este cea care preia controlul în ei și îi domină. Ce lucruri specifice sunt în acea natură? De exemplu, de ce ești egoist? De ce trebuie să îți protejezi propria poziție? De ce ai sentimente atât de puternice? De ce te bucuri de acele lucruri nedrepte? De ce îți plac cele rele? Care este baza preferinței tale pentru aceste lucruri? De unde vin aceste lucruri? De ce ești așa de fericit să le accepți? De pe acum, ați ajuns cu toții să înțelegeți că motivul principal din spatele tuturor acestor lucruri este că otrava Satanei e înăuntrul omului. Așadar, ce este otrava Satanei? Cum poate fi ea exprimată? De exemplu, dacă întrebi: «Cum ar trebui să trăiască oamenii? Pentru ce ar trebui să trăiască ei?», oamenii vor răspunde: «Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate.» Această singură frază exprimă sursa problemei. Filosofia și logica Satanei au devenit viața oamenilor. Indiferent ce urmăresc oamenii, o fac pentru ei înșiși – și, astfel, trăiesc doar pentru ei înșiși. «Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate» – aceasta este filosofia de viață a omului și reprezintă, de asemenea, natura umană. Aceste cuvinte au devenit deja natura omenirii corupte și sunt adevărata zugrăvire a naturii satanice pe care o are omenirea coruptă. Această natură satanică a devenit deja baza existenței omenirii corupte. Vreme de câteva mii de ani, omenirea coruptă a trăit cu acest venin al Satanei, chiar până în zilele noastre” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să mergi pe calea lui Petru”). Gândindu-mă la cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că am ezitat și m-a îngrijorat atât de mult s-o exclud pe Liu Min fiindcă am fost controlată de otrăvurile Satanei, cum ar fi: „Păstrează liniștea pentru auto-protecție și caută doar să nu faci greșeli”, „Cu cât mai puține probleme, cu atât mai bine” și „Fiecare om pentru el însuși și diavolul îl ia pe cel mai din spate”, cât și „Cel care-și pune pielea la bătaie o încasează.” Când s-au petrecut lucrurile, am început să mă gândesc cum să mă protejez și să mă asigur că interesele nu-mi erau afectate. Fiind conducătoare de biserică, deslușisem clar esența lui Liu Min de persoană rea, dar îmi era frică să nu o jignesc și să nu se răzbune și mi-am făcut griji că lipsa de discernământ a fraților și surorilor îi va determina să dezvolte iar o prejudecată împotriva mea și că, dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, biserica s-ar fi cufundat în haos, iar eu aș fi putut să fiu demisă și n-aș fi putut să-mi protejez statutul. Oricum mă gândeam la asta, simțeam că aș avea de pierdut dacă aș da în vileag această persoană malefică, așa că m-am retras și nu am exclus-o la timp. Lucrarea de curățire a bisericii este făcută pentru a purifica biserica și pentru a asigura continuarea netulburată a lucrării și vieții bisericii. Totuși, nu am putut susține lucrarea bisericii și m-am uitat cum frații și surorile erau induși în eroare, iar atunci când viața bisericii a fost tulburată, nu am făcut nimic, simțind că atâta timp cât interesele mele nu erau afectate, totul era bine. Am văzut că, trăind potrivit acestor otrăvuri satanice, conștiința mea devenise din ce în ce mai amorțită și nu mă puteam gândi decât la interesele mele. Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât simțeam că sunt foarte egoistă și detestabilă, că nu am nicio loialitate față de Dumnezeu și că îmi lipsește cu desăvârșire umanitatea! Abia atunci mi-am dat seama că să-ți bazezi acțiunile pe aceste otrăvuri satanice înseamnă să te împotrivești lui Dumnezeu și să perturbi lucrarea bisericii ca lacheu al Satanei. Dacă nu mă căiam, aveam să fac mai multe rele și, în cele din urmă, aveam să fiu detestată și eliminată de Dumnezeu! M-a mai îngrijorat faptul că n-am respectat principiile și fiindcă puteam fi demisă dacă biserica ar fi intrat în haos fiindcă nu m-am ocupat cum trebuie de această persoană rea. În căutarea mea, am citit unele dintre cuvintele lui Dumnezeu: „Aceia care pot să îndeplinească o datorie în casa lui Dumnezeu trebuie să fie oameni a căror povară este lucrarea bisericii, care își asumă responsabilitatea, care susțin adevărurile-principii, care pot să sufere și plătesc un preț. Dacă oamenii au carențe în aceste domenii, nu sunt potriviți pentru a îndeplini o datorie și nu îndeplinesc condițiile pentru îndeplinirea ei. Există mulți oameni cărora le este frică să își asume responsabilitatea în îndeplinirea unei datorii. […] Ei își spun: «Dacă îmi revine mie să rezolv acest lucru, dacă ajung să fac o greșeală? Atunci când vor cerceta cine este vinovatul, nu se vor ocupa de mine? Nu va cădea toată responsabilitatea în primul rând pe mine?» Pentru asta își fac ei griji. Dar crezi că Dumnezeu poate să scruteze atent toate lucrurile? Toată lumea face greșeli. Dacă o persoană cu intenții corecte nu are experiență și nu s-a ocupat înainte de vreo problemă, dar s-a străduit, Dumnezeu vede asta. Trebuie să crezi că Dumnezeu scrutează toate lucrurile și inima omului. Dacă cineva nu crede nici măcar asta, nu este un neîncrezător? Ce însemnătate ar putea avea îndeplinirea unei datorii de către o astfel de persoană?” