de Sher, Nepal

M-am născut într-o familie de la țară din Nepal. Părinții mei erau amândoi fermieri și, din cauza condițiilor familiale precare, nu au avut șansa să studieze, așa că au muncit din greu pentru educația mea. Îmi spuneau adesea: „Trebuie să fii sârguincios și să înveți din greu.” Știau că, dacă nu învățam bine, nu aș fi putut găsi o slujbă decentă în viitor și aș fi ajuns să duc o viață grea, la fel ca ei. Ori de câte ori îi vedeam pe părinții mei muncind atât de mult, simțeam că ar trebui să mă străduiesc și mai mult, ca în viitor să pot găsi un loc de muncă bun, să câștig mulți bani și să construiesc o casă mare pentru familia mea, astfel încât ei să poată duce o viață fericită. Inițial, am învățat la o școală de stat obișnuită. Nu oferea condiții bune de studiu, iar notele elevilor erau, în general, slabe. Văzându-mi prietenii studiind la o școală cu predare în limba engleză, mi-am dorit foarte mult să merg și eu acolo. Părinții mei s-au gândit și ei că, deși taxa de școlarizare era foarte mare, dacă aș putea învăța la o școală bună, mi-ar fi mai ușor să găsesc un loc de muncă bun în viitor. Mai târziu, după cum mi-am dorit, am intrat la o școală de stat cu predare în limba engleză. La început, notele mele nu au fost foarte bune, așa că m-am străduit de două ori mai mult. Mă trezeam devreme în fiecare zi pentru a recapitula ce învățasem cu o zi înainte, îmi stabileam obiective, îmi făceam planuri de studiu și îi întrebam pe profesori despre lucrurile pe care nu le înțelegeam. Datorită eforturilor susținute, notele mele s-au îmbunătățit considerabil.

La școală, profesorii ne-au învățat adesea că numai prin dobândirea de cunoștințe putem avea un viitor mai bun și mai luminos și putem găsi o slujbă care să ne aducă respectul celorlalți. Am vrut să devin medic pentru a câștiga prestigiu și a avea succes, dar și pentru a câștiga bani ca să-i permit familiei mele să ducă o viață fericită, așa că am învățat și mai mult. În fiecare zi, mergeam la cursuri la timp și nu am lipsit niciodată de la ore. Ascultam cu atenție la ore și, după ce ajungeam acasă, îmi parcurgeam notițele iar și iar, și citeam și alte cărți și materiale. Eram ocupat cu studiul în fiecare zi și nu aveam aproape deloc timp să ies cu prietenii. Simțeam că nu ar trebui să irosesc nici măcar un singur minut. Notele mele au devenit din ce în ce mai bune și chiar le-au depășit pe cele ale prietenilor mei. Eram foarte fericit, crezând că atât timp cât munceam din greu, puteam obține tot ce îmi doream: să devin medic, să dobândesc statut, prestigiu și mari bogății. Așa că am plănuit să dau examenul de admitere la facultatea de medicină. Cu toate acestea, din cauza pandemiei, nu am putut merge la școală pentru a mă pregăti pentru examenul de admitere. M-am putut pregăti doar online, acasă. Rezultatele mele la testele online nu erau bune și m-am îngrijorat că, dacă lucrurile continuau așa, nu voi putea obține note bune și atunci nu voi putea obține o bursă. Din cauza situației financiare a familiei mele, nu ne puteam permite absolut deloc taxe de școlarizare atât de mari. Câteva luni mai târziu, am dat examenul de admitere. Deși l-am trecut, punctajul meu nu a fost suficient de mare pentru a primi o bursă. Mi s-a frânt inima, simțind că anul meu de muncă grea fusese în zadar. Dar nu am renunțat și am început să mă pregătesc pentru examenul de admitere de anul următor. Cu toate acestea, din cauza unui alt focar al pandemiei, m-am putut pregăti din nou doar online, acasă. M-am gândit că de data aceasta, indiferent ce s-ar întâmpla, trebuia să obțin bursa. Așa că am muncit și mai mult decât în primul an, studiind de la 6 dimineața până la 12 noaptea. Uneori îmi simțeam capul greu din cauza lipsei de somn, dar nu mă odihneam. Cu toate acestea, văzând că notele mele la mai multe teste online erau constant slabe, am început treptat să mă simt anxios, gândindu-mă: „Dacă nu-mi ating obiectivul, ce vor crede prietenii și vecinii mei despre mine? Dacă nu pot deveni medic, viitorul meu va fi sumbru. Am visat mereu să ies în evidență, să construiesc o casă mare și să-i permit familiei mele să ducă o viață fericită, însă toate aceste vise s-ar spulbera.” Aceste gânduri negative m-au făcut din ce în ce mai anxios, ceea ce a dus la deteriorarea treptată a stării mele mentale și, în cele din urmă, am ajuns să sufăr de o depresie ușoară. Când eram abătut, nu puteam dormi toată noaptea și nu aveam poftă de mâncare. Uneori, chiar plângeam toată noaptea. În acele trei luni, am suferit cumplit din cauza depresiei, dar nu știam cum să scap de ea. Văzusem o mulțime de videoclipuri motivaționale pe YouTube, dar starea mea nu se îmbunătățea deloc.

