de Pamela, Italia

Sunt parteneră cu alte câteva persoane din biserică în lucrarea de design grafic. Într-o zi, conducătoarea mi-a spus că două surori menționaseră probleme cu fratele Oliver, zicând că-i plăcea ca lucrurile să fie făcute cum voia el și că încetinea ritmul lucrării. Conducătoarea m-a întrebat dacă descoperisem aceste probleme lucrând cu el. Mi-am amintit cum, atunci când lucram cu Oliver, puteam să văd că, într-adevăr, ținea cu dinții de opiniile lui. Când toți discutaserăm și hotărâserăm asupra unor designuri conform principiilor, el mereu avea altă opinie, dar nu și o perspectivă clară. Trebuia ca toți să se gândească împreună cu el și se pierdea mult timp. Existau și unele probleme relativ minore cu imaginile, care puteau fi corectate mai târziu, și nu era nevoie să luăm din timpul tuturor ca să le discutăm, dar el insista să le rezolvăm înainte de a trece mai departe. Întârzia lucrurile până când ajungeam cu toții la un consens, făcând ca progresul să fie destul de lent. I-am spus, deci, conducătoarei despre problemele observate. Conducătoarea m-a certat când a văzut că știusem tot timpul despre aceste probleme, spunând: „Ai știut că Oliver proceda astfel și că încetinea lucrarea. Atunci, de ce nu l-ai restricționat, în loc să-i cânți în strună și să fii de acord cu el? Nu întârzie asta lucrarea?” Cuvintele conducătoarei m-au făcut să mă simt prost.

M-am gândit la momentele în care discutam cu Oliver despre designuri. Am văzut că se agăța de opiniile lui și m-am îngrijorat. Am vrut să semnalez problema lui, dar apoi mi-am amintit că eu, în primul rând, eram o persoană arogantă. Conducătoarea mă emondase și înainte, zicându-mi să mă lepăd de mine și să colaborez cu alții, căci eram mereu arogantă și neprihănită de sine, mă agățam de propriile opinii și mă certam cu surorile care îmi erau partenere, întârziind lucrarea. Dacă semnalam problemele lui Oliver în fața tuturor sau îi respingeam opiniile, oamenii puteau crede că eram în continuare arogantă și lipsită de rațiune și incapabilă să accept cu calm sugestiile altora sau să colaborez cu alții. Așa că, oricât de mult se întârzia, eu ascultam cu răbdare ce spunea Oliver. Uneori, când analizam sugestiile lui Oliver conform principiilor, simțeam că erau impracticabile. Semnalam unde era problema, dar lui nu-i pica bine și insista în părerile lui. Dacă nu făceam cum sugera, se supăra și nu vorbea, făcând situația foarte stânjenitoare și oprind lucrarea. Inițial, am vrut să-i spun conducătoarei. Dar m-am gândit că, întrucât ea tocmai mă emondase pentru aroganța și incapacitatea mea de a colabora cu ceilalți, dacă raportam problemele altcuiva, conducătoarea putea crede că mă concentram pe problemele altora, că le căutam nod în papură, că nu se schimbase nimic după ce mă emondase. Și atunci, cât timp îmi mai puteam face datoria? La gândul ăsta, nu am raportat sau semnalat problema lui Oliver. Ca urmare, cum nu puteam fi de acord și mereu negociam, discutam și rediscutam, am ajuns să petrecem o zi pentru un lucru care putea fi clar terminat într-o jumătate de zi, încetinind ritmul lucrării. Gândul la aceste lucruri m-a făcut să mă simt culpabilă și m-am învinovățit. Nu că nu observasem problema lui Oliver, dar am fost reținută și nu i-am semnalat-o niciodată. M-am gândit la un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu: „Odată ce adevărul a luat viață în tine, când observi pe cineva care este hulitor față de Dumnezeu, care nu se teme de Dumnezeu și este superficial în timp ce își îndeplinește datoria sau care perturbă și tulbură lucrarea bisericii, vei răspunde conform adevărurilor-principii și vei fi capabil să-l identifici și să-l dai în vileag, după caz. Dacă adevărul nu a devenit viața ta și trăiești în continuare în firea ta satanică, atunci, când descoperi oameni răi și diavoli care provoacă perturbări și tulburări în lucrarea bisericii, te vei face