Mă simt mult mai ușor după ce m-am lepădat de lanțurile statutului

octombrie 10, 2019

de Liang Zhi, provincia Anhui

Numele meu este Liang Zhi și am acceptat mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă acum șase ani. Odată, la o alegere democratică din biserica noastră, am fost ales liderul bisericii, iar vestea aceasta mi s-a părut atât neașteptată, cât și minunată. Mi-am spus: „Să fii ales ca lider al bisericii dintre toți frații și toate surorile și să fiu responsabil pentru toată lucrarea bisericii arată că sunt mai bun decât toți ceilalți!” Când m-am gândit la asta, un sentiment de superioritate a început să prindă rădăcini în adâncul inimii mele, am început să merg țanțoș, cu capul sus, și am fost plin de energie la întâlnirile cu frații și surorile mele. Totuși, după o vreme, am observat că sora alături de care-mi făceam datoria avea un calibru bun și o părtășie clară despre adevăr. Ea reușea să înțeleagă cauza oricărei probleme pe care o ridicau frații și surorile, putea să aibă părtășie cu ei despre cum să le rezolve și să le arate calea de practică. Toți frații și surorile voiau să-i audă părtășia și, văzând această situație desfășurându-se, am început să o invidiez și să fiu gelos pe ea. Nu voiam să mă recunosc depășit și, înaintea fiecărei adunări, făceam pregătiri minuțioase în legătură cu stările și problemele fraților și surorilor și mă tot gândeam cum să am părtășie într-un mod mai cuprinzător și mai luminos decât sora mea. După ce aveam o părtășie și îi vedeam pe toți frații și surorile dând din cap aprobator, mă simțeam atât de mulțumit de mine și foarte împlinit. Dacă îmi vedeam frații și surorile reacționând într-un mod lipsit de entuziasm, mă simțeam deprimat și frustrat. Mai târziu, am descoperit că un frate alături de care-mi făceam datoria știa destul de mult despre producția filmelor și că se pricepea la calculatoare. Când am văzut că frații și surorile îl căutau să discute despre problemele profesionale pe care le întâmpinau atunci când filmau, în ciuda faptului că eu eram responsabilul bisericii noastre, m-am simțit de parcă nu puteam să contribui cu nimic – mi s-a părut că eram a cincea roată la căruță. M-am simțit foarte neplăcut și nefericit și m-am întrebat: „Frații și surorile îl caută întotdeauna când au o problemă, deci ei cred că e mai bun decât mine? Ar fi minunat dacă aș putea să înțeleg și eu competențele de filmare, ca de fiecare dată când au o problemă, frații și surorile să mă caute, în schimb, pe mine.” Și astfel, în fiecare zi, din zori până-n seară, am căutat informații legate de acest subiect și am studiat totul despre cum să fac filme. Tocmai când făceam tot posibilul de dragul statutului, problemele au apărut una după alta în lucrarea fiecărui grup din biserică și, indiferent cât de multe adunări am organizat sau cât am avut părtășie, totul a fost în van. M-am simțit sub o presiune atât de mare încât abia puteam să respir și inima mea era chinuită. M-am gândit: „Ce vor crede frații și surorile mele despre mine? Vor crede că, în ciuda faptului că sunt lider, nu am niciun talent pentru muncă și că nu sunt, pur și simplu, calificat să fac această datorie? Se pare că nu voi mai putea să-mi păstrez poziția de lider mult timp.” Cu cât m-am gândit mai mult la asta, cu atât mai negativ am devenit și întreaga mea ființă era ca o minge de fotbal dezumflată; energia pe care o simțisem înainte a dispărut complet. În cele din urmă, pentru că trăiam constant într-o stare de negativitate și devenisem delăsător în munca mea, am pierdut lucrarea Duhului Sfânt și nu am realizat nimic real în realizarea datoriei mele, așa că am fost înlocuit. În acel moment, m-am simțit ca și când mi-aș fi pierdut toată credibilitatea și am vrut ca pământul să mă înghită. În același timp, m-am întrebat: „Oare frații și surorile mele mă vor vorbi pe la spate și vor spune că sunt un lider fals, că mă străduiesc doar pentru faimă și câștig și că nu fac nicio lucrare reală?” Cu cât mai mult m-am gandit la asta, cu atât mai multă durere am simțit învăluindu-mi inima, ca și când multe reproșuri mi-ar fi răsunat în urechi…