Trei luni mai târziu, am găsit pe YouTube imnuri de laudă pentru Domnul și videoclipuri despre rugăciune. După ce am ascultat acele imnuri și rugăciuni, inima mea s-a liniștit treptat. Am început să mă rog în fiecare dimineață și seară. După rugăciune, unele dintre gândurile negative din mintea mea dispăreau treptat, iar starea mea de spirit se lumina. Timp de aproximativ două luni, am citit Biblia și am ascultat imnuri în fiecare zi. Am citit cuvintele Domnului Isus: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă! Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și cu inima smerită, și astfel veți găsi odihnă pentru sufletele voastre! Căci jugul Meu este bun, iar povara Mea este ușoară” (Matei 11:28-30). Aceste cuvinte mi-au adus o mare mângâiere. Am simțit că Domnul Isus era chiar lângă mine, ajutându-mă să scap de durere; presiunea din inima mea s-a diminuat mult și am ajuns să cred în Domnul. Trei luni au trecut cât ai clipi și am dat examenul de admitere pentru a doua oară. Notele mele încă nu erau suficient de mari pentru a mă califica pentru bursă, dar de data aceasta, nu am mai simțit atâta durere ca înainte. Câteva zile mai târziu, am aflat că o prietenă se pregătea pentru examenul IELTS și plănuia să studieze în Australia. Mi-am dat seama că a deveni medic nu era singura mea opțiune și că puteam, de asemenea, să merg în Australia să studiez și să-mi creez o viață mai bună. Așa că am început să mă pregătesc pentru examenul IELTS.

În timp ce mă pregăteam pentru examen, am citit un pasaj pe Facebook: „Din momentul în care vii plângând pe această lume, începi să îți îndeplinești responsabilitățile. De dragul planului lui Dumnezeu și al predestinării Lui, îți joci rolul și îți începi călătoria vieții. Oricare ar putea fi trecutul tău și oricare ar putea fi drumul care te așteaptă, în orice caz, nimeni nu poate scăpa de orchestrările și rânduielile Cerului și nimeni nu-și poate controla propria soartă, deoarece doar Cel care e suveran peste toate lucrurile este capabil de o asemenea lucrare” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu este sursa vieții omului”). Aceste cuvinte mi s-au părut atât de adevărate! Tot ce ține de noi este în mâinile lui Dumnezeu. Destinul nostru este, de asemenea, sub suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu; nu ne putem controla propriul destin. M-am gândit la propriile experiențe: nu cunoșteam suveranitatea lui Dumnezeu și credeam că mă pot îmbogăți prin propriile eforturi și pot duce o viață fericită. Dar, oricât de mult am încercat și am plănuit, în cele din urmă am eșuat și chiar am intrat în depresie. După ce am citit acest pasaj, am înțeles că familia în care m-am născut, mediul în care am crescut și cum va fi viitorul meu – toate fuseseră rânduite de Dumnezeu și că, oricât de mult aș fi încercat, nu-mi puteam schimba destinul. După un timp, o soră m-a invitat să particip la o adunare online. Cu toate acestea, a doua zi, trebuia să dau examenul IELTS și eram puțin îngrijorat de cum mă voi descurca. Dacă rezultatul meu la examen nu era bun, nu aș fi putut să-mi realizez visul de a merge în Australia, iar viitorul meu ar fi fost sumbru. Aceasta putea fi ultima mea șansă și, dacă aș fi eșuat, aș fi devenit cel mai mare ratat dintre prietenii mei, iar părinții și prietenii mei cu siguranță ar fi crezut și ei că sunt groaznic. Tocmai când mă gândeam la asta, am văzut că subiectul predicii de la adunare era „Duc o viață tristă – ce ar trebui să fac?” Am fost imediat atras de el. Un frate a împărtășit câteva pasaje: „Pentru că oamenii nu cunosc orchestrările lui Dumnezeu și suveranitatea lui Dumnezeu, ei înfruntă întotdeauna soarta cu un spirit sfidător și cu o atitudine răzvrătită, și vor mereu să se elibereze de autoritatea și suveranitatea lui Dumnezeu și de lucrurile pe care le-a pregătit soarta, sperând în zadar să-și schimbe circumstanțele actuale și să-și modifice destinul. Dar ei nu pot reuși niciodată, sunt împiedicați la fiecare pas. Această luptă, care are loc adânc în sufletele lor, le provoacă durere, iar această durere li se întipărește în oase și, simultan, îi face să-și irosească viețile. Care este cauza acestei dureri? Este din cauza suveranității lui Dumnezeu sau din pricina faptului că au o soartă rea? Evident, niciuna din acestea nu este adevărată. La o analiză finală, este cauzată de cărările pe care apucă oamenii și de felurile în care ei aleg să-și