Acum 2000 de ani, Mântuitorul nostru, Domnul Isus, a venit să facă lucrarea de răscumpărare și a fost condamnat frenetic de preoții cei mai de seamă, cărturarii și fariseii din credința iudeică. Întrucât majoritatea iudeilor își adulau conducătorii religioși, s-au alăturat acelor antihriști condamnându-L și respingându-L pe Domnul Isus și, în cele din urmă, au fost implicați în răstignirea Sa. Acesta a fost un păcat teribil și a atras blestemul și pedeapsa lui Dumnezeu, osândind poporul israelit pentru 2000 de ani. Domnul Isus S-a întors în zilele de pe urmă drept Dumnezeu Atotputernic întrupat, exprimând adevăruri și făcând lucrarea de judecată pentru a curăți și mântui pe deplin omenirea. De asemenea, înfruntă condamnarea și împotrivirea frenetică a conducătorilor religioși. Ei își închid bisericile, stând în calea credincioșilor care cercetează adevărata cale, făcându-i pe oameni să le fie frică să o cerceteze și să o accepte deși au văzut clar cum cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt adevărul, sunt puternice, autoritare și vin de la Dumnezeu. Drept urmare, mulți își pierd șansa de a-L întâmpina pe Domnul și se prăbușesc în dezastre. Cum au greșit în privința întâmpinării Domnului? Prin faptul că-și adulează conducătorii religioși! Ei cred că acești conducători au fost desemnați de Dumnezeu și sunt folosiți de Dumnezeu, că dacă ascultă de ei înseamnă că ascultă de Dumnezeu, așa că îi urmează în toate, supunându-se cuvintelor acestora de parcă ar fi venit de la Dumnezeu. Mulți cred și că Domnul Isus sigur va anunța mai întâi clerul că S-a întors, așa că faptul că nu aud asta de la el demonstrează că nu S-a întors. Nici măcar nu încearcă să cerceteze lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic, ci li se alătură conducătorilor religioși condamnându-L. Așadar, se prăbușesc în dezastre, pierzându-și șansa de a fi răpiți. Cine e vinovat pentru asta? Nu există un răspuns simplu. Fariseii, care demult s-au împotrivit Domnului Isus și L-au condamnat, au fost blestemați de Dumnezeu și mulți oameni din lumea religioasă de azi nu au învățat acea lecție dureroasă de la ei. Întrucât se închină orbește clerului lor, îl urmează în a-L condamna pe Domnul Isus întors, răstignindu-L încă o dată. E mare păcat! Deci au fost de fapt conducătorii religioși desemnați de Dumnezeu? Supunerea față de ei e echivalentă cu urmarea lui Dumnezeu? Este foarte important să clarificăm acest aspect.

Mulți credincioși cred că acești conducători religioși, clerul precum Papa, episcopii, pastorii și prezbiterii sunt desemnați și folosiți de Domnul Isus și au autoritatea de a conduce credincioșii, așa că a asculta de ei înseamnă a asculta de Dumnezeu. Care este fundamentul acestei convingeri? A spus Domnul Isus vreodată că toți conducătorii religioși au fost desemnați de Dumnezeu? Niciodată. Au ei mărturia Duhului Sfânt sau dovada lucrării Duhului? Nu. Asta înseamnă că această idee este doar o noțiune umană. Să ne gândim la asta. Conform acestei idei omenești conform căreia conducătorii religioși sunt desemnați de Dumnezeu, atunci ar putea fi acest lucru adevărat și despre preoții cei mai de seamă, cărturarii și fariseii evrei care s-au împotrivit Domnului Isus și L-au condamnat? Urmarea lor în a-L răstigni pe Domnul Isus a însemnat supunere față de Dumnezeu? În mod clar este un mod absurd de a trata clerul! De asemenea, putem vedea din Biblie că în lucrarea lui Dumnezeu din fiecare epocă, El desemnează oameni care să-L ajute cu lucrarea. Toți acești oameni sunt chemați personal și mărturisiți de Dumnezeu, iar cuvintele lui Dumnezeu arată asta. Nu sunt niciodată desemnați de alți oameni și nu sunt instruiți de oameni. Gândiți-vă la Epoca Legii, când Dumnezeu îl folosește pe Moise pentru a conduce israeliții afară din Egipt. Propriile cuvinte ale lui Iahve Dumnezeu au fost mărturie pentru asta. Iahve Dumnezeu îi spune lui Moise: „Strigătul israeliților a