Cum am devenit o conducătoare falsă

decembrie 6, 2022

de Xinchun, Coreea de Sud

La finalul lui 2019, la biserică mi s-a dat să conduc lucrarea video. Atunci, m-am simțit tare stresată. Lucrarea video implica aptitudini profesionale pe care nu le mai învățasem. Gândul de a mă confrunta cu o profesie nefamiliară m-a făcut să-mi simt inima grea ca un bolovan. Când urmăream lucrarea, conducătorii de grup discutau adesea aspecte profesionale, iar eu ascultam, dar nu înțelegeam o iotă. Când discutau despre dispute, mă întrebau ce păreri și sugestii aveam, iar asta mă agita foarte tare, căci nu puteam vedea unde era problema. Uneori ofeream sugestii bazate pe instinct, dar nu erau adoptate. Mă simțeam rușinată de fiecare dată. Conducătoare fiind, nu vedeam problema și nu puteam sugera nicio modificare. Oare ce credeau despre mine frații și surorile? După ce asta s-a întâmplat de câteva ori, nu am vrut să particip la discuțiile de lucru. M-am gândit: „Nu cunosc aceste probleme profesionale și e prea târziu să învăț acum. Ei fac videoclipurile, așa că îi voi lăsa să discute aspectele profesionale aferente. Nu-i pot ajuta în acest domeniu, dar îi pot ajuta mai mult cu pătrunderea în viață. Dacă starea lor e normală, se vor descurca în domeniul lor profesional, deci îmi îndeplinesc datoria, nu? Așa, nu mă voi face de râs în fața lor.” Cu aceste idei în minte, i-am lăsat să discute lucrarea și nu am participat.

După o vreme, am aflat că producția video era foarte lentă, existau și niște probleme de principiu, iar frații și surorile nu cooperau armonios. Mai multe surori au raportat-o pe conducătoarea de grup, sora Sara, spunând că era dictatorială. În multe discuții de lucru, alții trebuiau să asculte de ea, ajungându-se la continua refacere a videoclipurilor. M-am gândit: „Sara are calibru bun. Deși firea ei e puțin arogantă, e capabilă profesional. E normal ca unii oameni cu ceva capital să fie aroganți, trebuie doar să am părtășie cu ea.” Deci, folosind cuvântul lui Dumnezeu, am avut părtășie cu ea în privința cooperării cu ceilalți și a lecțiilor pe care ar trebui să le învețe. Atunci, Sara s-a arătat dispusă să-mi accepte cuvintele și să practice adevărul. Curând, sora Eliza a venit la mine și a zis că a investit timp și efort să facă un videoclip, dar când l-a văzut Sara, i-a respins complet conceptul videoclipului și n-a fost loc de negocieri. Eliza era tare tristă și m-a întrebat cum să experimenteze asta. M-am gândit: „Conceptul videoclipului i-a fost respins, deci, oare asta înseamnă că ideea ei e inadecvată, sau că Sara e prea arogantă?” Voiam ca Eliza să-mi spună conceptul ei pentru videoclip, ca să știu exact care era problema. Dar m-am gândit că, de vreme ce nu înțelegeam profesia, dacă mi-ar spune și nu aș putea înțelege problema, oare ce ar crede ea despre mine? „Las-o baltă!”, mi-am zis, „îi voi lăsa să discute singuri problemele profesionale. Doar o să am părtășie cu Eliza despre starea ei și îi voi spune să experimenteze asta ca pe o emondare și tratare. Dacă poate trata corect chestiunea, problema ei privind cooperarea cu Sara va fi rezolvată.” Așadar, am avut părtășie cu Eliza, spunându-i să accepte sfatul altora, să ia inițiativa de-a practica adevărul și de-a coopera cu alții și să nu fie condusă de propria imagine… Eliza tot încruntată era după ce a auzit asta și în cele din urmă a plecat frustrată. După ce a plecat, și eu am fost foarte tristă, știind că problema ei nu s-a rezolvat. Doream să văd care era problema cu videoclipul Elizei, dar mi-am făcut griji că nu voi înțelege problema și voi părea incompetentă. M-am gândit: „Las-o baltă, lasă-le să aibă părtășie și să-și rezolve