de Weixiao, Spania

Anul acesta, mai devreme, când eram lider de biserică, sora Wang, un lider de evanghelizare, a fost transferată la altă biserică. Într-o zi, o altă soră mi-a spus că sora Wang le zisese altor frați și surori c-am comportamente de lider fals, că sunt neglijentă cu evanghelizarea și că nu tratez problemele apărute destul de repede, ceea ce scade eficiența și eficacitatea echipei. Am fost furioasă, gândindu-mă: „În ultima vreme, n-am urmărit totul îndeaproape, dar am avut motive întemeiate. Spunând asta pe la spate, în loc să mi-o spună în față, nu încerci să-mi creezi probleme? Ce vor crede frații și surorile despre mine? Nu te voi lăsa să scapi ușor cu asta. Și eu îți voi expune greșelile.” Așadar, am spus: „Sora Wang m-a disprețuit mereu și mi-a găsit nod în papură. Nu e o persoană grozavă, toată lumea știe asta. Niciodată, n-a lucrat bine cu ceilalți, ci a fost foarte tipicară. Acum mă vizează pe mine, dar eu nu i-am făcut nimic. Poate e din cauză c-am transferat-o la altă biserică și și-a pierdut titlul de lider de echipă, iar acum vrea să se răzbune pe mine.” Am vrut să creadă că totul era în ordine cu mine și că era problema sorei Wang. După aceea, mă gândeam cât de stânjenitor a fost ca sora Wang să mă expună în fața tuturor acelor oameni. Dacă toți ar crede-o și m-ar considera un lider fals, ce părere ar avea despre mine? Și dac-ar fi informați și liderii superiori, aș putea chiar să-mi pierd poziția. Am fost tot mai preocupată de asta și-am început s-o urăsc pe sora Wang. Nu era clar că se lua numai de mine? Dacă era rea, nu mă putea învinui că sunt nedreaptă, așadar, cât timp voi fi lider, nu va mai fi promovată. Voi scoate la lumină comportamentul ei, vor afla toți despre el și o voi da afară din biserică dacă aflu că judecă oameni pe la spate. Nu m-am simțit în largul meu cu acest tip de gândire și m-am întrebat dacă era în voia lui Dumnezeu să o tratez așa. Dumnezeu a permis să se întâmple asta și n-am căutat adevărul, n-am reflectat asupra mea, ci mi-am fixat privirea doar pe ea și am vrut să-i taxez greșelile pentru a o combate. Știu că nu am acceptat adevărul.

În aceea noapte, am chibzuit la asta. Sora Wang a spus că sunt un lider fals, iar eu nici nu voiam s-aud de asta. Dar gândindu-mă cu adevărat, oare eram un lider bun, competent? Un lider ar trebuie să înțeleagă fiecare aspect al lucrării și să rezolve problemele imediat ce apar. Răspundeam de evanghelizare, așadar, când echipa avea probleme, trebuia să îi ofer imediat ajutor și îndrumare practice. Dar eu nu prea făcusem acest lucru. Nu e un lider fals cel care nu face lucrare practică? Sora Wang nu s-a înșelat. Nu avea o mare umanitate, dar nu era o persoană rea. Avea rezultate în datoria ei și câteva daruri și atuuri, era bună pentru lucrarea bisericii. Dacă n-o lăsam să-și facă datoria sau o dădeam afară din cauza urii mele, nu doar că-i făceam rău ei, ci întrerupeam și lucrarea casei lui Dumnezeu. Nu puteam să-L dezgust pe Dumnezeu. La acel gând, am reușit să renunț puțin la pica pe care i-o purtam. De asemenea, am reflectat la ce fel de lucrare practică făceam. Am început să fac schimbări acolo unde menționase ea și am comunicat cu frații și surorile despre greutățile lor. M-am simțit mai bine după ce-am făcut asta.