trăiască viața” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul III”). „Satana folosește faima și câștigul pentru a controla gândurile oamenilor, făcându-i să se gândească doar la aceste două lucruri și determinându-i să se lupte pentru faimă și câștig, să sufere greutăți, să îndure umilirea și să poarte poveri grele pentru faimă și câștig, să sacrifice tot ceea ce au pentru faimă și câștig și să emită fiecare judecată sau decizie de dragul faimei și al câștigului. În acest fel, Satana le pune oamenilor lanțuri invizibile și, cu aceste lanțuri în jurul lor, ei nu au nici capacitatea și nici curajul să se elibereze. Fără să știe, ei poartă aceste lanțuri în timp ce se târăsc pas cu pas înainte, cu mare dificultate. De dragul acestei faime și a câștigului, omenirea se îndepărtează de Dumnezeu și Îl trădează și devine din ce în ce mai ticăloasă. În acest fel, o generație după alta este distrusă în mijlocul faimei și câștigului Satanei” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”). După ce fratele a terminat de citit, a avut părtășie: „Timp de mii de ani, Satana a folosit ateismul, materialismul și evoluționismul pentru a-i induce în eroare și a-i corupe pe oameni, determinându-i să nege existența lui Dumnezeu și să nege că Dumnezeu a creat cerul, pământul și toate lucrurile și, ca urmare, oamenii se distanțează de Dumnezeu și nu I se mai închină. Nu numai atât, dar Satana folosește, de asemenea, faima și câștigul pentru a-i corupe pe oameni, spunând lucruri precum: «Să te distingi și să aduci onoare străbunilor tăi» și «Destinul unui om se află în mâna lui». Influențați și îndoctrinați de aceste idei și opinii, ajungem să credem că numai având bani, faimă și câștig putem câștiga respectul celorlalți și putem duce o viață fericită. Prin urmare, mulți oameni se străduiesc și se luptă în fiecare zi pentru a duce o viață îmbelșugată. Lucrează peste program și ajung să se îmbolnăvească la o vârstă fragedă. Unii oameni, pentru a reuși în carieră, recurg la tot felul de trucuri și stratageme, folosindu-i și înșelându-i pe alții, călcându-i fără milă în picioare pentru a avansa. Chiar dacă reușesc, nu au pace în inimile lor și încă trăiesc în suferință. Există, de asemenea, mulți care depun eforturi mari, dar rămân incapabili să iasă în evidență. Ca urmare, sunt pesimiști și fără speranță, ajungând să simtă chiar o lehamite față de lume, iar unii aleg să-și pună capăt vieții. Toate acestea sunt cauzate de faptul că oamenii sunt chinuiți de Satana.” Părtășia fratelui m-a impresionat profund și mi-am amintit de greutățile prin care trecusem. Deoarece i-am văzut pe părinții mei muncind din greu de când eram mic, am vrut să devin medic prin studiu sârguincios pentru a obține statut și prestigiu, permițând astfel familiei mele să ducă o viață fericită. Pentru aceasta, am depus mult efort. Mai ales după ce m-am transferat la o școală cu predare în limba engleză, am învățat și mai mult. Nu mai ieșeam cu prietenii și mă gândeam la ce să învăț chiar și în timp ce făceam treburile casnice. De asemenea, studiam adesea până târziu în noapte. Pentru a mă remarca printre colegii mei, studiam între 12 și 15 ore pe zi. Dar, în cele din urmă, tot am eșuat. Am intrat și în depresie și am fost nevoit să îmi întrerup planurile pentru facultatea de medicină. Ori de câte ori mă gândeam că voi rămâne mult în urmă față de prietenii mei, inima mă durea și simțeam ca și cum un bolovan îmi apăsa pe piept. Simțeam că viitorul meu era complet întunecat și adesea nu puteam dormi toată noaptea, îngrijorat de ce avea să se aleagă de mine. Am început să mă gândesc: „De ce a ajuns viața mea într-o asemenea dificultate? Pentru ce anume mă străduiam atât de mult? Mi-am dorit o viață fericită, așa că de ce merge viața mea din ce în ce mai rău?” Dar acum am înțeles. Rădăcina suferinței mele era corupția Satanei. Devenisem complet un sclav al banilor, al faimei și al câștigului. Fără expunerea din cuvintele lui Dumnezeu, nu aș fi știut că Satana folosește banii, faima, câștigul și statutul pentru a-i corupe pe oameni. Statutul, faima și câștigul sunt cătușele invizibile pe care Satana le pune oamenilor, îngreunându-le foarte mult eliberarea. Pentru a câștiga reputație și statut, m-am dat cu totul pe mâna Satanei și am îndurat greutăți nesfârșite. Faptul că am putut înțelege aceste adevăruri și am avut această conștientizare – a fost dragostea și mântuirea lui Dumnezeu!