singure problema profesională.” Apoi, am avut părtășie cu Sara ca să-i rezolv starea. I-am semnalat că era arogantă, i-am spus să lucreze în armonie cu ceilalți și să învețe din punctele lor forte și i-am zis că și atunci când are sugestii bune, ar trebui să le discute cu ceilalți. Sara a promis că în viitor se va concentra pe schimbare, dar apoi a fost tot arogantă, considera că opiniile ei erau mai bune decât ale altora, credea că e mai experimentată și mai pricepută, că ceilalți îi erau inferiori și mereu voia să aibă ultimul cuvânt când coopera cu alții. Uneori, când frații și surorile conveneau asupra planului unei producții, dacă diferea de ceea ce dorea ea, îl respingea complet și cerea să fie refăcut conform cerințelor ei. Dacă ceilalți considerau nepotrivit planul ei, nu accepta niciodată sugestii și refuza propunerile celorlalți ca fiind inutile. Frații și surorile nu puteau să comunice cu ea și adesea trebuiau să refacă munca. Starea tuturor se înrăutățea tot mai mult și trăiau în negativitate. Văzând că Sara era arogantă și arbitrară, ceea ce afecta serios progresul lucrării, am fost tare frământată, căci nu puteam face față problemelor profesionale. Aveam o vagă senzație că Sara nu a acceptat adevărul, că nu s-a căit și nu s-a schimbat, deci nu mai era potrivită să fie conducătoare de grup. Dar știam că era mai bună profesional decât alții, așadar, dacă era înlăturată, cine va fi în stare să preia postul? Nu eram sigură, așa că am vrut să raportez asta conducătorilor mei, dar m-am temut că, dacă vedeau ce dezastru făcusem din lucrarea noastră, era posibil să mă trateze și să mă demită. După ce m-am luptat cu mine însămi, am decis să am iar părtășie cu ea. Așa că m-am dus din nou la Sara. Am scos în evidență aroganța ei, am expus-o pentru că e mereu arbitrară și ține să aibă ultimul cuvânt, și i-am spus că așa procedează un antihrist. Nu a scos o vorbă după ce a auzit ce am spus. Era clar că nu era convinsă. Apoi, a acționat tot în stil propriu și adesea se dădea mare și-i desconsidera pe alții, iar majoritatea fraților și surorilor erau constrânși de ea și nu voiau să coopereze cu ea. Din cauza tulburării și perturbărilor ei, lucrarea video a fost împiedicată și, în final, n-am avut încotro și am raportat problema conducătorilor mei. După ce au investigat, Sara a fost demisă ca lideră de grup, iar eu am fost demisă pentru că n-am făcut lucrare practică și n-am rezolvat probleme practice.

După demiterea mea, am recunoscut că aveam calibru slab, că nu cunoșteam profesia și că nu am putut face lucrare practică. Dar nu mi-am înțeles cu adevărat propriile probleme. Ulterior, citind părtășia lui Dumnezeu despre distingerea manifestărilor falșilor conducători, am început să reflectez și să înțeleg exact ce făcusem. „Falșii lideri sunt buni la lucrări superficiale, dar nu fac niciodată lucrări reale. Nici nu merg vreodată să inspecteze, să supravegheze sau să dirijeze diferitele lucrări de specialitate, sau să viziteze în timp util diferite grupuri pentru a afla ce se întâmplă, să cerceteze modul în care progresează lucrarea, ce probleme mai există, dacă supraveghetorul grupului este competent; cum raportează frații și surorile despre supraveghetor sau cum îl apreciază, dacă vreo persoană este reținută de liderul sau supraveghetorul grupului; dacă cineva care este talentat sau urmărește adevărul este subminat sau îndepărtat de ceilalți, dacă vreunul dintre cei mai nevinovați este hărțuit; dacă oamenii care i-au dat în vileag și raportat pe falșii lideri sunt subminați și îndepărtați sau dacă, atunci când oamenii fac sugestii corecte, acestea sunt adoptate; și dacă liderul sau supraveghetorul grupului