de Su Can, China

În iunie 2021, am început instruirea pentru udarea nou-veniților. Știam că am multe neajunsuri, așa că mă rugam adesea lui Dumnezeu și petreceam timp mâncând și bând cuvintele Lui. După o vreme, am ajuns să înțeleg unele principii ale adevărului și am putut clarifica întrucâtva unele aspecte, în părtășia mea. Toți frații și surorile mele spuneau că aveam părtășie foarte bună și un raționament foarte clar. Deși spuneam: „Slavă lui Dumnezeu! A fost numai luminarea lui Dumnezeu”, în sinea mea, eram foarte mândru de mine. Eram mereu cel mai vizibil membru la toate întrunirile și toți ceilalți mă admirau – asta mă motiva și mai mult să urmăresc adevărul. Mai târziu, am făcut echipă cu fratele Xiang Ming. Era nou în credință și încă avea lipsuri în părtășia lui despre adevăr, deci i-a fost destul de greu când a început instruirea pentru udarea nou-veniților, dar era devotat urmăririi adevărului și făcea rapid progrese. Era și un gen de om foarte direct, își deschidea sufletul și se expunea când manifesta semne de corupție și se concentra pe căutarea adevărului și pe introspecție, când se confrunta cu probleme. Toți frații și surorile îl considerau un om care căuta adevărul. Când am constatat asta, m-am simțit puțin amenințat: „Xiang Ming e plin de inițiativă – dacă va continua tot așa, mă va ajunge imediat din urmă. Atunci, cine mă va mai admira? E inadmisibil, trebuie să mă înarmez rapid cu adevărul. Nu-l pot lăsa să mă depășească.” După aceea, am lucrat chiar mai mult decât înainte.

O dată, Xiang Ming mi-a zis: „Am ajuns să înțeleg multe adevăruri făcându-mi datoria alături de frați și surori și mă simt foarte fericit și eliberat. Aș vrea să demisionez și să încep să-mi fac datoria full-time, dar îmi stau în cale câteva obstacole și nu știu cum să procedez.” Când am auzit asta, m-am gândit imediat: „Dacă începe să-și facă datoria full-time, va avansa și mai rapid și mă va ajunge imediat din urmă. Ce mă fac dacă ceilalți încep să-l admire pe el și pe mine mă uită? Mai bine ar mai aștepta puțin, înainte să demisioneze.” Așa că i-am zis: „Trebuie să practicăm supunerea și așteptarea. Roagă-te lui Dumnezeu și El îți va pregăti un moment oportun.” Însă imediat ce am spus asta, m-am simțit puțin vinovat. M-am gândit: „Oare nu-l împiedic pe Xiang Ming să urmărească adevărul?” Dar tot mă temeam că ar putea să-mi pericliteze statutul, așa că n-am mai spus nimic. După aceea, Xiang Ming a putut să-și rezolve problemele bazându-se pe Dumnezeu și a demisionat, după numai o săptămână. Când am aflat, nu doar că nu m-am bucurat pentru Xiang Ming, ba chiar m-am simțit puțin descurajat. Fiindcă mă temeam că Xiang Ming mă va eclipsa, am ascuns unele lucruri când lucram cu el. În timpul devoțiunilor, când vedeam anumite pasaje din cuvântul lui Dumnezeu relevante pentru starea lui, nu i le împărtășeam, cum o făcusem în trecut. Când venea la mine cu întrebări despre problemele lui, nu-i împărtășeam toate perspectivele mele, gândindu-mă: „Mi-a luat doi ani doar să dobândesc aceste câteva perspective. Dacă-i spun tot, va avansa prea rapid și toți frații și surorile îl vor admira. Ce mă fac, dacă se întâmplă asta?” După o vreme, eu și Xiang Ming ne-am îndepărtat. Nu mai vorbeam la fel de liber între noi și nu ne mai ajutam reciproc. Dacă nu eram obligați de îndatoririle noastre, abia dacă mai interacționam. Starea mea s-a agravat un pic și nu mai simțeam o luminare clară, când mâncam și beam cuvintele lui Dumnezeu. Însă atunci, n-am realizat că era ceva greșit în starea mea și n-am venit înaintea lui Dumnezeu, să caut și să reflectez.