Apoi, fratele a trimis o altă întrebare: „Deci, cum putem scăpa de această suferință?” Apoi a trimis alte câteva pasaje: „Indiferent de diferențele de abilități, inteligență și voință, oamenii sunt cu toții egali în fața sorții, care nu face deosebire între cei măreți și cei mărunți, cei superiori și cei inferiori, cei elevați și cei umili. Ce ocupație își alege cineva, din ce își câștigă existența și câtă avere acumulează în viață nu sunt lucruri decise de părinții acelei persoane, de talentele sale, de eforturile sau de ambițiile sale, ci sunt predestinate de către Creator” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul III”). „Atunci când nu știu la ce se referă soarta sau nu înțeleg suveranitatea lui Dumnezeu, oamenii doar se chinuie și se poticnesc prin ceață urmându-și propria voință, iar acea călătorie este prea anevoioasă și provoacă prea multă suferință. Așadar, când oamenii își dau seama că Dumnezeu este suveran asupra sorții umane, cei deștepți aleg să cunoască și să accepte suveranitatea lui Dumnezeu și să spună adio zilelor dureroase de «a încerca să-și construiască o viață bună cu propriile mâini», mai degrabă decât să continue să se lupte cu soarta și să-și urmărească în felul lor așa-zisele scopuri în viață. Când o persoană este fără Dumnezeu, când nu-L poate vedea, când nu poate cunoaște cu adevărat și limpede suveranitatea lui Dumnezeu, fiecare zi este lipsită de sens, lipsită de valoare și nespus de dureroasă. Oriunde ar fi o persoană și orice slujbă ar avea, mijloacele sale de supraviețuire și țelurile pe care le urmărește nu-i aduc decât suferință nesfârșită și durere peste care îi este greu să treacă, care sunt experiențe la care nu poate suporta să privească în urmă. Numai acceptând suveranitatea Creatorului, supunându-se orchestrărilor și rânduielilor Lui și urmărind obținerea adevăratei vieți omenești, poate o persoană să se elibereze treptat de toată suferința și durerea și să scape treptat de toată deșertăciunea vieții omenești” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul III”). „Omul, până la urmă, este tot om, iar statutul și viața lui Dumnezeu nu pot fi înlocuite de niciun om. Omenirea nu are nevoie doar de o societate corectă în care fiecare este bine hrănit, egal și liber; omenirea are nevoie de mântuirea lui Dumnezeu și provizia Lui de viață acordată omului” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 2: Dumnezeu deține suveranitate asupra destinului întregii omeniri”). După ce a citit aceste pasaje, fratele a avut părtășie: „Dumnezeu deține suveranitatea peste destinul omenirii. Înainte de veacuri, Dumnezeu a predeterminat în ce fel de familie ne vom naște, ce ocupație vom urma și câtă bogăție vom poseda. Ca ființe create, nu ar trebui să ne luptăm împotriva destinului și ar trebui să ne supunem orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu și să acceptăm tot ce a pregătit Creatorul pentru noi. Numai atunci inimile noastre pot cunoaște pacea și bucuria și numai atunci putem trăi fără griji și în tihnă.” După ce fratele a terminat părtășia, m-am gândit la cât de multă muncă și efort depusesem pentru a-mi atinge obiectivul de a deveni medic. Dar acest lucru s-a încheiat în cele din urmă cu un eșec și nu am înțeles de ce mi se întâmplaseră toate acestea. Oare pentru că m-am născut ghinionist sau pur și simplu nu muncisem suficient de mult? Acum am înțeles că motivul pentru care am suferit atât de mult a fost pentru că nu cunoșteam suveranitatea lui Dumnezeu. Dumnezeu deține suveranitatea peste soarta omului, iar lucruri precum tipul de familie în care m-aș naște, ocupația pe care aș urma-o, câtă bogăție voi avea în viața mea și la ce vârstă voi muri au fost toate predestinate de Dumnezeu. Dacă voiam să scap de anxietate și de suferință, trebuia să accept suveranitatea lui Dumnezeu și să mă supun situațiilor pe care El le rânduia. La fel ca în cazul examenului IELTS care urma, eram dispus să accept și să mă supun, indiferent de rezultat. După ce s-a încheiat adunarea, m-am rugat lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule, Îți mulțumesc atât de mult că m-ai lăsat să particip la această adunare. Abia astăzi mi-am dat seama că toată durerea și