este o persoană rea sau căreia îi place să le dea bătăi de cap oamenilor. Dacă falșii lideri nu îndeplinesc niciuna dintre aceste sarcini, ar trebui înlocuiți. Să spunem, de exemplu, că o persoană raportează unui fals lider că există un supraveghetor care adesea îi subminează pe oameni și-i reține. Supraveghetorul a făcut o greșeală, dar nu îi lasă pe frați și surori să ofere sugestii și chiar caută scuze pentru a se justifica și a se apăra, fără a-și recunoaște niciodată greșeala. Nu ar trebui înlăturat imediat un astfel de supraveghetor? Acestea sunt probleme pe care conducătorii ar trebui să le rezolve imediat. Unii conducători falși nu permit să fie dați în vileag supraveghetorii diferitelor grupuri – supraveghetori pe care i-au numit – indiferent de problemele care apar în lucrarea acestora. Dacă cineva expune problemele unui supraveghetor, conducătorul fals încearcă să tăinuiască sau să ascundă faptele adevărate, spunând: «Aceasta este o problemă a intrării oamenilor în viață. Este normal ca el să aibă o fie arogantă – toți cei de un calibru mic sunt aroganți. Nu este mare lucru, trebuie doar să am puțină părtășie cu el.» În timpul părtășiei, supraveghetorul spune: «Recunosc faptul că sunt arogant, că sunt momente în care mă preocupă propria vanitate și propriul statut și nu accept sugestiile celorlalți, dar alți oameni nu sunt buni în acest domeniu de lucru, vin deseori cu sugestii fără valoare, deci există un motiv pentru care nu îi ascult.» Falsul lider nu încearcă să înțeleagă întreaga situație, nu cercetează cât de bine lucrează supraveghetorul, cu atât mai puțin cum sunt umanitatea, firea și țelurile sale. Nu face decât să spună cu seninătate: «Mi-a fost raportat acest lucru, așa că sunt cu ochii pe tine. Îți dau o șansă.» După discuție, supraveghetorul spune că vrea să se pocăiască, dar falsul lider nu acordă atenție dacă într-adevăr se pocăiește după aceea sau doar minte și înșală(Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor). „Modul de lucru al falșilor lideri este prea simplu și superficial: îi atrag pe oameni pentru o discuție, fac o mică lucrare ideologică, le dau oamenilor un sfat neînsemnat și cred că asta înseamnă să facă lucrare reală. Acest lucru este superficial, nu-i așa? Și ce problemă se ascunde în spatele acestei superficialități? Oare e naivitatea? Falșii lideri sunt extrem de naivi, extrem de naivi în modul în care percep oamenii și lucrurile. Nimic nu este mai greu de rezolvat decât firile corupte ale oamenilor. Un leopard nu-și poate schimba petele. Falșii lideri nu percep această problemă. Prin urmare, când vine vorba de supraveghetorii din biserică de genul celora care sunt constant perturbatori, care îi frânează tot timpul pe oameni, care sunt predispuși să îngreunează situația oamenilor, falșii lideri nu fac altceva decât să discute; spun câteva cuvinte despre conduită și îndreptare, și nimic mai mult. Nu se grăbesc să dea alte sarcini acestor oameni sau să-i înlocuiască. Modul falșilor lideri de a face lucrurile dăunează grav lucrării bisericii și, adesea, împiedică lucrarea bisericii să progreseze în mod normal, fără probleme și cu eficiență, fiindcă este frânată, întârziată și prejudiciată în urma influenței perturbatoare a câtorva oameni răi – toate acestea sunt consecința amarnică a purtării falșilor lideri influențați de sentimente, încălcând principiile adevărului și folosind oamenii nepotriviți. Judecând după aparențele exterioare, acești falși lideri nu comit răul în mod voit, ca antihriștii, sau stabilindu-și deliberat propriul fief și mergând pe propria cale. Dar, în sfera lucrării lor, falșii lideri nu sunt capabili să abordeze rapid diferitele