de Joanne, Coreea de Sud

Am observat recent o mulțime de frați și surori care scriu articole bazate pe experiențe pentru a mărturisi despre Dumnezeu și am vrut să practic și eu scrierea unuia. Cred de mulți ani, m-am bucurat de hrana oferită de cuvintele lui Dumnezeu și am avut câteva experiențe. Am vrut să scriu un articol în timpul devoționalelor mele, dar de fiecare dată când scriam introducerea, nu știam cum să continui. M-am gândit că trecusem prin mai multe suspendări, eșecuri și greșeli și că fusesem emondată des. Într-o anumită măsură, avusesem câteva experiențe. De ce mintea mea se golea de îndată ce mă pregăteam să scriu? Astfel, după o lună sau două tot nu scrisesem niciun articol. Am simțit că era prea greu să scriu articole, așa că am început să mă complac. Liderul știa că-mi lipsesc calibrul și ideile. N-ar trebui să fiu prea aspră cu mine însămi. Aveam multe pe cap în fiecare zi și nu mă puteam liniști ca să chibzuiesc la cuvintele lui Dumnezeu. În plus, puteau scrie câțiva frați și surori cu un calibru bun și cu experiențe. Era în regulă dacă scriau ei articole, nu era nevoie să scriu eu. Așa că am renunțat complet la ideea de a scrie un articol. Uneori, frații și surorile îmi aminteau că aș putea scrie unul în timpul meu liber, dar eu mă enervam și nu voiam nici măcar să le răspund la mesaje. După o vreme, devoționalele mele nu se desfășurau cu regularitate. Citeam cuvintele lui Dumnezeu, dar nu aveam luminarea Duhului Sfânt și nu-L puteam simți pe Dumnezeu. Erau multe probleme în lucrare pe care nu le puteam înțelege sau rezolva; apăreau una după alta. Era multă presiune pe umerii mei și sufeream. M-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I să mă lumineze și să mă îndrume, ca să-mi pot înțelege problemele.

Într-o zi, în devoționalele mele, am citit asta în cuvintele lui Dumnezeu: „Urmărirea adevărului este voluntară. Dacă iubești adevărul, atunci Duhul Sfânt va lucra în tine. Dacă iubești adevărul, dacă te rogi lui Dumnezeu și te bazezi pe El, dacă reflectezi asupra ta și încerci să te cunoști, indiferent ce persecuție sau necaz se abate asupra ta și în cazul în care cauți adevărul în mod activ, pentru a rezolva problemele pe care le descoperi și ești capabil să-ți faci datoria într-un mod conform cu standardul, vei putea să rămâi ferm în mărturia ta. Dacă oamenii iubesc adevărul, toate aceste manifestări apar în mod firesc la ei. Au loc în mod voluntar, cu bucurie și fără constrângere, fără alte condiții în plus. Dacă oamenii Îl pot urma pe Dumnezeu în acest fel, ei vor câștiga în cele din urmă adevărul și viața, vor pătrunde în adevărul-realitate și vor trăi chipul omului. […] Dacă nu ai obținut adevărul, atunci niciuna dintre justificările sau scuzele pe care le aduci nu va fi plauzibilă. Încearcă să raționezi după cum dorești, frământă-te cât vrei – Îi va păsa lui Dumnezeu? Va discuta Dumnezeu cu tine? Va dezbate și Se va sfătui cu tine? Se va consulta cu tine? Care este răspunsul? Nu. Categoric nu o va face. Oricât de puternic este raționamentul tău, nu va fi valabil. Nu trebuie să înțelegi greșit intențiile lui Dumnezeu și să crezi că nu ai nevoie să urmărești adevărul dacă poți oferi tot felul de motive și scuze. Dumnezeu vrea ca tu să fii capabil să cauți adevărul în toate mediile și în fiecare problemă care se abate asupra ta și să obții, în final, intrarea în adevărul-realitate și să câștigi adevărul. Indiferent de împrejurările pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru tine, de oamenii și evenimentele pe care le întâlnești și de mediul în care te afli, ar trebui să te rogi lui Dumnezeu și să cauți adevărul pentru a le înfrunta. Acestea sunt tocmai lecțiile pe care ar trebui să le înveți în urmărirea adevărului. Dacă tu cauți mereu scuze, să scapi, să evadezi, să refuzi sau să te împotrivești acestor circumstanțe, atunci Dumnezeu va renunța la tine. Nu are rost să raționezi ori să fii refractar sau dificil – dacă Dumnezeu nu Se preocupă de tine, îți