de Zheng Jin, China

În decembrie 2023, conducătorii m-au rânduit să fiu responsabilă de lucrarea de udare pentru câteva biserici. Fratele Lin Hai era supraveghetorul. Pe lângă faptul că ne supraveghea și monitoriza lucrarea, el era responsabil și de lucrarea de udare din alte câteva biserici. Când am început să lucrez cu Lin Hai, am văzut că purta o oarecare povară în datoria lui; monitoriza și rezolva prompt orice probleme pe care le aveau nou-veniții. La sfârșitul lunii februarie 2024, am trimis bisericilor o scrisoare de comunicare care aborda problemele comune în rândul nou-veniților și am făcut, de asemenea, o monitorizare, ca să ne asigurăm că bisericile realocă prompt orice personal nepotrivit pentru udare. Ulterior, am descoperit că Lin Hai nu numai că nu monitorizase implementarea lucrării noastre, dar nici măcar nu monitorizase bisericile de care era responsabil, iar udătorii nu fuseseră realocați la timp. M-am gândit: „Poate că nu s-a simțit bine în ultima vreme? I-o fi crescut din nou tensiunea? Poate că e bolnav și nu poartă nicio povară în datoria lui? Poate ar trebui să-i amintesc. Dar dacă i-aș spune direct, mi-ar zice că nu arăt considerație față de el? În plus, eu sunt doar o membră a echipei. Dacă i-aș semnala direct problemele, s-ar simți umilit și mi-ar purta pică? Dacă asta ar crea tensiune între noi? Cât de incomod ar fi să cooperăm după aceea!” Dar apoi mi-am amintit că Dumnezeu a avut părtășie că partenerii de lucrare ar trebui să se supravegheze și să se atenționeze reciproc. Nu mi s-a părut corect să-i văd problemele și să nu spun niciun cuvânt. Așa că i-am dat o listă cu sarcinile pe care trebuia să le monitorizeze și cu bisericile care duceau lipsă de udători și i-am amintit să le monitorizeze. Inițial, am vrut să vorbesc cu el despre natura și consecințele faptului de a fi superficial și iresponsabil în datoria sa, dar mă temeam că, spunând asta, l-aș fi jignit și ne-ar fi fost mai greu să ne înțelegem în viitor. Așa că l-am întrebat doar despre starea lui de sănătate recentă și am găsit câteva fragmente din cuvintele lui Dumnezeu despre supravegherea și atenționarea reciprocă între partenerii de lucrare, ca să i le arăt. În acest fel, el ar fi știut că încercam doar să practic conform cuvintelor lui Dumnezeu, nu că mă legam în mod deliberat de el, așa că nu și-ar fi format o prejudecată împotriva mea. Spre surprinderea mea, Lin Hai a răspuns doar cu două cuvinte: „Bine, atunci”. Nu a spus nimic despre recunoașterea propriilor probleme. După aceea, el tot nu a monitorizat realocarea udătorilor în biserici, nici nu a monitorizat sau supravegheat lucrarea noastră. M-am gândit să aduc din nou vorba despre asta, dar apoi mi-am amintit cât de sec fusese ultimul său răspuns. Probabil că era supărat. Dacă aș mai fi spus ceva, cu siguranță s-ar fi supărat și mai tare. Nimeni altcineva nu spunea nimic, așa că dacă aș fi fost singura care îi semnala problemele, ar fi părut că mă leg mereu de el. Nu am vrut să fiu eu cea care îl jignește, așa că am renunțat la idee.