În acea seară, stăteam întins în patul meu, întorcându-mă și foindu-mă, incapabil să dorm. Nu am putut decât să mă rog în repetate rânduri și să-L chem pe Dumnezeu să mă îndrume și să mă conducă… După aceea, am văzut aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, care spun: „În căutarea voastră, aveți prea multe noțiuni individuale, speranțe și așteptări. Lucrarea actuală este pentru a trata dorința voastră de statut și dorințele voastre extravagante. Speranțele, statutul și noțiunile sunt toate reprezentări clasice ale firii satanice. Motivul pentru care aceste lucruri există în inimile oamenilor este numai pentru că otrava Satanei întotdeauna atacă gândurile oamenilor și oamenii sunt întotdeauna incapabili să scape de aceste ispite ale Satanei. Ei trăiesc în mijlocul păcatului, dar nu cred că este păcat și, totuși, ei încă gândesc: «Noi credem în Dumnezeu, așa că El trebuie să reverse binecuvântări asupra noastră și să aranjeze totul pentru noi într-un mod adecvat. Noi credem în Dumnezeu, așa că sigur suntem superiori față de ceilalți și trebuie să avem mai mult statut și mai multe așteptări decât oricine altcineva. Din moment ce credem în Dumnezeu, El trebuie să ne dea binecuvântări nelimitate. Altfel, nu s-ar numi credință în Dumnezeu.» […] Acum sunteți adepți și ați înțeles oarecum acest stadiu al lucrării. Cu toate acestea, încă nu ați lăsat la o parte dorința de statut. Când statutul vostru este înalt, căutați bine, dar când statutul vostru este umil, nu mai căutați. Binecuvântările statutului sunt întotdeauna în mintea voastră. […] Cu cât căutați mai mult în acest fel, cu atât mai puțin veți culege. Cu cât este mai mare dorința unei persoane de statut, cu atât mai serios va trebui să fie tratată și cu atât mai mult va trebui să fie supusă unei rafinări deosebite. Astfel de oameni sunt lipsiți de valoare! Aceștia trebuie să fie tratați și judecați în mod adecvat, pentru ca ei să renunțe complet la aceste lucruri. Dacă veți continua astfel până la sfârșit, nu veți culege nimic. Cei care nu urmăresc viața, nu pot fi transformați, iar cei care nu sunt însetați după dreptate nu pot dobândi adevărul. Tu nu te concentrezi pe a urmări transformarea personală și intrarea, ci te concentrezi în schimb asupra dorințelor extravagante și a lucrurilor care îți îngrădesc dragostea față de Dumnezeu și te împiedică să te apropii de El. Te pot transforma acele lucruri? Te pot aduce în Împărăție?” („De ce nu ești dispus să fii un contrast?” din Cuvântul Se arată în trup). „Unii oameni se tem mereu că alții le vor fura locul din lumina reflectoarelor și îi vor întrece, obținând recunoaștere, în timp ce ei înșiși sunt neglijați. Lucrul acesta îi determină să-i atace și să-i excludă pe alții. Nu este un caz de invidie față de persoanele mai capabile decât ei? Nu este un astfel de comportament egoist și demn de dispreț? Ce tip de fire este aceasta? Este pizmașă! Oamenii care se gândesc doar la ei, își satisfac doar dorințele proprii, nu au pic de respect pentru îndatoririle altora și se gândesc doar la interesele lor, și nu la interesele casei lui Dumnezeu, au o fire rea, iar Dumnezeu nu are deloc dragoste pentru ei. Dacă ești cu adevărat capabil să ții cont de voia lui Dumnezeu, atunci vei putea să tratezi în mod corect alți oameni. Dacă recomanzi pe cineva și persoana respectivă este cultivată și devine un talent, aducând astfel încă o persoană talentată în casa lui Dumnezeu, nu-ți vei fi făcut atunci lucrarea bine? Nu vei fi fost atunci loial în realizarea îndatoririi tale? Aceasta este o faptă bună înaintea lui Dumnezeu și este tipul de conștiință și de rațiune pe care ar trebui să o aibă oamenii” („Poți dobândi adevărul după ce ți-ai încredințat sincer inima lui Dumnezeu” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au expus esența interioară care era în căutarea statutului, a faimei și a câștigului, iar eu m-am simțit strașnic de supărat. De când am început să-mi îndeplinesc datoria de lider al bisericii, m-am sacrificat mereu cu entuziasm și, prin urmare, m-am crezut o persoană care era în căutarea adevărului. Dar acum, când faptele mi-au fost dezvăluite, în fața judecății și a mustrării cuvintelor lui Dumnezeu, am văzut în cele din urmă pângăririle din credința mea în Dumnezeu. Am reflectat la modul în care, de fiecare dată când mă adunam cu frații și surorile mele ca să avem părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu, nu o făceam ca să-L preamăresc pe Dumnezeu sau ca să-I fiu mărturie astfel încât fiecare să poată să înțeleagă adevărul din cuvintele lui Dumnezeu, să înțeleagă voia lui Dumnezeu și să știe cum să practice pentru a intra în realitatea cuvintelor Lui. În schimb, mi-am folosit toată energia pentru a mă gândi cum să fiu mai bun decât sora mea și cum să-i fac pe frați și surori să fie de acord cu mine și să mă admire, în încercarea de a-mi statornici propria imagine în inimile lor și de a-mi stabiliza și mai mult poziția. Când am văzut că fratele meu era mai capabil decât mine din punct de vedere profesional și că toți frații și toate surorile îl căutau ca să aibă părtășie cu el când aveau probleme, iar eu nu eram inclus, atunci îl invidiam și-l excludeam. Mi-era teamă că avea să-mi submineze autoritatea și să mă lase neputincios, așa că m-am străduit să mă înarmez cu cunoștințe profesionale pentru a-mi consolida poziția. Când biserica avea o problemă pe care nu eram în stare să o rezolv, nu veneam înaintea lui Dumnezeu să mă rog, nu mă bazam pe Dumnezeu și nici nu mă gândeam la El și nu căutam adevărul împreună cu frații și surorile mele pentru a rezolva problema, ci, în schimb, îmi petreceam fiecare zi influențat de gândurile câștigurilor și pierderilor pentru statutul meu, temându-mă că, dacă nu lucram bine, atunci nu puteam să-mi păstrez poziția de lider. Am văzut că nu-mi îndeplineam datoria pentru a căuta adevărul și a satisface voia lui Dumnezeu și că, în timp ce-mi făceam datoria, nu căutam schimbarea în firea mea. În schimb, îmi tratam datoria ca și când ar fi fost o carieră și o consideram o unealtă pe care puteam să o folosesc pentru a ieși în evidență și a-mi face un nume. Nu mă gândeam decât la cum să mă laud și să-mi dovedesc valoarea, să câștig stima și respectul tuturor și să-mi satisfac ambiția și dorința de a mă înălța mult deasupra celorlalti. Nu adunam deloc fapte bune în realizarea datoriei mele, ci, în schimb, trăiam întru totul de dragul faimei, al câștigului și al statutului!