ajuns până la Mine; am văzut cum îi asupresc egiptenii. Acum, vino, căci te voi trimite la Faraon să-Mi scoți poporul din Egipt!” (Exodul 3:9-10). În Epoca Harului, Domnul Isus l-a folosit pe Petru ca să păstorească bisericile și a fost martor și pentru Petru. Domnul Isus i-a spus lui Petru: „Simon, fiul lui Ioan, Mă iubești? […] Paște oile Mele!” (Ioan 21:17). „Iar Eu îți spun că tu ești Petru și pe această piatră Îmi voi zidi Biserica, iar porțile Locuinței Morților n-o vor birui. Îți voi da cheile Împărăției Cerurilor și orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, iar orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri” (Matei 16:18-19). Dumnezeu desemnează personal și este martor pentru oamenii pe care îi folosește în fiecare epocă, iar acest lucru este confirmat de lucrarea Duhului Sfânt. În Epoca Legii și în cea a Harului, uneori cei pe care i-a folosit Dumnezeu au fost desemnați personal și mărturisiți de El. Alteori a folosit alte metode. Fără desemnarea Lui directă, îi revela prin profeți sau exista dovada lucrării Duhului Sfânt. Asta e de netăgăduit. În lumea religioasă de azi, cine le-a dat Papei, episcopilor, preoțior, pastorilor și prezbiterilor funcțiile pe care le au? Există vreo dovadă a cuvintelor lui Dumnezeu sau a lucrării Duhului Sfânt? A fost Duhul martor pentru ei? Deloc! De fapt, toți acești conducători religioși din biserici au absolvit seminarii și școli teologice și au diplome în teologie. Cu diploma în mână sunt repartizați în biserici pentru a conduce credincioșii. Unii sunt înzestrați și elocvenți și își învață meseria bine, așa că sunt desemnați sau recomandați de cei din conducerea superioară și se înalță în rang. Aproape întregul cler din lumea religioasă își câștigă funcțiile în felul acesta, dar majorității îi lipsește lucrarea Duhului Sfânt. Un mic procent dintre ei s-ar putea să aibă puțină lucrare a Suhului, dar nu au mărturia Lui. Deci putem fi siguri că ei nu sunt oameni pentru care Dumnezeu e martor sau pe care îi folosește. Ei sunt în mod clar cultivați și aleși de alți oameni, deci de ce ar insista că sunt desemnați de Dumnezeu? Nu e asta împotriva faptelor? Nu înseamnă că mint cu nerușinare și mărturisesc pentru ei înșiși? Care sunt consecințele acestui lucru? Nu înseamnă că îi înșală și îi rănesc pe credincioși? Unii conducători religioși chiar citează cuvintele Domnului Isus chemându-l pe Petru ca să pretindă cu nerușinare că autoritatea cu care Domnul Isus l-a înzestrat pe Petru este transmisă Papei, deci Papa este delegat de Dumnezeu și Îl poate reprezenta pe Domnul Isus și, de vreme ce preoții îl urmează pe Papă, și ei sunt delegați de Dumnezeu, așa că pot ierta păcate. Nu-i ridicol? I-a spus vreodată Domnul Isus lui Petru să transmită autoritatea cu care a fost înzestrat generațiilor clerului? Domnul Isus nu a spus niciodată asta! A transmis vreodată Petru astfel de lucruri? Deloc! Nu scrie așa ceva în Biblie. De asemenea, adevărul este că nu exista un Papă sau preoții pe vremea aceea. Deci acei coducători religioși care proclamă că sunt delegați de Dumnezeu și Îl pot reprezenta pe Domnul Isus pretind că sunt Dumnezu și induc oamenii în eroare, nu-i așa? Oare cei care li se supun și se pleacă în fața lor nu se închină unor idoli? Nu înseamnă că lucrează împotriva lui Dumnezeu? Mulți oameni nu înțeleg asta și continuă să se închine orbește conducătorilor lor, gândindu-se că au fost desemnați de Dumnezeu. Puteți vedea ce nesăbuință și ignoranță e în asta? Nu e același lucru cu necredincioșii care se închină la idoli? Dacă ești credincios, dar nu urmezi cuvântul lui Dumnezeu, dacă te închini și îngenunchiezi înaintea altor oameni pentru a-ți mărturisi păcatele de parcă ei ar fi Dumnezeu, oare nu e lipsă de respect și hulire a lui Dumnezeu? Pot cei care fac asta cu nesăbuință să fie mântuiți de Dumnezeu? Probabil că nu. Cei care fac asta în mod nesăbuit nu pot câștiga aprobarea lui Dumnezeu.