În acel moment, am crezut că totul trecuse, dar câteva zile mai târziu, o altă soră mi-a spus: „Sora Wang a vorbit despre semnele tale de lider fals la o adunare cu peste 40 de oameni.” Când am auzit asta, toată mânia mea a ieșit la suprafață și m-am gândit că expunerea mea de către sora Wang în fața atâtor oameni chiar mi-a întinat numele. Cum puteam ține fruntea sus dacă ea continua să facă asta? Aș putea chiar să fiu demisă pentru că sunt lider fals. Am vrut să-i arăt cum stau lucrurile, ca să nu creadă că sunt un mielușel blând! Îi voi plăti cu aceeași monedă. Dacă a vrut să mă expună în fața tuturor și să-mi strice reputația, aș putea să aflu cu ce a greșit și să adun probe, apoi să găsesc ocazia de a o îndepărta. Am fost foarte iritată în următoarele zile, gândindu-mă cum să-mi salvez orgoliul și demnitatea, cum să mă răzbun pe ea. I-am spus liderului de la noua ei biserică că n-are umanitate bună și că-i judecase mereu pe lideri și lucrători, așa că să fie cu ochii pe ea și să o demită fără întârziere, să o dea afară dacă o vede făcând asta. După ce am spus toate astea, m-am simțit puțin vinovată și tulburată. M-am gândit: „Ce fac acum? Nu e ochi pentru ochi, nu îi critic și exclud pe ceilalți? Oare ce lecție vrea Dumnezeu să învăț din asta?” Apoi, am venit în sfârșit în fața lui Dumnezeu, să mă rog și să caut.

În căutarea mea, m-am gândit la cuvintele Lui despre antihriștii care-i exclud pe toți cei care-i contrazic. Dumnezeu Atotputernic spune: „Care este principalul obiectiv al unui antihrist atunci când atacă și exclude un disident? Caută să creeze în cadrul bisericii o situație în care nu există voci care să i se opună, în care el deține puterea, el conduce și cuvintele sale sunt absolute. Toată lumea trebuie să asculte de el și, dacă cineva are o părere diferită, trebuie să și-o țină pentru sine și să o înăbușe din fașă. Aceasta este o tehnică folosită de cei care atacă și exclud disidenții pentru a-și consolida statutul. Ei spun: «Este în regulă să ai păreri diferite, dar nu poți să discuți despre ele, în stânga și în dreapta, după cum vrei, și cu atât mai puțin să-mi compromiți puterea și statutul. Dacă ai ceva de spus, poți să mi-o spui în privat. Dacă o spui în fața tuturor și mă faci să-mi pierd reputația, ceri să ți se dea peste nas și va trebui să am grijă de tine.» Ce fel de fire este asta? Antihriștii nu le permit altora să vorbească liber. Dacă au o părere – indiferent dacă despre antihrist sau despre orice altceva – trebuie să și-o țină pentru sine; trebuie să țină cont de reputația antihristului. Dacă nu o fac, antihristul îi va eticheta drept dușmani și îi va ataca și-i va exclude. Ce fel de natură este asta? Este natura unui antihrist. Și de ce face asta? Pentru că își dorește să-și consolideze în continuu puterea și statutul în mintea oamenilor și ca puterea și statutul său să fie ferme și de nezdruncinat. Acesta nu tolerează nimic care ar amenința sau ar avea efect asupra stimei, reputației sau statutului și valorii sale de conducător. Nu este aceasta o manifestare a naturii brutale a antihriștilor? Nemulțumiți de puterea pe care deja o au, și-o consolidează, și-o asigură și caută dominația absolută. Nu vor să controleze doar comportamentul altora, ci și inimile lor. Oare astfel de acțiuni nu sunt pentru putere – inspirate și impulsionate de dorința pentru putere? […] Acest fapt este în mod deosebit adevărat când este prezent un disident și antihristul aude că disidentul a spus ceva despre el sau l-a criticat pe la spate. În acest caz, va rezolva problema rapid, fără a dormi sau mânca până nu o rezolvă. Cum de poate depune un astfel de efort? Acest lucru se datorează faptului