Cuvintele lui Dumnezeu m-au deşteptat

septembrie 29, 2019

de Miao Xiao, oraşul Jinan, provincia Shandong

În trecut, obişnuiam să cred că atunci când Dumnezeu spunea „O marionetă și un trădător care fuge de marele tron alb”, Se referea la cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, dar care apoi se retrag. Prin urmare, oricând vedeam vreun frate sau vreo soră renunţând la acest drum dintr-un oarecare motiv, inima mi se umplea de dispreţ pentru ei: „Iată încă un măscărici şi un trădător care fuge de marele tron alb şi care va primi pedeapsa lui Dumnezeu.” Totodată, consideram că mă comportam cum se cuvine acceptând judecata lui Dumnezeu şi că nu eram departe de a primi mântuirea lui Dumnezeu.

Într-o zi, când practicam rugăciunea spirituală, am văzut următoarele cuvinte ale lui Dumnezeu în textul „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”: „Deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu. Dacă nu acorzi importanță acestor adevăruri, dacă nu te gândești decât la cum să le eviți sau cum să găsești o nouă cale pentru a te îndepărta de ele, atunci Eu spun că ești un păcătos deplorabil. Dacă ai credință în Dumnezeu și, totuși, nu cauți adevărul sau voia lui Dumnezeu și nici nu iubești calea care te aduce mai aproape de Dumnezeu, atunci Eu spun că ești cineva care încearcă să scape de judecată și că ești o marionetă și un trădător care fuge de marele tron alb. Dumnezeu nu va cruța pe niciunul dintre răzvrătiții care fug de sub ochii Lui. Astfel de oameni vor primi o pedeapsă și mai aspră. Cei care vin înaintea lui Dumnezeu pentru a fi judecați și, mai mult, au fost purificați, vor trăi veșnic în Împărăția lui Dumnezeu” (Cuvântul Se arată în trup). După ce am contemplat aceste cuvinte, am înţeles în sfârşit: Se pare că „măscăricii şi trădătorii care fug de marele tron alb” nu se referă doar la cei care se retrag de pe această cale. Se referă mai ales la cei ce Îl urmează pe Dumnezeu, dar nu preţuiesc aceste adevăruri, cei ce se sustrag mereu de la aceste adevăruri, căutând o nouă cale de scăpare dincolo de aceste adevăruri, fără a fi dispuşi să se supună mustrării şi judecăţii lui Dumnezeu şi să dorească să fie purificaţi de către Dumnezeu. Sub luminarea şi îndrumarea lui Dumnezeu, am început să chibzuiesc asupra propriei mele purtării: Dumnezeu rosteşte acum cuvintele Sale pentru a-l judeca pe om şi îl curăţă de lucrurile care nu i se potrivesc prin suferinţă şi rafinare. Dar eu încerc mereu să fug din faţa mustrării şi judecăţii lui Dumnezeu, a suferinţei şi a rafinării, sperând că El va îndepărta grabnic aceste situaţii. Asta nu înseamnă oare să fug de adevăr şi să caut o cale de scăpare dincolo de adevăr? Când oamenii sau lucrurile aduse de Dumnezeu nu se potrivesc concepțiilor mele personale sau când dau peste vreo situaţie neplăcută, deşi comunicarea cu fraţii şi surorile mele ar putea să-mi rezolve problemele și să-mi lămurească neînţelegerile despre Dumnezeu, eu tot mă împotrivesc şi refuz să ascult. Asta nu înseamnă, după cum spune Dumnezeu, că nu caut adevărul şi că nu iubesc calea ce mă aduce mai aproape de El? Când sunt tratată şi emondată pentru felul superficial în care îmi îndeplinesc munca, mereu caut scuze ca să mă justific. Nu este aceasta o natură care refuză să accepte adevărul? De multe ori, în viaţa de zi cu zi, mă complac. Chiar şi când ştiu că este adevărul, refuz să-mi trădez trupul ca să îl pun în practică. Oare asta nu înseamnă doar că accept judecata, dar că nu caut să fiu purificată? […] Acum că mă gândesc la asta, înţeleg şi mai clar: când Dumnezeu vorbeşte despre oamenii care fug de marele tron alb, nu Se referă doar la cei care părăsesc biserica. Se referă mai ales la inimile noastre care refuză să accepte adevărul şi nu sunt dornice să se supună judecăţii lui Dumnezeu. De-abia acum încep să mă înfricoşez şi să tremur. Cu toate că n-am părăsit biserica, ori de câte ori întâmpinam o problemă, refuzam mereu să accept adevărul și mă sustrăgeam judecăţii lui Dumnezeu. Nu sunt tocmai eu măscăriciul şi trădătorul care fuge de scaunul judecăţii lui Dumnezeu? Și totuși crezusem că doar cei care părăsesc biserica sunt măscăricii şi trădătorii ce fug de tronul lui Dumnezeu, în timp ce eu eram foarte aproape de a primi mântuirea lui Dumnezeu. Văd că felul în care înţelegeam cuvintele lui Dumnezeu era prea mărginit şi superficial şi că cunoaşterea lucrării lui Dumnezeu îmi era plină de lipsuri. Acum, doar cei care acceptă cu sinceritate mustrarea şi judecata lui Dumnezeu şi a căror fire a dobândit schimbarea vor primi cu adevărat mântuirea lui Dumnezeu. În schimb, eu trăiam doar în închipuirea mea proprie, fără să tânjesc după adevăr, fără să-mi asum responsabilitatea propriei vieţi, fără să simt deloc vreun pericol sau vreo grabă. Dacă voi continua aşa, nu o să fiu chiar eu ţinta pedepsei lui Dumnezeu?

Datorită luminării cuvintelor lui Dumnezeu, m-am trezit din închipuirile şi concepțiile proprii, înţelegând că nu sunt o persoană dornică să accepte mustrarea şi judecata lui Dumnezeu. M-a făcut şi să înţeleg că sunt la un pas de pericol. De acum încolo, Îi voi da toată inima mea lui Dumnezeu, mă voi supune mustrării şi judecăţii lui, voi face tot posibilul să caut adevărul şi să îmi schimb firea, pentru a putea curând să fiu purificată şi întregită de către Dumnezeu.

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Ridicându-se în fața eșecului

de Fen Qi, Coreea de Sud Înainte să cred în Dumnezeu, am fost educată de Partidul Comunist Chinez și nu mă gândeam decât cum să devin...

Încercarea seminției lui moab

de Zhuanyi, China Dumnezeu Atotputernic spune: „Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât omul să poată fi curățat și...

Văd adevărul corupției mele

de Li Heng, provincia Jiangsu Printre cuvintele prin care Dumnezeu dezvăluie omul, am găsit acest pasaj: „S-a spus înainte că acești oameni...

Lasă un răspuns