Poți intra în Împărăția cerurilor dacă trudești?

martie 12, 2022

de Sheila, Kenya

M-am născut într-o familie catolică. Preotul nostru spunea mereu că trebuie să urmăm poruncile lui Dumnezeu, să mergem la slujbă, să ne iubim semenii și să facem fapte bune. Ne spunea că numai cei care fac aceste lucruri sunt credincioși devotați și că atunci când Domnul va veni, îi va lua în Împărăția Cerurilor. Îmi repetam adesea: „Trebuie să fac mereu ce spune Dumnezeu, să particip activ în fapte bune, să iau aminte la regulile bisericii, astfel încât Domnul să mă iubească și să mă placă; în felul acesta, când Se va întoarce în sfârșit, mă va binecuvânta și mă va lua în Împărăția Lui.”

Când eram la facultate, mi-am întrerupt studiile ca să pot avea mai mult timp să fac voluntariat la biserică. Alți enoriași păreau atât de pioși când erau în biserică, rugându-se și participând la slujbă, dar în afara bisericii, fumau, beau și mergeau la petreceri sălbatice. Eram dezgustată și m-am gândit: „Domnul ne învață să-L iubim, să-i ajutăm pe cei care au nevoie și să ne păzim de ispitele lumești. Poate părea că acești oameni cred cu devotament în Domnul, dar, de fapt, ei nu fac nimic pentru El. Cu toții caută și tânjesc după plăceri lumești. Nu e asta împotriva învățăturilor Domnului? Nu voi fi ca ei. Voi face mai multe fapte bune pentru Domnul ca să pot intra în Împărăția Cerurilor când va veni vremea.”

Însă, în timp, mi-am dat seama că nici eu nu pot respecta poruncile lui Dumnezeu în viața de zi cu zi. De câte ori îi vedeam pe acei membri ai bisericii, căutători de plăceri, care trăiau fericiți și liberi în timp ce eu mă zbăteam în greutăți, nu puteam să nu-L învinovățesc pe Dumnezeu. Domnul ne învață să ne iubim aproapele ca pe noi înșine, dar eu mereu invidiam și disprețuiam oamenii. Rudele mă mustrau pentru fărădelegile mele, dar eu căutam scuze și mă supăram pe ele. Domnul ne învață că este important să fii smerit și iertător, dar eu nu aderam la nimic din toate astea. Mă simțeam foarte vinovată, mi-era teamă că eram o credincioasă numai cu numele. Am început să chibzuiesc: „De ce nu-mi pot birui niciodată păcatele? Chiar dacă mă spovedesc preotului de fiecare dată când păcătuiesc și fac fapte bune ca să compensez pentru asta, tot ajung să comit același păcat. Cum ar putea Dumnezeu să binecuvânteze o credință ca a mea?” Însă apoi mă gândeam că preotul nostru ne spunea întotdeauna că, dacă ne spovedim lui după ce păcătuim, atunci vom fi iertați și că atât timp cât lucrăm pentru Domnul și facem mereu fapte bune, El va avea milă, ne va binecuvânta și ne va primi în Împărăția Lui. Este scris în Biblie: „Am purtat o luptă bună, mi-am terminat alergarea, credința mi-am păstrat-o. De acum înainte, mă așteaptă coroana dreptății” (2 Timotei 4:7-8). Aceste cuvinte m-au alinat. Credeam că atât timp cât merg la slujbe, mă spovedesc și lucrez pentru Domnul, pot intra în Împărăția lui Dumnezeu. Prin urmare, m-am ocupat cu faptele bune. Vizitam bolnavi și deținuți și făceam voluntariat la un orfelinat.

