Tu mărturisești că Dumnezeu Atotputernic exprimă adevărul și că El Își îndeplinește lucrarea de judecată din zilele de pe urmă, dar eu cred că a noastră credință în Domnul Isus și acceptarea lucrării Duhului Sfânt înseamnă că am experimentat deja lucrarea judecății lui Dumnezeu. Iată cuvintele Domnului Isus ca dovadă: „Pentru că dacă nu plec, Apărătorul nu va veni la voi, dar dacă Mă duc, Îl voi trimite la voi. Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată cu privire la păcat, la dreptate și la judecată” (Ioan 16:7-8). Noi credem că, deși Domnul Isus a făcut lucrarea de răscumpărare, după ce El S-a ridicat la ceruri în ziua de Rusalii, Duhul Sfânt S-a pogorât și a lucrat în oameni: „[…] dovedi lumea vinovată cu privire la păcat, la dreptate și la judecată.” Ar trebui să fie lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, așadar, ceea ce aș dori să caut este care sunt exact diferențele dintre lucrarea judecății din zilele de pe urmă îndeplinită de Dumnezeu Atotputernic și lucrarea Domnului Isus?
Răspuns:
Din moment ce recunoașteți că ceea ce a făcut Domnul Isus a fost lucrarea de răscumpărare, iar El ne-a adus calea pocăinței: „Pocăiți-vă, pentru că Împărăția Cerurilor este aproape!” (Matei 4:17), atunci pe ce v-ați bazat când ați stabilit că Duhul Sfânt a venit de Rusalii să facă lucrarea de judecată în zilele de pe urmă? V-ați bazat doar pe ce a spus Domnul Isus: „Pentru că dacă nu plec, Apărătorul nu va veni la voi, dar dacă Mă duc, Îl voi trimite la voi. Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată cu privire la păcat, la dreptate și la judecată” (Ioan 16:7-8). Îndrăzniți să fiți siguri că lucrarea făcută de Duhul Sfânt a fost lucrarea de judecată în zilele de pe urmă. Există vreo dovadă conform cuvântului lui Dumnezeu? A spus vreodată Domnul Isus „Duhul Sfânt a venit. Ceea ce face El este lucrarea de judecată în zilele de pe urmăˮ? Domnul Isus nu a spus asta niciodată. Domnul Isus a spus clar: „Iar dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:47-48). Domnul Isus a subliniat foarte clar faptul că judecata nu este lucrarea Lui. Domnul Isus va exprima adevărul pentru a face lucrarea de judecată când Se va întoarce în zilele de pe urmă. Pentru siguranță, este greșit să ne referim la lucrarea Duhului Sfânt în Epoca Harului ca la lucrarea de judecată a lui Dumnezeu. Bineînțeles, ca să ne mărturisim cu adevărat păcatele și să ne căim, avem nevoie de mișcare, luminarea și iluminarea Duhului Sfânt. Totuși, mărturisitul și căitul în lacrimi amare în fața Domnului sunt rezultatul lucrării Duhului Sfânt, care e întru totul diferită de lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Efectul obținut este acela de a-l face pe om să mărturisească, să se pocăiască și să se califice pentru a se bucura de harul lui Dumnezeu. Nu este efectul obținut prin judecata lui Dumnezeu în zilele de pe urmă – de a fi purificat și desăvârșit. Lucrarea Duhului Sfânt din Epoca Harului este diferită de lucrarea Duhului Sfânt în zilele de pe urmă. Aceasta este legată direct de efectul și scopul pe care Dumnezeu intenționează să-L atingă în fiecare etapă a lucrării Sale. Să citim două pasaje din e cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic și vom înțelege ce înseamnă, cu adevărat, judecata.
Dumnezeu Atotputernic spune: „Atunci când vine vorba despre «judecată», te gândești probabil la cuvintele rostite de Iahve în toate locurile și la cuvintele de dojenire pe care Isus le-a adresat fariseilor. În ciuda severității lor, aceste cuvinte nu erau judecata lui Dumnezeu asupra omului, ci doar cuvinte rostite de Dumnezeu în medii diferite, adică în contexte diferite. Ele se deosebesc de cuvintele rostite de Hristos când judecă omul în zilele de pe urmă. În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”).
„Lucrarea de judecată este lucrarea proprie a lui Dumnezeu, astfel că trebuie săvârșită, evident, de către Dumnezeu Însuși; nu poate fi săvârșită de om în locul Său. Deoarece judecata înseamnă folosirea adevărului pentru a cuceri omenirea, este de necontestat că Dumnezeu Se va arăta tot ca imagine întrupată pentru a săvârși această lucrare printre oameni. Aceasta înseamnă că, în zilele de pe urmă, Hristos va folosi adevărul pentru a-i învăța pe oamenii din întreaga lume și a le face cunoscute toate adevărurile. Aceasta este lucrarea de judecată a lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”).
