de Xiaojie, Australia

Timp de mai mult de un an, Dumnezeu a avut părtășie despre adevărurile discernerii liderilor falși. La întruniri, aveam adesea părtășie despre propria înțelegere și cunoaștere, dar, în viața reală, nu puteam discerne liderii falși. Când vedeam cea mai mică manisfestare a unui lider de a nu face lucrare pratică, îl etichetam și-l condamnam orbește drept un lider fals. Drept urmare, nu numai că n-am apărat lucrarea casei lui Dumnezeu, dar aproape că am creat o perturbare a lucrării. Prin ceea ce au dezvăluit faptele, am învățat câteva lecții din eșecurile mele, care mi-au oferit un anumit discernământ asupra liderilor falși.

Mă ocupam cu chestiunile administrative din cadrul bisericii. Eram responsabil de administrarea anumitor articole și unelte de la biserică. Pe parcursul datoriei mele, am descoperit că frații și surorile nu tratau cum trebuie uneltele. Asta făcea administrarea dificilă. Am mers la conducătoare, sora Li, și i-am raportat problema. I-am amintit și că putea aduce în discuție problemele cu ceilalți, având părtășie despre ele la întruniri. Odată ce a înțeles, a fost de acord. După aceea, am așteptat ca sora Li să vină la întrunire, dar, după ce am așteptat mult timp, n-am văzut-o deloc la întruniri, iar ea n-a mai verificat situația, așa că am început să-mi pironesc privirea pe conducătoare. M-am gândit: „A trecut destul de mult timp. De ce nu a verificat această lucrare? I-am spus despre această problemă de mai multe ori, dar n-a fost rezolvată. Dumnezeu a avut părtășie despre aspectele adevărului despre discernerea liderilor falși. Dacă nu verifici și nu rezolvi probleme, ești un lider fals și trebuie să le raportez această problemă superiorilor tăi. Astfel, liderii superiori vor crede că am simțul dreptății. Ba chiar s-ar putea să mă admire!” Pe atunci, doar m-am gândit la asta. Ulterior, contractul de închiriere pentru depozitul unde țineam cărțile conținând cuvântul lui Dumnezeu urma să expire peste o lună, așa că trebuia să mutăm cărțile în altă parte. Întrucât erau atât de multe cărți și fiecare cutie era grea, mi-a fost dificil să le mut singur și mi-a luat mult timp. Eram puțin îngrijorat, așa că am întrebat conducătoarea dacă putea găsi câțiva oameni să mă ajute. Aceasta spunea mereu că era în căutare de oameni, dar o lungă perioadă de timp, nu a venit nimeni. În cele din urmă, au venit doi frați, m-au ajutat cu un transport și apoi au plecat grăbiți. Situația m-a frustrat foarte mult. M-am gândit: „De ce n-a putut conducătoarea să găsească mai mulți oameni? De ce nu verifică această lucrare? De ce nu vine aici să vadă cât de mult am de muncă?” Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mă înfuriam mai tare și nu am mai vrut să-i raportez problemele liderului, întrucât părea lipsit de sens. În perioada aceea, nu am vrut să văd conducătoarea și n-am mai vrut să vorbesc cu ea când o vedeam. M-am gândit: „Dacă nu vrei să-mi găsești oameni, nu te deranja. O să termin singur. În orice caz, țin minte tot ce faci. Când va veni vremea, le voi raporta asta superiorilor tăi.” M-am gândit la alt pasaj din cuvântul lui Dumnezeu despre discernerea liderilor falși. „Falșii lideri ignoră și problemele care apar în lucrarea bisericii. Nu se duc niciodată la fața locului ca să afle mai multe despre ele, să le monitorizeze sau să dea piept cu ceea ce se întâmplă cu adevărat, pentru a putea identifica neregulile și rezolva imediat problemele și pentru a eradica abaterile și neglijențele apărute în timpul lucrării. În ceea ce privește dificultățile din lucrarea bisericii, pentru a isprăvi cu ele, falșii lideri doar recită câteva doctrine sau repetă papagalicește câteva expresii” („Identificarea liderilor falși”). M-am gândit: „Comportamentul conducătoarei mele este așa cum îl descrie cuvântul lui Dumnezeu. Dacă nu vrea să cerceteze sau să rezolve problemele din lucrarea mea, oare nu e un lider fals?” Atunci m-am gândit și la asta. Am văzut problema și nu am comunicat cu ea, nici nu le-am cerut celor care înțelegeau adevărul să verifice, așa că nu mă puteam pripi s-o numesc lider fals. M-am gândit: „Ce-ar fi ca, mai întâi, să caut mai mult principiile adevărului în acest domeniu și să discut chestiunea cu câțiva frați și surori care înțeleg adevărul, înainte să trag o concluzie?” Dar comportamentul ei era exact așa cum îl descria cuvântul lui Dumnezeu, deci ce mai era de spus? Nu eram sigur că perspectiva mea era corectă și nu voiam s-o acuz pe nedrept, așa că mă chinuiam, neștiind ce să fac. Mintea îmi era plină de imagini ale conducătoarei care nu-mi rezolva problema. Pur și simplu, n-am mai căutat adevărul, n-am ținut cont de contextul cuvântului lui Dumnezeu și l-am înțeles greșit. Am folosit un singur rând, un singur comportament, drept scuză s-o acuz pe sora Li și am crezut că era un lider fals.