Mai târziu, datorită cerințelor lucrării, eu și Xiang Ming a trebuit să ne despărțim și să udăm separat nou-veniții. Când am auzit că ne vom despărți, în taină, m-am bucurat: „În viitor, nu va mai trebui să pregătesc cu el materiale pentru întruniri. Evident, fără ajutorul meu, nu va mai avansa atât de rapid. Trebuie doar să continui, să-mi îmbunătățesc rezultatele și să nu-l las să mă ajungă din urmă. Toți vor vedea că e incompetent și tot efortul pe care-l depune pentru urmărirea adevărului va fi în zadar.” Odată, în drum spre casă după o întrunire, eu și Xiang Ming discutam despre cum mergeau întrunirile noastre cu nou-veniții. A zis că se simțea foarte abătut, deoarece câțiva nou-veniți de care răspundea refuzau să vină la întruniri și nu-i putuse uda eficient. Când am auzit asta, m-am gândit: „Are niște probleme și devine negativ, trebuie să-l ajut numaidecât.” Dar în același timp, în sinea mea, m-am bucurat mult, gândindu-mă: „Întrunirea mea a mers binișor azi și conducătorul a spus că avusesem părtășie foarte bună.” Apoi, Xiang Ming m-a întrebat cum mersese întrunirea mea. Am realizat că dacă i-aș fi spus că mersese bine, ar fi devenit și mai negativ, dar nu m-am putut abține să nu mă laud puțin. Am vrut să-i arăt cât de avansat eram față de el și să-l demoralizez. Așa că, mulțumit de mine, i-am spus: „Întrunirea mea a mers chiar foarte bine.” Când a auzit asta, Xiang Ming a părut și mai deprimat și n-a mai spus nimic. Când i-am văzut expresia demoralizată, m-am simțit puțin vinovat și m-am gândit: „De ce nu mi-am putut ține gura? Nu va afecta asta entuziasmul lui Xiang Ming pentru lucrarea lui? Chiar a fost urât din partea mea.” Când am ajuns acasă, am mai avut puțină părtășie cu el, dar starea lui Xiang Ming nu s-a îmbunătățit. M-am gândit: „Am avut părtășie cu el cât de bine am putut, deci nu e problema mea dacă starea lui e încă proastă.”

După câteva zile, când mergeam spre casă după întruniri, l-am întrebat pe Xiang Ming cum îi mersese întrunirea. A zis că avusese părtășie prin cuvintele lui Dumnezeu despre problema nou-veniților care refuză să vină la întruniri și că mersese bine. Auzind acest lucru, am fost cam nemulțumit. Simțeam că asta însemna că nu-mi mai puteam compara propria întrunire reușită cu cea mai puțin eficientă a lui. Așa că doar i-am semnalat direct problemele din părtășia lui. Ca urmare, starea lui a redevenit negativă, după ce, în sfârșit, se îmbunătățise puțin. Xiang Ming a răspuns: „Asta e tot ce știu acum și pot avea părtășie cu nou-veniții doar despre ceea ce știu.” Când a spus asta, m-am simțit puțin vinovat și m-am gândit: „Iar îi tai entuziasmul lui Xiang Ming! Fiind relativ nou în credință, faptul că a putut obține câteva rezultate de pe urma întrunirilor e un semn de progres. Ar trebui să-l încurajez.” Chiar am vrut să-i cer scuze, dar mi-a fost puțin jenă și m-am temut de ce ar fi putut crede despre mine. Oare m-ar fi crezut un om rău, dacă i-aș fi spus? După ce m-am tot gândit și răzgândit în sinea mea, am decis să nu-i spun nimic. În timp ce mergeam spre casă, m-am întrebat: „De ce să-i tai cuiva entuziasmul așa?” Mi-am dat seama că nu suportam să văd că altcineva avea succes și că devenisem invidios pe Xiang Ming. Mă temeam că, dacă i se schimba starea și începea să obțină rezultate bune, frații și surorile vor începe să-l admire și să-l laude, iar pe mine mă vor uita. Ca să mă asigur că nu se remarca, l-am atacat și l-am făcut să devină negativ. Realizând asta, m-am simțit groaznic și vinovat. Cum am ajuns acasă, m-am rugat lui Dumnezeu, spunându-I că eram pregătit să mă căiesc și să mă schimb și cerându-I să mă îndrume să-mi recunosc firea coruptă.