Trebuie să clarificăm faptul că Dumnezeu nu desemnează pe cineva în mod neglijent sau arbitrar. Trebuie să existe o dovadă. A existat dovada că Dumnezeu l-a desemnat pe Moise și cel puțin israeliții știau asta. Faptul că Domnul Isus l-a desemnat pe Petru este de asemenea adevărat, lucru știut de apostoli. Deci, e nevoie de o bază reală ca să pretinzi că Dumnezeu a desemnat pe cineva. Niciun om nu poate pretinde asta în mod arbitrar. Putem vedea și că oricine este desemnat de Dumnezeu va avea îndrumarea și confirmarea Duhului Sfânt. Lucrarea lui poate îndeplini voia lui Dumnezeu și va obține rezultate foarte clare. Poate îndeplini însărcinarea lui Dumnezeu. Să vedem ce are de spus Dumnezeu Atotputernic. „În ceea ce privește esența lucrării sale și contextul în care este folosit, omul folosit de Dumnezeu este ridicat de El, este pregătit de către Dumnezeu pentru lucrarea lui Dumnezeu și cooperează în lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Nicio persoană nu ar putea vreodată să facă lucrarea în locul său – aceasta este cooperarea umană, indispensabilă alături de lucrarea divină. Între timp, lucrarea făcută de alți lucrători sau apostoli nu este decât comunicarea și implementarea multelor aspecte ale rânduielilor pentru biserici în fiecare perioadă sau, dacă nu, lucrarea unor simple provizii de viață necesare menținerii vieții bisericești. Acești lucrători și apostoli nu sunt numiți de Dumnezeu, cu atât mai puțin pot ei să fie considerați cei folosiți de Duhul Sfânt. Ei sunt aleși din rândul bisericilor și, după ce au fost instruiți și educați o perioadă, cei care sunt potriviți sunt păstrați, pe când cei care nu sunt potriviți sunt trimiși înapoi de unde au venit. Deoarece acești oameni sunt aleși din rândul bisericilor, unii își dau arama pe față după ce devin lideri, iar alții chiar fac multe lucruri rele și sfârșesc prin a fi alungați. Omul folosit de Dumnezeu, pe de altă parte, este cineva care a fost pregătit de Dumnezeu, cineva care are un anumit calibru și are umanitate. El a fost pregătit și desăvârșit în prealabil de către Duhul Sfânt, este călăuzit întru totul de către Duhul Sfânt și, mai ales când vine vorba de lucrarea sa, este îndrumat și condus de către Duhul Sfânt – prin urmare, nu există nicio abatere pe calea conducerii aleșilor lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu Își asumă cu siguranță responsabilitatea pentru propria lucrare și Își face tot timpul propria lucrare” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cu privire la folosirea omului de către Dumnezeu”).