că nu vezi și că n-auzi; le vei înlătura, fără reproșuri din partea conștiinței tale. Chiar vei crede că oricine provoacă tulburări în lucrarea bisericii nu are nimic de-a face cu tine. Indiferent cât de mult suferă lucrarea bisericii și interesele casei lui Dumnezeu, ești nepăsător, nu intervii și nici nu te simți vinovat, ceea ce te face să fii cineva care nu are conștiință sau rațiune, un neîncrezător, un muncitor. Mănânci ceea ce aparține lui Dumnezeu, bei ceea ce aparține lui Dumnezeu și te bucuri de tot ce vine de la Dumnezeu, dar crezi că orice daună adusă intereselor casei lui Dumnezeu nu are legătură cu tine, ceea ce te face un trădător care mușcă mâna ce îl hrănește. Dacă nu aperi interesele casei lui Dumnezeu, ești măcar om? Acesta este un demon care s-a insinuat în biserică. Pretinzi că tu crezi în Dumnezeu, pretinzi că ești unul dintre cei aleși și vrei să mănânci și să bei gratis în casa lui Dumnezeu. Nu trăiești viața unei ființe umane, ești mai degrabă o fiară decât o persoană și, în mod clar, ești unul dintre neîncrezători. Dacă ești cineva care crede cu adevărat în Dumnezeu, atunci, chiar dacă nu ai dobândit încă adevărul și viața, cel puțin vei vorbi și vei acționa de partea lui Dumnezeu; cel puțin, nu vei sta cu mâinile în sân când vei vedea că sunt compromise interesele casei lui Dumnezeu. Când simți dorința de a închide ochii, te vei simți vinovat și inconfortabil și îți vei spune: «Nu pot să stau aici și să nu fac nimic, trebuie să mă ridic și să spun ceva, trebuie să-mi asum responsabilitatea, trebuie să dau în vileag acest comportament rău, trebuie să-l opresc, pentru ca interesele casei lui Dumnezeu să nu fie prejudiciate, iar viața bisericească să nu fie tulburată.» Dacă adevărul a devenit viața ta, atunci nu numai că vei avea acest curaj și această hotărâre și vei fi capabil să înțelegi complet chestiunea, dar vei și îndeplini responsabilitatea pe care ar trebui să o porți pentru lucrarea lui Dumnezeu și pentru interesele casei Sale, iar datoria ta va fi astfel îndeplinită” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Din cuvintele lui Dumnezeu am văzut că aceia care au conștiință, care cred cu adevărat în Dumnezeu, sunt una cu El în inimă și de partea Lui atunci când întâmpină probleme. Dacă văd pe cineva perturbând și tulburând lucrarea bisericii, pot lua atitudine, îl pot expune și opri. Ei protejează lucrarea bisericii. Dar eu? Am văzut limpede că Oliver se agăța de opiniile lui și că nu le accepta pe ale altora. A încetinit ritmul lucrării în mod repetat și totuși, ca să nu spună oamenii că sunt arogantă și caut ceartă, nu doar că n-am oprit sau rezolvat asta și n-am oferit sfaturi și ajutor, ci am asistat nepăsătoare, făcându-mă că nu văd. M-am gândit numai la protejarea intereselor mele, nu la eficiența lucrării noastre. Drept urmare, lucrarea a fost întârziată. În aparență, eram ocupată să-mi fac datoria zilnic. În realitate, însă, nu purtam o povară în datoria mea și nu-I eram deloc loială lui Dumnezeu. Dezastrele sunt tot mai mari și mulți oameni încep să caute și să cerceteze adevărata cale. Dacă putem să ne accelerăm ritmul și să realizăm mai multe designuri pentru lucrarea de evanghelizare, atunci putem aduce mica noastră contribuție la aceasta. Dar eu nu luam în considerare intenția lui Dumnezeu. Am privit atât de mult timp cum ritmul lucrării era întârziat și n-am oprit sau rezolvat asta la timp. Eram atât de lipsită de conștiință și de umanitate, exact ca „un trădător care mușcă mâna ce îl hrănește”, expus în cuvântul lui Dumnezeu. M-am folosit de biserică pentru a-mi asigura mijloacele de trai și am fost inutilă în momente critice. Când am conștientizat asta, m-am umplut de regret și m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, am neglijat lucrarea bisericii ca să mă protejez. Sunt dispusă să mă pocăiesc înaintea Ta. Călăuzește-mă, Te rog, să mă cunosc cu adevărat.”