Lucrarea de judecată a lui Dumnezeu este un mister și nimeni nu poate să îl înțeleagă fără ca Dumnezeu să-l dezvăluie – lucrul acesta este sigur. Dumnezeu Atotputernic a explicat clar ce este judecata și care sunt efectele ce pot fi dobândite de lucarea de judecată. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, înțelegem mai multe despre lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. În zilele de pe urmă, lucrarea de judecată a lui Dumnezeu este de a curăți și mântui întru totul omenirea. Dumnezeu nu doar le va adresa oamenilor câteva cuvinte de reproș și ocară. Și nici câteva pasaje nu sunt suficiente să ne elibereze de legăturile păcatului și să ne permită să fim curățiți și mântuiți de Dumnezeu. Dumnezeu rostește suficiente cuvinte încât să exprime toate aspectele adevărurilor pe care omenirea ar trebui să le înțeleagă și să le pătrundă pentru a fi purificată și mântuită și să dezvăluie toate misterele planului Său de gestionare a omenirii. Acestea sunt de sute, poate de mii de ori mai multe decât cuvintele exprimate de Domnul Isus în Epoca Harului. Lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă se concentrează pe exprimarea adevărului și a cuvintelor de judecată asupra omului. Judecându-ne și dezvăluindu-ne satanica natură, care I se împotrivește lui Dumnezeu și Îl trădează și esența și adevărul despre coruperea omului de către Satana, firea sfântă, dreaptă și de neofensat a lui Dumnezeu este revelată. Toate aspectele adevărului despre intenția și cerințele lui Dumnezeu de la omenire, ce fel de oameni vor fi mântuiți sau pedepsiți, și așa mai departe, ne sunt dezvăluite. Experimentând lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, vom putea să înțelegem scopul planului lui Dumnezeu de gestionare. Vom putea face distincția între lucruri pozitive și negative. Vom putea să vedem fața demonică a Satanei care se opune nebunește lui Dumnezeu, să înțelegem esența și adevărul faptului că suntem profund corupți de către Satana și să ne recunoaștem satanica natură, care se împotrivește lui Dumnezeu și Îl trădează. Când vom dobândi o oarecare cunoaștere adevărată despre firea dreaptă a lui Dumnezeu, despre atotputernicia și înțelepciunea Lui și despre ce are și este El, respectul pentru Dumnezeu se va naște în inima noastră. Vom cădea la pământ de rușine, simțind că suntem nevrednici să trăim în fața lui Dumnezeu. Ne vom urî în inimile noastre, ne vom răzvrăti împotriva noastră și, treptat, ne vom elibera de legăturile păcatului ca să trăim ca niște oameni adevărați, devenind persoane care Îl respectă pe Dumnezeu cu adevărat și care I se supun. Acesta este rezultatul experimentării lucrării de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Numai acest mod de lucru este lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă.
Haideți atunci să ne uităm la Epoca Harului. Domnul Isus a făcut doar lucrarea de răscumpărare și a predicat calea pocăinței, arătând doar partea miloasă și iubitoare a firii lui Dumnezeu față de om. Deși Domnul Isus a rostit și niște cuvinte de judecată și condamnare la adresa fariseilor și i-a blestemat, lucrarea Lui a fost doar cea de răscumpărare, concentrată pe iertarea păcatelor, învățarea pocăinței, mila față de om și dăruirea harului. Aceasta nu a fost lucrarea care s-a concentrat pe judecarea și curățirea de păcate a omului. Deci munca Domnului Isus s-a concentrat asupra lucrării de răscumpărare, iar El a exprimat puține cuvinte care l-au învățat pe om cum să se pocăiască și să-și mărturisească păcatele, cum să fie umil și răbdător, cum să se boteze, să-și ducă crucea, să sufere etc. Trebuia doar să urmăm cuvântul Domnului ca să ne recunoaștem păcatele și să ne căim când credeam în Domnul. Apoi, păcatele aveau să ne fie iertate, iar noi nu urma să mai fim condamnați și executați de lege. Nu vom mai fi condamnați de lege și pedepsiți cu moartea. Vom fi vrednici să ne rugăm lui Dumnezeu și să ne bucurăm de harul și binecuvântările lui Dumnezeu. Acestea au fost rezultatele obținute de lucrarea de răscumpărare a lui Dumnezeu din Epoca Harului, care au fost cu totul diferite de acelea ale lucrării de judecată din zilele de pe urmă. Oricum, unii oameni cred că, experimentând lucrarea Duhului Sfânt în Epoca Harului și primind iluminarea, mustrarea și disciplinarea de la Duhul Sfânt, rugându-se și mărturisindu-și cu lacrimi amare păcatele și făcând niște fapte bune, experimentează de fapt judecata și purificarea de către Dumnezeu. Dacă așa stau lucrurile, cunoașteți originea păcatelor voastre? Cunoașteți esența naturii voastre satanice care I se opune lui Dumnezeu? Cunoașteți adevărul despre profunda corupere a omului? Vedeți clar esența demonică a Satanei? Cunoașteți firea dreaptă, măreață și de neofensat a lui Dumnezeu? V-ați desprins cu adevărat de legătura și controlul păcatelor? V-ați curățit firea satanică? Ați devenit devotați și supuși lui Dumnezeu? Dacă nu le-am realizat pe acestea, cum putem spune că am experimentat judecata și purificarea de către Dumnezeu? Înțelege toată lumea dacă vă vorbesc astfel? Lucrarea făcută de Domnul Isus în Epoca Harului nu a fost lucrarea de judecată. Numai lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din Epoca Împărăției este lucrarea de judecată din zilele de pe urmă.
Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”
Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!