Într-o zi în 2017, am intrat pe Facebook să răsfoiesc știrile ca de obicei și am descoperit un pasaj pe care îl postase o soră pe nume Betty. „Deși mulți oameni cred în Dumnezeu, puțini înțeleg ce înseamnă credința în Dumnezeu și ce trebuie să facă ei pentru a se conforma voii lui Dumnezeu. […] «Credința în Dumnezeu» înseamnă a crede că există un Dumnezeu; acesta este cel mai simplu concept în ceea ce privește credința în Dumnezeu. În plus, a crede că există un Dumnezeu nu este același lucru cu a crede cu adevărat în Dumnezeu; mai degrabă este un fel de credință simplă cu puternice conotații religioase. Adevărata credință în Dumnezeu înseamnă următorul lucru: în baza credinței că Dumnezeu deține suveranitatea asupra tututor lucrurilor, omul experimentează cuvintele și lucrarea Sa, își purifică firea coruptă, îndeplinește voia lui Dumnezeu și ajunge să Îl cunoască pe Dumnezeu. Numai o astfel de călătorie se poate numi «credință în Dumnezeu.» Totuși, deseori oamenii percep credința în Dumnezeu ca pe o chestiune simplă și frivolă. Oamenii care cred în Dumnezeu astfel nu mai știu ce înseamnă să crezi în Dumnezeu și, cu toate că poate continuă să creadă până la capăt, nu vor dobândi niciodată aprobarea lui Dumnezeu, pentru că merg pe calea greșită. Astăzi, încă mai există cei care cred în Dumnezeu după slove și după doctrine fără valoare. Ei nu știu că le lipsește esența credinței în Dumnezeu și că nu pot dobândi aprobarea lui Dumnezeu. Totuși, ei se roagă lui Dumnezeu pentru binecuvântările siguranței și suficient har. Să ne oprim, să ne liniștim inimile și să ne întrebăm: nu cumva a crede în Dumnezeu este cu adevărat cel mai ușor lucru de pe pământ? Nu cumva a crede în Dumnezeu nu înseamnă nimic mai mult decât să primești mult har de la Dumnezeu? Sunt oamenii care cred în Dumnezeu fără a-L cunoaște sau care cred în Dumnezeu și, totuși, I se opun, într-adevăr capabili să mulțumească voia lui Dumnezeu?” (Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”). Aceste cuvinte păreau foarte proaspete și noi. Odată ce le-am auzit, m-au captivat. Nu mă gândisem niciodată mai ales la întrebările de la sfârșitul acestui fragment. M-am gândit: „E fantastic! Ale cui sunt aceste cuvinte? Un pasaj atât de scurt relevă complet sensul credinței în Dumnezeu, precum și a ceea ce vrem să obținem prin credința noastră.” M-am gândit la aceste cuvinte și, pentru prima dată în viața mea, m-am gândit serios la credința mea. Am privit în urmă la anii mei de credință. Am particpat la multe activități și ceremonii ale bisericii, făceam voluntariat în cadrul bisericii și fapte bune în comunitate. Suferisem și plătisem un preț pentru asta. Însă făcusem acele lucruri ca eu și familia mea să fim binecuvântați și păziți de Dumnezeu și mai ales ca să pot intra în Împărăția lui Dumnezeu. Crezusem întotdeauna că am dreptate să caut asemenea lucruri, că Dumnezeu va fi mulțumit cu credința mea și că voi primi promisiunile și binecuvântările Sale. Dar, citind aceste cuvinte, mi-am dat seama vag de un înțeles mai profund al credinței mele. Făceam fapte bune și mă înfrânam numai ca să primesc în schimb binecuvântările Împărăției, iar aceasta nu este adevărata iubire pentru Dumnezeu. Cum ar putea Dumnezeu să laude acest fel de credință? Însă, după aceea, m-am gândit la credința mea de peste douăzeci de ani în Domnul, la cum slujisem mereu în biserică. Se poate ca toată suferința și sacrificiile mele să fi fost în van? Cu cât cântăream mai mult acele cuvinte, cu atât tânjeam să văd ce mai era pe pagina de Facebook a surorii Betty ca să mă ajute să-mi lămuresc aceste lucruri. Am contactat-o și am avut o adunare pe internet.