Mai târziu, am început să reflectez de ce îmi era atât de greu să practic adevărul și ce anume mă oprea. Am mâncat și am băut două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu valabile pentru starea mea: „Unii își urmează propria voință atunci când acționează. Ei încalcă principiile și după ce sunt emondați, recunosc doar verbal că sunt aroganți și că au făcut o greșeală numai pentru că nu au adevărul. Însă, în inimile lor, ei se plâng: «Nimeni nu mai riscă, numai eu – și, în cele din urmă, când ceva merge prost, mie îmi pasează toată responsabilitatea. Nu este o prostie din partea mea? Nu mai pot face același lucru data viitoare, riscând astfel. Pasărea care își scoate capul din cuib e cea care e împușcată!» Ce credeți despre această atitudine? Este o atitudine de căință? (Nu.) Ce atitudine este? Nu au devenit ei alunecoși și înșelători? În inimile lor, gândesc: «Sunt norocos că acest lucru nu s-a transformat într-un dezastru. Omul din greșeli învață, ca să spunem așa. Trebuie să fiu mai atent în viitor.» Ei nu caută adevărul, folosindu-se de tertipuri meschine și de uneltirile lor viclene pentru a ține cont de chestiune și a se ocupa de aceasta. Pot câștiga adevărul în felul acesta? Nu pot, căci nu s-au căit” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Un om poate să-și rezolve noțiunile și înțelegerile greșite despre Dumnezeu numai urmărind adevărul”). „Când oamenii nu își asumă nicio responsabilitate față de îndatoririle lor, le fac într-o manieră superficială, se comportă asemeni celor care caută să facă pe plac tuturor și nu apără interesele casei lui Dumnezeu, ce fire este aceasta? Aceasta este viclenie, este firea Satanei. Cel mai proeminent aspect din filosofiile omului pentru interacțiunile lumești este viclenia. Oamenii cred că, dacă nu sunt vicleni, vor fi predispuși să îi ofenseze pe ceilalți și incapabili să se apere; ei cred că trebuie să fie suficient de vicleni pentru a nu răni sau jigni pe nimeni, păstrându-se astfel în siguranță, protejându-și mijloacele de trai și câștigând un punct ferm de sprijin printre alți oameni. Toți non-credincioșii trăiesc după filosofiile Satanei. Toți sunt persoane care caută să facă pe plac oamenilor și nu ofensează pe nimeni. Ai venit în casa lui Dumnezeu, ai citit cuvântul lui Dumnezeu și ai ascultat predicile din casa lui Dumnezeu, așadar, de ce ești incapabil să practici adevărul, să vorbești din inimă și să fii o persoană cinstită? De ce ești mereu o persoană care caută să le facă pe plac oamenilor? Persoanele care caută să le facă pe plac oamenilor își protejează doar propriile interese și nu interesele bisericii. Când văd pe cineva făcând rău și dăunând intereselor bisericii, ignoră acest lucru. Le place să fie persoane care caută să le facă pe plac oamenilor și să nu ofenseze pe nimeni. Acest lucru este iresponsabil și acest tip de persoană este prea vicleană și nevrednică de încredere” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au mișcat sufletul și am văzut, în sfârșit, că sursa incapacității mele de a practica adevărul sau de a susține adevărurile-principii era faptul că natura mea era prea înșelătoare. Încă de când conducătoarea mă emondase pentru aroganța mea, eu nu reflectasem niciodată cu adevărat asupra mea și nu căutasem calea de a-mi îndrepta firea arogantă. În schimb, am uneltit și am folosit toleranța și docilitatea superficiale pentru a mă proteja, făcându-i pe alții să creadă, în mod greșit, că eram supusă și că firea mea arogantă se schimbase. Astfel, conducătoarea nu avea să mă emondeze iar sau chiar să mă demită. Am văzut că a trăi după idei și perspective satanice precum „Pasărea care scoate capul afară e cea împușcată”, „Tăcerea e de aur, vorba de argint și cel care vorbește mult greșește mult” și „Caută doar să eviți vina, nu să obții merite” mă făcuse extrem de egoistă, detestabilă, vicleană și înșelătoare. Am