probleme cauzate de supraveghetori, nu sunt în stare să încredințeze noi sarcini și să-i înlocuiască pe supraveghetorii de grup nepotriviți cu promptitudine, ceea ce dăunează grav lucrării bisericii, și totul este cauzat de neglijența falșilor lideri(Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor). Când am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, am fost foarte tristă și cu inima frântă. Am simțit că falsul conducător descris de Dumnezeu eram eu. Dumnezeu dezvăluie că falșii conducători nu fac lucrare practică, niciodată nu inspectează, nu supraveghează sau îndrumă lucrarea și nu o examinează ca să înțeleagă problemele reale și să urmărească o lucrare anume. Când cineva raportează probleme cu supraveghetorii, ei nu fac niciodată o investigație minuțioasă, nu discern esența acestora și efectul muncii lor și doar au părtășie cu astfel de supraveghetori și fac lucrare ideologică. Ei cred că asta rezolvă problema, ducând la netransferarea supraveghetorilor nepotriviți în timp util, ceea ce dăunează grav lucrării. Purtarea mea de atunci era exact cea dezvăluită de Dumnezeu. Nu m-am implicat des în lucrare și rar m-am interesat de progresul lucrării sau am oferit îndrumare. Știam că producția video era lentă, iar oamenii raportaseră că Sara era arogantă și insista pe metoda ei, ceea ce afecta lucrarea; și totuși, doar am avut părtășie despre starea ei și-am lăsat așa problema. Nu am investigat ce probleme au fost când au avut dispute în procesul producției video și doar am avut părtășie că ar trebui să-și cunoască firile corupte și să învețe lecții. Am considerat părtășia și lucrarea ideologică drept rezolvare de probleme și lucrare practică, dar nu am cercetat sau rezolvat problemele concrete care împiedicau progresul lucrării. Conducătoarea de grup care cauza tulburări nu a fost transferată sau tratată și a fost lăsată să continue să perturbe și să împiedice lucrarea video. Oare nu eram eu falsa conducătoare dezvăluită în cuvântul lui Dumnezeu? În acea perioadă, mai mulți frați și surori mi-au spus că erau constrânși de Sara. Ea trebuia să aprobe toate conceptele și planurile producției video; dacă nu participa în luarea deciziilor, anula decizia luată de ceilalți, iar frații și surorile trebuiau s-o aștepte în orice chestiune, ceea ce întârzia enorm lucrarea. Pe atunci, ea deja deținea puterea în grup și avea ultimul cuvânt. Frații și surorile au raportat încontinuu problemele ei, dar eu am fost oarbă și ignorantă, rar înțelegeam în profunzime lucrarea și priveam problemele doar la suprafață, deci nu am putut discerne gravele probleme ale Sarei. Am crezut că aptitudinile ei profesionale erau bune, dar firea ei era puțin arogantă, așa încât, cu puțină părtășie, putea să reflecteze asupra sa și să capete ceva cunoaștere de sine. Dar întrucât nu am putut pătrunde natura faptelor sale, toată părtășia mea a constat în cuvinte goale și nu a rezolvat deloc problemele concrete. Ca urmare, o jumătate de an, mulți oameni au fost constrânși de ea, negativi și slabi, producția video a fost ineficientă, iar lucrarea video a fost grav întârziată și tulburată. Abia atunci am văzut clar că, deoarece n-am făcut lucrare practică și n-am transferat-o la timp pe conducătoarea de grup inadecvată, lucrarea a suferit un astfel de prejudiciu masiv. Eram într-adevăr o conducătoare falsă. Inițial, am crezut că am eșuat în datoria mea deoarece calibrul meu era slab și nu cunoșteam profesia. Abia după ce am citit cuvântul lui Dumnezeu am văzut că lipsa strădaniei de-a înțelege, măcar, disputele și de-a rezolva problemele concrete nu era doar o chestiune de calibru slab, ci era o lipsă de lucrare practică.