I-am spus ce am simțit când am citit acele cuvinte: „Betty, ceea ce ai postat pe internet a fost grozav. M-a făcut să vad că eu cred în Domnul ca să primesc binecuvântări, iar asta nu e iubire adevărată pentru Domnul. Însă este ceva ce nu înțeleg. Biblia spune: «Am purtat o luptă bună, mi-am terminat alergarea, credința mi-am păstrat-o. De acum înainte, mă așteaptă coroana dreptății» (2 Timotéi 4:7-8). Preotul meu ne spunea mereu că atât timp cât facem o lucrare și fapte bune, Domnul ne va binecuvânta și vom putea intra în Împărăția Lui. Pe parcursul anilor mei de credință, exact asta am făcut. Va uita Domnul? Chiar nu voi putea intra în Împărăția Lui?”

Sora Betty mi-a oferit această părtășie: „Truda, sacrificiile și faptele bune pe care le facem pentru Domnul mereu Îl vor mulțumi foarte mult, iar când Se va întoarce, ne va răpi în Împărăția Sa. De fapt, asta a spus Pavel. Domnul Isus nu a spus nimic de felul acesta; și nici Duhul Sfânt. Aceste cuvinte reprezintă doar părerea lui Pavel, ele nu sunt intenția Domnului. Cuvintele oamenilor nu sunt adevărul. Numai cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul. Când vine vorba despre intrarea în Împărăția lui Dumnezeu, cuvintele lui Dumnezeu pur și simplu trebuie să aibă prioritate. Dacă ne luăm după cuvintele oamenilor, este posibil să ne rătăcim de la calea Domnului! Deci cine poate intra în Împărăția Cerurilor? Domnul Isus ne spune foarte clar: «Nu oricine Îmi spune „Doamne! Doamne!” are să intre în Împărăția Cerurilor, ci acela care face voia Tatălui meu, care se află în Ceruri. Acela va intra în Împărăția Cerurilor» (Matei 7:21). Asta ne arată că Dumnezeu nu Se uită la câte sacrificii am făcut când hotărăște cine intră în Împărăție. În schimb, vede pur și simplu dacă Îi facem voia. Asta înseamnă că, pentru a intra în Împărăție, oamenii trebuie să scape de natura lor păcătoasă și să fie curățiți, să ducă la bun sfârșit cuvintele lui Dumnezeu, să se supună lui Dumnezeu, să-L iubescă și să I se închine. Dacă trudim și facem multe sacrificii, dar nu putem urma cuvintele lui Dumnezeu, păcătuim și ne împotrivim adesea lui Dumnezeu, atunci suntem răufăcători. Acest fel de om nu poate intra în Împărăție. Toți acei farisei evrei care I S-au împotrivit Domnului, Îl slujiseră pe Domnul în templu ani de zile și chiar răspândiseră Evanghelia peste tot. Au suferit enorm și au plătit un preț mare. Din afară, părea că sunt devotați lui Dumnezeu, dar nu le păsa decât să țină ritualuri religioase. Predicau tradiții și doctrine umane și înlăturaseră legile și poruncile lui Dumnezeu. Slujirea lor era complet împotriva voii lui Dumnezeu, iar ei rătăciseră calea lui Dumnezeu. Când Domnul Isus a venit să-Și facă lucrarea, fariseii I S-au opus public, încercând să-și apere funcțiile. L-au condamnat și L-au ponegrit cu sălbăticie și au încercat să împiedice oamenii să-L urmeze. În cele din urmă, chiar au uneltit cu guvernul roman pentru a-L răstigni pe Domnul Isus, ofensând firea lui Dumnezeu și atrăgând asupra lor pedeapsa Lui. Asta demonstrează că, deși oamenii trudesc și fac sacrificii, asta nu înseamnă că fac voia lui Dumnezeu. Dacă oamenii nu sunt curățiți de păcat, ei vor păcătui, se vor împotrivi lui Dumnezeu, chiar dacă se sacrifică pentru El. Apoi, suntem noi. Deși ajutăm enoriașii, părem să fim buni și truditori, scopul nostru este să fim binecuvântați și să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu. De fiecare dată când Dumnezeu ne binecuvântează, Îi mulțumim și Îl slăvim. Când suntem bolnavi sau se întâmplă ceva rău, Îl învinovățim și Îl înțelegem greșit, ba putem chiar să-L și trădăm. De obicei, încercăm să ne capitalizăm sacrificiile și faptele bune, lăudându-ne cu cât de mult am suferit și am muncit pentru Dumnezeu, ca ceilalți să ne admire și să ne idolatrizeze și ca să obținem faimă, câștiguri și statut. Ne pierdem cumpătul când întâlnim oameni și lucruri care nu ne plac și nu putem adera la cuvintele lui Dumnezeu și așa mai departe. Asta ne arată că nu facem toate aceste lucruri din iubire față de Dumnezeu sau pentru a-L mulțumi, ci mai degrabă pentru a face târguri cu Dumnezeu. Îl folosim și Îl înșelăm pe Dumnezeu pentru a ne satisface propriile ambiții. Atunci cum putem fi noi oameni care fac voia Tatălui Ceresc? În Biblie se spune: «Veți fi sfinți, fiindcă Eu sunt sfânt!» (1 Petru 1:16). Știm că Dumnezeu e sfânt, deci cum ar putea Dumnezeu să conducă oameni murdari ca noi în Împărăția Cerurilor? Doar lepădându-ne natura păcătoasă și încetând să I ne împotrivim lui Dumnezeu putem fi lăudați de Dumnezeu și vrednici să intrăm în Împărăția Sa.”

