Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Rămas-bun comportamentului „drăguț”

2

de Lin Fan, Spania

Mi-am petrecut copilăria înconjurată de țipetele și de imprecațiile mamei mele vitrege. Mai târziu, când am devenit mai înțeleaptă, ca să mă înțeleg cu mama mea vitregă și cu oamenii din jurul meu, trăiam după legi satanice de supraviețuire, cum ar fi „Mai bine îți ții gura decât să ai probleme; păstrează liniştea pentru auto-protecţie şi caută doar să scapi de vină,” și „Păstrarea tăcerii asupra greşelilor prietenilor buni face o prietenie lungă şi bună.” Acest lucru mi-a adus laudele celorlalți și i-a făcut pe toți să spună că se înțeleg ușor cu mine. Treptat, am învățat unele lecții de viață: dacă era să supraviețuiesc în această societate întunecată și rea, trebuia să mă înțeleg bine cu cei din jurul meu. Doar atunci mă puteam integra. După ce am mers la biserică, am continuat să mă comport după aceleași principii. Oricând mă confruntam cu o problemă în timp ce-mi îndeplineam datoria, nu spuneam nimic, temându-mă că, dacă scoteam în evidență problema, oamenii ar fi jigniți și ar fi rău pentru mine. Neputința mea de a practica adevărul a afectat lucrarea bisericii și a fost o greșeală în fața lui Dumnezeu. Mustrarea și judecata din cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat adevărata mea față de persoană „drăguță” și mi-au oferit o oarecare cunoaștere a esenței acestor oameni „drăguți”. Am văzut că acest comportament „drăguț” le făcea rău celorlalți și mie, că mergeam pe calea fără întoarcere – calea împotrivirii față de Dumnezeu – și, astfel, am decis să mă eliberez de constrângerile mentalității de a „fi drăguță”, să am curajul de a practica adevărul, să respect principiul și să trăiesc puțin din asemănarea unei persoane cinstite.

În 2018, am fost aleasă conducător de nivel mediu. Am fost foarte recunoscătoare față de Dumnezeu pentru că mi-a dat această șansă de a mă instrui și am decis să-mi fac datoria corect, să-L mulțumesc pe Dumnezeu și să mă ridic la înălțimea așteptărilor Lui față de mine. Când mi-am acceptat datoria, nu eram foarte obișnuită cu unele dintre treburile bisericii. Sora Liu, cu care lucram în echipă, îndeplinea această datorie de peste un an și era relativ familiarizată cu diversele aspecte ale lucrării bisericii. De fiecare dată când mă confruntam cu o problemă, o întrebam pe sora Liu, iar ea mă ajuta frecvent. Treptat însă mi-am dat seama că, în timpul adunărilor, sora Liu vorbea doar despre slove și doctrine și nu avea realitatea practicării cuvintelor lui Dumnezeu. În plus, era foarte pasivă și nu făcea o lucrare reală când venea vorba de îndeplinirea datoriei ei. Când frații și surorile îi raportau probleme, nu încerca să le rezolve; îndeosebi, nu s-a ocupat de falșii conducători ai bisericii ce trebuiau înlocuiți urgent, ci continua în schimb să amâne problema. În acest timp, sora Liu a menționat de mai multe ori că sora Zhang, conducătorul bisericii, se ocupa pur și simplu de formalități, că nu făcuse niciodată o lucrare reală când își îndeplinea datoria și că nu vorbea decât despre slove și doctrine în timpul adunărilor. Mai mult, sora Zhang nici nu accepta sugestiile sau ajutorul altora. Totuși, după ce spunea aceste lucruri, sora Liu nu părea să aibă vreo intenție de a o înlocui pe sora Zhang. Mai târziu, când am cunoscut-o pe sora Zhang, am descoperit că era într-adevăr așa cum vorbise sora Liu despre ea, prin urmare i-am spus surorii Liu: „Măsurând ceea ce se manifestă în sora Zhang după principiu, este un fals conducător care nu caută adevărul, nu face o lucrare reală și este lipsită de lucrarea Duhului Sfânt. Ar trebui să fie înlocuită.” Dar sora Liu doar a răspuns cu nepăsare: „Poate că sora Zhang nu este destul de capabilă, dar momentan este totuși în stare să facă puțină lucrare. Să încercăm să o ajutăm.” În inima mea, m-am gândit: „În rânduielile lucrării noastre se spune că, imediat ce sunt descoperiți conducători falși în biserică, ei trebuie înlocuiți la timp. Sora Zhang a fost dezvăluită deja drept conducător fals, deci ar trebui să fie înlocuită!” Eram pe punctul de a deschide gura ca să spun asta, când mi-am zis: „Sora Liu își îndeplinește datoria de conducător de atât de mult timp, ar trebui să cunoască cerințele pentru rânduielile lucrării. Dacă insist, oare va crede că spun că nu face o lucrare reală, va crede că fac zarvă și că este greu să se înțeleagă cu mine? O! Sunt nouă în această funcție și nu înțeleg multe lucruri. În plus, voi lucra cu ea ceva timp – dacă mă cert cu sora Liu din această cauză, cum ne vom face datoria împreună? Ar trebui să uit pur și simplu!” Gândind aceste lucruri, n-am mai spus nimic.