vei pierde șansa la mântuire. Pentru Dumnezeu, nu există nicio problemă care să nu poată fi rezolvată; El a făcut aranjamente pentru fiecare persoană în parte și are un mod de a le gestiona. Dumnezeu nu va discuta cu tine dacă motivele și scuzele tale sunt justificate. Dumnezeu nu va asculta dacă sunt raționale argumentele pe care le aduci în apărarea ta. Te va întreba doar atât: «Sunt cuvintele lui Dumnezeu adevărul? Ai o fire coruptă? Se cuvine să urmărești adevărul?» Trebuie să fii lămurit cu privire la un fapt: Dumnezeu este adevărul, tu ești un om corupt și, prin urmare, ar trebui să îți asumi căutarea adevărului. Nicio problemă sau dificultate, niciun motiv sau scuză nu va sta în picioare; dacă nu accepți adevărul, vei pieri” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (1)”]. Cuvintele lui Dumnezeu m-au trezit imediat. Urmărirea adevărului e un lucru personal și voluntar. N-ar trebui să caut orice motiv, orice scuză ca să nu scriu un articol sau ca să nu urmăresc adevărul. Lui Dumnezeu nu-I pasă cât de corecte sunt motivele. El vrea să-I ascultăm cuvintele și să ne supunem cerințelor Lui în orice situație, orice s-ar întâmpla. Asta ar trebui să fac. Dumnezeu a mai spus: „Datoria credinței tale în Mine este de a-Mi fi martor, de a-Mi fi loial Mie și nimănui altcuiva și de a fi supus până la sfârșit” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce știi despre credință?”). El cere să aducem mărturie pentru El și este datoria noastră să o facem. Oricât de profund sau superficial înțeleg adevărul, eu ar trebui să redau în scris ce am câștigat din credința mea, ca să aduc mărturie pentru Dumnezeu. Însă eu nu am căutat adevărul și nu m-am străduit să chibzuiesc la cuvintele lui Dumnezeu. Am găsit tot felul de scuze ca să resping ideea de a scrie un articol. Tot spuneam că-mi lipsește calibrul și că n-aveam timp fiindcă eram prea ocupată cu munca. Credeam că e normal să nu scriu un articol. Uneori, când ceilalți îmi spuneau să-l scriu, mă enervam și îmi găseam scuze. Nici măcar nu voiam să le răspund la mesaje. Dar acum, gândindu-mă în tihnă la asta, deși, în calitate de lider, trebuia să supraveghez fiecare aspect al lucrării mele, nu toate problemele erau urgente. Îmi puteam face timp pentru multe lucruri. În plus, unele sarcini de rutină nu necesitau prea mult timp. Nu eram atât de ocupată încât să nu am timp să scriu un articol. Astea erau doar scuze. Consideram că acele sarcini de rutină erau ușoare și nu necesitau prea mult efort mental, dar scrisul nu era punctul meu forte, așa că evitam s-o fac. Ba chiar am folosit motivul că liderul știa că-mi lipseau calibrul și ideile. Chiar puteam să denaturez lucrurile și să născocesc aberații. De fapt, scrierea unui articol despre o mărturie ne poate stimula să depunem efort pentru urmărirea adevărului. Chibzuind la cuvintele lui Dumnezeu și căutând adevărul, putem să ne îndepărtăm corupția, să facem lucrurile pe baza principiilor și să ne îndeplinim datoria mai bine. E datoria noastră să scriem articole ca să aducem mărturie pentru Dumnezeu. N-avem scuze să n-o facem. Dumnezeu spune: „Dumnezeu este adevărul, tu ești un om corupt și, prin urmare, ar trebui să îți asumi căutarea adevărului. Nicio problemă sau dificultate, niciun motiv sau scuză nu va sta în picioare; dacă nu accepți adevărul, vei pieri” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (1)”]. Apoi am realizat că faptul de a mă crampona de scuzele mele, de a nu căuta și de a nu accepta adevărul avea să mă distrugă complet și că acesta avea să fie finalul meu. Ce stare înspăimântătoare! Așa că m-am grăbit să mă rog: „Dumnezeule! Tocmai mi-am dat seama că nu accept adevărul. Am citit atât de mult din cuvintele Tale, am ascultat atâtea predici, dar nu am deloc realitatea adevărului și nu vreau să practic scrierea unui articol de mărturie. E o mare rușine! Acum mi-am văzut neajunsurile, defectele. Vreau să-mi schimb starea asta greșită și să mă străduiesc să fac ce spui Tu!”