greutățile oamenilor sunt cauzate de Satana. Satana a folosit statutul, faima și câștigul pentru a mă induce în eroare și a mă corupe, făcându-mă neștiutor față de suveranitatea Ta. Din această cauză, am vrut să-mi iau destinul în propriile mâini și astfel am trăit în întuneric. Îți mulțumesc că m-ai luminat și mi-ai permis să deslușesc uneltirile Satanei. Indiferent de rezultatul examenului de mâine, îl voi accepta cu bucurie.” A doua zi, când am dat examenul, inima mea era foarte calmă. După ce am terminat examenul fără probleme, m-am dus acasă. Mai târziu, am aflat că am trecut examenul și am fost atât de fericit! În zilele care au urmat, în timp ce mă pregăteam să plec în Australia, am participat și la adunările Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic. În acea perioadă, am citit multe dintre cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Am ajuns să înțeleg cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu de mântuire a omenirii, taina numelor lui Dumnezeu, taina întrupării, adevărata poveste a Bibliei, lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și multe altele. Am acceptat din inimă că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus întors.

După un timp, am început să le predic Evanghelia părinților și fraților mei și toți au acceptat noua lucrare a lui Dumnezeu. Văzând izbucnirea războiului dintre Rusia și Ucraina și dezastrele frecvente care au loc peste tot, mi-am dat seama că lucrarea lui Dumnezeu se apropie de sfârșit. Dar mulți oameni încă nu au acceptat mântuirea lui Dumnezeu și mi-am dat seama că predicarea Evangheliei acum este incredibil de importantă. Dacă mergeam în Australia, aș fi avut timp limitat să-mi fac datoria. Dar această oportunitate de a merge în Australia fusese atât de greu de obținut și, dacă nu aș fi mers, toate eforturile mele anterioare ar fi fost irosite. Cum ar mai fi fost atunci viitorul meu? Nu voiam să ratez această ocazie bună. Familia mea, vecinii și prietenii știau cu toții că eram pe punctul de a pleca în Australia, așa că, dacă nu aș fi plecat, ce ar fi crezut despre mine? Mai important, voiam să câștig mai mulți bani și să duc o viață îmbelșugată și, dacă nu aș fi mers la studii, nu aș fi putut să-mi îndeplinesc dorința. Pe de o parte erau studiile mele, iar pe de altă parte era datoria mea. Simțeam o mare frământare în legătură cu ce alegere să fac.

Într-o zi, am văzut un film pe site-ul Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic, numit Dragostea unei mame. Au fost câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu în el care m-au atins în mod deosebit. Dumnezeu Atotputernic spune: „Cunoașterea umană nu conține doar propoziții de bază și doctrine simple, ci și unele gânduri și păreri, precum și absurditate umană, prejudicii și otrăvuri satanice. Unele cunoștințe pot chiar să îi inducă în eroare și să îi corupă pe oameni – aceasta este otrava și tumoarea Satanei și, odată ce un om acceptă aceste cunoștințe și le înțelege, otrava Satanei se va transforma într-o tumoare în inima sa. Această tumoare se va răspândi în întregul său corp, având ca urmare inevitabilă moartea, dacă el nu este tratat de cuvintele lui Dumnezeu și vindecat de adevăr. Astfel, cu cât dobândesc oamenii mai multă cunoaștere, cu cât înțeleg mai mult, cu atât este mai puțin probabil ca ei să creadă în existența lui Dumnezeu. În schimb, chiar Îi vor tăgădui existența și I se vor împotrivi, întrucât cunoașterea este ceva ce ei pot vedea și atinge și are, în cea mai mare parte, legătură cu lucruri din viețile lor. Oamenii pot să studieze și să dobândească multă cunoaștere la școală, dar nu văd sursa cunoașterii și legătura ei cu lumea spirituală. Cea mai mare parte a cunoașterii pe care o dobândesc și o înțeleg oamenii contrazice adevărul cuvintelor lui Dumnezeu, în special materialismul filosofic și evoluția, care aparțin ereziilor și aberațiilor ateismului. Fără îndoială, sunt multe aberații care I se împotrivesc lui Dumnezeu. […] În orice caz, aceste aspecte intelectuale le vor crea oamenilor impresia greșită și-i vor face să se îndepărteze de Dumnezeu. Nu contează dacă voi credeți sau nu acest lucru sau dacă îl puteți accepta azi – va veni ziua când veți recunoaște acest lucru. Înțelegeți cu adevărat cum îi poate îndruma cunoașterea pe oameni spre distrugere, spre iad?” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Calea de practică spre schimbarea firii unei persoane”). „Ce este oare această cunoaștere – puteți să-Mi spuneți? Nu reprezintă regulile și filosofiile de viață pe care Satana i le insuflă omului, cum ar fi «Iubește partidul, iubește țara și iubește-ți religia» și «Un om înțelept se supune circumstanțelor»? Nu sunt «aspirațiile înalte» ale vieții insuflate în om de către Satana, cum ar fi că ideile oamenilor de seamă, integritatea celor faimoși sau spiritul curajos al figurilor eroice, sau cavaleria și bunătatea protagoniștilor și a spadasinilor din romanele de arte marțiale? Aceste idei influențează o generație după alta, iar oamenii din fiecare generație sunt făcuți să accepte aceste idei. Ei se luptă constant în căutarea «aspirațiilor înalte» pentru care chiar își vor sacrifica viața. Acesta este mijlocul și aceasta e abordarea prin care Satana folosește cunoștințele pentru a corupe oamenii. Deci, după ce Satana îi conduce pe oameni pe această cale, sunt ei capabili să se supună lui Dumnezeu și să I se închine? Și sunt ei capabili să accepte cuvintele lui Dumnezeu și să urmărească adevărul? Categoric nu – pentru că au fost duși pe căi greșite de Satana” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”). După ce am citit aceste pasaje din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles cum folosește Satana cunoașterea pentru a-i corupe pe oameni. La fel ca în acest film, mama protagonistei nu a putut găsi un loc de muncă bun pentru că nu avea studii superioare și nu avea nicio oportunitate de promovare în compania ei. Așa că a sperat să intre copilul ei la o universitate bună, astfel încât acesta să poată găsi un loc de muncă bun, să fie promovat într-o funcție superioară și să obțină faimă și câștig. Satana folosește cunoașterea pentru a-i corupe pe oameni, făcându-i să creadă că numai cu cunoștințe și diplome pot avea un viitor bun și că a avea cunoștințe înseamnă că o persoană poate avea totul. Ei nu cred că Dumnezeu a creat totul și nu cred în suveranitatea lui Dumnezeu. Astfel de gânduri sunt ostile față de Dumnezeu. Satana folosește, de asemenea, cunoașterea și știința pentru a le insufla oamenilor tot felul de otrăvuri satanice și, cu cât oamenii dobândesc mai multe cunoștințe, cu atât devin mai corupți și mai aroganți. Cu cât oamenii sunt mai educați, cu atât mai mult urmăresc statutul și renumele și tânjesc după o viață de lux. Se luptă unii cu alții pentru faimă și câștig, recurgând chiar la orice mijloace necesare. Dacă aceste dorințe nu sunt îndeplinite, devin abătuți, iar unii chiar suferă până la punctul de a alege sinuciderea. Cu cât oamenii urmăresc mai mult cunoașterea, cu atât se îndepărtează mai mult de Dumnezeu. Eram printre cei otrăviți de Satana. De când eram mic, am vrut să-mi schimb destinul prin propriile eforturi și prin acumularea de cunoștințe. Am muncit foarte mult pentru asta și am suferit enorm. În cele din urmă am intrat în depresie, iar viața mi s-a înrăutățit și mai mult. Acum am înțeles că Satana a folosit cunoașterea pentru a mă atrage pe o cale fără întoarcere. Dacă aș fi continuat pe această cale, cu siguranță aș fi devenit din ce în ce mai profund corupt de Satana, ajungând în cele din urmă în iad cu el. Destinul unei persoane este în mâinile lui Dumnezeu, totuși am vrut mereu să-mi schimb destinul prin cunoaștere. Nu mergeam eu împotriva planului lui Dumnezeu? Gândindu-mă la asta, ar putea cunoașterea să-mi schimbe cu adevărat destinul? Aș putea câștiga cu adevărat bani și reputație prin cunoaștere? Ar putea acest lucru să le ofere părinților și familiei mele o viață fericită? Unii oameni sunt foarte instruiți și au calificări academice înalte, dar nu reușesc să-și găsească slujba ideală sau să câștige mulți bani. Pe de altă parte, alții care nu sunt educați sau nu au multe cunoștințe ajung să aibă averi mari. De aici, putem vedea că soarta unei persoane a fost de mult predestinată de Dumnezeu. Nu are nicio legătură cu cât de multe cunoștințe are. Am meditat la aceste întrebări în timp ce mă uitam la film.