că simte că puterea i-a fost amenințată și că numele, câștigul și statutul său i-au fost afectate. Dacă această persoană spune adevărul despre problema aceasta, atunci statutul de conducător al antihristului poate fi pierdut. Dacă cel de mai sus află acest lucru sau dacă acest lucru ajunge la urechile mai multor frați și surori, atunci este posibil ca cel de mai sus să-l înlocuiască ori ca frații și surorile să-l dea afară. Este posibil să fie forțat să demisioneze. Din acest motiv depune atât de mult efort și plătește un astfel de preț, uneori sărind peste mese și stând treaz toată noaptea pentru a avea părtășie despre această problemă, discutând până i se usucă gura. Care este obiectivul său? Este acela de a-și consolida funcția. Pentru astfel de oameni, funcția este energia lor vitală. Imediat ce detectează și cel mai mic semn că statutul le este amenințat, devin agitați și sunt înspăimântați – temându-se că, mâine, în loc să fie conducători, este posibil să fie un frate sau o soră oarecare și nu se vor mai putea bucura de sentimentul de superioritate pe care li-l acordă statutul, și nici de beneficiile acestuia. Nimeni nu li se va mai plânge și nu-i va mai urma, nimeni nu va mai încerca să le intre în grații și nimeni nu li se va mai supune. Acest lucru este cel mai de nesuportat pentru ei” („Ei îi atacă și îi exclud pe dizidenți” în Demascarea antihriștilor). „Pentru un antihrist, disidentul este o amenințare la adresa statutului și puterii sale. Antihriștii vor face orice pentru a «se ocupa» de oricine le amenință statutul și puterea, indiferent cine ar fi aceștia. Dacă acești oameni chiar nu pot fi îngenuncheați sau incluși în propriile lor forțe, atunci antihriștii îi vor distruge sau îi vor epura. În cele din urmă, antihriștii își vor atinge scopul de a avea putere absolută și de a-și face singuri legea. Aceasta este una dintre tehnicile pe care antihriștii le folosesc de obicei pentru a-și menține statutul – atacă și exclud disidenții” („Ei îi atacă și îi exclud pe dizidenți” în Demascarea antihriștilor). Cuvintele lui Dumnezeu m-au tulburat și m-au speriat tare. Nu-mi dădusem seama că eram capabilă să critic și să exclud pe cineva pentru numele și statul meu și că făceam răul unui antihrist. Când am auzit că sora Wang le spusese celorlalți că nu făceam lucrare practică, n-am acceptat că vine de la Dumnezeu pentru a reflecta asupra mea, nu m-am gândit dacă era adevărat, ci doar că mă viza pe mine și mă judeca pe la spate. M-a rănit în orgoliu, așa c-am început să o detest și să îi port ranchiună, voind și să mă răzbun pe ea. Apoi, când am auzit că m-a expus la acea adunare mai mare, am urât-o și mai tare. Am vrut să-mi salvez mândria și poziția, așa c-am făcut mare caz de fărădelegile ei din trecut, astfel încât ceilalți să creadă că nu aveam umanitate bună și să o respingă. Ba chiar am pus cap la cap câteva lucruri făcute de ea și i le-am spus liderului ei, ca să fie dată afară. Eram conștientă că avea daruri și atuuri și că se descurca bine în datoria ei, că era potrivită pentru o datorie în biserică. Am știut și că sora Wang dezvăluia problemele mele reale, dar mi-au atins imaginea și statutul, așa c-am început s-o văd ca pe o disidentă și o amenințare pentru puterea mea. Am vrut să mă răzbun. Am văzut că am avut o natură foarte răutăcioasă! Apoi, m-am gândit la antihriștii expulzați din casa lui Dumnezeu. Ei n-au urmărit adevărul, astfel că, în clipa în care cineva le-a amenințat statutul, l-au criticat, vrând să transforme biserica în împărăția lor, să domnească peste toate. Au sfârșit dați afară pentru că făceau prea mult rău. Comportamentul meu n-a fost diferit de cel al acelor antihriști.