Apoi, am citit cuvintele lui Dumnezeu, care spun: „Eu decid destinația fiecărei persoane nu pe baza vârstei, a vechimii, a cantității de suferință, și cu atât mai puțin pe baza gradului în care cerșește mila, ci ținând cont de faptul că posedă sau nu adevărul. Nu există nicio altă alegere în afara acesteia. Voi trebuie să realizați că toți cei care nu respectă voința lui Dumnezeu vor fi pedepsiți. Este un adevăr care nu poate fi schimbat” („Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta” din Cuvântul Se arată în trup). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles voia Lui. Când Dumnezeu stabilește sfârșitul unei persoane, El nu face acest lucru în funcție de cât de înalt sau umil e statutul ei, de cât de multă vechime are, de cât de mult a lucrat pentru Dumnezeu sau de cât de mult a suferit. În schimb, Dumnezeu stabilește sfârșitul unei persoane în baza faptului dacă aceasta urmărește sau nu adevărul și câștigă adevărul și dacă firea vieții ei s-a schimbat sau nu. Credeam în Dumnezeu de mai mulți ani, dar niciodată nu am făcut cu adevărat un efort să urmăresc adevărul sau să pun cuvintele lui Dumnezeu în practică. Dimpotrivă, m-am aflat mereu în căutarea faimei, a câștigului și a statutului, iar părerile pe care le aveam despre ce să urmăresc erau complet diferite de cerințele lui Dumnezeu. Rezultatul întregii situații a fost că, deși credeam în Dumnezeu de ani de zile, n-am intrat nicicum în realitatea adevărului, iar firea vieții mele nu s-a schimbat deloc. În timpul adunărilor, nu puteam să vorbesc despre nicio experiență sau cunoaștere a cuvintelor lui Dumnezeu, dar, de multe ori, predicam niște slove și doctrine pentru a-i înșela pe oameni. Prin urmare, am pierdut lucrarea Duhului Sfânt și nu am realizat nimic în îndeplinirea datoriei mele. Dacă aș fi continuat să urmez calea greșită, atunci aș fi fost în cele din urmă expus și înlăturat de Dumnezeu și mi-aș fi pierdut șansa de a dobândi mântuirea lui Dumnezeu. Gândindu-mă acum la asta, mi-am dat seama că înlocuirea mea a fost judecata și mustrarea dreaptă a lui Dumnezeu. Dumnezeu a făcut-o ca să Se ocupe de ambiția și dorința din mine de a lupta pentru faimă și câștig și ca să le purifice, iar El mă călăuzea pe calea cea dreaptă a urmăririi adevărului – Dumnezeu mă mântuia! În acel moment, am fost plin de recunoștință față de Dumnezeu și nu m-am putut abține să nu vin înaintea Lui să mă rog: „O, Doamne, Îți mulțumesc pentru judecata și mustrarea Ta, pentru că mi-ai permis să recunosc faptul că urmăream calea greșită și să văd consecințele periculoase ale urmăririi faimei, câștigului și statutului. O, Doamne, îmi doresc să mă întorc la Tine, să renunț la faimă, la câștig și la statut, și aleg să merg pe calea urmăririi adevărului ca să pot să aduc mângâiere inimii Tale”.