Am continuat să reflectez asupra mea: „De ce sunt reticentă să învăț mai multe despre lucrare?” Amintindu-mi câteva dintre gândurile și purtările mele din acea perioadă, abia atunci mi-am dat seama că avusesem tot timpul o concepție greșită. Am considerat că nu înțelegeam profesia, așa că am vrut să evit disputele care o implicau și nu am vrut să o cunosc sau să o învăț. M-am temut să discut probleme cu cei care înțelegeau, ceea ce mă făcea să par ignorantă, așa că nici măcar nu am vrut să-mi asum răspunderea lucrării când ar fi trebuit. Mai târziu, am citit în cuvântul lui Dumnezeu: „Caracteristica principală a lucrării conducătorilor falși este faptul că trăncănesc despre doctrine și repetă papagalicește sloganuri. După ce își emit ordinele, ei pur și simplu se spală pe mâini de chestiunea respectivă. Nu pun întrebări despre dezvoltarea ulterioară a proiectului; ei nu întreabă dacă a apărut vreo problemă, anomalie sau dificultate. Ei consideră chestiunea încheiată de îndată ce o predau. De fapt, în calitate de conducător, după ce termini rânduielile lucrării, trebuie să urmărești progresul unui proiect. Chiar dacă ești novice în aceste chestiuni – chiar dacă îți lipsește orice cunoștință despre ele – poți găsi o cale de a duce la bun sfârșit o astfel de lucrare. Poți găsi pe cineva care are cunoștințe, care înțelege lucrarea în cauză, pentru a verifica situația și a oferi sugestii. Din sugestiile lor poți identifica principiile potrivite și, astfel, vei putea urmări lucrarea. Indiferent dacă ești sau nu familiarizat cu felul de lucrare în cauză, dacă o înțelegi sau nu, trebuie cel puțin să o conduci, să o urmărești, să te interesezi și să pui întrebări pentru a fi informat în legătură cu progresul ei. Trebuie să stăpânești astfel de chestiuni; aceasta este responsabilitatea ta, rolul pe care trebuie să-l joci. Să nu urmărești lucrarea, să nu mai faci nimic odată ce a fost predată – să te speli pe mâini de ea – sunt modul în care fac lucrurile conducătorii falși. Să nu iei măsuri specifice pentru a urmări lucrarea – să nu ai nicio înțelegere și nicio stăpânire a progresului ei – este, de asemenea, felul în care se manifestă un conducător fals(Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor). Din cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles că neurmărirea unei lucrări anume pe motiv că nu înțelegeam profesia și nerezolvarea problemelor practice care existau în lucrare erau manifestarea unui fals conducător care era iresponsabil și evita răspunderea. Ca lider, ar trebui măcar să conduci lucrarea și s-o urmărești, să întrebi despre progresul lucrării și să găsești și să rezolvi problemele lucrării. Chiar dacă nu cunoști profesia, îi poți ruga pe cei care o cunosc să verifice și să dea sfaturi, și poți coopera cu ceilalți ca să compensezi ceea ce-ți lipsește. Astfel poți face o treabă bună. Dar în cazul meu, în zonele care implicau lucrare profesională, m-am temut că voi fi desconsiderată de frați și surori dacă n-o puteam conduce eu însămi, așa încât, ca să-mi acopăr neajunsurile și deficiențele și să-mi mențin imaginea și statutul, pe motiv că nu cunoșteam profesia, am evitat-o și nu am participat la lucrare. Când producția a întâmpinat probleme, iar frații și surorile au avut dispute și nu au cooperat bine, având drept urmare stagnarea, în loc să rezolv efectiv problemele, nu am intervenit. Nu eram oare exact conducătorul fals din cuvântul lui Dumnezeu? De fapt, întreaga lucrare a casei lui Dumnezeu implică principiile adevărului. Simpla stăpânire a cunoștințelor profesionale nu e suficientă pentru a o face cum trebuie. Ca lider, chiar dacă nu cunoști profesia, ar trebui să știi principiile relevante ale adevărului, ca să poți îndruma și verifica lucrarea. Inițial, unii conducători nu înțeleg profesia, dar studiază asiduu și stăpânesc principiile relevante ale adevărului, după care pot, practic, să îndrume și să verifice lucrarea, iar lucrarea se îmbunătățește continuu. Într-adevăr. În acest moment, m-am întrebat: „Mereu am spus că nu înțelegeam aspectul profesional, dar l-am studiat? Am depus efort și am plătit un preț? Când nu am știut cum să verific lucruri, am căutat principiile adevărului?” Nu am făcut niciunul din lucrurile astea. Mi-am făcut datoria de mântuială, n-am progresat deloc, n-am încercat să învăț de la alții sau să caut principiile adevărului când n-am înțeles ceva și mi-am menținut faima și statutul sub pretextul neînțelegerii profesiei, ceea ce a însemnat că multe probleme și dificultăți practice n-au putut fi rezolvate prompt pe măsură ce frații și surorile își îndeplineau îndatoririle, ceea ce a afectat grav lucrul la videoclipuri. Acestea erau consecințele faptului că declamam sloganuri, nu făceam lucrare practică și nu rezolvam probleme practice.