Am continuat să reflectez asupra mea. Fusesem credincioasă atâția ani, de ce nu puteam să nu urmez calea unui antihrist și să nu fac lucruri atât de rele? Apoi, la o adunare, am citit: „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de Dumnezeu.” A fost un fragment care a atins miezul problemei și, în sfârșit, am înțeles mai bine. Dumnezeu Atotputernic spune: „De vreme ce crezi în Dumnezeu, trebuie să-ți pui credința în toate cuvintele lui Dumnezeu și în toată lucrarea Lui. Cu alte cuvinte, din moment ce crezi în Dumnezeu, trebuie să asculți de El. Dacă nu ești în stare să faci acest lucru, atunci nu contează dacă tu crezi în Dumnezeu sau nu. Dacă ai crezut în Dumnezeu timp de mulți ani și totuși nu ai ascultat de El niciodată și nu accepți întregimea cuvintelor Lui, și ceri în schimb ca Dumnezeu să ți Se supună ție și să acționeze conform noțiunilor tale, atunci ești cel mai răzvrătit dintre toți și ești un non-credincios. Cum ar putea astfel de oameni să reușească să se supună lucrării și cuvintelor lui Dumnezeu care nu se conformează noțiunilor omului? Cei mai răzvrătiți dintre toți sunt cei care intenționat Îl sfidează pe Dumnezeu și I se împotrivesc. Ei sunt dușmanii lui Dumnezeu, antihriștii. Ei au mereu o atitudine de ostilitate față de noua lucrare a lui Dumnezeu; nu au niciodată nici cea mai mică înclinație de a se supune și nici nu s-au supus ori s-au smerit vreodată de bunăvoie. Ei se înalță pe sine înaintea altora și nu se supun niciodată nimănui. Înaintea lui Dumnezeu, se consideră cei mai buni la predicarea cuvântului și cei mai pricepuți la a lucra asupra altora. Ei nu renunță niciodată la «averile» din posesia lor, ci le consideră niște moșteniri de familie pentru închinare, pentru a predica altora despre ele și le folosesc pentru a ține prelegeri acelor nesăbuiți care îi idolatrizează. Există într-adevăr un anumit număr de oameni ca aceștia în biserici. Se poate spune că ei sunt «eroi neîmblânziți», care, generație după generație, poposesc în casa lui Dumnezeu. Ei pretind că predicarea cuvântului (doctrinei) este datoria lor supremă. An de an și generație după generație, aceștia își practică, impunând cu tărie, datoria lor «sacră și inviolabilă». Nimeni nu îndrăznește să-i atingă; nici o singură persoană nu îndrăznește să le reproșeze deschis. Ei devin «împărați» în casa lui Dumnezeu, alergând frenetic pe măsură ce îi tiranizează pe ceilalți din epocă în epocă. Această ceată de diavoli caută să se unească și să-Mi distrugă lucrarea; cum pot permite acestor diavoli vii să existe în fața ochilor Mei? Nici măcar cei care sunt ascultători doar pe jumătate nu pot să continue până la capăt, cu atât mai puțin acești tirani fără cea mai neînsemnată urmă de ascultare în inimile lor! Lucrarea lui Dumnezeu nu este câștigată de om cu ușurință. Chiar și folosindu-și toată puterea pe care o au, oameni pot să câștige doar o părticică din ea, permițându-le în cele din urmă să fie desăvârșiți. Ce se întâmplă atunci cu copiii arhanghelului care caută să distrugă lucrarea lui Dumnezeu? Nu au ei oare o speranță și mai mică de a fi câștigați de Dumnezeu?” („Cuvântul Se arată în trup”) Cuvintele lui Dumnezeu m-au emoționat foarte tare și am văzut firea lui dreaptă și măreață. În special, această parte: „Ei nu se supun niciodată nimănui. […] Nimeni nu îndrăznește să-i atingă; nici o singură persoană nu îndrăznește să le reproșeze deschis. Ei devin «împărați» în casa lui Dumnezeu, alergând frenetic pe măsură ce îi tiranizează pe ceilalți din epocă în epocă. Această ceată de diavoli caută să se unească și să-Mi distrugă lucrarea; cum pot permite acestor diavoli vii să existe în fața ochilor Mei?” Această parte m-a speriat și mai tare. Când sora Wang m-a expus ca fiind un lider fals, am răspuns cu dușmănie, nemulțumire, resentiment și opoziție. De mânie, am criticat cu răutate. Chiar și ca lider de