59. Roadele unei raportări oneste

de Zhao Ming, China

În aprilie 2011, am fost nevoită să iau locul unei conducătoare, Yao Lan, într-o biserică din altă parte a țării. În timpul preluării sarcinii, în vreme ce Yao Lan îmi explica situația din biserică, mi-a spus că fiica ei, Xiaomin, era diacon al udării și că mă va ajuta să mă familiarizez cu lucrul în biserică. Auzind-o explicând totul într-un mod atât de ordonat, am admirat-o. Yao Lan părea foarte capabilă și că se descurcă foarte bine cu lucrul în biserică, așa că nu era de mirare că acum se putea ocupa de mai multe lucruri. Am hotărât în tăcere să țin cont de voia lui Dumnezeu și să-mi dau silința.

A doua zi, Xiaomin m-a luat cu ea la o întrunire a conducătorilor de echipă. După ce am citit din cuvintele lui Dumnezeu, am împărtășit din propria experiență și înțelegere. Sora Xia a spus, nemulțumită: „Fosta conducătoare, Yao Lan, nu avea părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu în acest fel. Ni le explica rând cu rând, spunând lucruri ca «Asta este o încurajare» și «Acesta este un avertisment».” Ceilalți frați și surori au intervenit spunând cât de clar avea Yao Lin părtășie despre adevăr. Eram complet uluită și gândeam: „Părtășia despre cuvintele lui Dumnezeu nu înseamnă să vorbești de propria înțelegere și experiență pe baza cuvintelor Lui? Cum de Yao Lan nu vorbește despre practicarea și experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu? De ce le-ar explica fraților și surorilor rând cu rând? Acest gen de părtășie le poate permite să înțeleagă adevărul și să se cunoască?” Voiam să discut principiile părtășiei despre cuvintele lui Dumnezeu în întrunire, dar apoi m-am gândit: „Sunt nouă în biserica aceasta și Yao Lan poartă răspunderea lucrării mele. Și este și fiica ei, Xiaomin, aici. Dacă spun că metoda lui Yao Lan se reduce la explicarea sensului literal și ea află, ar putea să spună că îi caut nod în papură de când am venit și să-mi poarte ranchiună. Lucrurile vor deveni foarte ciudate dacă o ofensez.” Așa că mi-am ținut gura.

Într-o zi, sora Xiao mi-a trimis o scrisoare fără știrea lui Xiaomin. Spunea că, în trecut, i-a făcut câteva sugestii lui Yao Lan, dar aceasta nu le-a acceptat. În plus, a tras-o înapoi și nu a mai lăsat-o să-și facă datoria de găzduire. Am fost realmente uimită. M-am gândit: „Cred că sora Xiao se înșală. Cum ar putea Yao Lan să asuprească pe cineva?” Atunci am căutat-o pe Xiaomin ca să aflu care e situația. Xiaomin a spus că sora Xiao era foarte entuziastă, dar deseori înțelegea greșit lucrurile. A continuat spunând că toată lumea o știa drept credincioasă, că locuința ei nu era sigură și că îi lipsea înțelepciunea pentru a păstra un mediu sigur acasă. A spus cuvinte urâte despre sora Xiao. M-am gândit: „Dacă e adevărat, atunci sora Xiao chiar nu e potrivită pentru datoria de găzduire. Dar de ce ar spune că Yao Lan o asuprește? Poate are ceva împotriva lui Yao Lan.” Tot eram neliniștită, așa că am mers acasă la sora Xiao. Am descoperit că locuința ei era potrivită pentru găzduire și că nu-i lipsea deloc înțelepciunea, așa că am început să mă simt contrariată. M-am întrebat: „Cum pot lucrurile să fie atât de diferite de ce a spus Xiaomin? Chiar a asuprit-o Yao Lan pe sora Xiao?” Când i-am cerut detalii sorei Xiao, am aflat că Yao Lan folosea nevoia de a avea un mediu sigur drept scuză, că înlăturase mai mulți diaconi de la îndatoririle lor și, în consecință, nu avea cine să-i ude pe frați și pe surori. Nu duceau o viață bisericească normală. Când sora Xiao i-a expus problema lui Yao Lan, spunând că aceste aranjamente nu sunt potrivite, Yao Lan nu numai că nu a acceptat, dar a înlăturat-o pe sora Xiao de la datorie. A ținut secretă scrisoarea sorei Xiao. Eram șocată să aud asta. Cum se putea așa ceva? În mod clar, Yao Lan greșea, dar n-a acceptat ce a zis sora Xiao, ba chiar a disprețuit-o. Clar nu era o persoană care accepta adevărul! Asta mi-a reamintit cum ea nu vorbea niciodată de propriile experiențe și înțelegeri când avea părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu, ci le scotea din context ducându-i în eroare pe frați și pe surori. Era complet împotriva principiilor părtășiei despre cuvintele lui Dumnezeu. Am realizat că ar putea avea o reală problemă și că trebuia să o raportez la superiori pentru ca lucrarea casei lui Dumnezeu să nu fie întârziată. Dar apoi m-am gândit: „După spusele sorei Xiao, Yao Lan are o umanitate slabă. Îmi conduce lucrarea în acest moment, așa că dacă află că eu am raportat-o, ar putea să mă asuprească și să mă înlăture de la datorie.” Cu un oftat, am decis să tac, dar și să aranjez ca sora Xiao să revină la datoria de găzduire.