Ulterior, am citit și în cuvântul lui Dumnezeu: „Când Dumnezeu cere ca oamenii să-și lase la o parte prestigiul și statutul nu înseamnă că îi privează de dreptul de a alege; mai degrabă, o face pentru că, în timp ce urmăresc prestigiul și statutul, oamenii întrerup și perturbă lucrarea bisericii și intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu, ba chiar pot influența și modul în care ceilalți mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu și înțeleg adevărul, aceștia dobândind prin asta mântuirea lui Dumnezeu. Acesta este un fapt incontestabil. Când oamenii își urmăresc propriul prestigiu și statut, în mod sigur nu vor urmări adevărul și nu își vor îndeplini cu fidelitate datoria. Vor vorbi și vor acționa doar de dragul prestigiului și al statutului, și toată lucrarea pe care o fac, fără cea mai mică excepție, va fi de dragul acestor lucruri. A te purta și a acționa în acest fel înseamnă, fără îndoială, a merge pe calea antihriștilor; este o întrerupere și o perturbare a lucrării lui Dumnezeu și toate consecințele ei diferite împiedică răspândirea Evangheliei Împărăției și libera propagare a voii lui Dumnezeu în cadrul bisericii. Prin urmare, se poate spune cu certitudine despre calea parcursă de cei care urmăresc prestigiul și statutul că este calea împotrivirii față de Dumnezeu. Este o împotrivire intenționată față de El, contrazicându-L – înseamnă a coopera cu Satana pentru a te împotrivi lui Dumnezeu și a fi în opoziție cu El. Aceasta este natura căutării statutului și prestigiului de către oameni. Problema cu oamenii care își urmăresc propriile interese este că țelurile urmate sunt cele ale Satanei – sunt țeluri malefice și nedrepte. Când oamenii urmăresc interese personale, cum ar fi prestigiul și statutul, devin fără să știe o unealtă a Satanei, devin o pistă pentru Satana, ba mai mult, devin întruchiparea Satanei. Ei joacă un rol negativ în biserică; efectul pe care îl au asupra lucrării bisericii și asupra vieții bisericești normale și a căutării normale a aleșilor lui Dumnezeu este să tulbure și să împiedice; au un efect advers și negativ(Cuvântul, Vol. 4: Demascarea antihriștilor, „Punctul nouă: Ei își fac datoria numai pentru a se remarca și a-și hrăni propriile interese și ambiții; nu iau niciodată în considerare interesele casei lui Dumnezeu și chiar vând aceste interese în schimbul gloriei personale (Partea întâi)”). Cugetând la cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că tot ce am făcut în datoria mea a fost să-mi mențin imaginea și statutul și că nu am protejat deloc lucrarea bisericii, ceea ce a dăunat lucrării. M-am temut că mă vor desconsidera dacă nu înțelegeam profesia, așa că, pentru a-mi ascunde carența, nu am participat la discuțiile de lucru și nici nu am urmărit lucrarea specifică. Chiar și atunci când am văzut că lidera de grup era arbitrară și perturba lucrarea, nu am putut rezolva situația. M-am temut și că liderii superiori vor afla că n-am făcut lucrare practică și mă vor demite, deci n-am luat inițiativa de a raporta mai sus și de a căuta soluții și am privit cum lucrarea bisericii suferea. Ascundeam în mod flagrant faptele, înșelându-mi superiorii și subalternii și făcând lumea să creadă în mod eronat că lucrarea supravegheată de mine era fără probleme și normală, ca să-mi protejez poziția de conducere. Dar în timp ce încercam din răsputeri să-mi protejez imaginea și statutul, frații și surorile erau constrânși, nu avansau în datoria lor, trăiau în chin și suferință, sufereau