După aceea, le-am auzit pe surorile care făceau alte lucrări administrative spunând că sora Li nu le-a verificat foarte mult lucrarea și că, uneori, lucrarea era întârziată. Când am auzit asta, am fost și mai sigur: „Sora Li nu face lucrare practică și nu verifică sau cercetează lucrarea, deci nu o dezvăluie asta drept un lider fals? Recent, la adunări, am avut părtășie despre dicernerea liderilor falși. Nu-mi vine să cred că am găsit unul. Trebuie să am un simț al dreptății, să sprijin lucrarea casei lui Dumnezeu și să expun liderul fals.” Dar când am vrut să le raportez aceste probleme superiorilor surorii Li, m-am simțit neliniștit. Tot nu discutasem aceste probleme cu ea și nu căutasem sau discutasem chestiunea cu cei care înțelegeau adevărul, deci nu era un lucru prea orbesc și arbitrar? Însă atunci am auzit că superiorii surorii Li veniseră să-i vorbească și, de asemenea, au întrebat toți liderii de echipă despre randamentul pe care îl avea în datoria ei. Când am auzit asta, n-am putut să mă liniștesc. Pe neașteptate, superiorii ei știau deja că era o problemă cu sora Li, deci era aproape sigur că ea era un lider fals. M-am gândit: „Trebuie să raportez imediat problemele surorii Li superiorilor ei. Nu trebuie să mai caut. Altfel, după ce superiorii surorii Li își termină ancheta și o demit și discută despre cine a avut discernământ asupra ei, cine a descoperit problemele cu ea și cine a avut un simț al dreptății și a denunțat-o, nu-mi vor menționa numele și, atunci, cum aș putea arăta că am avut discernământ? Nu mai pot aștepta.” Nerăbdător, am stabilit o întâlnire cu superiorul surorii Li, fratele Zhou, și i-am raportat acestuia problemele ei. Am spus: „Sora Li, ca lider, nu-mi verifică lucrarea și nu află despre problemele pe care le-am avut în lucrare. De fiecare dată când îi spun despre o problemă, nu o rezolvă.” I-am arătat și un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu despre discernerea liderilor falși. Am spus că felul în care se comportă liderii falși, dezvăluit în cuvântul lui Dumnezeu, era același cu al ei și că eu credeam că era o conducătoare falsă. Când am terminat, el a spus: „Am cercetat deja chestiunea și sora Li chiar are niște probleme. Există o parte a lucrării pe care n-a verificat-o cum trebuie, iar ea își face de mântuială datoria. Trebuie să fie emondată, tratată și ajutată să reflecteze asupra ei și să învețe lecții. Dar am aflat că, în ultimele luni, sora Li a supravegheat mai ales lucrarea de udare, întrucât mulți nou-veniți s-au alăturat de curând bisericii. Unii pastori religioși au provocat tulburări grave. Nou-veniții aveau nevoie urgent de udare, ca să poată prinde rădăcini pe adevărata cale. Aceasta este cea mai importantă și esențială lucrare în momentul de față. Sora Li și-a concentrat toată energia în această lucrare. Lucrarea administrativă nu e atât de urgentă. Atât timp cât nu încurcă lucrurile, deocamdată, nu e o problemă mare dacă verifică lucrurile mai încet. Întrucât lucrarea a venit în același timp și nici nu avem suficient personal, trebuie să prioritizeze, așa că trebuie să suspende lucrarea administrativă pentru moment. Acesta este motivul pentru care sora Li nu ți-a verificat lucrarea la timp, dar a decis să practice astfel numai după ce a discutat cu partenerii ei. În plus, înainte, sora Li era responsabilă de o singură sarcină. Este un lider nou și îi este greu să răspundă de atât de multe sarcini. Sunt niște lucruri pe care nu le poate verifica, așa că are nevoie de ajutprul și comunicarea noastră.” În acel moment, fratele Zhou a trimis principiile care aveau legătură cu asta. Abia atunci am realizat că, uneori, lucrarea trebuie să fie prioritizată. Pentru moment, lucrarea de udare era prioritară. Puteau să facă alte lucrări doar atât timp cât lucrarea de udare nu era afectată. Dacă lucrarea de udare era afectată, n-ar fi însemnat asta sacrificarea lucrurilor importante pentru cele neimportante? Deși sora Li n-a verificat cum trebuie o parte a lucrării, ea prioritiza și nu eșua în a face lucrare practică. Însă eu n-am încercat deloc să înțeleg de ce nu-mi verifica lucrarea sau de ce nu rezolva problemele pe care le menționasem. În schimb, am dezvoltat o prejudecată împotriva ei, mi-am fixat privirea pe ea, am crezut că nu făcea lucrare practică și am caracterizat-o direct drept un lider fals. Oare nu eram prea arbitrar? Atunci, fratele Zhou m-a întrebat: „Dacă o demitem chiar acum pe sora Li, ar putea biserica să găsească un înlocuitor imediat? Ar putea lucrarea să continue?” M-am gândit la asta și am simțit că sora Li tot nu era potrivită să continue ca lider. După discuția cu fratele Zhou, m-am simțit foarte trist. La început, credeam că aveam simțul dreptății și chiar am găsit părți relevante din cuvântul lui Dumnezeu. Credeam că am denunțat-o pe sora Li după ce am căutat adevărul. S-a dovedit că n-am înțeles adevărul și am discernut greșit. Deci, unde era greșeala mea?