Pe când căutam, am găsit câteva cuvinte ale lui Dumnezeu: „Unii oameni se tem întotdeauna că alții sunt mai buni decât ei sau deasupra lor, că alți oameni vor fi recunoscuți, în timp ce ei sunt trecuți cu vederea, iar asta îi determină să-i atace și să-i excludă pe ceilalți. Nu este un caz de invidie față de persoanele talentate? Nu este un lucru egoist și detestabil? Ce tip de fire este aceasta? Este pizmă! Cei care se gândesc doar la propriile interese, care își satisfac doar propriile dorințe egoiste, fără să se gândească la alții sau să țină cont de interesele casei lui Dumnezeu au o fire rea, iar Dumnezeu nu are deloc dragoste pentru ei” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firii corupte”). „Dacă cineva spune că iubește adevărul și că îl urmărește, dar în esență, țelul urmărit este să iasă în evidență, să se dea mare, să-i facă pe oameni să aibă o părere bună despre el, să-și atingă propriile interese, iar îndeplinirea datoriei sale nu este pentru a se supune lui Dumnezeu sau pentru a-L mulțumi, ci, în schimb, vrea să dobândească faimă, câștig și statut, atunci căutarea lui este nedreaptă. În aceste condiții, când vine vorba de lucrarea bisericii, sunt faptele lui un obstacol sau ajută la progresul acestor lucruri? În mod clar, sunt un obstacol; nu o ajută să progreseze. Unii oameni se laudă că fac lucrarea bisericii, dar totuși urmăresc faima, câștigul și statutul propriu, își desfășoară propria activitate, își creează micul lor grup, micul lor regat – își face datoria acest fel de om? Toată lucrarea pe care o face perturbă, tulbură și împiedică în principal biserica. Care este consecința faptului că urmărește faima, câștigul și statutul? Mai întâi, asta afectează modul în care aleșii lui Dumnezeu mănâncă și beau cuvântul lui Dumnezeu în mod normal și cum înțeleg adevărul, le îngreunează intrarea în viață, îi împiedică să intre pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu și îi conduce pe drumul greșit – ceea ce le face rău celor aleși și îi duce la ruină. Și, în cele din urmă, ce efecte are asupra lucrării bisericii? Tulbură, păgubește și scindează. Aceasta este consecința faptului că oamenii caută faima, câștigul și statutul. Când își fac datoria în acest mod, nu putem spune că merg pe calea unui antihrist? […] Problema cu oamenii care își urmăresc propriile interese este că țelurile urmate sunt cele ale Satanei – sunt țeluri malefice și nedrepte. Când oamenii urmăresc interese personale, cum ar fi faima, câștigul și statutul, devin fără să știe o unealtă a Satanei, devin un debușeu pentru Satana, ba mai mult, devin întruchiparea Satanei. Ei joacă un rol negativ în biserică; efectul pe care îl au asupra lucrării bisericii și asupra vieții bisericești normale și a căutării normale a aleșilor lui Dumnezeu este să tulbure și să împiedice; au un efect advers și negativ” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea întâi)”]. Cuvintele lui Dumnezeu erau o expunere perfectă a stării mele de atunci. Când am observat că Xiang Ming făcea progrese rapide în viață și că toți frații și surorile îl admirau, m-am temut că mă va eclipsa și că mă va priva de admirația celorlalți, așa că m-am distanțat intenționat de el. Când am primit luminare, mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu, n-am vrut s-o împart cu el. Când și-a exprimat dorința de a-și îndeplini îndatoririle full-time, am spus intenționat unele lucruri, ca să încerc să-l împiedic. Când a avut dificultăți în datoria lui, neobținând rezultate bune și devenind negativ, eu chiar m-am lăudat în fața lui cât de bine mergea lucrarea mea, făcându-l să devină și mai demoralizat. Apoi, când în sfârșit a început să-și schimbe starea și să facă progrese, l-am atacat intenționat, găsindu-i greșeli în părtășie. Oare nu eram eu invidios pe un om talentat, exact cum expuseseră cuvintele lui Dumnezeu? Fiindcă mă gândeam doar la reputația și statutul meu, n-am realizat că negativitatea lui Xiang Ming îi va afecta lucrarea de udare și va împiedica nou-veniți să facă progrese în viață. Știam prea bine cât de importantă era lucrarea de udare, dar tot l-am atacat pe Xiang Ming. Oare nu mă purtam exact ca o slugă a Satanei și tulburam și distrugeam lucrarea bisericii? Cât de egoist, josnic și rău eram! Biserica mă pusese în echipă cu Xiang Ming ca să ne completăm reciproc atuurile și punctele slabe și să udăm bine nou-veniții. Dar nu numai că nu învățasem nimic din atuurile lui Xiang Ming și împiedicasem întrajutorarea și pătrunderea împreună, ci fusesem și plin de invidie și resentimente față de el și refuzasem să-i împărtășesc adevărul pe care-l știam, de teamă să nu mă întreacă. Eram blocat într-o stare de invidie, egoism și josnicie. Nu era de mirare că inima mea devenise întunecată și deprimată și că nu puteam obține nicio luminare clară când mâncam și beam cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu îmi întorsese spatele. Eram într-o stare cu adevărat nesigură și trebuia să mă căiesc în fața lui Dumnezeu, cât de repede posibil.