Cuvintele lui Dumnezeu Atotputeric ne arată că Dumnezeu îi pregătește cu multă vreme înainte pe cei pe care îi desemnează și folosește pentru lucrarea Sa, că ei sunt cei pe care Dumnezeu îi înalță ca să-i conducă pe aleșii Săi. Lucrarea și predicile lor sunt în întregime prin aprovizionarea și îndrumarea Duhului Sfânt și oricine nu a fost desemnat personal de Dumnezeu nu îi poate înlocui vreodată. Mois în Epoca Legii și Petru în Epoca Harului au aderat strict la cuvintele lui Dumnezeu și la cerințele Sale de a-i conduce pe aleșii Săi, iar Dumnezeu a fost mereu cu ei, îndrumându-i la fiecare pas. Dumnezeu nu folosește niciodată o persoană greșită sau pe cineva care lucrează împotriva Lui. Este mereu responsabil lucrarea Sa. Cei pe care îi folosește Dumnezeu sunt tot timpul luminați de Duhul Sfânt în lucrarea și cuvintele lor și pot împărtăși o înțelegere pură a cuvintelor lui Dumnezeu pentru a-i ajuta pe aleșii lui Dumnezeu să-I înțeleagă cuvântările, voia și cerințele. Ei pot folosi oricând adevărul pentru a-i ajuta pe aleșii lui Dumnezeu cu strădaniile lor practice legate de intrarea în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu și pe calea cea dreaptă în credința lor. Când aleșii lui Dumnezeu acceptă și se supun păstoririi celor folosiți de Dumnezeu, ei pot câștiga hrană adevărată pentru viețile lor, pot câștia treptat mai multă înțelegere a adevărului, pot cunoaște mai bine lucrarea și firea lui Dumnezeu și-și pot dezvolta credința și iubirea pentru Dumnezeu. De aceea ei sunt sprijiniți de aleșii lui Dumnezeu care știu în inimile lor că acei oameni sunt desemnați de Dumnezeu și sunt după inima Sa. Când acceptăm și ne supunem conducerii lor, asta înseamnă că Îl urmăm și ne supunem lui Dumnezeu și este conform voii lui Dumnezeu. Cei pe care îi folosește Dumnezeu sunt desemnați pentru a-i conduce pe aleșii Lui să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu și să Îl urmeze, iar lucrarea și predicile lor sunt în întregime din conducerea și luminarea Duhului Sfânt. Acceptarea și supunerea față de conducerea lor este de fapt supunere față de Dumnezeu. Împotrivirea față de ei este împotrivire față de Dumnezeu și va duce la expunerea și eliminarea lor de către Dumnezeu sau poate chiar la blestemarea și pedepsirea lor. Exact ca Moise care i-a condus pe israeliț afară din Egipt, cetele lui Korah și a lui Datan care au luptat împotriva lui au fost pedepsite de Dumnezeu. Asta e clar.

Să ne uităm la coducătorii religioși din ziua de azi: Papa, episcpii și preoții din catolicism și pastorii, prezbiterii și alți membri ai clerului din creștinism. Au fost ei desemnați de Dumnezeu? A vorbit Dumnezeu în sprijinul lor? Au o dovadă din lucrarea Duhului Sfânt? Au o dovadă din roadele lucrării lor? N-au nimic din astea. Asta demonstrează că au fost aleși de oameni, nu desemați de Dumnezeu. De vreme ce am văzut că au fost cultivați în seminarii și repartizați de institute religioase oficiale, știm să fim foarte precauți. Cei mai mulți dintre ei nu cred în adevăr și nu au credință adevărată în Dumnezeu. Ei cred în teologie, în funcția și titlul lor, în traiul pe care îl câștigă din asta. Oricât de elevată ar fi cunoașterea lor biblică sau cât de bune sunt predicile lor, ei nu au lucrarea și îndrumarea Duhului Sfânt sau luminara Sa. Asta ne arată că sunt păstori falși, non-crdincioși și că Dumnezeu nu-i recunoaște. Deci nu e o nesăbuință să li teînchini și să-i urmezi? Pe lângă faptul că le lipsește mărturia cuvintelor lui Dumnezeu și dovada de la Duhul Sfânt, mai există o dovadă esențială care ne poate ajuta să-i vedem așa cum sunt. Dumnezeu Atotputernic a exprimat atât de multe adevăruri, revelând public adevărata față a oamenilor, dacă iubesc sau nu adevărul, dacă recunosc sau nu adevărul, dacă acceptă sau nu adevărul și dacă urăsc și resping adevărul. Totul este dezvăluit. Cei care recunosc cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic drept adevărul, ce recunosc că El este Dumnezeu întrupat, sunt cei care iubesc adevărul și au aprobarea lui Dumnezeu. Ei sunt fecioarele înțelepte care aud glasul lui Dumnezeu și sunt răpite înaintea tronului Său. Dacă cineva vede că Dumnezeu Atotpuernic a exprimat atât de multe adevăruri, dar continuă să se împotrivească, să condamne și să nege apariția și lucrarea lui Dumnezeu, asta înseamnă că disprețuiește adevărul și este un antihrist care se împotrivește lui Dumnezeu și Îl condamnă. Deja s-a prăbușit în dezastre și sigur va fi pedepsit de Dumnezeu. Nu sunt doar conducătorii catolici și creștini, ci și conducătorii și personalitățile din toate confesiunile care lucrează împotriva lui Dumnezeu Atotputernic, aproape fără excepție. Lumea religioasă e în ghearele acestei bande de antihriști. Acesta este un fapt bine-cunoscut pe care nu-l poate nega nimeni. Deci dacă știm că acești episcopi, preoți, pastori și prezbiteri sunt parte dintr-o bandă de antihriști care se împotrivesc lucrării lui Dumnezeu Atotputernic și o condamnă, cum ar trebui să abordăm situația? Ar trebui să-i respingem și să-i blestemăm și să ne eliberăm de restricțiile lor. Asta înseamnă să fii înțelept. Dacă noi continuăm să ne uităm la ei pentru adevărata cale, continuăm să așteptăm să ne spună ei ce e corect și ce e greșit, asta e o nesăbuință, înseamnă că suntem orbi și ignoranți! Orbii care îi conduc pe orbi vor ajunge în ruină. Asta îndeplinește versetele biblice: „Proștii mor din lipsă de judecată” (Proverbe 10:21). „Poporul Meu este nimicit din lipsă de cunoștință” (Osea 4:6).