Pe măsură ce căutam, am citit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu. „Caracterizarea cuiva drept fals lider sau fals lucrător trebuie să se bazeze pe suficiente fapte. Nu trebuie să se bazeze pe unul sau două incidente sau fărădelegi, cu atât mai puțin poate fi folosită corupția temporară drept fundament pentru aceasta. Singurele standarde exacte folosite la caracterizarea cuiva sunt abilitatea sa de a face lucrare practică și de a folosi adevărul pentru a rezolva probleme, precum și dacă este o persoană corectă, dacă este cineva care iubește adevărul și poate asculta de Dumnezeu și dacă are lucrarea și luminarea Duhului Sfânt. O persoană poate fi caracterizată corect drept fals lider sau fals lucrător doar pe baza acestor factori. Aceștia sunt standardele și principiile pentru a evalua și a stabili dacă o persoană este un fals lider sau fals lucrător” („Identificarea liderilor falși”). Din cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles că, pentru a discerne un lider fals, trebuie să vedem mai ales dacă el poate să facă lucrare practică și să accepte adevărul. Nu era deloc așa cum îmi imaginasem, că liderilor li se cere să rezolve fiecare problemă din datoria mea și, dacă o fac, sunt lideri adevărați, dar dacă nu, sunt lideri falși care nu fac lucrare practică. Această perspectivă era falsă și nu era conform adevărului. Pentru a determina dacă un lider este fals, ceea ce contează cel mai mult este dacă poate supraveghea, înțelege și pătrunde prompt progresul și starea fiecărei sarcini din sfera responsabilității lui, dacă poate descoperi și cerceta prompt problemele, dificultățile și abaterile fraților și surorilor în îndatoririle lor și dacă lucrează cu ei ca să caute principiile adevărului pentru a rezolva aceste chestiuni. Pe baza acestor lucruri, putem judeca dacă un lider face lucrare practică. De asemenea, depinde dacă poate accepta adevărul și este persoana potrivită. Dacă liderii au chestiuni pe care nu le înțeleg, pot căuta răspunsuri la superiori. Când ceilalți au sugestii sau le evidențiază neajunsurile, ei trebuie să fie capabili să asculte, să caute adevărul și să reflecteze asupra lor. Când experiementează emondare, tratare, regrese și eșecuri, ei trebuie să învețe lecții și să se schimbe după aceea. Asta înseamnă că sunt oameni care acceptă adevărul. În plus, când un lider e răspunzător de mai multe sarcini, el nu trebuie să le facă singur pe toate. El are mai ales rolul de a verifica fiecare sarcină, ca lucrarea bisericii să continue normal. Un om care face asta e un lider calificat. Liderii falși, la exterior, par mereu ocupați, dar ei fac doar lucrare superficială și neimportantă. Ei nu fac niciodată lucrarea cea mai importantă la timp, aleargă orbește, sunt ocupați și sunt ineficienți. Întrucât nu înțeleg principiile adevărului, eu nu pot descoperi și nu pot vedea clar problemele din lucrarea lor și nu știu cum să planifice și să rânduiască lucrurile. Pot rosti numai slove și doctrine sau vorbe goale, care nu oferă căi de practică și nu rezolvă problemele pe care frații și surorile lor le întâmpină în îndatoririle lor. Nici nu caută adevărul când au necazuri, nu acceptă îndrumarea și ajutorul celorlalți și, în cele din urmă, multe sarcini nu decurg fără evenimente sau chiar stagnează. Aceasta este o neglijare gravă a datoriei și acesta este un lider fals. Din cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles că a discerne pe cineva drept lider fals necesită atenție la mai multe aspecte și o cercetare temeinică. Dacă ne uităm doar la comportamentul și corupția temporară a oamenilor sau nu luăm în seamă contextul, rațiunea și dacă se căiesc și se schimbă și dacă îi caracterizăm arbitrar, e foarte ușor să acuzăm oamenii pe nedrept. Toți au corupție și neajunsuri, dar, atât timp cât se cunosc, se căiesc și se schimbă, casa lui Dumnezeu le va oferi oportunități să practice. După ce am aplicat cuvântul și principiile lui Dumnezeu comportamentului surorii Li, am văzut că ea verificase cele mai importante