biserică, n-am acceptat adevărul și nu m-am supus deloc. Când sora mi-a dezvăluit problemele, când mi-a fost rănită mândria și poziția, amenințată, am vrut să folosesc orice mijloc să o frânez și să mă răzbun pe ea, chiar luându-i dreptul de-a face o datorie și alungând-o din biserică. Am avut mentalitatea malițioasă că nu-mi voi găsi liniștea până nu o voi distruge de tot. Am devenit un „rege” în casa lui Dumnezeu, de care nimeni nu îndrăznea să se atingă. Cu ce m-am deosebit de demonii din PCC, de acei dictatori? Deviza lor e: „Fie ca cei care mi se supun să prospere, restul să piară.” Pentru a-și păstra domnia și a-și consolida puterea, PCC oprimă, dezrădăcinează și eradică complet pe oricine nu e de acord cu răul făcut de el sau îl critică. Exact ca la demonstrațiile din Piața Tiananmen, cum a fost cu minorităților etnice, ba chiar mai rău, cu credincioșii: arestându-ne, oprimându-ne și persecutându-ne. Atâtea vieți inocente au pierit de mâna lor și ar trebui să fie pedepsiți în mod corect de Dumnezeu. M-am gândit la mine. Fusesem educată de mică de acei demoni comuniști, cu: „Egocentrist”, „Fie ca cei care mi se supun să prospere, restul să piară,” „Dacă ești rău, nu mă învinui că sunt nedrept,” „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.” Multe otrăvuri satanice mi se înrădăcinaseră adânc în suflet și deveniseră reguli de supraviețuire, făcându-mă tot mai arogantă și răutăcioasă. Trăiam urmând aceste lucruri, fiind capabilă să fac rău, să-i oprim și să-i rănesc pe ceilalți. M-am gândit și la adevărurile exprimate de Dumnezeu despre deosebirea liderilor falși, dar nu le urmasem niciodată, nici nu reflectasem la cum m-am purtat ca un lider fals. Acum, toată lumea află adevărul și se trezește, astfel că mulți expun și raportează lideri falși. Așa se practică adevărul și se protejează lucrarea bisericii – e un lucru pozitiv. Indiferent ce fel de om e cel care mă expune, dacă mă vizează, dacă mi-o spune în față sau nu, atâta timp cât spune adevărul, ar trebui s-accept că vine de la Dumnezeu, la modul cel mai potrivit, să mă supun și să învăț o lecție. Asta înseamnă s-accepți adevărul și să te supui lui Dumnezeu. Dar eu nu doar c-am refuzat să mă supun, ci am și criticat-o pe cea care m-a expus. Nu era o dispută personală, dar eu respingeam adevărul și mă împotriveam lui Dumnezeu. Realizând asta, m-am detestat și oarecum m-am speriat. Am venit repede înaintea lui Dumnezeu, să mă rog și să mă căiesc: „Dumnezeule, am greșit. Când am fost expusă, n-am reflectat asupra mea, nici n-am învățat nicio lecție, ci m-am răzbunat pe ea. Văd clar că am o natură răutăcioasă. Dumnezeule, vreau să mă căiesc în fața Ta. Te rog, îndrumă-mă.”

Am reflectat asupra mea în lumina celor spuse de sora Wang despre mine și am supravegheat cu adevărat detaliile lucrării. Am descoperit că erau într-adevăr multe probleme. Unii erau noi în echipa de evanghelizare, nu cunoșteau adevăruri despre viziuni, astfel că nu puteau înlătura noțiunile și dificultățile celor cărora le predicau. Unii nu înțelegeau principiile evanghelizării, astfel că erau convertiți oameni nepotriviți. Alții nu înțelegeau deloc adevărul nici după mult timp de la udare, iar unii nu erau interesați de adevăr și renunțau. A fost o mare risipă de resurse pentru noi. Am menționat problemele pe care le văzusem la o adunare și am avut părtășie despre principii pentru a îndrepta lucrurile. Frații și surorile au început să planifice să-și însușească adevăruri despre viziuni, iar când nu înțelegeau sau nu puteau avea părtășie clară, o făceam împreună. La scurt timp, au înțeles mai clar adevărurile despre viziuni, iar echipa a avut mai mult succes. Am realizat că Dumnezeu a pus-o pe sora Wang să mă expună ca lider fals și să-mi arate că nu făceam lucrare practică, ca să mă determine să reflectez asupra mea și să-mi fac bine datoria. De fapt, Dumnezeu mă proteja.