Ulterior, am citit câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu și am găsit răspunsurile în ele. Dumnezeu Atotputernic spune: „Atunci când oamenii Îl cunosc cu adevărat pe Dumnezeu, înțeleg adevărul și îl dobândesc, viziunea lor asupra lumii și perspectiva asupra vieții trec printr-o adevărată schimbare, în urma căreia are loc o schimbare reală și în viața-fire a lor. Când oamenii au obiectivele corecte în viață, sunt capabili să urmărească adevărul și se poartă conform adevărului, când se supun în totalitate lui Dumnezeu și trăiesc după cuvintele Lui, când se simt împăcați și înseninați în adâncul inimilor lor și acestea sunt eliberate de întuneric și când pot trăi complet liberi și eliberați în prezența lui Dumnezeu, abia atunci obțin o viață omenească autentică și doar oamenii de acest fel sunt cei care dețin adevărul și umanitatea. În plus, toate adevărurile pe care le-ai înțeles și le-ai dobândit au venit din cuvintele lui Dumnezeu și de la Dumnezeu Însuși. Doar atunci când obții aprobarea Preaînaltului Dumnezeu – Creatorul – și El va spune că ești o ființă creată care corespunde standardului și că trăiești o asemănare umană, viața ta va fi cea mai plină de sens” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să cunoști natura omului”). „Concentrați-vă doar asupra muncii din greu pentru a urmări adevărul și veți putea să vă rezolvați toate problemele. Când veți putea să vă rezolvați problemele, veți fi făcut progrese și veți fi crescut. Când oamenii experimentează până în ziua în care perspectiva lor asupra vieții, înțelesul și baza existenței lor s-au schimbat în întregime, adică ei au fost transformați în totalitate și au devenit altcineva, nu este incredibil acest lucru? Aceasta este o mare schimbare, o schimbare zguduitoare. Ajungi la un punct în care nu contează pentru tine dacă ai faimă, statut, bogăție, plăceri sau putere și slavă lumească – poți renunța la toate cu ușurință. Doar atunci se poate considera că ai asemănarea unei ființe umane. Cei care vor fi în cele din urmă făcuți compleți de Dumnezeu sunt un grup ca acesta; ei trăiesc pentru adevăr, pentru Dumnezeu și pentru ceea ce este drept. Aceasta este asemănarea unei adevărate ființe umane” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Înainte, credeam că numai prin dobândirea de cunoștințe și câștigarea mai multor bani aș putea avea un viitor bun, dar, în realitate, aceste lucruri sunt toate deșarte. Cunoașterea nu-mi poate schimba destinul. Chiar dacă aș fi dobândit cunoștințe și aș fi câștigat bani, acest lucru nu ar fi putut aduce pace în inima mea. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că nu-mi poate schimba destinul cunoașterea și că numai urmărind adevărul și trăind după cuvintele lui Dumnezeu, un om poate primi aprobarea lui Dumnezeu și poate avea un destin bun. A crede în Dumnezeu și a urmări adevărul este singura modalitate de a trăi o viață cu valoare și sens. În această lume, mulți oameni concurează unii cu alții pentru a face bani și a obține mai multă plăcere materială, făcând tot felul de lucruri rele. Acești oameni îi folosesc și îi înșală pe alții pentru a atinge succesul în carieră, dar se luptă și se simt neliniștiți în interior. A trăi așa este atât de dureros! Numai crezând în Dumnezeu, mâncând și bând cuvintele Sale, renunțând la aceste filozofii satanice și trăind după cuvintele lui Dumnezeu, o persoană poate evita să fie chinuită de Satana și poate trăi o viață plină de sens. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au deschis inima. Mi-am dat seama că oamenii pot trăi fără bogăție, reputație sau statut, dar fără protecția și îndrumarea lui Dumnezeu, este greu de supraviețuit. Acum, mănânc și beau cuvintele lui Dumnezeu și îmi fac datoria în fiecare zi și, deși nu am câștigat renumele sau statutul prețuit de lume, citind cuvintele lui Dumnezeu, învăț treptat să manifest o umanitate normală, ajungând să-mi cunosc corupția și natura satanică și practicând să privesc totul prin prisma adevărului. Aceasta este o viață cu adevărat plină de sens! Dacă aș merge să studiez în Australia, chiar dacă aș câștiga bogăție, reputație și succes, nu aș câștiga adevărul și viața. Atunci, nu îmi voi fi trăit viața în zadar? A trebuit să-mi schimb perspectiva asupra vieții. Nu aveam să mai urmăresc bogățiile, statutul sau prestigiul lumesc și, în schimb, aveam să mă străduiesc să-mi îndeplinesc datoria și să urmăresc adevărul. Numai trăind în acest fel viața are valoare și sens.