Ulterior, m-am rugat lui Dumnezeu, căutând: care era adevăratul motiv pentru care nu urmăream adevărul și nu voiam să-mi scriu mărturia? Reflectând, am citit ceva în cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „În credința lor în Dumnezeu, mulți oameni se concentrează exclusiv să lucreze pentru El, se mulțumesc doar să sufere și să plătească un preț, dar nu urmăresc deloc adevărul. Prin urmare, le lipsește adevărata cunoaștere a lucrării lui Dumnezeu, după ce cred în El zece, douăzeci, treizeci de ani și nu pot vorbi despre nicio experiență sau cunoaștere a adevărului ori a cuvintelor lui Dumnezeu. În timpul adunărilor, când încearcă să vorbească puțin despre mărturia lor legată de experiențe, nu au nimic de spus; dacă vor fi sau nu mântuiți este o necunoscută pentru ei. Care este problema aici? Așa sunt oamenii care nu urmăresc adevărul. Indiferent de câți ani sunt credincioși, ei sunt incapabili să înțeleagă adevărul, cu atât mai puțin să-l practice. Cum ar putea cineva care nu acceptă deloc adevărul să intre în adevărul-realitate? Sunt unii oameni care nu pot să pătrundă această problemă. Ei cred că și ei pot să intre în adevărul-realitate, dacă oamenii care rostesc papagalicește cuvinte și doctrine îl practică. Este corect? Oamenii care spun pe de rost cuvinte și doctrine, în mod inerent, nu înțeleg adevărul – așadar, cum ar putea să-l practice? Ceea ce practică ei pare să nu încalce adevărul și pare să fie fapte și comportamente bune, dar cum ar putea fi numite adevărul-realitate acele fapte și comportamente bune? Oamenii care nu înțeleg adevărul nu știu ce este adevărul-realitate; ei consideră că faptele și comportamentele bune ale oamenilor reprezintă practicarea adevărului. Este absurd, nu-i așa? Cum diferă acest lucru de concepțiile și opiniile oamenilor religioși? Și cum pot fi rezolvate astfel de probleme de comprehensiune denaturată? Oamenii trebuie mai întâi să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu din cuvintele Sale, ar trebui să știe ce înseamnă înțelegerea adevărului și practicarea lui, pentru a putea să-i privească pe alții și să-i vadă cum sunt cu adevărat și pentru a putea să-și dea seama dacă au sau nu adevărul-realitate. Lucrarea lui Dumnezeu și mântuirea omului de către El au însemnat a-i face pe oameni să înțeleagă și să practice adevărul; numai atunci vor putea oamenii să renunțe la firile lor corupte, să acționeze conform principiilor și să pătrundă în adevărul-realitate. Dacă nu urmărești adevărul și doar te mulțumești să te sacrifici, să suferi și să plătești un preț pentru Dumnezeu, conform propriilor noțiuni și închipuiri, va reprezenta tot ceea ce faci practicarea adevărului de către tine și supunerea ta față de Dumnezeu? Va dovedi asta că ți-ai schimbat firea vieții? Va reprezenta asta faptul că ai adevărată cunoaștere față de Dumnezeu? Nu. Așadar, ce va reprezenta tot ceea ce faci? Poate doar să-ți reprezinte preferințele, comprehensiunea și dorințele deșarte personale. Vor fi numai lucruri pe care îți place să le faci, pe care ești dispus să le faci; tot ce faci doar îți satisface propriilor dorințe, idealuri și hotărâri. În mod clar, asta nu înseamnă urmărirea adevărului. Niciuna dintre acțiunile sau purtările tale nu are nimic de-a face cu adevărul sau cu cerințele lui Dumnezeu. Toate acțiunile și purtările tale sunt pentru tine; lucrezi, lupți și alergi de colo-colo doar de dragul propriilor idealuri, al