Este foarte clar că acești conducători catolici și creștini, împreună cu conducători din toate celelalte confesiuni, Îl condamnă public pe Dumnezeu Atotputernic. Pentru a-ș păstra statutul și salariul, țin cu fermitate credincioșii în strânsoarea lor, luându-le banii, parazitându-i ca niște demoni care se înfruptă din cadavre. Acești antihriști răspândesc tot felul de minciuni malefice pentru a-și păstra funcțiile și mijloacele de trai, spunând că orice veste despre venirea Domnului este falsă, că Domnul Isus trebuie să vină neapărat pe un nor, că acceptarea celei de-a doua întrupări a Domnului înseamnă acceptarea unui hristos fals. Ei spun minciuni pentru a induce oamenii în eroare, făcând tot ce le stă în putință pentru a împiedica credincioșii să cerceteze adevărata cale. Ba chiar sprijină PCC pentru a-i aresta și persecuta pe cei care împărtășesc Evanghelia Împărăției. Cum sunt acești conducători religioși diferiți de fariseii care s-au împotrivit Domnului Isus în vremea Sa? Nu sunt toți oameni care Îl răstignesc pe Dumnezeu? Nu sunt toți păstori falși și antihriști care înșală oamenii și îi ruinează? Gândiți-vă la cuvintele Domnului Isus prin care condamnă fariseii: „Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi închideți Împărăția Cerurilor în fața oamenilor; nici voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre!” (Matei 23:13). „Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi înconjurați marea și uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceți din el de două ori mai mult un fiu al Gheenei decât sunteți voi!” (Matei 23:15). Putem vedea că majoritatea conducătorilor religioși de azi nu sunt deloc diferiți de fariseii care I s-au împotrivit frenetic Domnului Isus și au stat în calea credincioșilor. Toți Îl urăsc pe Dumnezeu și lucrează împotriva Lui și sunt demonii antihriști din zilele de pe urmă.

Iată și alte pasaje din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune: „Uitați-vă la liderii fiecărei confesiuni – toți sunt aroganți și neprihăniți de sine, iar interpretările lor privind Biblia sunt în afara contextului și sunt ghidate de propriile noțiuni și închipuiri. Toți se bazează pe talente și erudiție pentru a-și face lucrarea. Oare, dacă nu ar putea predica deloc, i-ar urma acei oameni? Ei posedă, la urma urmei, ceva cunoaștere și pot predica despre vreo doctrină sau știu cum să-i convingă pe alții și cum să se folosească de unele trucuri. Le folosesc pentru a-i înșela și a-i aduce pe oameni înaintea lor. Acei oameni cred în Dumnezeu cu numele, dar, în realitate, ei își urmează liderii. Când întâlnesc pe cineva care predică adevărata cale, unii dintre ei spun: «Trebuie să-l consultăm pe liderul nostru cu privire la credință». Vedeți cum oamenii încă au nevoie de acordul și aprobarea celorlalți când cred în Dumnezeu și acceptă adevărata cale – nu este aceasta o problemă? Atunci, ce au devenit acei lideri? Nu au devenit ei farisei, păstori falși, antihriști și obstacole pentru acceptarea de către oameni a adevăratei căi?” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a).