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul opt: Ar vrea ca alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu (Partea întâi)”]. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că El este drept, că scrutează totul și că biserica se ocupă de oameni conform principiilor, pe baza purtării lor constante și a naturii-esențe. Dacă o persoană are intenția să țină cont de intențiile lui Dumnezeu și să susțină lucrarea bisericii, dar pur și simplu nu înțelege adevărul și nu reușește să deslușească esența unei probleme și, astfel, nu se ocupă bine de ea, când este capabilă să schimbe lucrurile la timp prin părtășie și ajutor, biserica o va trata în mod corect și nu se va ocupa de ea, nici nu o va demite. Cu toate acestea, dacă cineva provoacă în mod deliberat haos cu intenții rele, biserica se va ocupa de această persoană conform principiilor. Nu am înțeles firea dreaptă a lui Dumnezeu, nu am crezut că Dumnezeu scrutează inimile oamenilor, și nici nu am crezut că adevărul domnește în biserică. Trăiam, pur și simplu, înconjurată de propriile mele noțiuni și închipuiri, îngrijorată și preocupată. Era ceva cu-adevărat denaturat! M-am simțit complet eliberată înțelegând aceste lucruri. Am citit și cuvintele lui Dumnezeu care zic: „Îți îndeplinești datoria în casa lui Dumnezeu acum. Care este primul principiu al îndeplinirii unei datorii? Acesta presupune că mai întâi trebuie să îndeplinești acea datorie din toată inima, fără să cruți niciun efort și să protejezi interesele casei lui Dumnezeu. Acesta este adevăr-principiu, unul pe care ar trebui să-l pui în practică” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul opt: Ar vrea ca alții să li se supună numai lor, nu adevărului sau lui Dumnezeu (Partea întâi)”]. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat o cale de practică. În viitor, ori de câte ori o să întâlnesc probleme, trebuie să fiu atentă la intențiile lui Dumnezeu, să practic conform adevărurilor-principii și să susțin lucrarea bisericii. Asta înseamnă să-mi îndeplinesc datoria.

Mai târziu, m-am dus împreună cu o soră parteneră să dau în vileag faptele rele ale lui Liu Min și să-i anunț excluderea. Deși mă mai îngrijorau unele lucruri, m-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Toți spuneți că sunteți atenți la povara lui Dumnezeu și că veți apăra mărturia Bisericii, dar cine dintre voi a fost cu adevărat atent la povara lui Dumnezeu? Întreabă-te: ești cineva care a arătat considerație pentru povara Lui? Poți să practici dreptatea pentru El? Poți să te ridici și să vorbești pentru Mine? Poți să pui statornic adevărul în practică? Ești suficient de îndrăzneț să lupți împotriva tuturor faptelor Satanei? Ai fi capabil să îți dai sentimentele la o parte și să-l expui pe Satana, de dragul adevărului Meu? Poți să permiți ca intențiile Mele să fie îndeplinite în tine? Ți-ai oferit inima în cele mai importante momente? Ești cineva care urmează voia Mea? Întreabă-te și gândește-te des la asta” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 13). Întrebările lui Dumnezeu din cuvintele Sale includ așteptările pe care le are de la oameni. Dumnezeu speră că putem să luăm în considerare intenția Lui, să susținem principiile și să avem curajul să dăm în vileag oamenii răi. Nu-L mai puteam dezamăgi pe Dumnezeu. Trebuia să practic adevărul și să susțin lucrarea bisericii. Așadar, m-am pus de acord cu sora mea parteneră și ne-am rugat. Pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, am expus și am disecat problemele lui Liu Min. Deși încă nu se cunoștea, n-a avut nimic de spus. Văzând acest rezultat, nu m-am putut abține să nu-i mulțumesc lui Dumnezeu în inima mea. După această experiență, am dobândit credință în Dumnezeu și o oarecare înțelegere a propriei mele firi corupte. Am experimentat pacea care vine din practicarea adevărului.