reputației și statutul tău – prin asta nu ești cu nimic diferit de Pavel, care a trudit și a muncit toată viața doar pentru a fi răsplătit, încununat și pentru a intra în Împărăția Cerurilor – asta arată limpede că mergi pe calea lui Pavel” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (2)”]. Cuvintele lui Dumnezeu de judecată și expunere nu mi-au mai lăsat niciun loc unde să mă ascund. Credeam de mulți ani, citisem mult cuvântul lui Dumnezeu, avusesem eșecuri și căderi și fusesem emondată, dar nu scrisesem niciun articol despre o mărturie. Nici nu-mi puteam exprima înțelegerea adevărului bazată pe experiență, fiindcă nu urmăream adevărul. Mă mulțumeam să par numai că pot să sufăr și să plătesc un preț, că pot să fac lucrarea de care eram responsabilă, fără greșeli sau omisiuni. De fapt, unele lucrări de rutină nu erau urgente, dar mă temeam că ceilalți ar spune că nu puteam să fac o lucrare concretă sau să rezolv probleme reale. Dacă afla liderul și mă suspenda? La gândul acela, am renunțat să scriu un articol și să chibzuiesc la cuvintele lui Dumnezeu. Uneori, mă trezeam și voiam să fac câteva devoționale de dimineață, dar când deschideam calculatorul și vedeam tot felul de mesaje la care trebuia să răspund, renunțam la devoționale și începeam să scriu răspunsuri, ocupându-mă de toate problemele. Dar, de fapt, nu trebuia să mă ocup de toate imediat. Dacă răspundeam când aveam timp, nimic n-ar fi fost întârziat. Dar întrucât eram ocupată cu acele lucruri, nu mai mâncam și beam cuvintele lui Dumnezeu, chibzuind la ele. Ba chiar credeam că eram responsabilă în datoria mea, că-mi asumam o povară și puteam face o lucrare reală, dar de fapt voiam să mă folosesc de suferința și eforturile mele superficiale ca să fiu admirată. Însemna asta că-mi făceam datoria? Voiam să mă folosesc de datoria mea ca să-mi protejez numele și statutul, ca să-mi împlinesc ambițiile personale. Eram pe o cale potrivnică lui Dumnezeu. Știam că procesul de scriere a unui articol era procesul de căutare a adevărului, dar nu urmăream adevărul și nu voiam să scriu un articol ca să aduc mărturie despre Dumnezeu. Eram ocupată în fiecare zi, și chiar și când aveam timp, găseam tot felul de scuze să nu scriu. Nu mă străduiam doar să-mi fac datoria în acest fel, fără să urmăresc adevărul? M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Niciuna dintre acțiunile sau purtările tale nu are nimic de-a face cu adevărul sau cu cerințele lui Dumnezeu. Toate acțiunile și purtările tale sunt pentru tine; lucrezi, lupți și alergi de colo-colo doar de dragul propriilor idealuri, al reputației și statutul tău – prin asta nu ești cu nimic diferit de Pavel”, M-am gândit că mergeam pe aceeași cale ca Pavel. Eram mereu preocupată să fac ceva, să fac ce-mi plăcea, lucruri ușoare, însă în ceea ce privește lucrarea esențială a bisericii cerută de Dumnezeu, nu numai că nu căutam adevărul, ci eram și scârbită de el și-l evitam. Ca urmare, deși credeam în Dumnezeu de mulți ani, încă nu înțelegeam adevărul și existau unele aspecte-cheie ale lucrării la care nu eram deloc calificată să particip, astfel că mă ocupam numai de treburile generale. Lucram doar pentru a-mi satisface dorința de statut. Eram pe o cale potrivnică lui Dumnezeu. Dacă aș fi continuat așa, indiferent cât lucram, aș fi sfârșit prin a fi eliminată de Dumnezeu. Când mi-am dat seama de asta, m-am speriat și am vrut să schimb imediat situația.