În timp ce o ascultam, mă gândeam: „Credeam că voi putea intra în Împărăție făcând fapte bune, dar acum se pare că mi-am practicat credința în contradicție cu voia lui Dumnezeu. Oamenii pot intra în Împărăție doar dacă devin curați, dar nu știu cum să devin curată.” I-am spus surorii Betty despre gândurile și îngrijorările mele.

Ea mi-a citit câteva pasaje relevante din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. „Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau desăvârșit de Dumnezeu, poți fi tu după inima lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu ești socotit ca păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu ești păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău, ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus – ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să fii după inima lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și curăța; dacă ești doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi sfințenia. În acest fel, nu vei fi calificat să te împărtășești din binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, ești incapabil să primești direct moștenirea lui Dumnezeu” („Referitor la apelative și identitate” din Cuvântul Se arată în trup). „Deși Isus a lucrat mult printre oameni, El a completat doar răscumpărarea întregii omeniri și a devenit jertfa pentru păcat a omului; El nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu necesita doar ca Isus să devină jertfa pentru păcat și să poarte păcatele omului, ci necesita și ca Dumnezeu să facă o lucrare și mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui satanic de coruptă. Și astfel, acum că omul a fost iertat de păcatele lui, Dumnezeu S-a întors în trup pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată. Lucrarea aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața” (Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”). Apoi, sora Betty a avut părtășie: „În Epoca Harului, Domnul Isus a făcut doar lucrarea de răscumpărare. După ce Îi acceptăm mântuirea, trebuie doar să mărturisim și să ne căim înaintea Lui, iar păcatele ne vor fi iertate. Apoi ne vom putea bucura de harul și de binecuvântările pe care ni le oferă. Este adevărat că Domnul Isus ne iartă păcatele, dar El nu ne absolvă de natura păcătoasă și de firile satanice. După ce Satana ne-a corupt, am devenit dominați de firile noastre corupte precum aroganța, viclenia, răutatea și lipsa de compasiune, așa că nu ne putem abține și păcătuim și I ne împotrivim lui Dumnezeu. De fapt, natura noastră satanică este cauza păcatelor noastre și dacă nu o vom îndepărta, ne vom împotrivi mereu lui Dumnezeu și nu vom fi niciodată vrednici să intrăm în Împărăție. De aceea Domnul a spus că Se va întoarce în zilele de pe urmă ca să exprime adevărul pentru a face lucrarea de judecată începând din casa lui Dumnezeu și a ne curăți și schimba firile satanice. Abia atunci vom putea fi liberi de păcat și complet mântuiți și câștigați de Dumnezeu. Este întocmai cum a profețit Domnul: «Pe acela ce Mă disprețuiește și nu-Mi acceptă cuvintele, are cine să-l judece; cuvântul pe care l-am rostit, acela are să-l judece în zilele de pe urmă» (Ioan 12:48). «Mai am multe lucruri să vă spun, însă nu le puteți duce acum. Dar când El, Duhul adevărului, va veni, vă va învăța întregul adevăr. Căci El nu de Sine va vorbi; ci orice lucruri va auzi, El va spune; iar lucrurile care au să vină, vi le va arăta» (Ioan 16:12-13). Numai dacă acceptăm lucrarea de judecată a Domnului care S-a întors în zilele de pe urmă putem fi curățiți de toată corupția noastră. Numai atunci vom fi vrednici să primim promisiunile lui Dumnezeu și să intrăm în Împărăția Sa.”