Mai târziu, din cauza arestărilor creștinilor de către PCC, unii dintre udătorii din bisericile de care eram responsabilă au trebuit să se ascundă din cauza riscurilor de securitate, iar alții care nu erau potriviți au trebuit să fie realocați. Dar nu am putut găsi persoane potrivite care să preia sarcinile, ceea ce a afectat lucrarea. Reflectând și rezumând situația, am înțeles că acest lucru se datora faptului că, în general, nu ne concentraserăm pe cultivarea oamenilor. Așa că am scris o scrisoare de comunicare către biserici despre această problemă, cerându-le conducătorilor și lucrătorilor să se concentreze pe cultivarea oamenilor, astfel încât să poată corecta această abatere în timp util. Apoi i-am trimis-o lui Lin Hai și partenerei noastre, sora Wang Dan, pentru ca ei să verifice dacă există orice probleme sau lipsuri, astfel încât să poată adăuga completări și îmbunătățiri înainte de a o trimite bisericilor. De asemenea, le-am amintit să răspundă prompt pentru a evita întârzierea lucrării. Dar au trecut câteva zile și Lin Hai încă nu răspunsese. M-am gândit: „Ce se întâmplă cu el? Nu monitorizează lucrarea de cultivare a oamenilor, iar acum scrisoarea este scrisă, dar el nici măcar nu-și dă cu părerea. Ar trebui să trimitem scrisoarea asta sau nu? Dacă nu o trimitem, lucrarea va fi întârziată. Dar dacă o trimitem, ce se întâmplă dacă ceva din ea este nepotrivit și provoacă o perturbare?” Am vrut să-i scriu și să-l întreb ce gândea și de ce încă nu răspunsese, dar mi-am amintit că nu fusese foarte receptiv la sugestiile mele ultima dată. M-am temut că, dacă i-aș semnala din nou problemele, l-aș supăra și mai tare, iar relația noastră ar deveni dificilă în viitor, așa că nu l-am întrebat. Mai târziu, Wang Dan a răspuns că scrisoarea era în regulă, așa că, pentru a evita întârzierea lucrării, am trimis-o.

Nu mult după aceea, arestările PCC s-au intensificat. Au folosit diverse metode pentru a-i depista și aresta pe credincioși și chiar au început să răspândească aceleași vechi zvonuri născocite pentru a induce oamenii în eroare. Am avut părtășie cu nou-veniții despre adevărul legat de discernământ și despre adevărul referitor la viziuni, iar majoritatea au dobândit capacitatea de a discerne unele dintre zvonurile nefondate. M-am gândit: „Mă întreb dacă udătorii din celelalte biserici au avut părtășie cu nou-veniții despre adevăr în privința discernământului, legat de aceste zvonuri nefondate. Au nou-veniții vreun discernământ asupra lor?” Așa că i-am scris lui Lin Hai, sugerându-i să-i pună pe udătorii din subordinea sa să verifice capacitatea nou-veniților de a discerne zvonurile nefondate. Dacă vreunul dintre ei nu înțelegea, trebuia să aibă prompt părtășie despre adevărul referitor la viziuni, pentru a-l împiedica să fie indus în eroare de zvonurile nefondate și să sufere pierderi în viața sa. Trecuseră zece zile de când am trimis scrisoarea și încă nu primisem niciun răspuns de la Lin Hai. Începeam să mă înfurii puțin. M-am gândit: „Lucrarea asta este atât de importantă. Cum poate să nu o ia în serios?” Chiar am vrut să-i atrag atenția că nu purta nicio povară în datoria lui, dar, din nou, mi-a fost teamă să nu-l supăr, așa că nu i-am spus direct. În schimb, l-am întrebat cu blândețe dacă a primit scrisoarea mea și am avut părtășie despre cât de important este să monitorizăm această lucrare. Spre surprinderea mea, Lin Hai a răspuns: „Am avut părtășie cu udătorii despre asta înainte. Nou-veniții probabil că au priceput totul. Nu este nevoie să monitorizăm din nou.” Când am văzut că judeca doar pe baza închipuirilor sale, fără să încerce de fapt să înțeleagă situația nou-veniților, am simțit că era cu adevărat iresponsabil. Am vrut să am părtășie cu el despre această problemă, dar apoi m-am îngrijorat că, dacă aș fi continuat să-i semnalez problemele, și-ar fi format o părere proastă despre mine. Ce-ar fi dacă relația noastră ar deveni stânjenitoare? Dar mă mustra conștiința pentru că îi vedeam problemele, dar nu spuneam nimic. Puțin mai târziu, mă gândeam: „Tu ești supraveghetorul, așa că dacă ceva nu merge bine, este responsabilitatea ta. Eu ți-am amintit, iar tu ești cel care nu a vrut să asculte.” Dar apoi am simțit că a gândi în acest fel era iresponsabil din partea mea… Eram foarte agitată și neliniștită și nu-mi puteam liniști inima pentru a-mi face datoria.