Într-o zi, în devoționalele mele, am citit câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu: „Cea mai evidentă stare a oamenilor cărora le este scârbă de adevăr e că nu sunt interesați de adevăr și de lucruri pozitive, ba chiar sunt dezgustați de ele și le urăsc și le place în mod deosebit să urmeze tendințe lumești. Nu acceptă în inimile lor lucrurile pe care Dumnezeu le iubește și ceea ce Dumnezeu le cere oamenilor să facă. În schimb, sunt nepăsători și indiferenți față de ele, iar unii oameni chiar disprețuiesc deseori standardele și principiile pe care Dumnezeu le solicită de la om. Ei sunt dezgustați de lucrurile pozitive și se simt mereu potrivnici, contrari și plini de dispreț față de ele în inimile lor. Aceasta este manifestarea fundamentală a scârbei de adevăr. În viața bisericească, a citi cuvântul lui Dumnezeu, a se ruga, a avea părtășie despre adevăr, a îndeplini îndatoriri și a rezolva probleme cu adevărul sunt toate lucruri pozitive. Ele sunt pe placul lui Dumnezeu, dar unii oameni sunt dezgustați de aceste lucruri pozitive, nu le pasă de ele și sunt indiferenți față de ele. […] Nu este aceasta firea de scârbă de adevăr? Nu este aceasta dezvăluirea unei firi corupte? Există mulți oameni care cred în Dumnezeu și cărora le place să facă lucrare pentru El și să alerge entuziaști pentru El, iar când vine vorba de a-și întrebuința darurile și punctele forte, satisfăcându-și preferințele și dându-se în spectacol, au o energie nemărginită. Însă dacă le ceri să practice adevărul și să acționeze conform adevărurilor-principii, acest lucru le taie elanul și își pierd entuziasmul. Dacă nu li se permite să se dea în spectacol, ei devin apatici și abătuți. De ce oare au energie pentru a se da în spectacol? Și de ce nu au energie pentru a practica adevărul? Care este problema aici? Tuturor oamenilor le place să iasă în evidență; toți râvnesc la glorie deșartă. Toată lumea are o energie inepuizabilă când vine vorba de a crede în Dumnezeu de dragul de a câștiga binecuvântări și recompense, așa că de ce devin oamenii apatici, de ce sunt abătuți când vine vorba de a practica adevărul și a se răzvrăti împotriva trupului? De ce se întâmplă asta? Acest lucru demonstrează că inimile oamenilor sunt denaturate. Ei cred în Dumnezeu în întregime de dragul de a câștiga binecuvântări – la drept vorbind, ei fac astfel ca să intre în Împărăția cerurilor. Fără binecuvântări sau beneficii de urmărit, oamenii devin apatici și abătuți și nu au entuziasm. Toate acestea sunt cauzate de o fire coruptă căreia îi este scârbă de adevăr” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Cuvintele lui Dumnezeu m-au luminat. Evitam să scriu un articol și nu voiam să urmăresc adevărul doar din cauza firii mele satanice care mă făcea să fiu scârbită de adevăr. Știam prea bine că Dumnezeu ne cere să scriem articole în care să aducem mărturie și că, dacă nu puteam scrie ceva profund, puteam scrie ceva mai simplu. Atât timp cât articolul este practic, cuprinde înțelegere bazată pe experiență și este edificator, lucrurile sunt în regulă. Dumnezeu prețuiește mărturiile oamenilor, iar una bună Îi alină inima. Așadar, Dumnezeu speră că ne vom scrie experiențele și câștigurile în articole care să aducă mărturie pentru El. Însă în loc să mă străduiesc să fac ceea ce cere Dumnezeu, am găsit motive