„Există cei care citesc Biblia în bisericile mari și o recită cât e ziua de lungă și, totuși, niciunul dintre ei nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu. Niciunul dintre ei nu e capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; cu atât mai puțin poate vreunul dintre ei să fie în concordanță cu voia lui Dumnezeu. Sunt cu toții oameni fără valoare, ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-I dea lecții lui Dumnezeu. Ei I se împotrivesc voit lui Dumnezeu chiar și în timp ce Îi poartă stindardul. Pretinzând credința în Dumnezeu, ei tot mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți oamenii ca aceștia sunt diavoli care devorează sufletul omului, demoni șefi care intenționat stau în calea celor ce încearcă să umble pe calea cea dreaptă, și obstacole care îi împiedică pe cei ce Îl caută pe Dumnezeu. Pot părea să aibă «o constituție zdravănă», dar cum să știe adepții lor că ei nu sunt alții decât antihriști care îi conduc pe oameni să se împotrivească lui Dumnezeu? Cum să știe adepții lor că aceștia sunt diavoli vii dedicați devorării sufletelor umane?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”).

„Cei mai răzvrătiți dintre toți sunt cei care intenționat Îl sfidează pe Dumnezeu și I se împotrivesc. Ei sunt dușmanii lui Dumnezeu, antihriștii. Ei au mereu o atitudine de ostilitate față de noua lucrare a lui Dumnezeu; nu au niciodată nici cea mai mică înclinație de a se supune și nici nu s-au supus ori s-au smerit vreodată de bunăvoie. Ei se înalță pe sine înaintea altora și nu se supun niciodată nimănui. Înaintea lui Dumnezeu, se consideră cei mai buni la predicarea cuvântului și cei mai pricepuți la a lucra asupra altora. Ei nu renunță niciodată la «averile» din posesia lor, ci le consideră niște moșteniri de familie pentru închinare, pentru a predica altora despre ele și le folosesc pentru a ține prelegeri acelor nesăbuiți care îi idolatrizează. Există într-adevăr un anumit număr de oameni ca aceștia în biserici. Se poate spune că ei sunt «eroi neîmblânziți», care, generație după generație, poposesc în casa lui Dumnezeu. Ei pretind că predicarea cuvântului (doctrinei) este datoria lor supremă. An de an și generație după generație, aceștia își practică, impunând cu tărie, datoria lor «sacră și inviolabilă». Nimeni nu îndrăznește să-i atingă; nici o singură persoană nu îndrăznește să le reproșeze deschis. Ei devin «împărați» în casa lui Dumnezeu, alergând frenetic pe măsură ce îi tiranizează pe ceilalți din epocă în epocă. Această ceată de diavoli caută să se unească și să-Mi distrugă lucrarea; cum pot permite acestor diavoli vii să existe în fața ochilor Mei?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de Dumnezeu”).

Acum sunt sigur că e clar pentru toți că majoritatea conducătorilor reliioși sunt antihriști care urăsc adevărul, Îi urăsc pe Dumnezeu, sunt slujitori malefici și păstori falși care înșală oamenii. Ascultarea și supunerea față de ei nu înseamnă supunere față de Dumnezeu și nu înseamnă a-L urma. Înseamnă că îl urmezi pe Satana și te împotrivești lui Dumnezeu, devenind complicele Satanei, un om detestat și blestemat de Dumnezeu. Deci, în calitate de credincioși, trebuie să fim conștienți că trebuie să-L preamărimpe Dumnezeu, să ne temem de El, să ne supunem Lui și adevărului. Nu putem să ne închinăm la oameni sau să îi urmăm. Întocmai cum a spus Domnul Isus: „Domnului, Dumnezeul tău, să te închini și numai Lui să-I slujești!” (Matei 4:10). Dacă un conducător religios este un om care iubește adevărul, dacă vorbele sale sunt conform cuvintelor Domnului și ne conduce să ne temem de Dumnezeu și să ne ferim de rău, atunci urmarea și supunerea față de acele cuvinte care sunt confrm adevărului înseamnă supunere față de Dumnezeu. Dacă vorbele sale nu sunt conform adevărului, dacă sunt contrare cuvintelor Domnului, trebuie să îl respingem. Dacă vom continua să-l urmăm, înseamnă că urmăm un om, îl urmăm pe Satana. Dacă un conducător religios respinge și disprețuiește adevărul și îi împiedică pe alții să cerceteze adevărata cale, el este un antihrist și ar trebui să stăm de partea lui Dumnezeu, expunându-l și respingându-l și îndrăznind să spunem „Nu”, să scăpăm de sub controlul lui, să căutăm și să acceptăm adevărat cale și să urmăm pașii lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă credința adevărata, a-L urma cu adevărat pe Dumnezeu și este conform voii Lui. Exact cum a spus Petru când a fost luat de preoții cei mai de seamă și de farisei: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” (Faptele Apostolilor 5:29).