Părtășia surorii Betty chiar mi-a deschis ochii. Am păcătuit și apoi am mărturisit preotului și am trudit ca să fac fapte bune toți acei ani și tot nu m-am putut opri din a păcătui. Acum știam că Domnul Isus a făcut doar lucrarea de răscumpărare și că, prin credința în El, doar ne sunt iertate păcatele, dar natura noastră păcătoasă rămâne în noi. De asta trăiam într-un cerc vicios unde păcătuiam și mărturiseam. Singura cale de a fi curățit de corupție este să accepți lucrarea de judecată a Domnului din zilele de pe urmă. Numai printr-o asemenea acceptare vom putea să-L iubim și să I ne supunem cu adevărat lui Dumnezeu și să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu. Gândul acesta m-a făcut foarte fericită. Acum aveam speranța că voi scăpa de păcat și voi intra în Împărăție!

A doua zi, sora Betty a interpretat recitarea: Mântuitorul S-a întors deja pe un „nor alb.” Am găsit-o incredibil de emoționantă, am simțit că acele cuvinte erau foarte puternice. Mai târziu, mi-a spus încântată: „Domnul după Care am tânjit cu toții S-a întors deja și El este Dumnezeu Atotputernic întrupat. Dumnezeu Atotputernic exprimă multe adevăruri și face lucrarea de judecată începând din casa lui Dumnezeu. Ceea ce am citit ieri, precum și recitarea pe care am ascultat-o astăzi au fost rostite de Însuși Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic a venit și a desfăcut cele șapte sigilii și a desfăcut sulul cel mic. A dezvăluit toate tainele pe care nu le-am înțeles niciodată și ne-a dat toate adevărurile de care avem nevoie pentru a fi complet mântuiți și curățiți. Asta îndeplinește profeția din Apocalipsa: «Cine are urechi, să audă ceea ce spune bisericilor Duhul» (Apocalips 3:6). Faptul că am putut auzi glasul lui Dumnezeu astăzi se datorează îndrumării lui Dumnezeu. Suntem cu toții foarte binecuvântați!”

Am fost foarte fericită și încântată să aud vestea că Domnul S-a întors. Recitarea pe care o ascultasem și cuvintele pe care le citisem în ziua precedentă erau toate, de fapt, cuvintele lui Dumnezeu. Nu-i de mirare că aveau o asemenea autoritate! Cine altcineva ar putea dezvălui taina felului în care Domnul Se întoarce? Numai Dumnezeu o poate face. Eram pe deplin convinsă că aceste cuvinte au fost rostite de Dumnezeu și că Domnul chiar S-a întors. Am fost foarte încântată atunci! Nu mi-am închipuit niciodată că voi putea întâmpina întoarcerea Domnului. M-am simțit foarte norocoasă! Totuși, mai aveam o întrebare: „Cum face Dumnezeu lucrarea de judecată pentru a curăți și mântui complet oamenii?”