văzut clar că problema lui Oliver ne afectase deja lucrarea. Ar fi trebuit să iau atitudine, s-o expun și s-o opresc. Eu, însă, ca să sting conflictele, m-am purtat ca o persoană care caută să facă pe plac altora. Când mă confruntam cu probleme sau cu discordie, vorbeam cât mai puțin posibil. Niciodată nu mă certam cu oamenii și nu susțineam principiile deloc. Protejam bine interesele mele, dar lucrarea bisericii o lăsam să fie păgubită. Am fost atât de falsă și de înșelătoare! Într-adevăr mi-am atras dezgustul și ura lui Dumnezeu. Mai ales când am citit că Dumnezeu spune: „Ei nu caută adevărul, folosindu-se de tertipuri meschine și de uneltirile lor viclene pentru a ține cont de chestiune și a se ocupa de aceasta. Pot câștiga adevărul în felul acesta? Nu pot, căci nu s-au căit” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Un om poate să-și rezolve noțiunile și înțelegerile greșite despre Dumnezeu numai urmărind adevărul”). Am avut și mai multe remușcări. Înainte, îmi făceam datoria cu o fire arogantă. Mereu îmi susțineam punctele de vedere proprii și nu ascultam sugestiile altora. Asta nu doar că i-a cenzurat pe alții, a și afectat lucrarea bisericii. Conducătoarea m-a emondat ca să pot reflecta asupra mea și să mă cunosc, astfel încât să-mi schimb la timp obiceiurile și să-mi fac bine datoria. Dar eu nu m-am căit. Dimpotrivă, m-am ferit de Dumnezeu și de ceilalți. Nu doar că nu mi-am făcut bine datoria, dar nici nu mi-a păsat când lucrarea bisericii a fost tulburată. Am înțeles că nu eram nicidecum cineva care accepta adevărul. Dacă situația ar continua, firea mea coruptă doar s-ar agrava și, până la urmă, aș fi dezvăluită și eliminată! La gândul ăsta, m-am speriat și m-am rugat repede lui Dumnezeu: „Dumnezeule, nu mai sunt dispusă să-mi apăr propriile interese prin filosofiile acestea pentru interacțiuni lumești. Sunt dispusă să caut adevărul și să-mi îndrept firea coruptă. Te rog, ajută-mă să găsesc calea de practică.”

Apoi, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă vrei să eviți certurile, este compromisul singura cale? În ce situații poți face compromisuri? Dacă are de-a face cu chestiuni mărunte, cum ar fi propriul interes sau mândria ta, atunci nu este nevoie să te cerți pe tema aceasta. Poți alege să fii tolerant sau să faci compromisuri. Însă în privința chestiunilor care pot afecta lucrarea bisericii și dăuna intereselor casei lui Dumnezeu, trebuie să respecți principiile. Dacă nu respecți această dogmă, atunci nu Îi ești loial lui Dumnezeu. Dacă alegi să faci compromisuri și să renunți la adevărurile-principii pentru a-ți salva reputația sau a-ți păstra relațiile interpersonale, nu este acest lucru egoist și josnic din partea ta? Nu este acesta un semn că ești iresponsabil în datoria ta și neloial față de Dumnezeu? (Ba da.) Prin urmare, dacă pe parcursul datoriei tale vine un moment în care toată lumea este în dezacord, cum ar trebui să practici? Să te cerți cu toată puterea ta va rezolva problema? (Nu.) Atunci cum ar trebui să rezolvi problema? În această situație, o persoană care înțelege adevărul ar trebui să iasă în față pentru a rezolva problema, aducând mai întâi în discuție problema și lăsând ambele părți să-și spună părerea. Apoi, toți trebuie să caute adevărul împreună și, după ce s-au rugat lui Dumnezeu, adevărul relevant din cuvintele lui Dumnezeu trebuie să fie scos la iveală pentru a avea părtășie despre el. După ce au avut părtășie despre principiile adevărului și au obținut claritate, ambele părți vor fi capabile să se supună. […] Dacă o persoană intră în conflicte și dezbateri cu ceilalți pentru a proteja interesele casei lui Dumnezeu și eficiența lucrării bisericii, iar atitudinea sa este puțin de neclintit, ați spune că acest lucru reprezintă o problemă? (Nu.) Întrucât intenția sa este corectă; este de a proteja interesele casei lui Dumnezeu. Aceasta este o