După o perioadă de devoțiuni spirituale și reflectare asupra propriei persoane, starea mi s-a îmbunătățit treptat, iar liderul bisericii a aranjat să-i ud pe noii credincioși. I-am fost atât de recunoscător lui Dumnezeu pentru că mi-a oferit o șansă să-mi realizez datoria și, în tăcere, am luat o hotărâre: „Trebuie să prețuiesc această ocazie de a-mi realiza datoria. Nu pot să fac aceleași greșeli din nou și să urmez calea în căutarea faimei, a câștigului și a statutului!” În datoria mea ulterioară, ori de câte ori întâlneam o problemă, o discutam mai mult cu frații și surorile mele și le ascultam și îmbrățișam sugestiile. Ori de câte ori începeam să-mi dezvălui firea coruptă de a lupta pentru faimă și câștig, mă rugam lui Dumnezeu și intenționat mă duceam să citesc mai mult din cuvintele lui Dumnezeu care aveau legătură cu judecarea de către El a esenței corupte a omului și, atunci, practicam în concordanță cu ale Lui cuvinte. După ce am experimentat acest lucru o perioadă, am reușit apoi să renunț cât de cât la faimă, câștig și statut. Cu toate acestea, satanica mea natură, care se străduia să dobândească faima și câștigul și care căuta să se ridice deasupra altora, nu a putut fi înlăturată odată pentru totdeauna doar prin faptul de a avea un strop de înțelegere. Tot mai trebuia să fiu supus la mai multă judecată și mustrare înainte de a putea fi în cele din urmă purificat și schimbat.

