Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Întrebare 3: Spuneți că Hristos este adevărul, calea și viața. Aceasta este mărturia Duhului Sfânt și este incontestabilă. Dar Biblia menționează și cuvintele unor mari adepți spirituali și apostoli ai Domnului Isus. Exprimările lor pot fi considerate cuvântul lui Dumnezeu? Dacă ceea ce spun ei e considerat cuvântul lui Dumnezeu, atunci nu sunt și ei adevărul, calea și viața? Din punctul meu de vedere, nu e nicio diferență între cuvintele lor și cele ale Domnului Isus, toate sunt considerate ca fiind ale lui Dumnezeu. De ce nu sunt ei considerați adevărul, calea și viața?

Răspuns: Dacă credincioșii pot să recunoască pe deplin că Hristos este adevărul, calea și viața, acesta este un lucru de mare valoare și arată că astfel de credincioși au o adevărată cunoaștere a substanței lui Hristos. Doar despre o astfel de persoană se poate spune că-L cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu. Hristos este Dumnezeu întrupat real. Doar cei care-L recunosc pe Hristos și I se pot supune Îl pot cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu deoarece adevărul, calea și viața izvorăsc din Dumnezeu, vin din exprimările lui Hristos întrupat. În afară de Hristos, despre nimeni nu se poate spune că e adevărul, calea și viața. Foarte puțini oameni înțeleg asta. Dumnezeu folosește capacitatea omului de a recunoaște întruparea lui Dumnezeu ca fiind standardul după care îl încearcă pe om. Doar cei care corespund acestui standard în credința lor pot primi lauda lui Dumnezeu. Toți cei care acceptă și se supun întrupării lui Dumnezeu sunt biruitorii care sunt răpiți în fața lui Dumnezeu pentru a fi desăvârșiți primii. Cei care nu acceptă și nu I se supun lui Hristos vor fi trimiși să îndure chinurile calamităților, deoarece ei nu recunosc întruparea lui Dumnezeu și sunt considerați fecioare nechibzuite. Ca atunci când a venit Domnul Isus, tuturor celor care prețuiesc adevărul și celor care au acceptat cuvântul Lui și L-au urmat într-adevăr pe munte, El le-a fost pavăză și învățător personal, în timp ce acelora din lumea religioasă și celor care au crezut în Dumnezeu numai în interesul lor personal nu le-a acordat nici cea mai mică atenție deoarece ei au crezut doar în Dumnezeul nedeslușit din ceruri și nu au acceptat întruparea lui Dumnezeu. Au fost orbi în incapacitatea lor de a-L recunoaște pe Dumnezeu. Așadar, doar cei care acceptă și se supun lui Hristos întrupat vor primi lauda lui Dumnezeu și vor fi desăvârșiți de El. De ce doar Hristos este adevărul, calea și viața? Să citim un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune: „Calea vieții nu este ceva ce poate fi deținut de oricine și nici nu poate fi obținută cu ușurință de către toți. Acest lucru se întâmplă deoarece viața poate veni doar de la Dumnezeu, cu alte cuvinte, doar Dumnezeu Însuși deține esența vieții, nu există nicio cale a vieții fără Dumnezeu Însuși și astfel doar Dumnezeu este sursa vieții și izvorul nesecat al apei vii a vieții. De când a creat lumea, Dumnezeu a săvârșit multă lucrare care implică vitalitatea vieții, a săvârșit multă lucrare care îi aduce viață omului și a plătit un preț mare pentru ca omul să poată câștiga viață, deoarece Dumnezeu Însuși este viața veșnică și Dumnezeu Însuși este calea prin care omul este reînviat. […] că doar Dumnezeu deține calea vieții. Din moment ce viața Lui este neschimbătoare, este astfel și eternă; din moment ce doar Dumnezeu este calea vieții, doar Dumnezeu Însuși este calea vieții