Neașteptat, câteva zile mai târziu, sora Chen mi-a raportat, de asemenea, câteva nelegiuiri ale lui Yao Lan. A spus că fratele Wang și soția sa erau noi și se temeau de arestările și persecuțiile Partidului Comunist Chinez, așa că nu au îndrăznit să preia datoria de găzduire. Nu numai că Yao Lan nu a avut părtășie despre adevăr pentru a-i ajuta, dar i-a mustrat și nu le-a permis nici altora să-i susțină. În final, fratele Wang și soția au devenit negativi și n-au mai participat la adunări. Când sora Chen i-a spus lui Yao Lan că nu așa se face, nu a reflectat deloc asupra ei, ci a născocit o poveste despre probleme de siguranță la sora Chen. Apoi a izolat-o din biserică pentru mai multe luni, nepermițându-i să participe la viața bisericii. Mai era o soră care îndeplinea datoria de udare. La adunări, integra cuvintele lui Dumnezeu în părtășie și era onestă cu privire la firile ei corupte. Yao Lan nu a ratat ocazia de a o îndepărta de la datoria ei. Apoi a promovat-o pe propria fiică, Xiaomin, la datoria de udare și le-a spus fraților și surorilor să o pregătească bine, întrucât va prelua sarcini importante în casa lui Dumnezeu pe viitor. Yao Lan și-a promovat și soțul conducător de echipă, când, de fapt, el nu era un credincios și era incapabil de părtășie valoroasă în adunări. Yao Lan a acționat din impuls și și-a târât soțul în biserică, apoi l-a făcut conducător de echipă. Asta era o încălcare serioasă a decretelor administrative. Și nelegiuirile ei nu s-au oprit acolo. Yao Lan și fiica ei conduceau biserica asemeni monarhilor, asuprind și dând ordine după voie fraților și surorilor, până când simpla ei vedere îi speria și nimeni nu îndrăznea să-și spună părerea. Ascultând-o pe sora Chen, eram și șocată și indignată. Când Yao Lan mi-a înmânat mie lucrarea la început, am admirat-o când a spus că totul merge bine. Dar fuseseră numai minciuni. Nu numai că scotea din context cuvintele lui Dumnezeu în timpul părtășiei și că-i ducea în eroare pe unii frați și surori predicând slove și doctrine, dar se bucura de binecuvântările poziției sale și îi intimida pe frați și surori. A mers într-acolo încât conducea despotic biserica, asuprind și înlăturând oamenii de la datorie. Îi promova și îi cultiva pe cei apropiați ei. Comportamentul ei dezgustător și nesăbuit și multele ei fapte rele au arătat-o ca fiind un antihrist deghizat. Acum sfera datoriei sale era mai largă, deci și mai mulți frați și surori aveau să sufere. Am știut că trebuie să o raportez numaidecât și să susțin lucrarea bisericii. Totuși, gândindu-mă la asta am început să-mi fac griji: „Yao Lan îmi conduce lucrarea. Dacă află c-am raportat-o, cunoscând-o, mai mult ca sigur mă va demite și mă va trimite acasă. Ar putea chiar să găsească un pretext să mă asuprească și să mă pedepsească. Viața mea ar deveni foarte dificilă. Dacă sfârșesc prin a fi dată afară din biserică? Atunci călătoria credinței mele în Dumnezeu se va sfârși. Trebuie să fiu realistă. Voi face lucrarea bisericii și văd după aceea.” Și astfel, pentru a mă proteja, am decis să nu o raportez și să nu o expun. Dar la următoarea întrunire am văzut privirile pline de așteptări ale fraților și surorilor asupriți. Eram stresată și cu conștiința încărcată. În plus, când i-am auzit vorbind despre cum laudă Xiaomin abilitățile lui Yao Lan de a avea părtășie despre adevăr și că îi constrângea și-i mustra pe frați și surori, am devenit și mai furioasă. Mi-am zis: „Trebuie să raportez unui superior faptele rele ale lui Yao Lan și Xiaomin. Nu le pot permite să acționeze cu răutate și să asuprească frații și surorile.” Așadar, am scris tot ce mi-au spus frații și surorile despre ele. Însă după întrunire, iar nu știam ce să fac: cum m-ar pedepsi Yao Lan dacă ar afla? Dar n-aș face rău dacă aș alege să mă protejez pe mine și să nu le expun pe cele două? Eram între ciocan și nicovală și mă simțeam legată atât de strâns, încât abia puteam respira. În lacrimi, am îngenunchiat și m-am rugat la Dumnezeu: „Dragă Dumnezeule, vreau să o raportez pe Yao Lan și pe fiica ei, dar mi-e teamă de răzbunarea lor. O, Dumnezeule, Te rog, îndrumă-mă să răzbesc în fața asupririlor forțelor întunericului, să practic adevărul și să susțin lucrarea bisericii.”