În durerea mea, m-am rugat lui Dumnezeu și am căutat îndrumarea Lui. Mi-am amintit cuvintele lui Dumnezeu: „Indiferent de datoria pe care o realizezi, fie că este una importantă sau una obișnuită, de vreme ce această lucrare ți-a fost încredințată ție, dacă nu îți pui inima în ea și nu trăiești la înălțimea responsabilității tale și dacă nu o vezi ca pe însărcinarea dată de Dumnezeu sau nu ți-o asumi ca pe propria datorie și obligație, făcând întotdeauna lucrurile într-o manieră superficială, atunci va fi o problemă” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai în citirea frecventă a cuvintelor lui Dumnezeu și în contemplarea adevărului poate exista o cale de urmat”). În timp ce cugetam la cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că trebuia să am un simț al responsabilității în datoria mea. Indiferent dacă sunt supraveghetoare sau nu, atât timp cât observ o problemă în lucrarea bisericii, trebuie să-mi îndeplinesc responsabilitatea de a proteja lucrarea bisericii. Dacă văd o problemă și o ignor și sunt superficială și iresponsabilă, aceasta este o neglijare a datoriei. Cum marele balaur roșu îi aresta frenetic pe creștini și răspândea zvonuri nefondate, era foarte probabil ca nou-veniții să fie induși în eroare și să plece. Era responsabilitatea mea să-i amintesc lui Lin Hai să aibă mai multă părtășie cu ei despre adevărul legat de discernământ. Când am văzut că nu o lua deloc în serios, ar fi trebuit să-i atrag atenția și să-l ajut în timp util. Dar mi-a fost teamă că și-ar face o impresie proastă despre mine și mi-a fost teamă să-l jignesc și să ne îngreunez relația, așa că m-am purtat ca o persoană care caută să facă pe plac altora. I-am văzut problemele, dar nu am îndrăznit să i le semnalez direct. Nu aveam niciun simț al responsabilității și nu protejam interesele bisericii. Eram cu adevărat nedemnă de a face o datorie atât de importantă! Am simțit o profundă remușcare în inima mea, așa că i-am scris o scrisoare lui Lin Hai pentru a discuta punctul meu de vedere cu el. Apoi m-am gândit că, de vreme ce părerile noastre erau diferite, ar trebui să discut și cu ceilalți frați și surori cu care cooperam. Dar am ezitat din nou, îngrijorându-mă: „Dacă Lin Hai va afla, va spune că încerc să-l fac de rușine? Își va face o impresie proastă despre mine?” Mi-am amintit cuvintele lui Dumnezeu: „«Cu siguranță nu mă voi teme, cu siguranță nu voi da înapoi și cu siguranță nu mă voi descuraja!» Aveți această determinare?” [Cuvântul, Vol. 7: Despre urmărirea adevărului, „Cum să urmărești adevărul (13)”]. Când vine vorba de chestiuni care implică interesele bisericii și intrarea în viață a fraților și surorilor noastre, nu pot să fac compromisuri sau să dau înapoi doar pentru că mi-e teamă de ce ar putea crede alții despre mine. Indiferent dacă Lin Hai accepta sau nu, trebuia să iau atitudine și să protejez interesele bisericii. Prin urmare, am redirecționat scrisoarea. Ulterior, ceilalți parteneri ai mei și Lin Hai au răspuns cu toții, fiind de acord cu punctul meu de vedere. Am răsuflat ușurată în inima mea.