veșnice” („Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” din Cuvântul Se arată în trup). Din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic înțelegem că adevărul, calea și viața vin de la Dumnezeu. Doar Dumnezeu Însuși cunoaște calea vieții. Biblia spune: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu” (Ioan 1:1). Cuvântul este Dumnezeu. Cuvântul este cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul este adevărul, calea și viața. Cuvântul care devine trup se referă la Duhul lui Dumnezeu materializat în trup, adică adevărul, calea și viața au venit toate în trup. Așa cum spune Dumnezeu Atotputernic: „A devenit Cuvântul trup și Duhul adevărului este realizat în trup. Adică, tot adevărul, toată viața și toată calea au venit în trup […]” („Practica (4)” din Cuvântul Se arată în trup). Cele două întrupări ale lui Dumnezeu stau mărturie faptului că El este adevărul, calea și viața. Acest lucru i-a adus omului o revelație profundă, i-a arătat că numai Hristos este adevărul, calea și viața. Cuvintele și lucrarea lui Hristos, tot ceea ce El are și ce este sunt adevărul, calea și viața. Aceasta este substanța lui Hristos. Când Hristos exprimă cuvântul lui Dumnezeu, El o face fiind Dumnezeu Însuși care face lucrarea lui Dumnezeu, punând capăt epocii anterioare și inițiind una nouă, făcând lucrarea unei epoci întregi pentru toată omenirea. Cuvântul lui Dumnezeu pe care îl exprimă Hristos este totalitatea cuvintelor Lui într-o etapă a lucrării. Este cu adevărat exprimarea firii lui Dumnezeu, tot ceea ce Dumnezeu are și ce este, taina planului de gestionare al lui Dumnezeu și cerințele și intențiile lui Dumnezeu pentru omenire. Întreg cuvântul Lui este adevărul. Nu doar că el poate să constituie viața omului, el poate să-i ofere omului viață. La fel ca atunci când a venit Domnul Isus, El a exprimat tot adevărul de care avea nevoie omul în Epoca Harului, permițându-i omului să-și mărturisească păcatele, să se căiască și să se întoarcă la Dumnezeu, dându-i dreptul să se roage la Dumnezeu, să vină în fața lui Dumnezeu ca să se bucure de harul Lui și să vadă mila și dragostea Lui. Acesta a fost rezultatul obținut în urma lucrării de răscumpărare. Lucrarea Domnului Isus a dus la iertarea păcatelor omului, răscumpărându-l pe om de păcat. Domnul Isus a săvârșit o etapă din lucrarea de mântuire a omenirii, inițiind Epoca Harului și punând capăt Epocii Legii. Dumnezeu Atotputernic întrupat în zilele de pe urmă a venit, a exprimat toate adevărurile care purifică și mântuiesc omenirea și a săvârșit lucrarea de judecată începând de la casa lui Dumnezeu, permițându-i omului să vadă firea dreaptă a lui Dumnezeu și atotputernicia și înțelepciunea Lui, purificând și schimbând firea vieții omului, astfel încât omul să se teamă de Dumnezeu, să se ferească de rău și să se elibereze în totalitate de sub influența Satanei ca să se întoarcă în fața lui Dumnezeu și să fie cucerit de El. Lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic inițiază Epoca Împărăției și pune capăt Epocii Harului. Acest lucru ne arată că tot ce spune, ce face, ce exprimă și ce manifestă Hristos este numai adevărul. Doar Hristos poate să-i arate omului calea cea dreaptă și să-i ofere viață și mântuire. Niciun om nu deține și nu poate exprima astfel de lucruri. Hristos este izvorul nesecat al vieții omului, El este arătarea lui Dumnezeu. El este adevărul, calea și viața singura răscumpărare și mântuire a omului. În afară de Hristos, nimeni nu deține adevărul, calea și viața. Este foarte clar acest lucru.