Mai târziu, am avut părtășie cu sora Zhang de mai multe ori, dar nu a existat nicio îmbunătățire în starea ei. Apoi ceilalți frați și surori din biserică m-au informat că sora Zhang nu făcea o lucrare reală și mi-am dat seama că problema era urgentă. Fără să pierd timpul, m-am întors la sora Liu pentru a discuta despre înlocuirea surorii Zhang. Dar sora Liu a început să caute scuze: „Conducătorii de nivel superior verifică scrisorile cu acuzații. Va fi înlocuită când se confirmă că este un conducător fals.” În inima mea, mă gândeam: „Dacă este într-adevăr un conducător fals, trebuie înlocuită cât mai curând posibil. Dacă așteptăm să fie verificată înainte de a o înlocui, lucrarea bisericii va fi întârziată, la fel și intrarea în viață a fraților și surorilor. Aceasta este o împotrivire față de Dumnezeu!” Am vrut să vorbesc despre importanța de a înlocui conducătorii falși cu sora Liu, dar apoi m-am gândit: „Dacă insist să fie înlocuită sora Zhang, oare va crede sora Liu că sunt prea arogantă și încrezută, că încerc doar să mă afirm în noua mea funcție dându-mă mare aici? De altfel, sora Liu nu a spus că nu se va ocupa de sora Zhang; a spus doar să așteptăm confirmarea de la conducătorii de nivel superior înainte de a face ceva – așa că ar fi mai bine să-mi țin gura. Vor trece doar câteva zile.” Astfel, mi-am ținut cuvintele pentru mine. Câteva zile mai târziu, conducătorii de nivel superior ne-au făcut nouă, conducătorilor de nivel mediu, reproșuri dure pentru că nu ne-am ocupat imediat de conducătorul fals din biserică. Au spus că nu-i protejam pe aleșii lui Dumnezeu, că eram complicii, scuturile Satanei, că le făceam rău celorlalți frați și surori. Doar atunci a fost sora Zhang îndepărtată rapid. Când se lămureau aceste lucruri, am descoperit că trecuse mult timp de când sora Zhang nu făcuse nicio lucrare reală. Nu fusese niciodată eficientă la lucrarea evanghelică a bisericii de care era responsabilă, iar frații și surorile trăiau cu toții într-o stare de negativitate și slăbiciune. Unii nici nu mai voiau să meargă la adunări. Văzând cât de mult rău adusese bisericii netratarea imediată a unui conducător fals, mi-am simțit inima plină de reproșuri la adresa mea. Cu toate acestea, n-am petrecut mai mult timp reflectând la această chestiune și încercând să mă cunosc, crezând că este suficient că fusese înlocuită sora Zhang.