Mai târziu, am descoperit câteva cuvinte ale lui Dumnezeu: „Suprimarea publică a oamenilor, excluderea lor, atacurile împotriva acestora și expunerea problemelor oamenilor de către antihriști sunt toate vizate. Fără nicio îndoială, ei folosesc astfel de mijloace pentru a-i viza pe cei care urmăresc adevărul și pot să-i deslușească. Înfrângându-i pe acești oameni, ei își ating scopul de a-și întări propria poziție. Atacarea și excluderea oamenilor în acest fel este un rău intenționat în sine. În limbajul și modul de vorbire al antihriștilor există agresivitate: expunere, condamnare, defăimare și calomnie malefică. Ei chiar răstălmăcesc faptele, vorbind despre lucruri pozitive ca și cum ar fi negative și despre lucruri negative ca și cum ar fi pozitive. Transformarea albului în negru și amestecarea binelui cu răul în acest fel duc la îndeplinire scopul antihriștilor de a învinge oamenii și de a le distruge renumele. Ce mentalitate dă naștere acestui atac și acestei excluderi la adresa disidenților? De cele mai multe ori, aceste lucruri izvorăsc dintr-o mentalitate invidioasă. Într-o fire vicioasă, invidia poartă cu ea o ură puternică, iar ca urmare a invidiei lor, antihriștii atacă și exclud oamenii. Într-o atare situație, dacă antihriștii sunt dați în vileag, raportați, își pierd statutul și în mintea lor vor suferi un atac, nu se vor supune și nici nu vor fi încântați de asta, și le va fi și mai ușor să creeze o mentalitate puternică de răzbunare. Răzbunarea este un tip de mentalitate și este, totodată, un tip de fire coruptă. Când antihriștii văd că ceea ce a făcut cineva le-a dăunat, că alții sunt mai capabili decât ei sau că afirmațiile și sugestiile cuiva sunt mai bune sau mai înțelepte decât ale lor și toată lumea este de acord cu afirmațiile și sugestiile acelei persoane, antihriștii simt că poziția lor este amenințată, invidia și ura se ivesc în inimile lor, iar ei atacă și se răzbună. În general, antihriștii dau o lovitură preventivă țintei lor atunci când se răzbună. Ei sunt proactivi în atacarea și distrugerea oamenilor, până când cealaltă parte se supune. Abia atunci simt că s-au descărcat. Prin ce altceva se manifestă atacarea și excluderea oamenilor? (Prin desconsiderarea altora.) Desconsiderarea altora reprezintă una dintre modalitățile în care se manifestă; oricât de bine ai face o treabă, antihriștii tot te vor desconsidera sau te vor condamna până când vei fi negativ și slab și nu vei putea rezista. Atunci vor fi fericiți și își vor fi atins scopul” (Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul doi: Ei îi atacă și îi exclud pe dizidenți”). „Între timp, tot ceea ce fac antihriștii are ca scop câștigarea inimilor oamenilor și atacarea și excluderea dizidenților, pentru a-și consolida statutul, a prelua puterea și a-i controla pe oameni. Care este natura acestor acțiuni? Practică ei adevărul? Îi conduc ei pe aleșii lui Dumnezeu spre a pătrunde în cuvintele Sale și a veni înaintea lui Dumnezeu? (Nu.) Prin urmare, ce fac ei? Se luptă cu Dumnezeu pentru aleșii Săi, concurând pentru inimile oamenilor