Dar după aceea, tot nu am avut părtășie cu Lin Hai despre atitudinea superficială pe care o avea față de datoria lui. Am început să reflectez asupra mea: văzusem clar problemele lui Lin Hai, dar nu îndrăznisem să i le semnalez direct. Ce firi corupte se ascundeau în spatele acestui lucru? M-am rugat ca Dumnezeu să mă îndrume în înțelegerea propriilor probleme. Apoi, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu care vorbea direct despre starea mea. Dumnezeu Atotputernic spune: „Majoritatea oamenilor sunt dispuși să urmărească adevărul și vor să practice adevărul, dar de multe ori au doar hotărârea și dorința de a face acest lucru; în interior, însă, adevărul nu a devenit viața lor. Așa că, atunci când te confrunți cu forțe rele care tulbură și sabotează lucrarea bisericii – de exemplu, când te confrunți cu conducători falși care se ocupă de sarcini încălcând principiile și nu fac o lucrare reală sau cu oameni răi și antihriști care fac rău și tulbură lucrarea bisericii și, prin urmare, îi rănesc pe aleșii lui Dumnezeu – tu nu ai curajul să te ridici și să vorbești. De ce nu ai acest curaj? Este pentru că ești timid sau nu te poți exprima sau nu îndrăznești să vorbești pentru că nu poți vedea lucrurile clar? Nu se datorează niciunuia dintre aceste lucruri; este în primul rând consecința faptului că ești constrâns de firile tale corupte. Una dintre firile corupte pe care le dezvălui este o fire vicleană: când se întâmplă ceva, primul lucru pe care îl iei în considerare sunt propriile tale interese, consecințele acțiunilor tale și dacă acestea îți vor fi benefice. Aceasta este o fire vicleană, nu-i așa? O alta este o fire egoistă și josnică. Te gândești: «Ce legătură are cu mine faptul că ei dăunează intereselor casei lui Dumnezeu? Nu sunt un conducător, așa că de ce să mă implic? Nu are nicio legătură cu mine și nu este responsabilitatea mea.» Astfel de gânduri și cuvinte nu sunt ceva la care te gândești intenționat, ci sunt produse de tine inconștient – acestea sunt firile corupte pe care oamenii le dezvăluie atunci când se confruntă cu o problemă. Aceste firi corupte îți guvernează gândurile, îți leagă mâinile și picioarele și controlează ceea ce spui. În inima ta, vrei să te ridici și să vorbești, dar ai îndoieli și, chiar dacă vorbești, ocolești subiectul și îți lași loc de manevră sau ești evaziv și pur și simplu nu spui adevărul. Oamenii cu discernământ pot vedea acest lucru și, în realitate, știi și tu în inima ta că nu ai spus tot ce ar trebui, că nu ai obținut rezultate, că doar ai făcut-o de formă și că problema nu a fost rezolvată. Nu ți-ai îndeplinit responsabilitatea, dar spui cu neobrăzare că ai făcut-o sau pretinzi că nu ai văzut lucrurile clar la momentul respectiv. Se aliniază aceste afirmații cu faptele? Este ceea ce gândești cu adevărat? Nu ești complet sub controlul firilor tale satanice?” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Dumnezeu expune faptul că oamenii trăiesc după firile lor corupte, egoiste și înșelătoare. Când văd pe cineva făcând ceva ce încalcă principiile, nu îndrăznesc să semnaleze acest lucru, luând în considerare doar propriile interese și neprotejând deloc lucrarea bisericii. Unii oameni, chiar și atunci când semnalează problema celeilalte persoane, o iau pe ocolite și o minimizează pentru a evita să jignească. Ei nu ajung la esența problemei, deci, chiar dacă spun ceva, nu are niciun efect. Ceea ce expuneau cuvintele lui Dumnezeu era exact starea mea. În acea perioadă, văzusem clar că Lin Hai nu monitoriza și nu supraveghea lucrarea și că era iresponsabil și nu purta nicio povară în datoria lui. Acest lucru întârziase deja lucrarea de udare și intrarea în viață a nou-veniților. Ar fi trebuit să-i atrag atenția pentru a-l ajuta să îndrepte lucrurile cât mai curând posibil, dar mi-a fost teamă să nu-i rănesc mândria și să ne stricăm relația, îngreunând lucrurile între noi ulterior. Așa că am enumerat doar sarcinile pe care trebuia să le monitorizeze, dar nu am avut niciodată părtășie și nu am disecat natura și consecințele faptului că era superficial în datoria lui. Ulterior, am descoperit că Lin Hai nu se concentra pe cultivarea oamenilor, și nici nu verifica dacă nou-veniții puteau discerne zvonurile nefondate răspândite de marele balaur roșu. El acționa doar pe baza propriilor noțiuni și închipuiri și nu făcea deloc o lucrare practică. Am vrut să-l expun pentru că era iresponsabil și nu purta nicio povară în datoria lui, dar, din nou, m-am temut că, semnalându-i în mod repetat problemele, i-aș fi rănit mândria și l-aș fi făcut de rușine. Dacă și-ar fi format o prejudecată împotriva mea, cât de stânjenitoare ar fi devenit lucrurile între noi! Pentru a evita să-l jignesc, am ales din nou tăcerea, chiar consolându-mă cu gândul: „Am spus deja ce trebuia spus. Este vina lui că nu a acceptat sugestiile mele. Dacă apare o problemă, este responsabilitatea lui, nu a mea.” Dar, în realitate, deși discutasem cu el unele probleme din lucrare, nu semnalasem niciodată natura și consecințele îndeplinirii datoriei sale în acest mod. Drept urmare, Lin Hai nu își înțelegea deloc propriile probleme, nu a făcut schimbări, iar problemele din lucrarea de udare au rămas nerezolvate. Eu doar făceam lucrurile mecanic, fără a obține niciun efect real. Când am văzut că lucrarea de udare era ineficientă, în loc să mă gândesc cum să rezolv problemele și să protejez lucrarea bisericii, am făcut în mod repetat compromisuri și am cedat pentru a-mi menține relația cu Lin Hai. Nu vorbeam clar despre probleme, chiar dacă asta însemna să întârzii lucrarea bisericii din nou și din nou. Îmi mențineam relația cu el în detrimentul intereselor bisericii. În esență, eram de partea Satanei și perturbam lucrarea bisericii. Eram atât de egoistă, detestabilă, alunecoasă și înșelătoare!