În continuare, au început să apară probleme grave în toate aspectele lucrării din bisericile pentru care era responsabilă sora Liu. Când a fost emondată și tratată de conducătorii de nivel superior, nu doar că nu s-a căit, ci a trăit în negativitate și împotrivire, nemaivrând să-și îndeplinească datoria. Văzând starea în care se afla sora Liu, am vrut să-i arăt aceste probleme, astfel încât să poată reflecta la ele, dar eram și îngrijorată: „Dacă îi spun să reflecteze asupra propriei persoane, va spune că nu-i arăt respect, că nu am dragoste față de ea? Ar fi greu să lucrăm împreună dacă relațiile dintre noi se răcesc.” După ce m-am gândit ceva timp, am avut părtășie cu ea despre voia lui Dumnezeu într-un mod foarte indirect și am sfătuit-o să nu mai fie negativă. După aceea, sora Liu se plângea deseori și se certa despre cine are sau nu dreptate – era în mod clar lipsită de lucrarea Duhului Sfânt. M-am gândit că sora Liu nu făcuse niciodată vreo lucrare reală de când ne îndeplineam datoriile împreună și cum, atunci când a fost emondată și tratată, nu a acceptat și nu a încercat să caute adevărul. Acestea erau manifestările unui conducător fals! În acea perioadă conducătorii de nivel superior mi-au cerut să scriu o evaluare a surorii Liu. Mi-am simțit inima sfâșiată de conflicte: ar trebui să fiu sinceră în legătură cu ce se manifesta în mod obișnuit în sora Liu? Dacă nu raportam acest lucru, protejam un conducător fals și nu susțineam lucrarea casei lui Dumnezeu. Dar cei mai mulți dintre frați și surori nu știau ce se întâmpla cu adevărat. Nu puteau să sesizeze acest lucru și o susțineau cu toții destul de mult pe sora Liu. Dacă riscam și raportam problemele ei, ar avea aceștia o părere proastă despre mine? Mai mult de atât, locuiam zilnic cu sora Liu. Mă ajutase când am avut probleme. Dacă îi raportam problemele și era într-adevăr înlocuită, avea să mă urască? Și astfel, după ce am cântărit argumentele pro și contra, am redus manifestarea eșecului surorii Liu de a face o lucrare reală și lipsa ei de intrare când i-am scris evaluarea. După trimiterea evaluării, am simțit o mare neliniște în inimă. Mi-am dat seama că ascunsesem faptele și Îl amăgisem pe Dumnezeu. Simțeam o puternică acuzație în sinea mea. În următoarele câteva zile, ațipeam în timp ce citeam cuvintele lui Dumnezeu și nu eram luminată sau iluminată în timpul adunărilor și al părtășiilor. Nu simțeam îndrumarea lui Dumnezeu și nici nu reușeam să identific problemele din biserică. Câteva zile mai târziu, după ce au efectuat o investigație și au confirmat că sora Liu era un conducător fals care nu făcea o lucrare reală, conducătorii de nivel superior au îndepărtat-o. Deși sora Liu a fost îndepărtată, de dragul de a-mi proteja relația cu ea, mă lepădasem de adevăr și greșisem. Gândindu-mă la acest lucru, am fost copleșită de rușine și de învinuiri la adresa mea. M-am rugat imediat lui Dumnezeu și am început să reflectez asupra mea.