persoană care stă de partea lui Dumnezeu și respectă adevărurile-principii, o persoană care-L încântă pe Dumnezeu. A avea o atitudine puternică și hotărâtă atunci când protejezi interesele casei lui Dumnezeu este un semn al unei poziții ferme și al respectării principiilor, iar Dumnezeu aprobă acest lucru. Oamenii pot simți că există o problemă cu această atitudine, dar nu este una gravă; nu trebuie să aibă de-a face cu revelația unei firi corupte. Ține minte că respectarea adevărurilor-principii este cel mai important lucru” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar în practicarea adevărului există intrare în viață”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că, în orice moment, capacitatea de a renunța la câștigul personal, de a susține adevărurile-principii și de a proteja lucrarea bisericii este lucrul cel mai important. Chiar dacă, uneori, intri în conflicte cu oamenii din cauza asta sau vorbești puțin mai aspru, acestea nu sunt probleme majore. Lucrul la care Se uită Dumnezeu e atitudinea noastră față de adevăr. El Se uită dacă putem susține adevărurile-principii și dacă practicăm adevărul. Înainte, credeam mereu că dacă susținerea principiilor provoacă un conflict, probabil că manifest o fire arogantă și nu colaborez armonios cu alții. De aceea, ca să nu spună alții că sunt arogantă, făceam compromisuri în toate și nimic pentru a susține principiile. Acum am înțeles, în sfârșit, că cea mai bună cale de practică pentru a evita certurile și conflictele e să practici conform principiilor, să lași pe fiecare să-și spună părerea și apoi să căutați adevărul împreună. Dacă, după căutare, sunteți siguri că acțiunile vă sunt în conformitate cu adevărurile-principii, atunci ar trebui să le susțineți. Așa e corect. Dacă părerea ta este evident greșită, dar insiști să o susții și faci oamenii să te asculte și s-o accepte, asta e o manifestare de aroganță și de neprihănire de sine. Acum ar trebui să înveți să te lepezi de tine. Ulterior, când am fost partenera lui Oliver, am încercat să practic cuvintele lui Dumnezeu.

Într-o zi, alegeam imagini și discutam despre unele aspecte împreună cu Elliana și cu Oliver. Oliver a venit cu o sugestie. Ni s-a părut că mesajul transmis de designul lui de ansamblu nu se prea potrivea cu tema, dar nu eram foarte sigure. Inițial, am vrut să accept și să fac un compromis. M-am gândit: „Atunci, să-ncercăm întâi sugestia ta și să vedem ce se întâmplă, să nu spună toți că sunt arogantă, neprihănită de sine și că mă agăț de opiniile mele.” Dar apoi mi-am amintit de unele principii și cerințe pentru design și am simțit că, într-adevăr, conceptul lui Oliver avea probleme. Dacă ar fi să realizăm designul după conceptul lui și apoi ar trebui să-l refacem, nu ar fi o pierdere de timp și nu ne-ar întârzia lucrarea? Atunci am conștientizat că trebuia să susțin principiile, așa că i-am explicat lui Oliver care erau problemele cu conceptul lui și i-am amintit să urmeze conceptul inițial, în loc să se agațe de părerile lui. Elliana a fost de acord, iar Oliver n-a mai spus nimic. Dar situații de felul ăsta au apărut de mai multe ori pe parcursul zilei. Ori de câte ori opiniile noastre se deosebeau, Oliver le susținea pe-ale lui, tărăgănându-ne lucrarea. În plus, fiindcă nu modificam lucrurile conform sugestiilor lui, s-a supărat iar și aproape că n-a mai vorbit. Mi-am dat seama că, dacă situația continua, ne va întârzia cu siguranță lucrarea, așa că i-am zis conducătoarei ce se întâmpla. Conducătoarea a aranjat să vină să-l găsească pe Oliver împreună cu noi, ca să expună problema lui, să aibă părtășie despre adevăr și să-l ajute. Am știut că asta era șansa mea de a practica adevărul, așa că, înainte de a merge să discut cu Oliver, am citit două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu: „Tocmai am spus în părtășie că întreaga lucrare a bisericii este direct legată