Câteva luni mai târziu, Dumnezeu a orchestrat din nou un mediu pentru a mă expune și a mă mântui. Deoarece din ce în ce mai mulți oameni căutau și acceptau lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, iar lucrarea de a-i uda și sprijini pe noii credincioși devenea din ce în ce mai grea, liderul bisericii noastre a spus că trebuie să alegem un lider de grup care să fie responsabil de pregătirea lucrării. În momentul în care am auzit acest lucru, am început să cântăresc posibilitățile în mintea mea: „Dintre cei șapte care suntem în grupul acesta, fratele Zhang este, probabil, cel mai capabil de muncă. În plus, are un simț al dreptății, are părtășie despre adevăr într-un mod destul de practic și este în stare să protejeze în mod activ lucrarea bisericii. Este cel mai probabil ca el să fie ales ca lider al grupului.” Dar, apoi, m-am gândit la cum eu am fost anterior lider al bisericii și cum întotdeauna am fost cel care aranja lucrurile pe care să le facă fratele Zhang. Dacă de data aceasta ar fi fost ales lider de grup, atunci ar fi trebuit să fac mereu ceea ce îmi spunea, iar asta ar fi arătat că am un statut mai mic decât el. Și, apoi, cum aș mai fi putut să dau ochii cu cineva vreodată? Când m-am gândit la asta, m-am simțit foarte supărat. Când a sosit ziua în care trebuia să ne alegem liderul de grup, nu m-am putut abține să nu mă simt agitat, iar mintea mea se lupta constant cu ea însăși. Oare pe cine trebuia să votez? Pe fratele Zhang? Dar când m-am gândit la cum frații și surorile îl căutau întotdeauna să discute despre dificultățile lor, am început să mă simt un pic invidios și nu mi-am mai dorit să-l votez. Poate trebuia să mă votez pe mine? Dar știam că nu eram la fel de capabil ca fratele Zhang și, dacă ceilalți frați și surori nu mă votau, atunci nu puteam să devin liderul grupului. Atunci m-am simțit atât de deprimat încât un gând rău mi-a trecut prin minte: „Dacă nu pot să fiu lider de grup, atunci nici tu nu vei fi.” Și, astfel, am ajuns să votez pentru fratele Wu cu care mă-nțelegeam bine în mod obișnuit, dar care era mai puțin capabil. Totuși, în final, fratele Zhang tot a fost ales ca lider de grup. Nu m-am bucurat să văd acest rezultat, dar apoi a urmat un sentiment de neliniște, iar eu m-am simțit ca și cum aș fi făcut ceva nu chiar cinstit. În drum spre casă în acea zi, am reflectat la gândurile și ideile pe care le-am dezvăluit în timpul votării. De ce n-am fost dispus să votez pentru fratele Zhang? Mi-a fost teamă că fratele Zhang se va ridica mai sus decât mine. Nu m-am scufundat din nou într-o stare de luptă pentru faimă și câștig? M-am simțit atât de abătut. Nu voiam să mă lupt pentru faimă și câștig, așa că de ce reveneam mereu la vechile mele căi ori de câte ori apărea o astfel de situație? M-am rugat lui Dumnezeu în inima mea și L-am rugat să mă lumineze și să mă călăuzească astfel încât să găsesc cauza acestei probleme. Când am ajuns acasă, am văzut aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, care spun: „Ce folosește Satana pentru a-l ține pe om sub controlul său strict? (Faima și câștigul.) Deci, Satana folosește faima și câștigul pentru a controla gândurile omului, până când oamenii nu se pot gândi decât la faimă și câștig. Ei se luptă pentru faimă și câștig, suferă greutăți, îndură umilirea pentru faimă și câștig și sacrifică tot ceea ce au pentru faimă și câștig și vor judeca și hotărî orice de dragul faimei și al câștigului. În acest fel, Satana îi leagă pe oameni cu lanțuri invizibile, iar ei nu au nici puterea și nici curajul de a se debarasa de ele. Fără să știe, ei poartă aceste lanțuri și se târăsc mereu înainte, cu mare dificultate. De dragul acestei faime și a câștigului, omenirea se ferește de Dumnezeu și Îl trădează și devine din ce în ce mai nemernică. Așadar, în acest fel, o generație după alta este distrusă în mijlocul faimei și câștigului Satanei. Privind acum la acțiunile Satanei, nu sunt întru totul demne de dispreț motivele sale sinistre? Poate că astăzi încă nu puteți percepe motivele lui sinistre, deoarece credeți că nu se poate trăi fără faimă și câștig. Credeți că, dacă oamenii lasă în urmă faima și câștigul, atunci nu vor mai putea să vadă calea înainte, nu vor mai putea să-și atingă obiectivele, iar viitorul le va deveni întunecat, palid și mohorât. Dar, încet, veți recunoaște cu toții într-o zi că faima și câștigul sunt cătușe monstruoase pe care Satana le folosește pentru a-l lega pe om. Când va sosi acea zi, te vei împotrivi complet controlului Satanei și lanțurilor pe care el le folosește pentru a te lega. Când va veni vremea să-ți dorești să te debarasezi de toate lucrurile pe care ți le-a insuflat Satana, atunci vei curma legătura cu Satana și vei detesta cu adevărat tot ceea ce ți-a adus Satana. Numai atunci omenirea va avea o dragoste și o dorință reală pentru Dumnezeu” („Dumnezeu Însuși, Unicul (VI)” din Cuvântul Se arată în trup).

Ce fel de comportament va manifesta o persoană cu o inimă temătoare de Dumnezeu? (Aceasta nu va face, pur și simplu, ce îi place și nici nu va acționa la întâmplare.) Deci, ce ar trebui să facă o persoană ca să nu acționeze după propriul plac? (Să aibă o inimă căutătoare.) Poate că unii simt că gândirea lor este greșită, dar în același timp nu sunt dispuși să audă sugestiile corecte ale altora, gândindu-se: «În mod normal, sunt mai bun ca el. Dacă ascult sugestiile lui acum, va părea că el îmi este superior! Nu, nu pot să-l ascult în această problemă. Am să fac după cum cred eu.» Apoi, găsesc un motiv și o scuză pentru a o exclude pe acea persoană. Dacă văd că alții sunt mai buni decât ei, îi suprimă, încep să împrăștie un zvon despre ei sau recurg la niște mijloace fără scrupule, astfel încât alții să nu-i privească de sus și astfel încât nimeni să nu fie mai bun ca altcineva, atunci aceasta este firea coruptă a aroganței și neprihănirii de sine, precum și a nemerniciei, înșelăciunii și perfidiei, iar acești oameni nu se dau înapoi de la nimic ca să-și atingă ținta. Ei trăiesc în felul acesta și totuși se cred măreți și buni. Însă, au ei inimi temătoare de Dumnezeu? Mai întâi, vorbind din perspectiva naturilor acestor chestiuni, oare oamenii care se comportă astfel nu fac pur și simplu cum le e pe plac? Se gândesc ei la interesele familiei lui Dumnezeu? Ei se gândesc doar la propriile sentimente și vor doar să-și atingă scopurile, indiferent de pierderea pe care o suferă lucrarea familiei lui Dumnezeu. Oamenii de felul acesta nu sunt doar aroganți și cu neprihănire de sine, ci și egoiști și vrednici de dispreț; ei sunt cu totul nepăsători la intenția lui Dumnezeu, iar astfel de oameni nu au, fără nicio umbră de îndoială, inimi temătoare de Dumnezeu. Iată de ce fac doar ceea ce vor ei și acționează la întâmplare, fără niciun sentiment de vinovăție, fără nicio frământare, fără vreo teamă sau îngrijorare și fără să se gândească la consecințe. Ei nu se tem de Dumnezeu, se cred din cale-afară de importanți și privesc fiecare aspect al ființei lor ca fiind mai presus decât Dumnezeu și decât adevărul. În inimile lor, Dumnezeu este cel mai puțin vrednic de a fi amintit și cel mai neînsemnat; El nu deține niciun statut în inimile lor” („Cele cinci condiții ale oamenilor înainte de a intra pe drumul cel bun al credinței în Dumnezeu” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos).