Mai târziu, am citit în cuvintele lui Dumnezeu următoarele: „Componentele fundamentele și cele mai importante ale umanității unei persoane sunt conștiința și rațiunea. Ce fel de persoană este aceea care nu are conștiință și nu are rațiunea umanității normale? În general, este o persoană lipsită de umanitate sau una cu umanitate slabă. […] Astfel de oameni sunt superficiali în acțiunile lor și sunt rezervați față de orice lucru care nu îi privește personal. Ei nu iau în considerare interesele casei lui Dumnezeu și nici nu arată considerație pentru voia lui Dumnezeu. Nu-și asumă povara de a mărturisi pentru Dumnezeu sau de a-și îndeplini datoriile și nu au niciun simț al responsabilității. […] Există chiar oameni care, atunci văd o problemă, rămân tăcuți. Ei văd că ceilalți cauzează întreruperi și tulburări și, totuși, nu fac nimic pentru a-i opri. Ei nu țin seama, câtuși de puțin, de interesele casei lui Dumnezeu și nici nu se gândesc la propriile datorii sau responsabilități în care sunt angajați. Ei vorbesc, acționează, ies în evidență, depun eforturi și consumă energie doar pentru vanitatea, fața, poziția, interesele și onoarea lor” („Poți dobândi adevărul după ce ți-ai încredințat sincer inima lui Dumnezeu” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Am citit și o părtășie care suna astfel: „Toți cei care privesc apariția falșilor conducători și ai antihriștilor, care sunt capabili să-i identifice, dar nu-și îndeplinesc responsabilitatea, nu-i protejează pe aleși și nici nu sprijină lucrarea lui Dumnezeu, temându-se să nu jignească oamenii, fiind «drăguți» – astfel de oameni nu-L iubesc pe Dumnezeu și El nu desăvârșește astfel de oameni. Dumnezeu nu-i desăvârșește pe oamenii «drăguți»; oamenii de acest fel sunt alunecoși, vicleni, prefăcuți, merg în orice direcție îi suflă vântul, nu sunt deloc buni, sunt demoni tipici și satane” („Legătura dintre urmărirea iubirii față de Dumnezeu și desăvârșire” din Predici și părtășie despre intrarea în viață IX). Lectura cuvintelor lui Dumnezeu și a acestei părtășii mi-a provocat o mare suferință și n-am putut să-mi opresc lacrimile de rușine. Am văzut că sunt o persoană „drăguță”, că aș face orice puteam ca să mă protejez când se întâmpla ceva, nu făceam nimic să sprijin interesele casei lui Dumnezeu și nu aveam niciun simț al responsabilității față de lucrarea bisericii și de intrarea în viață a fraților și surorilor. Știam foarte bine că sora Zhang fusese expusă drept conducător fals. Lucrarea bisericii și intrarea în viață a fraților și surorilor, pentru care era responsabilă, fuseseră împiedicate și știam că neîndepărtarea imediată a conducătorilor falși era un păcat împotriva lui Dumnezeu și ofensa firea Lui, dar preferam să acționez împotriva conștiinței mele și să-L nemulțumesc pe Dumnezeu decât să nu fiu pe placul oamenilor – drept consecință, conducătorul fals a continuat să le facă rău aleșilor lui Dumnezeu din biserică timp de peste două luni. În ciuda acestui lucru, tot nu am privit în sinea mea. Când au apărut probleme grave în diversele lucrări pentru care era responsabilă sora Liu și ea nu doar că nu a acceptat emondarea și tratarea conducătorilor de nivel superior, ci a și răspuns cu negativitate, trebuia să ofer imediat ajutor și să dau sfaturi, să expun și să disec natura și consecințele unei astfel de manifestări, astfel încât sora să se poată căi imediat. Însă mi-am protejat propriile interese și am oferit doar câteva cuvinte de mângâiere și povață. Când mi s-a cerut să scriu o evaluare a surorii Liu, eram perfect conștientă că ea pierduse deja lucrarea Duhului Sfânt, că nu putea să rezolve problemele din biserică și că era un conducător fals – dar, ca să-mi protejez propriul statut, am încercat să ascund faptele adevărate și să o ocrotesc pe sora Liu. Am văzut că protejasem în repetate rânduri un conducător fals, că preferam să sufere lucrarea bisericii decât să practic adevărul și să mă supun dreptății, că mă ocupam doar de interesele proprii și nu dădeam nici cea mai mică importanță lucrării bisericii sau faptului dacă trăiau ori mureau frații și surorile; comportându-mă astfel, eram un scut de protecție pentru conducătorul fals, un complice al Satanei care se amestecă și tulbură lucrarea casei lui Dumnezeu. Unde era umanitatea mea? Eram o persoană „drăguță”, care era egoistă și nedemnă, alunecoasă și vicleană! Biserica îmi încredințase o datorie atât de importantă. Am strigat că vreau să-I răsplătesc dragostea lui Dumnezeu și să fiu pe placul Lui, dar am încercat, de fapt, să-L păcălesc și, după ce m-am confruntat cu probleme, am ridicat mereu din umeri stând de partea Satanei pentru a mă împotrivi față de Dumnezeu. Acțiunile mele au ofensat de mult timp firea lui Dumnezeu, au atras disprețul și ura Lui. Rușinea mea nu cunoștea margini. N-am putut să fac altceva decât să mă rog lui Dumnezeu: „O, Dumnezeule! M-am împotrivit voii Tale de nenumărate ori, protejându-mă, nepracticând adevărul, împiedicând lucrarea bisericii, afectând viețile fraților și surorilor. M-am răzvrătit împotriva Ta, m-am opus Ție și, dacă nu mă căiesc, voi suferi pedeapsa dreptății Tale. O, Dumnezeule! Am greșit, vreau să mă căiesc în fața Ta, să practic adevărul ca să-mi răscumpăr greșelile.”