sarcini și, atunci când avea probleme, discuta lucrurile cu ceilalți pentru a le rezolva. Per total, făcea, într-adevăr, o anumită lucrare practică și avea rezultate în datoria ei. Doar că lucrarea venise toată în același timp și ea nu găsise încă un echilibru, așa că unele lucruri au fost trecute cu vederea. Acesta era un neajuns în datoria ei, iar ea avea nevoie să i se amintească și să fie ajutată. Odată ce am realizat aceste lucruri, am văzut în sfârșit că nu am înțeles principiile adevărului și că nu puteam trata oamenii corect. Am văzut cum conducătoarea mea avea probleme, dar nu am comunicat, nu am ținut cont de toate aspectele și am caracterizat-o orbește drept un lider fals. Nu aveam deloc frică de Dumnezeu în inima mea.

După aceea, am văzut un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu. „Când cineva e ales să fie lider de către frați și surori sau e promovat de casa lui Dumnezeu să facă o anumită lucrare sau să îndeplinească o anumită datorie, acest lucru nu înseamnă că are un statut sau o identitate specială sau că adevărurile pe care le înțelege sunt mai profunde și mai numeroase decât cele ale altor oameni – cu atât mai puțin că această persoană este capabilă să se supună lui Dumnezeu și nu-L va trăda. Nici nu înseamnă că Îl cunoaște pe Dumnezeu și că e cineva care se teme de Dumnezeu. De fapt, ea nu a atins nimic din toate acestea; promovarea și cultivarea nu sunt decât promovare și cultivare în sensul cel mai direct și nu echivalează cu faptul că persoana respectivă a fost predestinată și validată de Dumnezeu. Promovarea și cultivarea sa înseamnă pur și simplu că a fost promovată și așteaptă cultivarea. Iar în ceea ce privește rezultatul final al acestei cultivări, depinde dacă această persoană urmărește adevărul și dacă este capabilă să aleagă calea urmăririi adevărului. Astfel, atunci când cineva din biserică este promovat și cultivat pentru a fi un lider, acesta este doar promovat și cultivat în sens direct; nu înseamnă că e deja un lider calificat sau unul competent, că e deja capabil să întreprindă lucrarea unui lider și poate face o muncă reală – nu așa stau lucrurile. Majoritatea oamenilor nu înțeleg clar aceste lucruri și îi admiră pe cei promovați, bazându-se pe închipuirile lor, dar aceasta este o greșeală. Indiferent cât de mulți ani au crezut, oare cei care sunt promovați chiar dețin realitatea adevărului? Nu neapărat. Sunt ei capabili să ducă la bun sfârșit rânduielile lucrării casei lui Dumnezeu? Nu neapărat. Au un simț al responsabilității? Sunt dotați cu angajament? Pot să se supună lui Dumnezeu? Când se confruntă cu o problemă, sunt ei capabili să caute adevărul? Toate acestea sunt necunoscute. Au acești oameni o inimă care se teme de Dumnezeu? Și cât de mare e frica lor de Dumnezeu? Sunt predispuși să-și urmeze propria voință atunci când fac lucruri? Sunt capabili să-L caute pe Dumnezeu? În timpul în care îndeplinesc lucrarea liderilor, vin în mod regulat și frecvent înaintea lui Dumnezeu pentru a căuta voia Lui? Sunt capabili să îndrume oamenii în intrarea în realitatea adevărului? Cu siguranță sunt incapabili de astfel de lucruri din prima. Nu au fost pregătiți și au prea puțină experiență, așa că sunt incapabili de aceste lucruri. De aceea, promovarea și cultivarea unui om nu înseamnă că acesta înțelege deja adevărul, nici nu spune că e deja capabil să își îndeplinească datoria în mod satisfăcător. Deci, care este scopul și semnificația promovării și cultivării cuiva? Este că o astfel de persoană, ca individ, e promovată pentru a fi instruită, pentru a fi udată și instruită în mod special, făcând-o capabilă să înțeleagă principiile adevărului și principiile săvârșirii diferitelor lucruri, ca și principiile, mijloacele și metodele de rezolvare a diferitelor probleme, precum și, atunci când întâlnesc diferite tipuri de medii și de oameni, cum să se descurce cu ele și să le soluționeze în conformitate cu voia lui Dumnezeu și într-un mod care protejează interesele casei lui Dumnezeu. Indică asta faptul că talentul