Hristos este întruparea lui Dumnezeu, așa că El are substanță divină, în timp ce profeții și apostolii, deoarece ei nu sunt întruparea lui Dumnezeu, au doar substanță umană, deci nu putem pune profeții și apostolii la același nivel cu Hristos. Dumnezeu întrupat este întruchiparea adevărului și izvorul nesecat al cuvântului lui Dumnezeu, așa că El poate exprima adevărul direct ca să-i ofere omului viață, în timp ce profeții și apostolii pot doar să transmită cuvântul lui Dumnezeu, sau, alături de luminarea Duhului Sfânt, să spună cuvinte care sunt în acord cu adevărul, dar substanța lor este umană, ei nu sunt Dumnezeu întrupat. Cu siguranță ei nu dețin adevărul și nu îl pot exprima. Ei sunt cei pe care Dumnezeu îi folosește ca să-i stropească, să-i hrănească și să-i călăuzească pe aleșii Lui, ei își îndeplinesc îndatoririle lor umane, cu siguranță nu sunt vrednici să glăsuiască vocea Duhului Sfânt. Să mai citim câteva pasaje din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic.

Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi rostit ca acela al omului, cu atât mai puţin poate cuvântul omului fi rostit drept cuvântul lui Dumnezeu. Un om folosit de Dumnezeu nu este Dumnezeul întrupat şi Dumnezeul întrupat nu este un om folosit de Dumnezeu; în acest caz, există o diferenţă substanţială. […] Cuvintele lui Dumnezeu întrupat iniţiază o nouă epocă, îndrumă întreaga omenire, dezvăluie mistere şi îi arată omului direcţia înainte într-o nouă epocă. Luminarea obţinută de om este doar practică sau cunoaştere simplă. Aceasta nu poate îndruma întreaga omenire într-o nouă epocă sau dezvălui misterul lui Dumnezeu Însuşi. Dumnezeu, la urma urmei, este Dumnezeu, iar omul este om. Dumnezeu are esenţa lui Dumnezeu iar omul are esenţa omului. Dacă omul percepe cuvintele spuse de Dumnezeu drept luminare simplă a Duhului Sfânt şi ia cuvintele apostolilor şi ale profeţilor drept cuvinte rostite personal de Dumnezeu, atunci omul greşeşte” („Prefaţă” din Cuvântul Se arată în trup).

Acest lucru înseamnă că frăția omului diferă de cuvântul lui Dumnezeu. Ceea ce transmit frățiile oamenilor sunt viziunea și experiența lor individuală, exprimând ceea ce văd și experimentează în baza lucrării lui Dumnezeu. Responsabilitatea lor este de a descoperi, după ce Dumnezeu lucrează sau vorbește, ceea ce ar trebui să practice sau în ce trebuie să intre și, apoi, să le transmită adepților. […] Ceea ce exprimă Dumnezeu este ceea ce Dumnezeu Însuși este, iar aceasta este de neatins pentru om, adică dincolo de gândirea omului. El Își exprimă lucrarea de a conduce omenirea, iar acest lucru nu este relevant pentru detaliile experienței umane, ci, în schimb, are legătură cu propria Lui coordonare. Omul își exprimă experiența în timp ce Dumnezeu Îşi exprimă ființa – această ființă este natura Lui inerentă și este inaccesibilă omului. Experiența omului este ceea ce vede și cunoștințele dobândite în baza exprimării lui Dumnezeu a ființei Sale. Asemenea capacităţi de a vedea și de a cunoaște se numesc ființa omului. Acestea sunt exprimate pe baza firii inerente a omului și a calibrului său real; prin urmare, acestea se numesc, de asemenea, ființa omului” („Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” din Cuvântul Se arată în trup).

Să-i luăm pe Pavel și Petru, drept exemplu. Ei nu au avut experiențe personale proprii înainte de a păși pe calea pe care conduce Isus. Abia după ce Isus le-a arătat calea, au experimentat cuvintele rostite de Isus și calea pe care conduce El; de aici, ei au câștigat multe experiențe și au scris epistolele” („Referitor la apelative și identitate” din Cuvântul Se arată în trup).

Cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic lămurește pe deplin diferența dintre cuvintele și substanța oamenilor pe care îi folosește Dumnezeu și cele ale lui Hristos Însuși. Hristos este exprimarea directă a Duhului Sfânt, deci tot ceea ce exprimă Hristos este cuvântul lui Dumnezeu și este adevărul. În ce privește apostolii și adepții spirituali, fie că vorbim despre literele, cuvintele sau scrierilor lor, ele reflectă doar experiența și înțelegerea lor personală a cuvântului lui Dumnezeu. În ciuda faptului că aproape tot ce spun ei este în conformitate cu adevărul, totuși nu poate fi numit cuvântul lui Dumnezeu. Încă există o mare deosebire între astfel de scrieri și adevărurile pe care le exprimă Hristos. Oamenii cred că ceea ce spun ei e în conformitate cu adevărul deoarece au primit luminarea și iluminarea Duhului Sfânt și au experiența și înțelegerea cuvântului lui Dumnezeu. Dar fără exprimarea adevărului de către Hristos, apostolii și adepții spirituali nu ar avea experiența și înțelegerea cuvântului lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că lucrarea și cuvântul lui Dumnezeu sunt fundamentul pe care s-a ridicat lucrarea lor. Abia după ce a exprimat Hristos adevărul, au putut apostolii să aibă experiența și înțelegerea lui. Deci, în contextul lucrării lui Dumnezeu, numai Hristos poate exprima cuvântul lui Dumnezeu. Cuvintele celor pe care îi folosește Dumnezeu sunt doar o reflecție a înțelegerii și experienței lor personale, ele sunt mărturiile și răspândirea cuvântului pe care l-a exprimat Hristos. Nimic din cunoașterea despre care discută ei nu poate fi mai mare decât anvergura cuvântului lui Hristos și nimic din ceea ce spun ei nu poate atinge nivelul de profunzime al cuvântului lui Hristos. Deci, oricât de mult coincide cuvântul lor cu adevărul, el nu poate dobândi substanța adevărului cuvântului lui Dumnezeu. Asta e sigur.