Mai târziu, în timpul unei adunări, frații și surorile au raportat că fratele Li, cu care lucram, nu făcea o lucrare reală. Au raportat că el doar trecea prin formalități în timpul adunărilor și că nu avea imediat părtășie sau nu căuta o soluție atunci când întâmpinau probleme și dificultăți în îndeplinirea datoriilor lor. Ulterior, l-am căutat pe fratele Li ca să avem părtășie de mai multe ori. Totuși el doar a fost de acord cu ce am spus; după o recunoaștere pe grabă, asta a fost tot. Puțin mai târziu, frații și surorile au raportat din nou despre manifestarea faptului că fratele Li nu făcea o lucrare reală, lucru care stătuse de mult timp în calea lucrării bisericii și oprea progresul acesteia. Măsurat pe baza principiului, fratele Li era și el un conducător fals care nu făcea o lucrare reală. Ar trebui să raportez imediat acest lucru conducătorilor de nivel superior pentru a fi îndepărtat. Dar, la menționarea raportării fratelui Li, îngrijorarea și preocuparea s-au întors în inima mea: „Fratele Li își îndeplinește datoria aici de cel mai mult timp dintre noi toți. Este considerat un «prezbiter». În plus, mă consult deseori cu el despre treburile bisericii și mă ajută mereu. Dacă află că raportul meu duce la îndepărtarea lui, ce ar crede despre mine? Ar spune că sunt nerecunoscătoare? Cât de stânjenitor ar fi când ne întâlnim după aceasta. Alți câțiva colegi nu l-au raportat pe fratele Li; prin urmare, ar fi mai bine să nu-mi risc pielea, n-ar trebui să fac zarvă și ar fi indicat să nu mă ocup de problemă până când nu o descoperă conducătorii de nivel superior. Dar, dacă nu raportez imediat situația și nu iau măsuri pentru îndepărtarea fratelui Li, aș întârzia intrarea în viață a fraților și surorilor, m-aș amesteca și aș întrerupe lucrarea bisericii.” În acel moment, m-am simțit atât de indecisă în inima mea, n-am știut ce să fac, așa că m-am rugat lui Dumnezeu și am căutat fără să pierd timpul. M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Trebuie să ai întotdeauna cuvintele Mele lucrând înăuntrul tău, indiferent cu cine te confrunți; trebuie să fii capabil să rămâi ferm în mărturia ta față de Mine și arăți considerație față de poverile Mele. Nu poți fi confuz, fiind orbește de acord cu oamenii fără a avea propriile tale idei, ci, în schimb, trebuie să ai curajul de a te ridica și de a obiecta față de lucrurile care nu vin de la Mine. Dacă știi clar că ceva nu este în regulă, dar totuși păstrezi tăcerea, atunci tu nu ești cineva care practică adevărul. Dacă știi că ceva este greșit și apoi schimbi subiectul, dar Satana îți blochează calea – vorbești fără nici un efect și nu poți persevera până la sfârșit – atunci încă mai porți frica în inima ta, deci nu este inima ta încă plină de gânduri de la Satana?” („Capitolul 12” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup). „Toți au spus că vor fi atenți la povara lui Dumnezeu și că vor apăra mărturia Bisericii. Cine a arătat considerație cu adevărat pentru povara lui Dumnezeu? Întreabă-te: ești cineva care a arătat considerație pentru povara lui Dumnezeu? Poți să practici dreptatea pentru Dumnezeu? Poți să te ridici și să vorbești pentru Mine? Poți să pui statornic adevărul în practică? Ești suficient de îndrăzneț să lupți împotriva tuturor faptelor Satanei? Ai putea fi capabil să îți dai emoțiile la o parte și să-l expui pe Satana, de dragul adevărului Meu? Poți să permiți ca voia Mea să fie împlinită în tine? Ți-ai oferi inima, când vine momentul crucial? Ești cineva care face voia Mea? Întreabă-te și gândește-te, des, la asta” („Capitolul 13” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup). În fiecare dintre întrebările pline de reproș ale lui Dumnezeu erau așteptările Lui față de mine. Când în biserică se întâmpla ceva ce încălca principiile adevărului, Dumnezeu Se aștepta să stau de partea Lui, să am curajul de a-l expune pe Satana și de a sprijini lucrarea bisericii și să am simțul dreptății. Dar, din ceea ce s-a dezvăluit și s-a manifestat în mine, nu eram o persoană atentă la voia lui Dumnezeu sau care practica adevărul: când am văzut că fratele Li este un conducător fals și trebuie să fie înlocuit, de dragul de a-mi proteja propriile interese și de a-mi proteja imaginea în inima lui, am ezitat să raportez situația chiar și atunci când am descoperit probleme, încercând să las această chestiune pe seama conducătorilor de nivel superior ca să o trateze, neacordând nici cea mai mică importanță intereselor casei lui Dumnezeu. Am văzut cât de egoistă și de vicleană era natura mea! Când venea momentul crucial, de ce eram mereu „drăguță” și nu îndrăzneam să iau atitudine și să apăr lucrarea bisericii?