promovat și cultivat de casa lui Dumnezeu e capabil, în mod adecvat, să își asume lucrarea și să își îndeplinească datoria în timpul perioadei de promovare și cultivare sau înainte de promovare și cultivare? Desigur că nu. Astfel, e inevitabil ca, în timpul perioadei de cultivare, acești oameni să experimenteze tratarea, emondarea, judecata și mustrarea, expunerea și chiar înlocuirea; acest lucru e normal și asta înseamnă să fie instruiți și cultivați” („Identificarea liderilor falși”). Din cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles că dacă cineva este ales drept lider sau lucrător, asta nu înseamnă că înțelege adevărul sau e pe deplin calificat pentru lucrare. Nu înseamnă nici că înțelege totul și poate face orice tip de lucrare perfect. Cei care sunt promovați au doar un anummit calibru și abilitate de lucru și pot accepta și urmări adevărul, așadar casa lui Dumnezeu le oferă șansa de a fi cultivați și instruiți. Descoperind și rezolvând problemele din lucrarea lor tot timpul, în cele din urmă, dobândesc o parte de adevărului și învață să acționeze principial. Dar, în această perioadă, liderii și lucrătorii sunt tot în stadiul de practică, așa că abaterile, deficiențele și neajunsurile din lucrarea lor sunt inevitabile, iar noi ar trebui să tratăm chestiunea corect. Când avem probleme sau dificultăți, ar trebui să căutăm, să avem părtășie și să rezolvăm lucrurile cu liderii. Numai în acest fel poate fi eficientă lucrarea. Dacă cerem prea mult de la lideri și lucrători, dacă îi forțăm să ne rezolve toate problemele sau dacă îi definim drept lideri falși când rezolvă probleme încet, a-i trata astfel pe lideri este neprincipial și nu este conform voii lui Dumnezeu. Prin cuvântul lui Dumnezeu, am văzut că felul în care tratam liderii nu era bazat pe principiile adevărului, ci, mai degrabă, pe propriile noțiuni și închipuiri. Cererile mele de la lideri erau prea mari și exigente. Când am văzut cum conducătoarea mea nu-mi verifica șa cum trebuie lucrarea și nu-mi rezolva repede problemele și dificultățile, am definit-o drept lider fals. Nu m-am uitat la contextul sau la progresul global al lucrării ei și n-am ținut cont că poate sau nu accepta adevărul și schimba lucrurile. Pur și simplu, am condamnat-o orbește drept lider fals, pe baza informațiilor unilaterale pe care le-am putut vedea. Acesta nu era simțul dreptății, era o tulburare și încălca principiile adevărului. Am văzut că n-am înțeles adevărul, nu i-am tratat principial pe lideri și pe lucrători și, mai grav, n-am avut deloc frică de Dumnezeu în inima mea. Când am văzut cea mai neînsemnată problemă la conducătoarea mea, am făcut din țânțar armăsar, am condamnat-o nepăsător și am sesizat fiecare chestiune. Nu am tratat-o pe baza naturii și esenței ei sau pe baza situației reale. M-am comportat la fel ca liderii falși și antihriștii care-i suprimă pe aleșii lui Dumnezeu. Când mă gândeam la asta, m-a cuprins deodată frica. Mi-am dat seama că natura problemei era gravă. Dacă fratele Zhou n-ar fi cunoscut situația, m-ar fi ascultat și-ar fi demis-o pe sora Li, lucrarea bisericii ar fi fost afectată, așa că oare aș fi făcut rău? Asta ar fi fost o fărădelege gravă! Dacă mi s-ar mai întâmpla una ca asta, nu m-aș putea baza pe imaginația mea pentru a-i evalua pe ceilalți. Trebuia să caut principiile adevărului mai mult, să tratez oamenii corect, conform cerințelor lui Dumnezeu și să facă lucrurile într-o manieră principială.

După aceea, sora Li a venit la mine și mi-a vorbit despre startea și problemele recente din lucrarea ei. A spus că voia să se schimbe, a aflat despre problemele și dificultățile din lucrarea mea și, împreună, am organizat documente ca să avem părtășie cu frații și surorile din fiecare echipă. Mi-am dat seama că nu era un om care să nu accepte adevărul. Deși existau omisiuni în lucrarea ei și domenii pe care nu le verifica, odată ce a știut că există o problemă, a putut rândui lucrurile repede. Am văzut că, de fapt, nu era un lider fals care nu făcea lucrare practică.