Să mai citim un pasaj de la Dumnezeu Atotputernic. „Cel mai important aspect în urmarea lui Dumnezeu este ca totul să fie în conformitate cu cuvintele lui Dumnezeu de astăzi: indiferent dacă tu cauți pătrunderea în viață sau împlinirea voii lui Dumnezeu, totul ar trebui să fie centrat pe cuvintele lui Dumnezeu de astăzi. Dacă ceea ce comunici și cauți nu este centrat în jurul cuvintelor lui Dumnezeu de astăzi, atunci ești străin de cuvintele lui Dumnezeu și în totalitate lipsit de lucrarea Duhului Sfânt. Dumnezeu dorește oameni care să-I calce pe urme. Indiferent cât de minunat și pur este ceea ce ai înțeles înainte, Dumnezeu nu dorește așa ceva și, dacă nu poți renunța la astfel de lucruri, atunci acestea vor fi un obstacol imens în calea pătrunderii tale în viitor. Toți cei care sunt capabili să urmeze lumina prezentă a Duhului Sfânt sunt binecuvântați. Oamenii din veacurile trecute au călcat, de asemenea, pe urmele pașilor lui Dumnezeu, dar nu au putut să urmeze până astăzi; aceasta este binecuvântarea oamenilor din zilele de pe urmă. Cei care pot urma lucrarea prezentă a Duhului Sfânt și care sunt capabili să urmeze pașii lui Dumnezeu astfel încât să-L urmeze pe Dumnezeu oriunde îi conduce – aceștia sunt oameni care sunt binecuvântați de Dumnezeu. Cei care nu urmează lucrarea prezentă a Duhului Sfânt nu au pătruns în lucrarea cuvintelor lui Dumnezeu și, indiferent cât de mult lucrează, cât de mari sunt suferințele lor sau cât de mult se zbat, nimic din acestea nu înseamnă ceva pentru Dumnezeu, iar El nu îi va lăuda. […] «Urmărirea lucrării Duhului Sfânt» înseamnă să înțelegi voia lui Dumnezeu astăzi, să fii capabil să acționezi în conformitate cu cerințele actuale ale lui Dumnezeu, să fii capabil să-L asculți și să-L urmezi pe Dumnezeul de astăzi și să pătrunzi în conformitate cu cele mai noi cuvântări ale lui Dumnezeu. Numai unul ca acesta e cineva care urmează lucrarea Duhului Sfânt și este în curentul Duhului Sfânt. Astfel de oameni nu numai că sunt capabili să primească lauda lui Dumnezeu și să-L vadă pe Dumnezeu, ci pot și să cunoască, din ultima lucrare a Sa, firea lui Dumnezeu și, de asemenea, noțiunile și neascultarea omului, natura și substanța omului; în plus, sunt capabili să obțină în mod gradual schimbări în firea proprie în timpul slujirii lor. Numai astfel de oameni sunt cei care sunt în stare să-L câștige pe Dumnezeu și care într-adevăr au găsit calea cea adevărată” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I pașii”).