Într-o zi, în timpul unei adunări, frații și surorile au citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu care mi-a atins cu adevărat inima. Dumnezeu Atotputernic spune: „Ești conștient de povara de pe umerii tăi, de însărcinarea și de responsabilitatea ta? Unde-ți este simțul misiunii istorice? Cum vei sluji, în mod corespunzător, ca un stăpân al epocii următoare? Ai un puternic simț al faptului de a fi stăpân? Cum ar trebui explicat stăpânul tuturor lucrurilor? Este cu adevărat stăpânul tuturor ființelor vii și al tuturor lucrurilor fizice din lume? Ce planuri ai pentru progresul următoarei etape a lucrării? Câți oameni așteaptă să îi păstorești? E sarcina ta una grea? Ei sunt săraci, vrednici de milă, orbi și năuciți, tânguindu-se în întuneric – unde este calea? Cât de mult tânjesc ei ca lumina, precum o stea căzătoare, să coboare deodată și să împrăștie forțele întunericului care i-au asuprit pe oameni de atât de mulți ani? Ei speră cu nerăbdare și tânjesc la asta zi și noapte – cine poate ști complet acest lucru? Acești oameni care suferă profund rămân închiși într-o temniță a întunericului, fără speranță de eliberare, chiar și în ziua în care străfulgeră lumina; când vor înceta să mai plângă? Cumplită e nenorocirea acestor spirite fragile cărora nu le-a fost niciodată hărăzit să se odihnească, și au fost ținute vreme îndelungată în această stare prin legături nemiloase și o istorie încremenită. Și cine a auzit sunetul tânguirii lor? Cine a văzut starea lor nefericită? Te-ai gândit vreodată cât de îndurerată și de îngrijorată este inima lui Dumnezeu? Cum poate El suporta să vadă omenirea nevinovată, pe care a creat-o cu mâinile Sale, suferind astfel de chinuri? La urma urmei, ființele umane sunt victimele care au fost otrăvite. Și, cu toate că omul a supraviețuit până în ziua de azi, cine ar fi știut că de multă vreme e otrăvit de cel rău? Ai uitat că ești una dintre victime? Din dragostea ta pentru Dumnezeu, nu ești dornic să te străduiești să-i salvezi pe toți acești supraviețuitori? Nu ești dispus să-ți dedici toată puterea ca să-L răsplătești pe Dumnezeu, care iubește omenirea ca pe trupul și sângele Său? Cum anume ai înțelege faptul de a fi folosit de Dumnezeu ca să-ți trăiești viața extraordinară? Ai cu adevărat hotărârea și credința de a trăi viața plină de sens a unei persoane pioase, care Îl slujește pe Dumnezeu?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum ar trebui să te îngrijești de viitoarea ta misiune?”). După ce am citit acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu, m-am simțit rușinat. Există încă mulți oameni în țara mea, Nepal, care nu au primit mântuirea lui Dumnezeu. Ei trăiesc sub controlul Satanei într-o suferință extremă, incapabili să vadă vreo speranță. În zilele de pe urmă, Dumnezeu S-a întrupat pentru a mântui omenirea, iar Dumnezeu speră că oamenii Îi pot auzi glasul și se pot întoarce de partea Creatorului pentru a primi mântuirea Sa. Dumnezeu m-a binecuvântat aducându-mă din întuneric la lumină, permițându-mi să-I aud glasul și, astfel, aveam responsabilitatea de a predica Evanghelia lui Dumnezeu mai multor oameni. Dacă aș fi mers să studiez în Australia, presiunea academică de acolo ar fi fost mare și era îndoielnic dacă aș mai fi putut să particip la adunări și să-mi fac datoria. Ar trebui să ratez această șansă de a câștiga adevărul și de a fi mântuit doar pentru a urmări un viitor lumesc? Mai mult, marile catastrofe au început deja și războaiele mondiale ar putea izbucni în orice moment, totuși mulți oameni încă nu știu despre noua lucrare a lui Dumnezeu. Dacă m-aș fi îngrijorat doar de propriul meu viitor, aș fi fost complet lipsit de conștiință! Gândindu-mă la asta, am decis să renunț la oportunitatea de a studia în Australia și, în schimb, să urmăresc adevărul și să-mi fac datoria cum se cuvine.

Îmi fac datoria în biserică de doi ani și, în cursul datoriei mele, am ajuns să înțeleg multe adevăruri pe care nu le pricepeam înainte. În fiecare zi, mănânc și beau cuvintele lui Dumnezeu și îmi fac datoria și duc o viață foarte împlinită. Am experimentat faptul că a putea îndeplini datoria unei ființe create este singura modalitate de a trăi o viață plină de sens. Slavă lui Dumnezeu Atotputernic!