La început, am crezut că înțeleg întrucâtva chestiunea, că nu înțelegeam adevărul și nu puteam discerne liderii falși, ceea ce m-a făcut să greșesc în felul acesta. Dar, odată, la o adunare, i-am auzit pe frații și surorile mele spunând că uneori greșelile nu sunt doar o lipsă de discernământ sau înțelegere a adevărului. Trebuie să vedem și dacă greșelile sunt cauzate de o întinare datorată motivelor sau firilor corupte. Am citit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu care spune: „Nu-ți considera fărădelegile ca simplele greșeli ale unei persoane imature sau nechibzuite; nu folosi scuza că nu ai practicat adevărul deoarece slabul tău calibru a făcut imposibil acest lucru. Mai mult, nu privi fărădelegile pe care le-ai săvârșit ca pe faptele cuiva care n-a știut mai mult. Dacă te pricepi să te ierți pe tine și să te tratezi cu generozitate, atunci îți spun că ești un laș care nu va câștiga niciodată adevărul, iar fărădelegile tale te vor bântui fără încetare; te vor împiedica să îndeplinești cerințele adevărului și te vor face să rămâi de-a pururi un tovarăș credincios al Satanei” („Fărădelegile îl vor conduce pe om în iad” din Cuvântul Se arată în trup). După ce am citit cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles: atunci când se abat împrejurări, nu le putem lăsa, pur și simplu, să treacă. Trebuie să căutăm adevărul din ele și să ajungem să ne cunoaștem firile corupte. Numai atunci poate exista o schimbare și un progres adevărat în viața noastră. Dacă-ți tratezi mereu fărădelegile ca pe niște greșeli temporare, simți că nu contează, decizi să fii mai atent data viitoare și-ți ierți mereu propriile fărădelegi, atunci nu-ți vei înțelege niciodată problemele, nu vei câștiga niciodată adevărul și, în cele din urmă, cum fărădelegile tale sporesc și tu nu obții nicio schimbare, Dumnezeu te va detesta și te va alunga. Prin ceea ce a dezvăluit cuvântul lui Dumnezeu, am început să reflectez asupra lucrurilor precise la care mă gândeam când acest mediu s-a abătut asupra mea și asupra felului de întinare pe care am dezvăluit-o din cauza motivelor sau a firilor corupte. Reflectând, am aflat că atunci când am văzut problemele conducătoarei, de fapt n-am fost sigur că am văzut lucrurile corect și am vrut să citesc mai mult din cuvântul lui Dumnezeu. Însă când am auzit că sora Lu nu a verificat lucrarea celuilalt personal administrativ și că superiorii ei cercetau randamentul surorii Li, am crezut că sigur este un lider fals și că trebuia s-o denunț rapid superiorilor ei, ca frații și surorile să vadă că aveam simțul dreptății și discernământ. Așadar, fără să înțeleg principiile adevărului sau să continui să cercetez și fără să cunosc contextul sau motivele, am caracterizat-o orbește pe sora Li drept lider fals baza puținelor informații pe care le auzisem. Ba chiar am crezut că am văzut lucrurile clar și că nu ar trebui să existe probleme. Dar acum, mi-am dat seama că am fost prea nechibzuit și că intențiile mele au fost greșite. Am reflectat: „De ce mi-am denunțat conducătoarea fără să înțeleg principiile adevărului? Care este esența problemei?”