în viață și lucrarea era grav întârziată. Dar nu mi-a păsat de nimic din toate astea. Nu erau acestea manifestări ale conducerii false? Reflectând la aceste lucruri, m-am temut puțin, dar am simțit totodată remușcare și regret. M-am urât că am fost așa egoistă și înșelătoare. Conștiința mea a fost imună la toate astea! Lucrul la videoclipuri este o fațetă-cheie a lucrării în biserică. Îndeplineam o datorie atât de importantă, însă nu am ținut cont de voia lui Dumnezeu, mi-am menținut imaginea și statutul în toate și am perturbat și tulburat lucrarea bisericii. Gândul la cum mă purtasem în datoria mea și la prejudiciul adus lucrării bisericii m-a durut ca un cuțit înfipt în inimă. M-am simțit prea rușinată să vin înaintea lui Dumnezeu. Cu lacrimi și remușcare, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, am fost vicleană, am jucat feste în datoria mea și nu am făcut lucrare practică. Pierderea adusă lucrării bisericii nu poate fi recuperată niciodată. Pe viitor, vreau să mă căiesc față de Tine în datoria mea și Te rog să mă cercetezi cu atenție!”

Ulterior, am găsit în cuvântul lui Dumnezeu câteva căi de a practica și a pătrunde. „Cum să fii cineva obișnuit și normal? Cum pot oamenii, după cum spune Dumnezeu, să-și asume locul adecvat al unei ființe create – cum pot să nu încerce să fie supraoameni sau vreun personaj ilustru? Cum ar trebui să practici pentru a fi o persoană obișnuită și normală? Cum se poate face acest lucru? […] Mai întâi de toate, nu-ți lăsa titlul să ți se urce la cap. Nu spune: «Eu sunt conducătorul, eu sunt șeful echipei, eu sunt supraveghetorul, nimeni nu cunoaște problema asta mai bine decât mine, nimeni nu înțelege abilitățile mai mult decât mine.» Nu lăsa titlul pe care ți-l dai singur să ți se urce la cap. Imediat ce permiți să se întâmple acest lucru, îți va orbi mâinile și picioarele și vorbele și faptele îți vor fi afectate; gândirea și raționamentul tău normal vor fi afectate, de asemenea. Trebuie să te eliberezi de legăturile acestui statut; mai întâi, coboară-te din această funcție oficială pe care îți imaginezi că o ai și stai în locul unei persoane obișnuite; dacă faci acest lucru, atitudinea ta va deveni normală. De asemenea, trebuie să recunoști și să spui: «Nu știu cum să fac acest lucru și nu-l înțeleg nici pe acela – va trebui să fac unele cercetări și să studiez», sau «Nu am avut niciodată o asemenea experiență, așa că nu știu ce să fac.» Când ești capabil să spui ce gândești cu adevărat și să vorbești cinstit, vei fi cuprins de un simț normal. Ceilalți îți vor cunoaște adevăratul sine și, astfel, vor avea o imagine normală în ceea ce te privește, iar tu nu va trebui să te prefaci și nici nu vei fi supus unei mari presiuni, așa că vei putea comunica normal cu oamenii. Să trăiești astfel este liber și ușor; oricine consideră că viața este epuizantă și-a făcut-o cu mâna lui. Nu te preface și nu afișa o mască; mai întâi, deschide-te cu privire la ce gândești în inimă, cu privire la adevăratele tale gânduri, astfel încât toată lumea să le cunoască și să le înțeleagă. Ca urmare, preocupările și barierele tale, precum și suspiciunile dintre tine și ceilalți vor fi eliminate. Mai ești împiedicat și de altceva. Întotdeauna te consideri șeful echipei, un conducător, un lucrător sau o persoană cu un titlu și un statut: dacă spui că nu înțelegi ceva sau că nu poți face ceva, nu te denigrezi? Când lași deoparte aceste obstacole din inima ta, când nu te mai consideri un conducător sau un lucrător și când