Mai târziu, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu și am dobândit o înțelegere mai profundă a propriilor probleme. Dumnezeu Atotputernic spune: „În filosofiile pentru interacțiuni lumești există un principiu care spune: «Păstrarea tăcerii asupra greșelilor prietenilor buni face o prietenie lungă și bună.» Asta înseamnă că, pentru a menține această prietenie bună, o persoană trebuie să păstreze tăcerea în legătură cu problemele prietenului său, chiar dacă le vede clar. Respectă principiile de a nu lovi oamenii în față și de a nu le expune neajunsurile. Se înșală unul pe altul, își ascund lucruri și complotează unul împotriva altuia. Deși fiecare știe limpede ce fel de persoană este celălalt, nu o spune de-a dreptul, ci apelează la metode viclene pentru a-și păstra relația. De ce ar vrea cineva să păstreze o astfel de relație? Are legătură cu faptul că nu vrea să-și facă dușmani în această societate, în cadrul grupului său, ceea ce ar însemna să se supună deseori unor situații periculoase. Știind că o persoană va deveni dușmanul tău și îți va face rău după ce i-ai expus neajunsurile sau l-ai rănit și, nedorind să te pui într-o astfel de situație, folosești teoria filosofiilor pentru interacțiuni lumești care spune așa: «Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile.» În lumina acestui fapt, dacă doi oameni se află într-o astfel de relație, sunt ei considerați prieteni adevărați? (Nu.) Ei nu sunt prieteni adevărați, cu atât mai puțin confidenți unul altuia. Așadar, ce fel de relație este aceasta, mai exact? Nu este o relație socială de bază? (Ba da.) Într-o astfel de relație socială, oamenii nu se pot implica în discuții sincere, nici nu pot să aibă legături profunde, nici să vorbească despre orice își doresc. Nu pot să spună cu voce tare ce este în inimile lor, problemele pe care le văd la alți oameni, sau cuvinte care le-ar fi de folos altor oameni. În schimb, aleg să spună lucruri frumoase, pentru a intra în grațiile celorlalți. Nu îndrăznesc să spună adevărul sau să susțină principiile, împiedicându-i astfel pe ceilalți să înceapă să aibă gânduri ostile față de ei. Când nimeni nu reprezintă o amenințare pentru cineva, nu trăiește acea persoană într-o liniște și pace relativă? Nu acesta e scopul oamenilor în promovarea expresiei: «Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile»? (Ba da.) În mod clar, acesta este un mod de supraviețuire necinstit și înșelător, cu un element de prudență, al cărui scop este autoconservarea. Trăind în felul acesta, oamenii nu au confidenți, nici prieteni apropiați cărora să le poată spune orice le place. Între oameni, există doar prudență reciprocă, exploatare reciprocă și uneltiri reciproce, fiecare persoană luând ce îi trebuie dintr-o relație. Nu este așa? La rădăcină, scopul expresiei: «Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile» este de a evita să-i jignești pe alții și să-ți faci dușmani, să te protejezi prin faptul că nu rănești pe nimeni. Este o tactică și o metodă adoptată de cineva pentru a evita să fie rănit. Cercetând aceste câteva fațete ale esenței sale, este nobilă cerința conduitei morale a oamenilor, și anume: «Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile»? Este una pozitivă? (Nu.) Atunci, ce îi învață ea pe oameni? Că nu trebuie să ofensezi sau să rănești pe nimeni, altfel, tu ești cel care va ajunge