Am citit asta în cuvântul lui Dumnezeu: „Există mulți oameni care își urmează ideile, indiferent ce fac, și privesc lucrurile în termeni extrem de simpliști și nici nu caută adevărul. Există o absență totală a principiului și, în inimile lor, ei nu se gândesc cum să acționeze conform cerințelor lui Dumnezeu sau într-un mod care să-L mulțumească și nu știu decât să urmeze cu încăpățânare voia lor. Dumnezeu nu are niciun loc în inimile unor astfel de oameni. Unii oameni spun: «Mă rog la Dumnezeu doar atunci când întâmpin dificultăți, dar tot nu pare să aibă vreun efect; așa că, în general, când mi se întâmplă lucruri în prezent, nu mă rog la Dumnezeu, pentru că rugăciunea aceasta nu este de niciun folos.» Dumnezeu lipsește cu desăvârșire din inimile unor asemenea oameni. Ei nu caută adevărul, indiferent ce fac; își urmează doar propriile idei. Așadar, există principii în acțiunile lor? În mod cert, nu. Văd totul în termeni simpli. Chiar și când oamenii au părtășie cu ei despre principiile adevărului, ei nu sunt capabili să le accepte, deoarece acțiunile lor au fost mereu lipsite de principii, Dumnezeu nu are niciun loc în inimile lor și nu e nimeni în inimile lor în afară de ei înșiși. Ei simt că intențiile lor sunt bune, că nu fac rău, că acestea nu pot fi considerate ca fiind împotriva adevărului și cred că acționând după propriile intenții ar însemna să practice adevărul și că Îl ascultă pe Dumnezeu acționând așa. De fapt, ei nu caută cu adevărat și nu se roagă la Dumnezeu în privința acestui lucru, ci acționează din impuls, conform intențiilor lor pline de zel, ei nu își îndeplinesc datoria după cerința lui Dumnezeu, nu au o inimă ascultătoare față de El, sunt lipsiți de această dorință. Aceasta este cea mai mare greșeală din practica oamenilor. Dacă ai credință în Dumnezeu, dar totuși El nu Se află în inima ta, oare nu încerci să-L înșeli? Și ce efect poate să aibă o astfel de credință în Dumnezeu? Pur și simplu, ce poți câștiga? Și care este rostul unei asemenea credințe în Dumnezeu?” („Căutarea voii lui Dumnezeu este de dragul practicării adevărului” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Prin ceea ce a dezvăluit cuvântul lui Dumnezeu, am văzut că atunci când se întâmpla ceva, rareori căutam adevăril și practicam conform principiilor acestuia. În schimb, consideram că propriile gânduri erau adevărul și-mi urmam ideile proprii. În inima mea, nu aveam nici un loc pentru Dumnezeu și nici frică de Dumnezeu. Cei care se tem de Dumnezeu, când se întâmplă ceva, mai întâi caută principiile adevărului și ceea ce spune cuvântul lui Dumnezeu despre aceste chestiuni și apoi văd oamenii și lucrurile pe baza cuvântului lui Dumnezeu și a adevărului. În lipsa mea de discernământ asupra liderilor falși, ar fi trebuit să caut adevărul, să înțeleg clar ce sunt liderii falși, manifestările lor, cum să identifici liderii falși și alte astfel de principii ale adevărului. Dar eu n-am făcut asta. Am judecat arbitrar pe baza propriilor gânduri și închipuiri. Am crezut că, dacă nu-mi verifica lucrarea și nu-mi rezolva problemele, era un lider fals. Deși am citit cuvântul lui Dumnezeu în perioada asta, nu l-am înțeles. Când am văzut rândul din cuvântul lui Dumnezeu despre liderul fals, care părea să se aplice, l-am aplicat, am concluzionat că era o conducătoare falsă și am crezut că vedeam lucrurile foarte corect și clar. De fapt, scoteam lucrurile din context și aplicam orbește regulile. Și, de-a lungul acestui proces, m-am simțit neliniștit. Am vrut să caut mai mult și să comunic cu sora Li înainte să raportez, dar am simțit că felul în care se comporta era deja atât de evident și se potrivea cu ceea ce descria cuvântul lui Dumnezeu, deci de ce să mă deranjez să mai caut? Așadar, nu m-am mai rugat și n-am mai căutat, am acționat pur și simplu după propriile idei. Am văzut că am acționat din firea mea arogantă și m-am comportat nechibzuit. Am făcut lucrurile pe baza propriilor idei și gânduri, în vreme ce am lăsat adevărul la o parte. Dacă aș fi continuat astfel, mai devreme sau mai târziu, aș fi comis rău. Era prea periculos! În același timp, am văzut că am o umanitate rea. Nu țineam cont de voia lui Dumnezeu și nu apăram cu adevărat interesele bisericii. Cineva cu umanitate și rațiune ar trebui să ofere ajutor și mementouri oportune atunci când vede omisiuni în lucrarea bisericii sau că caute adevărul cu liderul și să vadă cum să rezolve problema. Însă eu, când am văzut problemele din lucrarea conducătoarei mele, nu le-am menționat ca să caut și să am părtășie. În schimb, le-am ascuns și le-am raportat liderului ei superior, ca supraveghetorul ei să creadă că aveam discernământ. În loc să-i spun lucrurile deschis surorii Li, am înjunghiat-o pe la spate și m-am folosit de raportarea problemelor ei ca să mă dau mare. Am văzut că, în adâncul inimii, eram malițios și demn de dispreț. Această realizare era sfâșietoare. Nu mi-am imaginat niciodată o astfel de persoană. Era clar că n-am înțeles adevărul, că nu puteam discerne liderii falși și că eram foarte arogant și absurd. Am fost încântat de mine când am denunțat-o pe conducătoarea mea, deoarece credeam că numai eu discernusem că sora Li era un lider fals și că înțelegeam cel mai bine principiile adevărului. Acum, când mă gândesc la asta, realizez că n-am înțeles nimic. N-am înțeles decât slove și doctrine, totuși am aplicat orbește regulile. Nu am înțeles principiile adevărului, totuși am denunțat fără să țin cont de consecințe. Nu m-am gândit că o denunțare greșită ar afecta lucrarea bisericii sau ar răni-o pe sora Li. Am văzut că nu i-am raportat problemele ca să țin cont de voia lui Dumnezeu sau ca să apăr interesele bisericii; am făcut-o ca să mă dau mare. Am denunțat arbitrar și neprincipial. Nu însemna asta tulburarea lucrării normale a casei lui Dumnezeu? Nu spoream faptele bune, făceam rău!