nu te mai gândești că ești mai bun decât alții și simți că ești o persoană obișnuită care este la fel ca toți ceilalți, că există unele domenii în care ești inferior altora – când ai părtășie despre adevăr și despre chestiuni legate de lucrare cu această atitudine, efectul este diferit și senzația este diferită, de asemenea. Dacă, în inima ta, întotdeauna ai îndoieli, dacă întotdeauna te simți stresat și împiedicat și dacă vrei să te eliberezi de aceste lucruri, dar nu poți, atunci poți fi eficient în a o face rugându-te serios la Dumnezeu, reflectând asupra ta, văzându-ți neajunsurile, tinzând spre adevăr și punând adevărul în practică(Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Prețuirea cuvintelor lui Dumnezeu este fundamentul credinței în Dumnezeu”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, inima mi s-a luminat enorm. În trecut, mereu m-am pus în postura unei conducătoare. Mereu am vrut să pretind că știam totul, ca să-i fac pe ceilalți să mă admire și nu am vrut ca ceilalți să-mi vadă latura reală. Am crezut că pentru a fi conducătoare, trebuia să fiu deasupra celorlalți și omnipotentă. Era greșit. De fapt, nu eram cu mult mai bună decât alții. Firile mele corupte erau la fel ca cele ale fraților și surorilor și existau multe lucruri pe care nu le vedeam clar și nu le înțelegeam. Poziția de conducătoare era doar o șansă de a practica. Trebuia să uit de funcție, să fiu onestă, să-mi destăinui adevăratul sine fraților și surorilor și să cooperez cu fiecare pe picior de egalitate în îndeplinirea îndatoririlor noastre. Dacă nu înțelegeam ceva, trebuia să recunosc și să-i las pe cei care înțelegeau să aibă mai multă părtășie. Astfel, puteam rezolva probleme ale lucrării în timp util și-mi puteam compensa, totodată, propriile carențe. Dacă exista o problemă pe care n-o puteam vedea clar sau rezolva, trebuia să o raportez mai sus, în timp util, ca să evit probleme grave ulterior.

Acum am fost aleasă din nou să conduc biserica. Sunt tare recunoscătoare și știu că e o ocazie să mă căiesc. Nu pot îndrepta fărădelegile mele trecute, așa că nu doresc decât să-mi dau toată silința pe viitor. Am făcut un jurământ față de mine însămi: voi face tot posibilul și tot ce se cuvine pentru a realiza bine această datorie și dacă iar îmi voi lăsa firea coruptă să mă facă iresponsabilă în datoria mea, sper să mă ajungă certarea și disciplina lui Dumnezeu. Acum am în datorie numeroase sarcini despre care nu știu multe. Uneori, când frații și surorile vin la mine să discutăm lucrarea, nu înțeleg foarte bine și simt dorința de a o evita și a nu participa, dar când mă gândesc la lecțiile din eșecurile anterioare, mă simt puțin speriată. Mă rog repede lui Dumnezeu, cerându-I să mă țină calmă, capabilă să ascult cu atenție și să lucrez cu frații și surorile mele ca să găsim căi de a rezolva probleme. După ce-mi corectez starea și mă implic efectiv în aceste sarcini, în timp ce port o povară, nu numai că pot descoperi care e problema, ci uneori pot oferi sugestii rezonabile. Când există probleme de principiu pe care nu le pot vedea clar sau rezolva, le raportez conducătorilor mei și caut ajutor. Astfel, lucrarea nu e întârziată și problema e rezolvată rapid.

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Conținut similar

Nu e ușor să scapi de vanitate

de Huan'ai, Japonia În iulie 2020, datorită nevoilor lucrării video, supraveghetorul meu a rânduit să fac videoclipuri. Pe atunci, am fost...

Lasă un răspuns

Contactează-ne pe Messenger