și încercând să-și întemeieze propria împărăție independentă. Cine ar trebui să aibă un loc în inimile oamenilor? Dumnezeu ar trebui să aibă un loc. Însă tot ceea ce fac antihriștii reprezintă exact opusul acestui lucru. Eu nu-I permit lui Dumnezeu sau adevărului să dețină un loc în inimile oamenilor; în schimb, vor ca omul, conducătorii care sunt ei și Satana să aibă un loc în inimile oamenilor” (Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul unu: Ei încearcă să tragă oamenii de partea lor”). Prin cuvintele lui Dumnezeu, am învățat că antihriștii îi invidiază pe cei mai talentați decât ei. Pentru a-și proteja și consolida statutul, îi atacă și îi exclud pe alții. În esență, vor un loc în inimile tuturor și concurează cu Dumnezeu pentru oameni. Oare nu mă comportasem exact așa cu Xiang Ming? Exact când începuse să obțină câteva rezultate în datorie și devenise mai puțin negativ, i-am găsit intenționat greșeli în datorie și i-am cerut să atingă un standard care încă îi era inaccesibil. Făcându-l să creadă că lucrarea de udare era dificilă și că era posibil să nu facă față, l-am aruncat înapoi în negativitate. Reflectând la motivul pentru care îl atacasem pe Xiang Ming, am realizat că voiam ca toți frații și surorile să mă admire pe mine și să mi se închine mie. Voiam ca ei să se gândească la mine oricând întreba cineva care era cel mai eficient în lucrare și cel mai sârguincios în urmărirea adevărului. Tânjeam să am un loc în inima tuturor fraților și surorilor. În decretele administrative emise de Dumnezeu în Epoca Împărăției, El a stipulat că omul poate să-L preamărească doar pe Dumnezeu, în timp ce eu încercam să-i fac pe toți să aibă o părere bună despre mine și să mi se închine. Oare nu mă împotriveam lui Dumnezeu? Xiang Ming era el însuși un nou-venit și nu-și formase o bază solidă – dacă intra într-o perioadă prelungită de negativitate din cauza atacurilor mele, asta i-ar fi influențat credința în Dumnezeu și datoria. Poate chiar s-ar fi gândit să părăsească biserica. Chiar dacă era statornic în credința lui, atacurile mele tot i-ar fi împiedicat intrarea în viață și ar fi influențat progresul în viață al nou-veniților. Lucrarea lui Dumnezeu se apropie de final și oamenii nu mai au mult timp să urmărească adevărul. Dacă nu-mi ajut frații și surorile să-și îndeplinească îndatoririle și chiar le tai entuziasmul în acest sens, nu le va întârzia și afecta asta intrarea în viață? Satana e cu ochii pe noi și vrea să cădem până la ultimul în negativitate și slăbiciune, să ne îndepărtăm de Dumnezeu și să-L trădăm. Și, totuși, eu jucam rolul Satanei și-i serveam drept lacheu – eram îngrozitor! Faptele mele îmi dezvăluiseră clar firea de antihrist. Pășisem pe calea unui antihrist și, dacă nu mă căiam în curând, Dumnezeu avea să mă disprețuiască și să mă respingă. Realizând asta, mi s-a făcut un pic teamă, așa că m-am rugat în grabă lui Dumnezeu: „Dumnezeule! Am fost egoist și josnic și am devenit prea obsedat de renume și statut. Sunt pregătit să mă lepăd de mine și să trăiesc după cuvintele Tale. Te rog, îndrumă-mă.”