Ulterior, am citit cuvântul lui Dumnezeu și am aflat principiile după care trebuie tratați liderii și lucrătorii. Dumnezeu Atotputernic spune: „Oamenii nu trebuie să aibă așteptări mari sau cerințe nerealiste de la cei care sunt promovați și cultivați; ar fi nerezonabil și nedrept pentru ei. Puteți să le monitorizați lucrarea și, dacă descoperiți probleme sau lucruri care încalcă principiile pe parcursul lucrării lor, puteți să ridicați problema și să căutați adevărul pentru a rezolva aceste chestiuni. Nu ar trebui să-i judecați, condamnați, atacați sau excludeți, pentru că sunt în perioada de cultivare și nu ar trebui priviți ca oameni care au fost desăvârșiți, cu atât mai puțin ca oameni care sunt perfecți sau ca oameni care dețin realitatea adevărului. Sunt ca voi: acesta e momentul în care sunt instruiți. […] Deci, care e cel mai rațional mod de a acționa față de ei? Să ne gândim la ei ca la oameni obișnuiți și, atunci când există o problemă care trebuie cercetată, să avem părtășie cu ei și să învățăm fiecare din punctele forte ale celuilalt și să ne completăm reciproc. În plus, este responsabilitatea tuturor să vegheze dacă liderii și lucrătorii fac o lucrare reală, dacă folosesc adevărul ca să rezolve problemele; acestea sunt standardele și principiile prin care se stabilește dacă un lider sau lucrător este la nivelul corespunzător. Dacă sunt capabili să se ocupe de problemele generale și să le rezolve, atunci sunt competenți. Dar, dacă nu pot nici măcar să se ocupe de problemele obișnuite și să le rezolve, nu sunt potriviți să fie lideri sau lucrători, și trebuie demiși imediat. Alegeți pe altcineva și nu întârziați lucrarea casei lui Dumnezeu. Întârzierea lucrării casei lui Dumnezeu înseamnă a vă răni pe voi înșivă și pe ceilalți, nu este bine pentru nimeni” („Identificarea liderilor falși”). După ce am citit cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles cum să tratez liderii și lucrătorii. Liderii promovați de casa lui Dumnezeu nu înțeleg pe deplin adevărul, nu sunt complet calificați nu înțeleg toată lucrarea și nu știu cum s-o facă bine. Și ei sunt într-o perioadă de practică și pot arăta și ei corupție și abateri. Ar trebui să tratăm oamenii corect și să nu cerem prea mult de la ei, să nu le cerem, nerezonabil, să facă toată lucrarea perfect și să nu arate nicio abatere sau omisiune. În schimb, trebuie să înțelegem, să fim toleranți și să cooperăm ca să facem lucrarea casei lui Dumnezeu. Asta înseamnă să ținem cont de voia lui Dumnezeu, iar tratarea liderilor și a lucrătorilor în acest fel este conform principiilor. De asemenea, avem responsabilitatea de a supraveghea lucrarea liderilor. Ar trebui să acceptăm și să ascultăm atunci când acțiunile liderilor noștri sunt conform adevărului, dar când acțiunile lor nu sunt conform principiilor adevărului, ar trebui să menționăm chestiunea, să avem părtășie și să-i ajutăm la timp, astfel încât ei să-și poată conștientiza abaterile din îndatoririle lor și să le corecteze repede. Acest lucru este benefic pentru intrarea lor în viață și pentru lucrarea casei lui Dumnezeu. Dacă cineva este hotărât să fie un lider fals, care nu face lucrare practică pe baza principiilor adevărului, atunci ar trebui expus și denunțat. Când mi-am dat seama de asta, inima mi s-a luminat și am știut cum să tratez liderii și lucrătorii în viitor.

Deși de data asta am greșit denunțându-mi conducătoarea, am ajuns să înțeleg câteva principii ale adevărului despre discernerea liderilor falși, am aflat cum ar trebui să-i tratez pe lideri și pe lucrători, am câștigat o anumită înțelegere a firii mele corupte și am învățat niște lecții. Slavă Ție, Dumnezeule!