Mai târziu, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Firea coruptă a omului provine din faptul că a fost otrăvit și călcat în picioare de Satana, din răul extraordinar de mare pe care l-a impus Satana asupra gândirii, moralității, înțelegerii și rațiunii lui. Tocmai pentru că aceste lucruri fundamentale ale omului au fost corupte de Satana și sunt total diferite de cum le-a creat Dumnezeu la început, omul se împotrivește lui Dumnezeu și nu înțelege adevărul” („A avea o fire neschimbată înseamnă a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup). „Odată ce ai credință, atunci când vii înaintea lui Dumnezeu, dar încă trăiești în aceeași veche manieră, este oare credința ta în Dumnezeu semnificativă? Este valoroasă? Scopurile și principiile vieții tale și modul în care trăiești nu s-au schimbat, iar singurul lucru ce te situează deasupra necredincioșilor este recunoașterea lui Dumnezeu. Pari să-L urmezi pe Dumnezeu, dar firea vieții tale tot nu s-a schimbat deloc. În cele din urmă, nu vei fi mântuit. Așa stând lucrurile, nu este aceasta doar o credință goală și o bucurie goală?” („Doar prin punerea în practică a adevărului poți rupe legăturile unei firi corupte” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Apoi am citit cuvintele dintr-o părtășie: „Pot oamenii din rândul bisericii, care trăiesc după filosofia Satanei și încearcă să nu jignească niciodată pe nimeni, să fie lăudați de Dumnezeu? Cu siguranță nu pot fi lăudați de Dumnezeu. Cei care încearcă să nu-i jignească niciodată pe ceilalți nu poartă nicio mărturie. Ei nu stau de partea lui Dumnezeu și sunt în mod sigur neascultători față de El. Oamenii care încearcă să nu-i jignească niciodată pe ceilalți nu au realitatea adevărului, așa că nu pot fi mântuiți! Cei care încearcă să nu-i jignească niciodată pe ceilalți sunt profund corupți de Satana și trăiesc după filosofia Satanei. Alții îi consideră oameni buni, dar Dumnezeu îi consideră oameni care nu dețin principiile adevărului și care sunt de partea Satanei și ascultă de Satana. Nu așa stau lucrurile? Sunt mulți astfel de oameni în biserică în zilele noastre. Dacă vederile lor nu se schimbă, atunci, mai devreme sau mai târziu, vor ajunge fie distruși. Dacă nu poți sta de partea lui Dumnezeu, atunci ești terminat” (Fragment din Predici și părtășie despre intrarea în viață, volumul 151). Lectura acestor cuvinte mi-a luminat inima. Doar atunci am înțeles că motivul pentru care mi-am apărat mereu interesele și am încercat să fiu „drăguță” când apărea o problemă era din cauza faptului că legile supraviețuirii ale Satanei – „Mai bine îți ții gura decât să ai probleme; „Păstrează liniştea pentru auto-protecţie şi caută doar să scapi de vină,” „Cu cât mai puţine probleme cu atât mai bine” și „Păstrarea tăcerii asupra greşelilor prietenilor buni face o prietenie lungă şi bună” – au devenit cu mult timp în urmă viața mea, așa încât, de când eram mică, am fost atentă și chibzuită în interacțiunile cu familia, vecinii și prietenii mei, crezând că voi avea un loc în lume doar dacă am relații bune cu alții și nu jignesc pe nimeni. Chiar și când vedeam alți oameni făcând greșit lucrurile, nu îndrăzneam să vorbesc despre asta; doar îmi apăram propriile interese și trăiam fără vreo fărâmă de respect de sine. După ce am început să cred în Dumnezeu și să-mi îndeplinesc datoria, am continuat să mă comport după aceste legi satanice ale supraviețuirii. Când vedeam că un conducător fals apare în biserică, aducând pierderi pentru lucrarea bisericii, primul lucru la care mă gândeam erau interesele proprii; preferam să-L ofensez pe Dumnezeu decât pe alți oameni, nu îndrăzneam să respect principiile adevărului și să stau de partea lui Dumnezeu și, de nenumărate ori, am fost nepăsătoare față de lucrarea bisericii. Eram sclava Satanei și eram disprețuită de Dumnezeu. De data aceasta, când am descoperit că fratele Li era un conducător fals, am încercat în continuare să trăiesc după filosofiile interpersonale ale Satanei, să-mi protejez imaginea în inima lui. Aveam în vedere propriile interese. Trăind după punctul lumesc de vedere de a fi „drăguță”, am constatat că devenisem tot mai egoistă și nedemnă, mai alunecoasă și vicleană, fără vreo aparență de umanitate. În același timp, am ajuns să-mi dau seama că oamenii „drăguți” sunt, de asemenea, falși și slugarnici, nu fac altceva decât să întrerupă și să afecteze lucrarea casei lui Dumnezeu în fiecare aspect, sunt lachei ai Satanei care sunt experți în a le face rău altora și a atrage distrugerea asupra lor, sunt niște slugi și dușmanii lui Dumnezeu. Dumnezeu îi disprețuiește și îi desconsideră pe oamenii „drăguți”, nu-i mântuiește și nu-i desăvârșește. Dacă nu m-aș căi și aș continua să merg pe calea unei persoane „drăguțe”, aș fi eliminată și pedepsită în cele din urmă de Dumnezeu! Știind acest lucru, am realizat că starea mea era foarte periculoasă, că nu puteam continua astfel; trebuie să mă căiesc cu adevărat în fața lui Dumnezeu, să practic adevărul și să fiu o persoană cu simțul dreptății.