Cuvântul pe care îl exprimă Hristos este inepuizabil. Este fântâna eternă cu apă vie pentru om. În ciuda faptului că profeții primesc învățătura lui Dumnezeu și transmit cuvântul Lui, cuvântul lui Dumnezeu pe care îl transmit ei este foarte diferit de cuvântul pe care îl exprimă Dumnezeu în lucrarea Lui. Profeții nu pot să facă lucrarea lui Dumnezeu, ei pot doar să transmită cuvântul lui Dumnezeu în circumstanțe speciale. Ei exprimă avertismente către aleșii lui Dumnezeu într-un context cu circumstanțe speciale sau evenimente și, de asemenea, comunică povețe, consolări și profeții pentru a călăuzi poporul lui Israel. Profeții sunt doar acei oameni pe care i-a folosit Dumnezeu în Epoca Legii în timp ce El apare în diferite epoci. Ei au reușit să transmită cuvântul lui Dumnezeu cu ajutorul învățăturii lui Iahve Dumnezeul. Ei doar L-au ajutat pe Dumnezeu să ducă la bun sfârșit niște lucrări nesemnificative și nu au făcut decât să-și îndeplinească datoria lor de oameni. Fără învățătura lui Dumnezeu, ei ar pierde rolul de a transmite cuvântul lui Dumnezeu. Acest lucru dovedește că profeții nu dețin adevărul și calea vieții. E de netăgăduit. Când Dumnezeu face lucrarea de începere a unei epoci, toată lucrarea este săvârșită direct de întruparea lui Dumnezeu, iar El exprimă toată voia lui Dumnezeu pentru omenire și lucrarea Lui care urmează să se facă. Adică, doar Hristos poate să exprime direct cuvântul lui Dumnezeu, doar Hristos poate să ducă la bun sfârșit lucrarea „Cuvântul Se arată în trup”. Mesajele fragmentate ale profeților nu reprezintă lucrarea lui Dumnezeu de începere a unei epoci. E de netăgăduit. Indiferent câte epistole sau tomuri au scris apostolii și adepții spirituali, în cele din urmă, ceea ce au exprimat se limitează la experiența și înțelegerea lor personală, la mărturia lor individuală și nu poate fi comparată cu exprimarea cuvântului lui Dumnezeu de către Hristos. Așadar, indiferent dacă vorbim despre oamenii pe care îi folosește Dumnezeu, apostoli sau adepți spirituali, niciunul dintre ei nu este adevărul, calea și viața, nici ei nu ar îndrăzni să spună că ei sunt adevărul, calea și viața și cu siguranță nu ar îndrăzni să spună că acele cuvinte pe care le-au spus sunt ale lui Dumnezeu sau sunt adevărul. Vedem și noi că apostolii sau adepții spirituali, indiferent câți ani ar lucra, sunt limitați în ceea ce pot face. Nu pot mântui sau desăvârși omenirea. Numai Hristos poate mântui și desăvârși omenirea, asta e sigur. Deci numai Hristos este adevărul, calea și viața. Niciun apostol sau adept spiritual nu este adevărul, calea și viața.

bazat pe scenariul filmului Taina evlaviei

Anterior:Întrebare 2: De ce trebuie ca Dumnezeu să devină trup ca să-Și facă lucrarea de judecată în zilele de pe urmă? În Epoca Legii, Dumnezeu Și-a făcut lucrarea cu ajutorul lui Moise, deci, de ce nu poate folosi Dumnezeu omul ca să-Și facă lucrarea de judecată în zilele de pe urmă?

Următorul:Întrebare 4: Am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit trup” Cred că e un pasaj fantastic din cuvântul lui Dumnezeu, e foarte practic și e foarte important. Referitor la motivul pentru care omenirea coruptă trebuie să fie mântuită de întruparea lui Dumnezeu, acesta e un aspect al adevărului pe care omul trebuie să-l înțeleagă urgent. Vă rugăm să ne mai împărtășiți încă puțin despre acest lucru.

Conținuturi Similare