să fie rănit; și, de asemenea, că nu ar trebui să ai încredere în nimeni. Dacă rănești pe oricare dintre prietenii tăi apropiați, prietenia va începe discret să se schimbe: din prietenul tău bun, familiar, va ajunge să fie un străin sau un dușman. Ce probleme poate să rezolve de fapt acest tip de învățătură? Chiar dacă, acționând în acest fel, nu îți faci dușmani, ba chiar pierzi câțiva, îi va face acest lucru pe oameni să te admire, să te aprobe și să te păstreze mereu ca prieten? Este acest lucru pe deplin la înălțimea standardului pentru conduita morală? În cel mai bun caz, acesta nu este mai mult decât o filosofie pentru interacțiuni lumești” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (8)”]. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că îmi însușisem filosofii satanice pentru interacțiuni lumești, precum „Păstrarea tăcerii asupra greșelilor prietenilor buni face o prietenie lungă și bună” și „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile”, ca principii de conduită. Credeam că, pentru a mă înțelege cu ceilalți, trebuia să învăț să mă protejez. M-am gândit că, semnalând problemele cuiva, aș putea jigni cu ușurință acea persoană, creându-mi dușmani, așa că, chiar dacă vedeam o problemă, nu o spuneam pe șleau. În acest fel, nu aș fi stricat relația noastră și nu mi-aș fi creat probleme. S-a dovedit că ceea ce urmam erau căile mârșave și înșelătoare de supraviețuire și filosofiile pentru interacțiuni lumești pe care Satana le insuflă oamenilor. Trăind după aceste filosofii pentru interacțiuni lumești, oamenii nu se pot deschide unii față de alții; sunt mereu în gardă, devenind din ce în ce mai falși, mai alunecoși și mai înșelători. Știam foarte bine că Lin Hai întârziase deja lucrarea bisericii fiind superficial și nefăcând o lucrare practică și că ar fi trebuit să-i semnalez clar problemele pentru a-l ajuta să se cunoască pe sine. Dar mi-a fost teamă să nu-i rănesc mândria, să nu-l fac de rușine, să nu-l jignesc și să nu ne stricăm relația, așa că am ales să fac compromisuri și să dau înapoi. La suprafață, părea că îl ajutam să nu se facă de rușine și că mențineam armonia, dar nu îl ajutam în mod sincer și autentic. Acest lucru nu numai că nu a adus niciun beneficiu intrării sale în viață, dar, mai rău, a întârziat lucrarea de udare. Dumnezeu ne cere să fim deschiși și onești în modul în care îi tratăm pe frații și surorile noastre. Când descoperim o problemă la cineva, ar trebui să o semnalăm și să avem părtășie pentru a-l ajuta cu o inimă iubitoare. Chiar dacă nu o poate accepta pe moment, atât timp cât este o persoană care acceptă adevărul, va căuta și va reflecta ulterior asupra sa. Dacă va continua să refuze după ce i se atrage atenția, trebuie să raportăm acest lucru conducătorilor cât mai curând posibil pentru a preveni prejudicierea lucrării bisericii. Asta ar trebui să facă o persoană cu conștiință și rațiune și acesta este simțul dreptății pe care ar trebui să-l posede o persoană. Lui Dumnezeu Îi plac oamenii onești și integri și îi detestă pe cei înșelători. Dacă aș fi continuat să fiu o persoană care caută să facă pe plac altora, adoptând o abordare de mijloc, aș fi fost detestată și eliminată de Dumnezeu. Dându-mi seama de acest lucru, am simțit o teamă persistentă. M-am rugat și lui Dumnezeu, fiind dispusă să mă pocăiesc și să nu mai trăiesc după firea mea coruptă.