să evit asta, să refuz. Arătam o fire satanică, scârbită de adevăr. Atunci ce crede Dumnezeu despre firea de a fi scârbit de adevăr? În devoționalele mele, am citit acest fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Ce fel de oameni credeți că sunt cei scârbiți de adevăr? Sunt ei cei care se împotrivesc și se opun lui Dumnezeu? Ei s-ar putea să nu se împotrivească fățiș lui Dumnezeu, dar natura-esență a acestora este să-L renege pe Dumnezeu și să se împotrivească Lui, ceea ce echivalează cu a-I spune deschis lui Dumnezeu: «Nu-mi place să aud ceea ce spui tu, nu accept acest lucru și, pentru că nu accept că sunt adevărul cuvintele tale, nu cred în tine. Cred în oricine este folositor și benefic pentru mine.» Este aceasta atitudinea non-credincioșilor? Dacă aceasta este atitudinea ta față de adevăr, nu ești în mod deschis ostil față de Dumnezeu? Și dacă ești în mod deschis ostil față de Dumnezeu, te va mântui Dumnezeu? N-o va face. Acesta este motivul mâniei lui Dumnezeu față de toți cei care Îl neagă și I se împotrivesc. […] Când un om este scârbit de adevăr, acest lucru este, fără îndoială, fatal pentru obținerea mântuirii. Acesta nu este un lucru care poate sau nu să fie iertat, nu este o formă de comportament sau ceva care se dezvăluie în el în mod trecător. Este natura-esență a unei persoane, iar lui Dumnezeu Îi este silă de astfel de oameni. Dacă, ocazional, dezvălui corupția faptului că ești scârbit de adevăr, trebuie să examinezi, pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, dacă aceste dezvăluiri sunt cauzate de antipatia ta față de adevăr sau de o lipsă de înțelegere a adevărului. Acest lucru necesită căutare și necesită luminarea și ajutorul lui Dumnezeu. Dacă natura-esența ta este aceea că ești scârbit de adevăr și nu-l accepți niciodată, fiind deosebit de dezgustat și ostil față de el, atunci există necazuri. Ești cu siguranță o persoană rea, iar Dumnezeu nu te va mântui” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pentru a-ți îndeplini bine datoria, înțelegerea adevărului este cea mai importantă”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au străpuns inima. Să fii scârbit de adevăr înseamnă să I te împotrivești fățiș lui Dumnezeu, să fii dușmanul Lui declarat. Pretindeam că aveam credință în Dumnezeu Atotputernic, mă rugam în numele Lui, mâncam și beam adevărurile exprimate de El, aveam părtășie despre cuvintele Lui în fiecare adunare și le predicam fraților și surorilor. Dar felul în care mă purtam, în care trăiam nu era în conformitate cu spusele lui Dumnezeu iar eu nu urmam cerințele Lui. În schimb, eram scârbită de adevăr. Cum puteam accepta și practica adevărul în felul acela? Singura cale de a fi mântuit în calitate de credincios este să accepți adevărul. Dar eu nu iubeam adevărurile exprimate de Dumnezeu. În inima mea, mă împotriveam lui Dumnezeu. Acea fire satanică de a fi scârbită de adevăr mă putea distruge. Atunci am văzut că o astfel de fire e înspăimântătoare, un punct vulnerabil pentru mântuire. Apoi am venit înaintea lui Dumnezeu, ca să mă căiesc: „O, Dumnezeule! Sunt scârbită de adevăr, nu mă axez pe scrierea unui articol sau pe urmărirea adevărului și acum am văzut că o astfel de fire scârbită de adevăr Te dezgustă. Vreau să mă căiesc și să urmăresc așa cum trebuie adevărul! Te rog să mă îndrumi!”