După rugăciune, am descoperit următoarele pasaje din cuvintele lui Dumnezeu: „Când egoismul și uneltirile pentru profitul propriu apar în tine și îți dai seama de asta, ar trebui să te rogi lui Dumnezeu și să cauți adevărul pentru a soluționa problema. Primul lucru de care trebuie să fii conștient este că, în esență, să acționezi astfel este o încălcare a adevărurilor-principii, este dăunător pentru lucrarea bisericii, este un comportament egoist și josnic, nu este ceea ce oamenii cu conștiință și rațiune ar trebui să facă. Ar trebui să-ți lași deoparte interesele și egoismul și ar trebui să te gândești la lucrarea bisericii – asta este în conformitate cu intențiile Dumnezeu. După ce te rogi și reflectezi asupra ta, dacă într-adevăr îți dai seama că este egoist și josnic să acționezi astfel, va fi ușor să-ți lași deoparte egoismul. Când îți vei lăsa deoparte egoismul și uneltirile pentru profit, te vei simți fundamentat, vei fi împăcat, vesel și vei simți că o persoană cu conștiință și rațiune ar trebui să se gândească la lucrarea bisericii, că nu ar trebui să se concentreze pe interesele proprii, ceea ce ar fi foarte egoist, josnic și lipsit de conștiință sau rațiune. Să acționezi altruist, gândindu-te la lucrarea bisericii și făcând lucrurile doar pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu este just și onorabil și va aduce valoare existenței tale. Trăind astfel pe pământ, ești deschis și cinstit, trăiești umanitatea normală și adevăratul chip al omului și nu doar că ai o conștiință clară, ci ești și demn de toate lucrurile pe care ți le-a dăruit Dumnezeu. Cu cât trăiești astfel mai mult, cu atât mai fundamentat te vei simți, cu atât mai împăcat și vesel vei fi și cu atât mai luminos te vei simți. Astfel, nu vei fi pășit pe calea corectă a credinței în Dumnezeu?” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Oferindu-ți inima lui Dumnezeu, poți obține adevărul”). „Dacă vei fi cu adevărat capabil să dai dovadă de considerație pentru intențiile lui Dumnezeu, vei putea să tratezi în mod corect alți oameni. Dacă recomanzi o persoană bună și îi permiți să se pregătească și să îndeplinească o datorie, adăugând astfel o altă persoană talentată casei lui Dumnezeu, nu-ți va ușura acest lucru munca? Nu vei da dovadă atunci de loialitate în datoria ta? Aceasta este o faptă bună înaintea lui Dumnezeu; reprezintă conștiința și rațiunea minimă pe care ar trebui să le aibă cei care slujesc drept conducători” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firii corupte”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au oferit o cale de practică: ar trebui să abandonez urmărirea interesului personal, să țin cont de voia lui Dumnezeu și să protejez lucrarea bisericii. Xiang Ming are calibru, așa că ar trebui să-l ajut mai mult, ca să poată face față cât mai curând lucrării de udare a nou-veniților. Asta ar trebui să facă o persoană cu umanitate. M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu, care spun: „Funcțiile nu sunt aceleași. Există un singur trup. Fiecare își îndeplinește datoria, fiecare în dreptul său și făcând tot ce-i stă în putință – pentru fiecare scânteie există un fulger de lumină – și căutând maturitatea în viață. Astfel, Eu voi fi mulțumit” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 21). Dumnezeu îi dă fiecăruia dintre noi diverse talente și aptitudini, ca să le putem folosi pentru a ne îndeplini bine fiecare dintre îndatoririle proprii în biserică. Asta ar trebui să facem, ca ființe create. Eu și Xiang Ming aveam amândoi roluri specifice de îndeplinit în biserică, deci nu ar fi trebuit să-l invidiez și să-l exclud. Ar trebui să cooperez armonios cu el și să lucrăm împreună, ca să ne îndeplinim îndatoririle și să fim martori pentru Dumnezeu – doar acest mod de a lucra are valoare.

Mai târziu, mi-am deschis sufletul în părtășia cu Xiang Ming despre starea mea de atunci și despre ce ajunsesem să înțeleg despre mine. După părtășia noastră, m-am simțit mult mai liniștit și mai stabil. Am simțit că trăiam din nou în lumină, că puteam în sfârșit să trag o mare gură de aer proaspăt, după un lung acces de respirații grele și întretăiate. În sfârșit m-am destins, iar eu și Xiang Ming am devenit și mult mai apropiați. După aceea, ne-am promis reciproc că vom coopera armonios, pentru a uda împreună nou-veniții. Din acel moment, am discutat adesea sincer despre stările noastre de moment și ne-am împărtășit diverse căi de practică pe care le găsiserăm, pentru udarea nou-veniților. Oricând Xiang Ming avea dificultăți, făceam tot posibilul să am părtășie despre adevăr, ca să-l ajut. Am și beneficiat de atuurile lui Xiang Ming. De exemplu, am câștigat mult din anumite perspective pe care mi le-a împărtășit în timpul părtășiei, la care eu nu mă gândisem. Astfel, am realizat că a-ți deschide sufletul și a avea părtășie cu alții despre experiențele și câștigurile tale nu sunt doar modalități de aprovizionare a altora. Practicând adevărul, părtășia te poate ajuta și pe tine să-ți corectezi unele dintre slăbiciuni și să obții mai mult din lucrarea Duhului Sfânt. Adevărul e că, stabilindu-ne intențiile corecte, învățând din atuurile altora, pentru a ne contrabalansa propriile slăbiciuni, și practicând potrivit cuvintelor lui Dumnezeu, beneficiem cu toții și facem progrese în viață.