Mai târziu, am găsit o cale de practică din cuvintele lui Dumnezeu și am dobândit claritate în inima mea. Dumnezeu Atotputernic spune: „Câteodată, armonie înseamnă răbdare și toleranță, dar înseamnă și să-ți susții punctul de vedere și principiile. Armonie nu înseamnă să faci compromisuri în privința principiilor, pentru a liniști lucrurile, sau să încerci să fii «o persoană care caută să le facă pe plac oamenilor», sau să rămâi fixat pe calea moderației – și, desigur, nu înseamnă să încerci să intri în grațiile cuiva. Acestea sunt principii. Odată ce ai înțeles aceste principii, vei vorbi și vei acționa în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu, fără să-ți dai seama, și vei trăi realitatea adevărului, iar în acest fel este ușor să dobândești unitate” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Despre cooperarea armonioasă”). „Dacă ai intenția și perspectiva unei persoane care caută să facă pe plac altora, atunci, în toate privințele, nu vei practica adevărul și nu vei susține principiile, și astfel vei eșua și te vei poticni mereu. Dacă nu te trezești și nu cauți niciodată adevărul, atunci ești un neîncrezător și nu vei dobândi niciodată adevărul și viața. Atunci, ce ar trebui să faci? Când te confrunți cu chestiuni care implică interesele casei lui Dumnezeu, trebuie să te rogi lui Dumnezeu și să-L chemi, cerându-I să-ți dea credință și putere, ca să poți respecta principiile, să faci ceea ce ar trebui să faci, să gestionezi lucrurile conform principiilor, să-ți menții ferm poziția pe care ar trebui să o menții, să ocrotești interesele casei lui Dumnezeu și să împiedici lucrarea casei lui Dumnezeu să sufere vreo pierdere. Dacă ești capabil să te răzvrătești împotriva intereselor tale, a mândriei tale și a perspectivei tale de persoană care caută să facă pe plac altora și dacă faci ceea ce ar trebui să faci cu o inimă onestă și neîmpărțită, atunci îl vei fi învins pe Satana și vei fi dobândit acest aspect al adevărului” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Am înțeles că o cooperare armonioasă nu înseamnă să fii o persoană care caută să facă pe plac altora sau să adopți o abordare de mijloc, nici să menții o armonie superficială și să nu jignești pe nimeni. În schimb, este vorba despre a fi capabilă să susții principiile și să protejezi interesele bisericii în chestiuni care implică lucrarea bisericii și intrarea în viață a fraților și surorilor noastre. Fiindcă faptul că Lin Hai nu făcea o lucrare practică întârzia deja lucrarea bisericii, trebuia să am părtășie cu el și să-l ajut din dragoste. Dacă era necesar, putea fi și emondat, iar dacă tot nu accepta, trebuia să-l raportez conducătorilor pentru o ajustare promptă a datoriei sau pentru a fi demis. Aceasta înseamnă a practica adevărul; aceasta este dragostea adevărată. Dar eu aveam credința denaturată că, semnalând problemele supraveghetorului, îi scoteam în evidență neajunsurile și îl făceam de rușine. Înțelegerea mea era atât de absurdă! Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles, de asemenea, că atunci când mi se întâmplă lucruri și sunt dispusă să mă răzvrătesc împotriva trupului meu, dar nu-l pot învinge, trebuie să mă rog lui Dumnezeu și să-L implor să-mi dea putere. Trebuia să semnalez și să expun faptul că Lin Hai nu făcea o lucrare practică. Nu mai puteam fi o persoană care caută să le facă pe plac altora sau să adopt o abordare de mijloc. Chiar dacă, semnalându-i problemele, l-aș fi jignit, trebuia să practic adevărul. Așa că i-am scris lui Lin Hai și l-am invitat la o adunare. Înainte de a merge să-l văd, m-am rugat ca Dumnezeu să mă îndrume pentru a putea practica adevărul.

În timpul adunării, am semnalat problemele lui Lin Hai. La început, el nu a vrut să accepte și a încercat să contraargumenteze și să se apere, iar un alt frate a intervenit și el pentru a-l susține. Mi-am dat seama că acest frate îl proteja pe Lin Hai, așa că l-am întrerupt și l-am expus fără menajamente pentru că încerca să aplaneze lucrurile. Atmosfera a devenit puțin stânjenitoare, iar expresia de pe fața lui Lin Hai a devenit neplăcută. M-am temut că, dacă aș mai spune ceva, relația noastră ar deveni stânjenitoare, așa că am vrut să fac un compromis și să închid subiectul. Dar apoi m-am gândit la modul în care Lin Hai făcuse deja rău lucrării fiind superficial și nefăcând o lucrare practică. Nici măcar nu accepta când i se semnalau problemele. Dacă acest lucru continua, ar fi cauzat un prejudiciu și mai mare lucrării bisericii. Mi-am amintit câteva versuri dintr-un imn: „În Biserică, rămâneți fermi în mărturia voastră față de Mine și susțineți adevărul. Ce e corect e corect și ce e greșit e greșit; nu confundați albul cu negrul. Veți fi în război cu Satana și trebuie să-l înfrângeți complet ca să nu se mai ridice vreodată” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 41). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat credință și putere. Nu mai puteam fi o persoană care caută să le facă pe plac altora; trebuia să susțin principiile. Așa că, bazându-mă pe cuvintele lui Dumnezeu, am semnalat problemele lui Lin Hai și am avut părtășie despre consecințele faptului că nu supraveghea și nu monitoriza lucrarea și că nu se concentra pe cultivarea oamenilor. După ce a auzit acest lucru, atitudinea lui Lin Hai s-a schimbat puțin și și-a exprimat disponibilitatea de a accepta. Doar practicând în acest fel am simțit liniște în inima mea.