Cât am contemplat cuvintele lui Dumnezeu, am rememorat toate lucrurile pe care le-am gândit și făcut la alegeri și m-am simțit rușinat dincolo de cuvinte. Am înțeles că faima, câștigul și statutul pe care le urmăream mereu erau, de fapt, lanțuri invizibile pe care Satana le folosește pentru a ne lega și că acestea sunt o modalitate prin care Satana ne înșală și ne corupe! M-am gândit la vremea dinainte de a crede în Dumnezeu, când am considerat astfel de idei și păreri de-ale Satanei, cum ar fi „Un om își lasă numele în urma oricărui loc unde stă, așa cum gâsca scoate țipete oriunde zboară,” „Bărbații ar trebui întotdeauna să se străduiască să fie mai buni decât contemporanii lor,” „Fără muncă nu-i răsplată,” și „Omul se luptă în sus; apa curge în jos”, ca pe axiome ale vieții mele și zicale adevărate. Am acceptat aceste idei satanice și m-am îndrăgostit de putere și statut, am considerat faima, câștigul, statutul și faptul de a mă ridica deasupra celorlalți drept obiectivele mele în viață și m-am străduit și am luptat din greu pentru ele. Câtă vreme puteam să dobândesc faima, câștigul și statutul pentru mine, atunci puteam să îndur oricât de multă suferință sau epuizare. După ce am început să cred în Dumnezeu, am continuat să trăiesc după aceste otrăvuri ale Satanei în căutarea faimei, a câștigului și a statutului și am căutat să mă ridic peste ceilalți oameni. Aceste lucruri au devenit de mult timp viața mea și m-au făcut să nu mă mai pot opri din a mă răzvrăti și a mă împotrivi față de Dumnezeu. Știam foarte bine că fratele Zhang va fi de folos lucrării bisericii în calitate de lider al grupului, dar îl invidiam pentru că era atât de capabil și mă temeam să fiu depășit. Prin urmare, pentru a-mi păstra poziția și prestigiul, am hotărât că aș prefera ca o persoană nepotrivită să primească poziția de lider de grup și ca lucrarea bisericii să sufere decât să votez pentru fratele Zhang. Am văzut că refuzam cercetarea atentă a faptelor mele de către Dumnezeu, că nu aveam deloc o inimă temătoare de Dumnezeu, că mă gândeam numai la propriul prestigiu și la propria poziție ori de câte ori dădeam de o problemă și că, pur și simplu, nu sprijineam lucrarea bisericii – atunci, cum se putea ca un astfel de comportament egoist și vrednic de dispreț să nu-L fi dezgustat pe Dumnezeu și să-L fi făcut să mă deteste? M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu, care spun „Fărădelegile îl vor conduce pe om în iad,” și am simțit că sunt într-o stare foarte periculoasă. Dacă aș fi continuat așa, atunci aș fi devenit o persoană pe care Dumnezeu o detestă, o respinge și o înlătură. Atunci, m-am gândit la fariseii care I s-au împotrivit Domnului Isus. Pentru a-și proteja pozițiile și puterea în templu, ei nu au căutat deloc arătarea Domnului Isus sau adevărurile pe care El le-a exprimat, ci, în schimb, doar au perseverat în a se împotrivi Domnului Isus și a-L condamna, atât de mult încât chiar L-au crucificat și, astfel, au suferit pedeapsa și blestemul lui Dumnezeu. Acum am văzut în mod clar că, în credința în Dumnezeu, dacă nu acorzi atenție căutării adevărului și intrării în adevăr, ci, în schimb, doar urmărești continuu faima, câștigul și statutul, atunci urmezi calea fariseilor în sfidarea lui Dumnezeu! Gândindu-mă la aceste lucruri, nu m-am putut abține să nu mă tem de a urma calea greșită și am hotărât pe loc să mă eliberez de legăturile și răul faimei, câștigului și statutului, să merg pe calea urmăririi adevărului, să-mi realizez datoria cu credință și să câștig lauda lui Dumnezeu.