de lucrarea de răspândire a Evangheliei Împărăției lui Dumnezeu. Mai ales lucrarea de răspândire a Evangheliei și toate sarcinile legate de profesii au o legătură importantă și inseparabilă cu lucrarea de răspândire a Evangheliei. Prin urmare, orice implică lucrarea de răspândire a Evangheliei implică interesele lui Dumnezeu și interesele casei lui Dumnezeu. Dacă oamenii pot înțelege corect lucrarea de răspândire a Evangheliei, ar trebui să abordeze corect îndatoririle pe care le fac și îndatoririle făcute de ceilalți. Cum să le abordezi corect? Dă-ți toată silința și fă-le conform cerințelor lui Dumnezeu. Cel puțin, nu te angaja în comportamente și practici prin care să provoci voit prejudicii sau tulburare și nu face intenționat lucruri care știi că sunt greșite. Dacă o persoană insistă să facă ceva, deși știe că perturbă și tulbură lucrarea bisericii, și nimeni nu o poate descuraja din a o face, atunci face rău, caută moartea și își arată adevărata față de diavol. Grăbește-te și fă-i pe frați și pe surori să o vadă așa cum este, apoi îndepărtează acea persoană rea din biserică. Dacă răufăcătorul este într-un moment de nebunie și nu face rău voit, cum ar trebui să fie tratată o asemenea chestiune? Oare persoana respectivă ar trebui să fie educată și ajutată? Dacă este educată și tot nu ascultă? Frații și surorile se întrunesc ca să o critice” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea întâi)”]. „Trebuie să vă concentrați asupra adevărului – doar atunci puteți avea pătrundere în viață și numai atunci când aveți pătrundere în viață puteți să-i aprovizionați pe ceilalți și să-i conduceți. Dacă se descoperă că acțiunile altora sunt în contradicție cu adevărul, trebuie, cu dragoste, să-i ajutăm să lupte pentru adevăr. Dacă alții sunt capabili să practice adevărul și există principii în modul în care fac lucrurile, ar trebui să încercăm să învățăm de la ei și să-i imităm. Aceasta este iubirea reciprocă” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai cel care își îndeplinește bine datoria cu toată inima, mintea și sufletul este o persoană care Îl iubește pe Dumnezeu”). Cuvintele lui Dumnezeu sunt limpezi. Când observăm problemele altora, trebuie să avem rapid părtășie, să-i expunem și să-i mustrăm dacă e nevoie. Toate acestea sunt pentru a proteja lucrarea bisericii, dar și pentru a ajuta oamenii să-și vadă problemele, să le rezolve repede și să-și facă datoria bine. Oliver chiar avea un anume talent la desen, însă firea lui coruptă îl provoca să facă fără să vrea lucruri care ne perturbau și ne tulburau lucrarea. Dacă reușea să se cunoască, să urmărească adevărul, să-și schimbe firea coruptă, să colaboreze armonios cu toată lumea și să-și folosească punctele forte, atunci, asta avea să fie benefic pentru lucrarea bisericii și pentru intrarea lui în viață. Prin urmare, am găsit câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu care abordau problemele lui Oliver, le-am legat de experiențele mele și am avut părtășie despre asta cu Oliver. După ce a ascultat, Oliver și-a înțeles întrucâtva firea coruptă, spunând chiar că, uneori, era conștient că nu avea dreptate, dar că nu se putea răzvrăti împotriva lui. Acum, că semnalasem problema, i-a părut rău, în sfârșit, și a fost dispus să caute adevărul și să se bazeze pe Dumnezeu ca să-și schimbe firea coruptă. Auzind asta, m-am bucurat pentru el. Dar am și regretat că trăisem după filosofii pentru interacțiuni lumești și că nu-i spusesem mai devreme. Chiar îi făcusem rău și făcusem rău și lucrării bisericii.

După incidentul acela, pe parcursul datoriei mele, dacă vedeam pe cineva făcând ceva ce nu se alinia la adevărurile-principii și întârzia lucrarea, practicam adevărul în mod conștient și îi semnalam problemele observate ca să-mi îndeplinesc responsabilitatea. Practica de genul acesta m-a făcut să mă simt împăcată și ușurată. Slavă lui Dumnezeu!