Mai târziu, am văzut că Lin Hai tot nu se schimbase prea mult, așa că i-am enumerat problemele una câte una și le-am raportat conducătorilor. După ce au adunat evaluări despre Lin Hai, conducătorii au văzut că avea un calibru slab, îi lipsea capacitatea de lucru și nu purta nicio povară în datoria lui. Era un lucrător fals care nu făcea nicio lucrare practică și ar fi trebuit demis. Conducătorii m-au promovat apoi pe mine ca supraveghetoare și mi-au cerut să merg să am părtășie cu Lin Hai și să-l demit. Am simțit o oarecare ezitare. „Dacă îi expun problemele în față, îmi va purta pică și va avea o prejudecată împotriva mea?” Mi-am dat seama că mentalitatea mea de persoană care caută să facă pe plac altora ieșea din nou la suprafață și mi-am amintit cuvintele lui Dumnezeu: „… atunci chiar dacă faptul că o faci ofensează oamenii sau te face să fii blamat pe la spate, acest lucru nu are mare importanță.” Am căutat repede acel pasaj pentru a-l citi. Dumnezeu spune: „Dacă este o acțiune care se aliniază principiilor, atunci chiar dacă faptul că o faci ofensează oamenii sau te face să fii blamat pe la spate, acest lucru nu are mare importanță; dacă totuși este o acțiune care nu se aliniază la principii, atunci chiar dacă făcând-o câștigi aprobarea și sprijinul tuturor și te înțelegi cu toată lumea, dar singurul lucru este că nu poți da socoteală în fața lui Dumnezeu, ai suferit o pierdere. Dacă menții relații cu majoritatea oamenilor, făcându-i fericiți și mulțumiți și câștigând laudele lor, dar Îl jignești pe Dumnezeu, Creatorul, atunci ești un prost suprem. Prin urmare, orice ai face, trebuie să înțelegi în mod clar dacă se aliniază la principii, dacă Îl mulțumește pe Dumnezeu, care este atitudinea lui Dumnezeu față de acest lucru, ce poziție ar trebui să adopte oamenii, ce principii ar trebui să susțină ei, cum a dat Dumnezeu instrucțiuni și cum ar trebui să o faceți – aceste chestiuni ar trebui să vă fie clare mai întâi” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (24)”]. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, inima mi s-a luminat dintr-o dată. În îndeplinirea datoriei mele, trebuie să am o inimă cu frică de Dumnezeu și să caut intențiile lui Dumnezeu și principiile pentru a face lucrurile. Atât timp cât ceva se aliniază cu adevărurile-principii, trebuie să persist în acel lucru. Atât timp cât Îl pot mulțumi pe Dumnezeu, nu contează dacă jignesc oamenii sau sunt vorbită de rău. Dacă știu adevărul, dar nu-l practic doar ca să-mi mențin relațiile cu oamenii, chiar dacă nu jignesc pe nimeni, voi fi condamnată de Dumnezeu pentru că am săvârșit o fărădelege prin neprotejarea lucrării bisericii. Ar fi atât de nechibzuit! Așa că am mers să am părtășie cu Lin Hai, am expus manifestările sale de a nu face o lucrare practică și l-am demis. Lin Hai a spus că va reflecta temeinic asupra sa. Prin această experiență, am ajuns să îmi dau seama că doar practicând adevărul și interacționând cu ceilalți conform adevărurilor-principii se poate trăi cu o asemănare umană. De acum înainte, nu mai pot fi o persoană care caută să le facă pe plac altora, rănindu-i pe alții și pe mine însămi.