După aceea, am citit iar din cuvintele lui Dumnezeu. „Dacă, în inima ta, chiar iubești adevărul și doar se întâmplă că ai un calibru oarecum slab și ești lipsit de perspicacitate, puțin nesăbuit și deseori faci greșeli, dar nu intenționezi să faci rău și ai făcut pur și simplu câteva lucruri nesăbuite; dacă în inima ta ești dispus să auzi părtășia lui Dumnezeu despre adevăr și tânjești după adevăr; dacă atitudinea pe care o ai în tratarea adevărului și a cuvintelor lui Dumnezeu este una de sinceritate și dor, iar tu poți să venerezi și să prețuiești cuvintele lui Dumnezeu, asta este suficient. Lui Dumnezeu Îi plac astfel de oameni. Chiar dacă s-ar putea să fii un pic nesăbuit uneori, Dumnezeu tot te place. Dumnezeu îți iubește inima, care tânjește după adevăr și El iubește atitudinea ta sinceră față de adevăr. Deci, Dumnezeu are milă de tine și îți oferă întotdeauna har. El nu ia în considerare calibrul tău slab sau nesăbuința ta, și nici fărădelegile tale. Deoarece atitudinea ta față de adevăr este sinceră și pasionată, iar inima ta este cinstită, atunci – luând în considerare sinceritatea inimii tale și această atitudine a ta – El va fi mereu milos față de tine, iar Duhul Sfânt va lucra asupra ta și vei avea speranța mântuirii” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pentru a-ți îndeplini bine datoria, înțelegerea adevărului este cea mai importantă”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au trezit și mi-au dat o cale de practică. Inima mi s-a luminat și m-am simțit ușurată! Pe Dumnezeu nu-L deranjează calibrul slab sau ignoranța oamenilor. Atât timp cât tânjesc după adevăr și îl tratează cu sinceritate, vor avea mila lui Dumnezeu. Am observat că mai erau frați și surori cu un calibru mediocru, care tânjeau după cuvintele lui Dumnezeu și căutau sincer adevărul pentru a rezolva problemele când se întâmpla ceva. Ei au ajuns să scrie eseuri foarte emoționante despre experiențele lor, aducând mărturie pentru Dumnezeu. Iar unii, care sunt noi în credință, nu au dat bir cu fugiții indiferent cu ce dificultăți s-au confruntat în datoria lor, ci s-au supus suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu și s-au bazat pe El ca să caute adevărul și să depășească necazurile. În cele din urmă, au adus mărturii emoționante. Iar câțiva noi credincioși s-au axat pe căutarea adevărului când au dezvăluit corupție. Ei au citit cuvintele lui Dumnezeu și s-au dedicat introspecției. Înțelegerea pe care au împărtășit-o a fost cu-adevărat sinceră și practică. Lui Dumnezeu nu-I pasă de când crede cineva, dacă e ignorant sau are calibru slab, ci numai dacă urmărește și iubește adevărul, dacă e însetat de adevăr și dacă abordează cuvintele lui Dumnezeu cu o inimă sinceră. Calibrul slab nu e fatal. Cheia e să avem o inimă care iubește adevărul, să putem accepta și pune în practică adevărul. Dumnezeu e loial și drept și nu-I pasă dacă cineva are calibru bun sau slab. Atât timp cât suntem însetați de adevăr și tânjim după el, atât timp cât implementăm ceea ce știm, putem dobândi luminarea Duhului Sfânt și vom avea o înțelegere și o pătrundere mai bune. Calibrul meu slab n-ar trebui să mă țină pe loc, iar eu n-ar trebui să găsesc scuze să nu scriu un articol. Voiam să mănânc, să beau și să experimentez sincer cuvintele lui Dumnezeu, să-mi povestesc experiențele într-un articol ca să aduc mărturie pentru Dumnezeu.

Ulterior, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu care mi-a clarificat intenția Lui în ce mă privește. Dumnezeu Atotputernic spune: „Nicio cale spre atingerea mântuirii nu este mai realistă sau mai practică decât acceptarea și urmărirea adevărului. Dacă nu poți dobândi adevărul, credința ta în Dumnezeu este goală. Cei care rostesc cuvinte și doctrine goale, care mereu zic sloganuri papagalicește, spun lucruri pompoase, respectă reglementările și nu se concentrează niciodată pe practicarea adevărului nu câștigă nimic, indiferent de câți ani cred. Cine sunt oamenii care câștigă ceva? Cei care își îndeplinesc datoria cu sinceritate și sunt dispuși să practice adevărul, care tratează ceea ce le-a încredințat Dumnezeu drept misiunea lor, care își petrec cu bucurie întreaga viață sacrificându-se pentru Dumnezeu și nu uneltesc de dragul lor, care se comportă ca niște persoane cu picioarele pe pământ și se supun orchestrărilor lui Dumnezeu. Ei sunt capabili să priceapă