După aceea, m-am întors la cuvintele lui Dumnezeu și am citit: „Cei care sunt capabili să pună adevărul în practică pot accepta cercetarea lui Dumnezeu cu privire la acțiunile lor. Când accepți cercetarea lui Dumnezeu, inima ta este îndreptată. Dacă faci mereu lucrurile doar ca să le vadă ceilalți și nu accepți cercetarea lui Dumnezeu, Îl ai pe Dumnezeu în inima ta? Astfel de oameni nu au o inimă cu teamă de Dumnezeu. Nu face mereu lucrurile de dragul tău, nu lua mereu în considerare propriile interese și nu ține cont de statutul, renumele sau reputația ta. Nu lua în considerare interesele oamenilor. Trebuie să ții cont mai întâi de interesele casei lui Dumnezeu și să le consideri prima ta prioritate; s-ar cuveni să ții seama de voia lui Dumnezeu. Să începi prin a contempla dacă ai fost sau nu impur în îndeplinirea datoriei tale, dacă ai făcut tot ce ai putut ca să fii loial, să-ți îndeplinești responsabilitățile, și dacă ai dat totul și ai chibzuit sau nu din inimă la datoria ta și la lucrarea casei lui Dumnezeu. Trebuie să te gândești la aceste lucruri. Ia-le frecvent în calcul și atunci îți va fi ușor să-ți îndeplinești bine datoria. […] În plus, dacă poți să-ți îndeplinești responsabilitățile, să-ți onorezi obligațiile și îndatoriile, să lași deoparte dorințele tale egoiste, să-ți lași deoparte intențiile și motivele, să ai considerație pentru voia lui Dumnezeu și să pui interesele lui Dumnezeu și ale casei Sale pe primul loc, atunci, după ce vei fi experimentat aceste lucruri o vreme, vei simți că acesta este un mod bun de a trăi. înseamnă să trăiești deschis și onest, fără să fii o persoană meschină sau bună de nimic, și să trăiești cu dreptate și onoare, în loc să fii îngust la minte sau răutăcios. Vei simți că așa ar trebui să trăiască și să acționeze o persoană. Treptat, dorința din inima ta de a-ți satisface propriile interese se va diminua” („Poți dobândi adevărul după ce ți-ai încredințat sincer inima lui Dumnezeu” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Aceste cuvinte mi-au arătat țelurile pe care ar trebui să le am și direcția pe care ar trebui să o urmez pentru a fi o ființă umană. Inima mea s-a umplut de lumină și atunci am știut cum să practic într-o manieră care se conforma voii lui Dumnezeu. Mai târziu, am luat inițiativa de a mă deschide în fața fratelui Zhang cu privire la modul în care am trăit constant într-o stare de luptă pentru faimă și câștig și cum l-am invidiat și, în plus, i-am dezvăluit intenția mea vrednică de dispreț din timpul votării. După ce m-a ascultat, nu m-a privit de sus, ci, în schimb, a avut părtășie cu mine despre adevărurile privind starea mea și mi s-a deschis la rândul lui și mi-a vorbit despre experiențele și înțelegerea sa. După această părtășie, orice înstrăinare dintre noi a dispărut, iar eu m-am simțit incredibil de eliberat și ușurat. După aceea, ori de câte ori am avut dificultăți în datoria mea sau am dat peste o problemă pe care nu o înțelegeam, am căutat mereu în mod activ cu fratele Zhang, iar el a avut mereu răbdător părtășie cu mine, până am găsit un răspuns. Cu cât am exersat mai mult punerea în practică a cuvintelor lui Dumnezeu în acest fel, cu atât mai mult am simțit că relația mea cu Dumnezeu și cu ceilalți frați și celelalte surori s-a apropiat, iar rezultatele pe care le-am obținut în datoria mea au devenit și ele din ce în ce mai bune. Am ajuns cu adevărat să apreciez că, renunțând la faimă, câștig și statut, trăind după cuvintele lui Dumnezeu, întorcându-ne spre Dumnezeu și îndeplinindu-ne datoria, suntem apoi binecuvântați de Dumnezeu și putem duce o viață dreaptă și onorabilă, cu un sentiment de pace și ușurință în inima noastră, iar că relația cu Dumnezeu va deveni din ce în ce mai apropiată.