Sora Betty mi-a citit acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic drept răspuns la întrebarea mea. „Hristos al zilelor de pe urmă folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca substanța omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către substanța omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Toate aceste diferite metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot să fie supuși și pe deplin convinși cu privire la Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu” („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” din Cuvântul Se arată în trup). După ce a citit asta, sora Betty a spus: „În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic lucrează pentru a judeca și curăți omenirea prin cuvintele Sale. El judecă răzvrătirea și ticăloșia oamenilor, ne dezvăluie natura potrivnică lui Dumnezeu și firile corupte, ne judecă și dezvăluie dorința de binecuvântări și, de asemenea, credința întinată, părerile greșite și diversele noțiuni despre Dumnezeu. Ne arată și cum să fim cinstiți, cum să-L slujim conform voii Sale, cum să ne supunem și să-L iubim cu adevărat, cum să-I facem voia și altele. Trecând prin mustrarea și pedeapsa lui Dumnezeu, vedem cum Satana ne-a corupt și cum viclenia, aroganța și răutatea vin toate din firile noastre satanice. Așa vedem firea sfântă și dreaptă a lui Dumnezeu care este de neofensat și începem să ne urâm pe noi înșine, să regretăm și să practicăm adevărul. Apoi, firile vieții noastre încep să se schimbe. Toate acestea sunt realizate prin judecata cuvintelor lui Dumnezeu.” Sora Betty ne-a povestit propriile experiențe. În credința ei din trecut, crezuse că-L iubea pe Domnul pentru că se sacrificase cu entuziasm, așa că adesea se ruga pentru a-I cere Domnului har și binecuvântări. Credea cu neclintire că de vreme ce suferise pentru Domnul, El o va răsplăti negreșit cu intrarea în Împărăție. După ce a acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și a fost judecată de cuvintele Lui, a văzut că părerile ei despre credință erau greșite și întinate și atunci și-a dat seama că nu credea din iubire pentru Dumnezeu sau ca să-și facă datoria de ființă creată, ci ca să-și satisfacă propria dorință de binecuvântări și ca să primească în schimb și binecuvântările Împărăției. Asta înseamna că Îl folosea pe Dumnezeu și se târguia cu El. S-a gândit că este egoistă, lipsită de orice umanitate, a regretat pe deplin și s-a urât pe ea însăși. A început să caute adevărul așa cum cere Dumnezeu și, în timp, părerile ei greșite despre credință au fost corectate. Firea ei satanică vicleană a început să se schimbe și ea. A văzut că singura cale de a fi cu adevărat curățită de corupția ei și de a se cunoaște pe ea însăși era să accepte judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu.

Din părtășia surorii Betty, am văzut cât de practic este ca Dumnezeu să exprime adevărul și să facă lucrarea de judecată în zilele de pe urmă și cum îi poate schimba și curăți cu adevărat pe oameni. Am văzut cât de multă nevoie avem ca Dumnezeu să-Și facă lucrarea de judecată în zilele de pe urmă și că acum avem o cale de a deveni liberi de corupție. Eram mai mult decât încântată! În adunările ulterioare, sora Betty mi-a spus despre taina întrupării lui Dumnezeu, despre felul în care Satana găsește căi de a corupe oamenii, despre felul în care Dumnezeu mântuiește oamenii pas cu pas, adevărul Bibliei, ce sfârșit așteaptă omenirea și altele. Mi-a spus adevăruri pe care nu le mai auzisem niciodată în mai mult de douăzeci de ani de credință în Dumnezeu. Pe măsură ce citeam cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, simțeam din ce în ce mai mult că sunt glasul lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu întrupat poate exprima asemenea cuvinte autoritare și puternice. În afară de Dumnezeu, cine poate expune adevărul corupției omenirii de către Satana? Cine altcineva ne poate arăta greșelile din credința noastră și ne poate dezvălui adevărata cale în credință? Cine poate dezvălui tainele planului de 6000 de ani al lui Dumnezeu și ne poate spune ce sfârșit și destinație ne așteaptă? Am devenit convinsă pe deplin că Dumnezeu Atotputernic este cu adevărat Domnul Care S-a întors, El este Hristos din zilele de pe urmă! Atunci am acceptat cu bucurie lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Îi mulțumesc lui Dumnezeu Atotputernic pentru că m-a ales și m-a mântuit.

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Taina numelor lui Dumnezeu

de Zhencheng, Statelor Unite „Deși Iahve, Isus și Mesia reprezintă toate Spiritul Meu, aceste nume doar denumesc diferitele epoci ale...

Lasă un răspuns

Contactează-ne pe Messenger