adevărurile-principii în timp ce își îndeplinesc datoria și se ocupă atent de toate chestiunileașa cum se cuvine, permițându-le să obțină efectul mărturiei pentru Dumnezeu și să satisfacă intențiile Sale. Când întâmpină dificultăți în timp ce își îndeplinesc datoria, se roagă lui Dumnezeu și încearcă să-I înțeleagă intențiile, sunt capabili să se supună orchestrărilor și aranjamentelor care vin de la Dumnezeu, caută și practică adevărul atunci când acționează. Ei nu repetă papagalicește sloganuri și nu spun lucruri pompoase, ci se concentrează doar să facă lucrurile fiind bine înfipți cu picioarele pe pământ și să respecte principiile cu meticulozitate. Ei pun suflet în tot ceea ce fac și învață să aprecieze totul din tot sufletul lor și, în multe chestiuni, sunt capabili să practice adevărul, după care dobândesc cunoștințe și înțelegere și sunt în stare să învețe lecții și să câștige cu adevărat ceva. Iar când au gânduri incorecte sau stări greșite, se roagă lui Dumnezeu și caută adevărul pentru a le înlătura; indiferent ce adevăruri înțeleg, ei le apreciază în inimile lor și sunt capabili să vorbească despre mărturia lor bazată pe experiență. Astfel de oameni câștigă în cele din urmă adevărul. Cei care sunt neglijenți și neatenți nu se gândesc niciodată la cum să practice adevărul. Ei se concentrează doar să depună efort și să facă lucruri și să se afișeze și să se fălească, dar nu caută niciodată cum să practice adevărul, ceea ce le îngreunează obținerea lui. Gândește-te, ce fel de oameni pot intra în adevărurile-realități? (Cei cu picioarele pe pământ, care sunt pragmatici și care fac lucrurile din toată inima.) Oamenii cu picioarele pe pământ, care fac lucrurile din toată inima și care au o inimă: asemenea oameni acordă mai multă atenție realității și folosirii adevărurilor-principii atunci când acționează. De asemenea, în toate lucrurile, ei acordă atenție aspectelor practice, sunt pragmatici și le plac lucrurile pozitive, practice și adevărul. Oamenii ca aceștia sunt cei care în cele din urmă înțeleg și câștigă adevărul” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „În credința în Dumnezeu, cel mai important este să practici și să experimentezi cuvintele Lui”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am aflat că aceia care urmăresc adevărul se axează pe cuvintele lui Dumnezeu, chibzuiesc adesea la ele și le pun în practică. Ei pot să caute adevărul și să învețe de la oamenii, lucrurile și evenimente din jurul lor, apoi să culeagă răsplata din experiențele lor. Scrierea unui articol este un mod bun de a ne stimula să venim înaintea lui Dumnezeu, să chibzuim la cuvintele Lui și să urmărim adevărul. Odată ce am înțeles intenția lui Dumnezeu, am simțit o povară și am avut motivația de a scrie un articol. Simțeam că trebuia să fac acea datorie, ca să-I alin inima lui Dumnezeu și am realizat că aș putea căuta mai multe adevăruri și progresa în viață prin scrierea de articole.

După aceea, am început să planific zilnic lucrarea și să stabilesc cât timp folosesc pentru fiecare problemă, conform urgenței ei. Oricând aveam timp, mâncam și beam cuvintele lui Dumnezeu și lucram la un articol. Când am început să scriu, ceea ce scriam despre felul în care înțelegeam cuvintele lui Dumnezeu era destul de superficial. Atunci am vrut să renunț, să mă opresc din scris și nu mai voiam să chibzuiesc la cuvintele lui Dumnezeu. Așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule! Nu vreau să renunț! Vreau să chibzuiesc la cuvintele Tale, să scriu tot ce știu în acest moment și apoi să continui să scriu, pe măsură ce capăt mai multă experiență. Nu vreau să trăiesc după firea mea coruptă. Vreau să scriu despre luminarea și iluminarea Ta pentru a aduce mărturie despre Tine.” După ce m-am rugat, m-am simțit mult mai calmă. Când m-am liniștit și m-am gândit la starea mea și la cuvintele lui Dumnezeu, am făcut o însemnare cu privire la luminarea primită. Așadar, m-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu și am scris despre înțelegerea mea atunci când am avut timp. Când am terminat și am văzut că unele părți nu erau clare, m-am străduit să le modific. Cu cât scriam mai mult, cu atât dobândeam mai multă claritate și-mi vedeam mai bine propria stare. De asemenea, am câștigat o înțelegere din ce în ce mai reală a adevărului. M-am simțit foarte împlinită cu acest fel de practică.