Mai târziu, le-am raportat conducătorilor de nivel superior situația fratelui Li. După investigarea și verificarea lor, au stabilit că fratele Li era un conducător fals și mi-au cerut să-l eliberez din funcție. La gândul de a-l înlocui pe fratele Li – de a-l expune și diseca deoarece nu face o lucrare reală – m-am simțit puțin timidă în inima mea; nu voiam să dau ochii cu el, mă temeam să-l jignesc. În acea clipă, am cugetat la cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă ai motivațiile și perspectiva unei «persoane drăguțe», întotdeauna vei cădea și vei eșua în aceste chestiuni. Prin urmare, ce ar trebui să faci în asemenea situații? Când te confrunți cu astfel de lucruri, trebuie să te rogi lui Dumnezeu. Cere-I lui Dumnezeu să-ți dea tărie, să-ți îngăduie să te ții de principiu, să faci ceea ce ar trebui să faci, să rezolvi lucrurile conform cu principiul, să rămâi pe poziție și să nu lași să fie vătămată lucrarea casei lui Dumnezeu. Dacă ești capabil să-ți părăsești propriile interese, numele și perspectiva de «persoană drăguță», dacă faci ceea ce ar trebui să faci, dintr-o inimă onestă, neîmpărțită, atunci îl vei fi învins pe Satana și vei fi dobândit acest aspect al adevărului” („Doar atunci când te cunoști pe tine însuți poți urmări adevărul” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Într-o părtășie, se spune că „unii dintre aleșii lui Dumnezeu au simțul dreptății; de dragul de a-i proteja pe aleși și lucrarea casei lui Dumnezeu, ei au curajul de a-i expune pe conducătorii falși și pe antihriști. Astfel de oameni sunt cinstiți și direcți, ei sunt iubiți de Dumnezeu și sunt cei care iubesc realmente adevărul. Doar cei care iubesc adevărul și au manifestări reale sunt cei care se căiesc cu adevărat și sunt tocmai cei care vor fi mântuiți” („Predici și părtășii despre cuvântul lui Dumnezeu «Dumnezeu Însuși, Unicul (II)» (XX)” din Predici și părtășie despre intrarea în viață XII). Din cuvintele lui Dumnezeu și din această părtășie, se poate vedea că Dumnezeu îi iubește pe cei care sunt cinstiți și au simțul dreptății, că aceștia sunt tipul de oameni care vor fi mântuiți și desăvârșiți. Astăzi, un conducător fals a apărut în biserică. Dumnezeu Se uita cum am abordat această chestiune, dacă mi-am protejat interesele personale sau am avut în vedere interesele bisericii, dacă am fost capabilă să practic adevărul și să nu îi fac concesii Satanei. În trecut, am neglijat voia lui Dumnezeu și am trădat speranțele Lui în privința mea. De data aceasta, cu privire la chestiunea înlocuirii fratelui Li, urma să accept analiza lui Dumnezeu, să-mi îndrept intențiile proprii și, indiferent ce ar crede fratele Li despre mine sau cum m-ar trata, nu trebuie să-mi mai protejez interesele proprii. Expunerea și înlocuirea conducătorilor falși era datoria mea obligatorie, era responsabilitatea mea; ar trebui să sprijin lucrarea bisericii, să am în vedere intrarea în viață a fraților și surorilor, să stau de partea lui Dumnezeu și să-l înlocuiesc imediat pe fratele Li și să-i expun manifestarea. Dacă fratele Li era o persoană care urmărea adevărul, atunci înlocuirea lui l-ar ajuta să reflecteze asupra lui, lucru care ar fi benefic pentru intrarea lui în viață și l-ar opri să facă alte greșeli în fața lui Dumnezeu. Prin urmare, m-am rugat lui Dumnezeu: fie ca Dumnezeu să mă călăuzească și să-mi dea curajul de a avea părtășie cu fratele Li. După ce am expus și am disecat fiecare dintre manifestările eșecului fratelui Li de a face o lucrare reală, el nu doar că nu m-a urât, dar s-a și căit și a spus: „Faptul că sunt înlocuit astăzi este dreptatea lui Dumnezeu. Este dragostea și protecția lui Dumnezeu față de mine. Dacă nu mi-ai fi arătat acest lucru, n-aș fi știut cât de mare era răul pe care-l făceam bisericii. Slavă lui Dumnezeu! Voi reflecta la acest lucru. Spune-mi ce altă stricăciune există în mine; mă va ajuta să reflectez corect asupra mea…” Ascultând cuvintele fratelui Li, m-am simțit emoționată; simțisem că expunerea manifestărilor lui urma să-l jignească, dar s-a dovedit că acestea erau închipuirile mele. Dacă nu i le-aș fi arătat, i-aș fi făcut cu adevărat rău. În acel moment, m-am simțit de neclintit și împăcată în sinea mea, și deosebit de apropiată de Dumnezeu. În plus, am realizat astfel cu adevărat că doar practicând adevărul și stând de partea dreptății pot să-i ajut într-adevăr pe frați și surori. Mai târziu, când am văzut că frații și surorile încălcau principiile adevărului, încă mai dezvăluiam perspectiva de a fi „drăguță” și de a mă teme să nu-i jignesc pe ceilalți, dar veneam imediat în fața lui Dumnezeu să mă rog, lepădându-mă și tratând aceste lucruri potrivit principiilor adevărului. Slavă lui Dumnezeu! Faptul că am reușit să am această fărâmă de practică și intrare este efectul cuvintelor lui Dumnezeu!