În octombrie 2017, alegerile bisericești anuale au început din nou, iar eu am fost prezentat drept candidat pentru a fi lider al bisericii. Când am auzit această veste, nu m-am simțit la fel de entuziasmat ca în trecut, dar, în schimb, mi-am corectat starea de spirit pentru a experimenta lucrarea lui Dumnezeu. Nu am participat la alegeri ca să mă pot strădui să fiu lider al bisericii, ci mai degrabă pentru a-mi împlini obligația ca parte a acestui proces, a învăța să caut adevărul și a alege persoana potrivită să fie lider în conformitate cu principiile bisericii privind alegerea liderilor. Dacă era să fiu ales lider, atunci îmi doream doar să-mi realizez datoria ca ființă creată într-o manieră sinceră și metodică, astfel încât să-L mulțumesc pe Dumnezeu; nu voiam să fiu așa cum eram odată, luptând pentru faimă și câștig și făcându-L pe Dumnezeu să sufere. Dacă nu eram ales, nu aveam să-L învinovățesc pe Dumnezeu, ci să continuu să colaborez cu Dumnezeu, să îmi realizez datoria cât mai bine posibil și să mă supun orchestrărilor și rânduielilor Lui, căci eram una dintre creațiile lui Dumnezeu și era responsabilitatea mea să realizez orice datorie îmi era dată, iar eu trebuia s-o fac întotdeauna cu toată inima și toată puterea mea. După ce voturile au fost numărate și rezultatele anunțate, am descoperit că am fost ales lider al bisericii. Cu toate acestea, nu m-am simțit foarte mulțumit de mine însumi și nu m-am mai simțit fantastic sau mai bun decât ceilalți frați și celelalte surori. Dimpotrivă, m-am simțit de parcă lucrul acesta ar fi fost o însărcinare și o obligație și ca și cum Dumnezeu Și-ar fi pus speranțele pe umerii mei. Am știut că trebuie să urmăresc sârguincios adevărul, să cooperez cu Dumnezeu și să-mi îndeplinesc datoria pentru a-L mulțumi și să mă asigur că sunt vrednic de iubirea și mântuirea pe care El mi le oferea.

Cuvintele lui Dumnezeu spun: „În viața Sa, dacă omul dorește să fie curățat și să obțină schimbări în firea sa, dacă el dorește să trăiască o viață plină de semnificație și să-și îndeplinească datoria de făptură, atunci el trebuie să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu și nu trebuie să permită ca disciplinarea din partea lui Dumnezeu și lovirea din partea lui Dumnezeu să plece de la el, astfel încât el să se poată elibera de manipularea și influența Satanei și să trăiască în lumina lui Dumnezeu. Să știi că mustrarea și judecata lui Dumnezeu reprezintă lumina și lumina mântuirii omului și că nu există nicio mântuire, har sau protecție mai bună pentru om” („Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată” din Cuvântul Se arată în trup).

Prin experiențele mele practice, am ajuns cu adevărat să apreciez că judecata și mustrarea lui Dumnezeu sunt lumina care ne mântuiește și cea mai sinceră iubire din partea lui Dumnezeu. Judecata și mustrarea, certarea și disciplina cuvintelor lui Dumnezeu au fost cele care mi-au permis să văd clar răul pe care mi-l provocau faima, câștigul și statutul și care mi-au trezit curajul și hotărârea de a urmări adevărul. Când am renunțat la faimă, câștig și statut, m-am simțit ca și cum nu aș fi renunțat doar la statut, ci mai degrabă la lanțurile cu care m-a legat Satana și, în adâncul duhului meu, am ajuns să simt o pace și o bucurie nemaiîntâlnite și un sentiment de ușurare și eliberare. Deși încă pot să-mi dezvălui și acum firea coruptă de a lupta pentru faimă și câștig, nu mai sunt controlat și legat de ea. Din experiențele mele, am învățat că prin practicarea adevărului, poți să te lepezi de firile corupte satanice și, cu cât mai mult practici adevărul, cu atât mai mult poți să trăiești asemănarea unei ființe umane și poți fi binecuvântat de Dumnezeu. Am ajuns să simt cu adevărat că fiecare lucru mărunt pe care Dumnezeu l-a făcut asupra mea era Dumnezeu care plătea un preț minuțios. Mântuirea mea de către Dumnezeu este atât de practică, iar iubirea Lui este atât de mare și reală! Începând cu această zi, îmi doresc să experimentez chiar mai mult din judecata și mustrarea lui Dumnezeu, să urmăresc adevărul astfel încât să pot să mă lepăd cât mai repede posibil de firile corupte satanice și să trăiesc o adevărată asemănare umană pentru a mângâia inima lui Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu că m-a mântuit!

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Un parteneriat adevărat

de Fang Li, oraşul Anyang, provincia Henan În ultimul timp, credeam că am intrat într-un parteneriat armonios. Eu şi partenerul meu puteam...

Ridicându-se în fața eșecului

de Fen Qi, Coreea de Sud Înainte să cred în Dumnezeu, am fost educată de Partidul Comunist Chinez și nu mă gândeam decât cum să devin...

Lasă un răspuns