Acum sunt sigur că ne e și mai clar că a avea credință și a-L urma pe Dumnezeu implică supunerea față de adevăr și acceptarea lui, acceptarea lucrării și cuvintelor actuale ale lui Dumnezeu și urmarea pașilor Săi. Oricât de departe este lucrarea lui Dumnezeu de noțiunile oamenilor sau oricât de mulți oameni i se împotrivesc și o condamnă, atât timp cât este adevărul și lucrarea lui Dumnezeu, trebuie să o acceptăm și să i ne supunem. Doar asta înseamnă să ai credință și să-L urmezi pe Dumnezeu. După cum spune în Apocalipsa: „Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge” (Apocalipsa 14:4). În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atoputernic este aici lucrând și a exprimat multe adevăruri. El face lucrarea de judecată începând din casa lui Dumnezeu pentru a curăța și mântui pe deplin omenirea, mântuindu-ne de păcat și de forțele Satanei. Aceasta este o șansă de neratat și singura noastră cale de a fi mântuiți și de a intra în Împărăția lui Dumnezeu. Acum din ce în ce mai mulți oameni din întreaga lume, care tânjesc după apariția lui Dumnezeu, au cercetat pe internet lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic. Au văzut cum cuvintele Sale sunt toate adevărul, că sunt glasul lui Dumnezeu. Se eliberează de legăturile conducătorilor religioși, ieșind de sub controlul bisericilor și venind înaintea tronului lui Dumnezeu pentru a participa la ospățul nunții Mielului. Însă tot mai există mulți în lumea religioasă care urmează orbește clerul și i se închină, care sunt constrânși și păcăliți de forțele antihriste. Ei sunt strâns controlați în pustiul religios, așteptând în van ca Domnul să vină pe un nor, respinși și eliminați demult de Dumnezeu, plângând și scrâșnind din dinți în timpul dezastrelor. Aceasta este împlinirea cuvintelor Domnului Isus: „Și dacă un orb călăuzește un alt orb, amândoi vor cădea în groapă” (Matei 15:14). Ei pretind că au credință în Dumnezeu, dar de fapt I se împotrivesc lui Dumnezeu și urmează oamenii. Dumnezeu îi vede drept non-credincioși. Dumnezeu e un Dumnezeu sfânt care urăște răul, iar dreptatea Sa este de neofensat. El nu i-ar mântui niciodat pe cei care adulează oamenii, care urmează antihriștii împotrivindu-se lui Dumnezeu și hulindu-L. Dumnezeu nu ar mântui niciodată pe oricine nu iubește sau nu acceptă adevărul, ci se agață orbește de Biblie. Voia lui Dumnezeu este să elibereze oamenii din Babilonul religios, ca să nu mai fim constrânși de restrițiile forțelor antihriste din lumea religioasă și să puetm ieși din religie pentru a căuta adevărul și lucrarea lui Dumnezeu, ca să avem speranța de a întâmpina apariția și lucrarea lui Dumnezeu.

Să mai citim un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. „Ceea ce admiri tu nu este umilința lui Hristos, ci acei falși păstori cu o reputație proeminentă. Nu adori frumusețea sau înțelepciunea lui Hristos, ci pe acei libertini care se tăvălesc în mizeria lumii. Râzi de durerea lui Hristos care nu are unde să-Și așeze capul, dar admiri acele cadavre care vânează jertfele și trăiesc în depravare. Nu ești dispus să suferi alături de Hristos, dar te arunci cu bucurie în brațele acelor antihriști nesăbuiți, deși ei îți furnizează doar trup, cuvinte și control. Chiar și acum inima ta încă se întoarce către ei, către reputația lor, către statutul și către influența lor. Și, totuși, continui să ai o atitudine prin care percepi lucrarea lui Hristos ca fiind greu de acceptat și o refuzi. Acesta este motivul pentru care spun că îți lipsește credința de a-L recunoaște pe Hristos. Motivul pentru care L-ai urmat până în ziua de astăzi este doar pentru că nu ai avut altă opțiune. O serie de imagini grandioase se înalță întotdeauna în inima ta; nu poți uita fiecare cuvânt și fiecare faptă a lor, nici cuvintele și mâinile lor influente. Ei sunt, în inima voastră, întotdeauna superiori și întotdeauna eroi. Dar aceasta nu este astfel pentru Hristos Cel de astăzi. El este întotdeauna nesemnificativ în inima ta și întotdeauna nedemn de venerație. Căci este prea obișnuit, are prea puțină influență și este departe de a fi grandios.

În orice caz, Eu spun că toți aceia care nu prețuiesc adevărul sunt necredincioși și trădători ai adevărului. Astfel de oameni nu vor primi niciodată aprobarea lui Hristos. Ați identificat acum cât de multă necredință este în voi și cât de multă trădare a lui Hristos? Vă îndemn astfel: din moment ce ați ales calea adevărului, atunci ar trebui să vă devotați cu toată inima; nu fiți ambivalenți sau fără entuziasm. Trebuie să înțelegeți că Dumnezeu nu aparține lumii și nici vreunei alte persoane, ci tuturor acelora care cred cu adevărat în El, tuturor acelora care Îl venerează și tuturor acelora care Îi sunt devotați și credincioși Lui” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ești tu oare un adevărat credincios în Dumnezeu?”).