Mai târziu, m-am gândit la un alt fragment din cuvintele lui Dumnezeu. „Dumnezeu lucrează în fiecare persoană în parte și, indiferent care este metoda Lui, ce fel de oameni, chestiuni și lucruri întrebuințează El în slujirea Lui sau ce fel de ton au cuvintele Lui, El are doar un scop final: să te mântuiască. Și cum te mântuiește? El te schimbă. Deci, cum ai putea să nu suferi puțin? Va trebui să ai de suferit. Această suferință poate implica multe lucruri. Uneori, Dumnezeu creează un mediu în jurul tău ca să te dea în vileag, astfel încât să poți ajunge să te cunoști pe tine însuți sau, altminteri, ai putea fi tratat, emondat și expus în mod direct. La fel ca cineva aflat pe o masă de operație – doar trecând printr-o anumită durere și suferință poate fi atins un rezultat bun. Dacă, de fiecare dată când ești emondat și tratat și de fiecare dată când un mediu te dă în vileag, acest lucru îți deșteaptă sentimentele și îți dă un impuls, atunci, prin acest proces, vei avea statură și vei intra în realitatea adevărului. […] Dacă Dumnezeu rânduiește anumite medii, oameni, chestiuni și lucruri pentru tine, dacă te emondează și te tratează și dacă, din asta, înveți niște lecții, dacă ai învățat să vii înaintea lui Dumnezeu, ai învățat să cauți adevărul și, fără să-ți dai seama, ești luminat și iluminat și dobândești adevărul, dacă ai experimentat o schimbare în aceste medii, ai cules recompense și ai făcut progrese, dacă începi să înțelegi un pic voia lui Dumnezeu și încetezi să te plângi, atunci toate acestea vor însemna că ai stat neclintit în toiul încercărilor din aceste medii și că ai făcut față testului. Ca atare, vei fi răzbit acest calvar. Cum îi va privi Dumnezeu pe cei care rezistă testului? Dumnezeu va spune că au o inimă sinceră, că pot să îndure acest tip de suferință și că, în adâncul sufletului, iubesc adevărul și-și doresc adevărul. Dacă Dumnezeu te evaluează astfel, nu ești, atunci, o persoană cu statură? Nu ai atunci viață? Și cum se dobândește această viață? Este oferită de Dumnezeu? Dumnezeu te aprovizionează în diferite feluri și folosește diferiți oameni, lucruri și obiecte pentru a te instrui. E ca și cum Dumnezeu îți dă personal mâncare și băutură și ți le ține direct înaintea feței ca să te hrănească și să te lase să te bucuri de ele, și doar atunci tu poți să crești și să rămâi puternic. Așa trebuie să vezi și să înțelegi aceste lucruri; așa te supui tuturor lucrurilor ce vin de la Dumnezeu” („Pentru a dobândi adevărul, trebuie să înveți de la oamenii, de la chestiunile și de la lucrurile din jurul tău” în Consemnări ale Cuvântărilor lui Hristos din zilele de pe urmă). Prin toate astea, am avut experiența profundă că Dumnezeu a expus prin sora Wang problemele din datoria mea. Nu mi-a fost ușor să accept, dar mi-a fost foarte prielnic pentru intrarea în viață. Fiind tratată în acest fel m-a ajutat să văd în mine tot felul de caracteristici de lider fals și m-a motivat să caut adevărul și schimbarea. Pe deasupra, am văzut natura mea arogantă, răutăcioasă, că sunt capabilă să oprim și să exclud pe cineva pentru a-mi apăra statutul. Asta m-a făcut să urmez adevărul, s-alung corupția și să fiu curățită. A fost harul special al lui Dumnezeu, iubirea și mântuirea Lui pentru mine. Îi mulțumesc lui Dumnezeu!