După ce am experimentat judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu și scoaterea la iveală a faptelor, am văzut că cei care sunt „drăguți” sunt vicleni, negri la suflet, fără conștiință sau umanitate și nu au nicio șansă de a fi mântuiți de Dumnezeu. De asemenea, am fost recunoscătoare pentru îndrumarea și autoritatea cuvintelor lui Dumnezeu; ele mi-au permis să mă eliberez de constrângerile mentalității mele de a fi „drăguță” și să trăiesc puțin din asemănarea unei persoane cinstite. În timpul experimentării, am realizat cu adevărat modul în care adevărul și dreptatea au putere în casa lui Dumnezeu. În casa lui Dumnezeu, doar oamenii care practică adevărul, care se comportă potrivit principiilor adevărului și care sunt cinstiți, având simțul dreptății, pot să stea neclintiți și să fie aprobați de Dumnezeu. În viitor, voi face tot ce pot pentru a urmări adevărul, a fi o persoană cu simțul dreptății, a-mi îndeplini datoria cum se cuvinte, a-L mulțumi pe Dumnezeu și a aduce mângâiere inimii Sale!

Conținuturi Similare

  • Doar prin înțelegerea adevărului poți avea discernământ

    Cu ceva timp în urmă, pentru că nu înțelegeam principiul după care biserica își revizuia personalul, atunci când biserica a înlocuit un conducător, mi-a intrat în gând o anumită concepție.

  • Principiile mele de viaţă m-au rănit

    de Changkai, oraşul Benxi, provincia Liaoning Sintagma obișnuită „Toţi îl pun la treabă pe cel supus” este una cu care sunt mult prea familiarizată. S…

  • Ce zace în spatele minciunilor

    de Xiaojing, oraşul Heze, provincia Shandong De fiecare dată când vedeam cuvintele lui Dumnezeu care ne cereau să fim oneşti şi să vorbim drept, mă gâ…

  • Înlăturând cătușele spiritului

    de Wu Wen, orașul Zhengzhou, provincia Henan Eram o persoană slabă cu un caracter sensibil. Când nu credeam în Dumnezeu, mă simţeam adesea doborâtă şi…