După rugăciune, am citit asta în cuvintele lui Dumnezeu: „Toți spuneți că sunteți atenți la povara lui Dumnezeu și că veți apăra mărturia Bisericii, dar cine dintre voi a fost cu adevărat atent la povara lui Dumnezeu? Întreabă-te: ești cineva care a arătat considerație pentru povara Lui? Poți să practici dreptatea pentru El? Poți să te ridici și să vorbești pentru Mine? Poți să pui statornic adevărul în practică? Ești suficient de îndrăzneț să lupți împotriva tuturor faptelor Satanei? Ai fi capabil să îți dai emoțiile la o parte și să-l expui pe Satana, de dragul adevărului Meu? Poți să permiți ca intențiile Mele să fie împlinite în tine? Ți-ai oferit inima în cele mai importante momente? Ești cineva care face voia Mea? Întreabă-te și gândește-te des la asta” („Capitolul 13” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup). Mi-a fost atât de rușine citind asta în cuvintele lui Dumnezeu! Credeam în Dumnezeu, dar El nu avea loc în inima mea. Nu luam în serios însărcinarea dată de Dumnezeu și mă gândeam doar la propriile interese. Nu protejam deloc lucrarea casei lui Dumnezeu. Mi-era clar că Yao Lan perturba viața bisericii și îi constrângea și-i rănea pe frați și pe surori. Mai ales acum că sfera lucrării sale se lărgise, putea răni mai mulți frați și surori. Dar îmi fusese teamă de statutul și influența lui Yao Lan, teamă de a fi asuprită și demisă de ea, de a-mi pierde propria poziție și șanse de viitor și de răzbunarea ei și a fiicei sale, așa că n-am îndrăznit să mă țin de principii, să le expun și să le raportez. Și astfel, cu ochii larg deschiși, am privit antihriștii și oamenii vicleni umblând necontrolați prin biserică. Frații și surorile erau asupriți și viețile le erau distruse și tot nu-ndrăzneam să-l expun pe Satana. Ce persoană egoistă și josnică eram! Am citit apoi cuvintele lui Dumnezeu care spuneau: „Omul a fost corupt prea profund de Satana. Veninul Satanei curge prin sângele fiecărei persoane, iar natura omului este vizibil coruptă, rea și reacționară, plină de filosofiile Satanei și cufundată în ele – este în totalitate o natură răzvrătită împotriva lui Dumnezeu. Iată de ce oamenii I se împotrivesc lui Dumnezeu și I se opun” („Cum să cunoști natura omului” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). „Iar în legătură cu ce este otrava Satanei, aceasta poate fi pe deplin exprimată în cuvinte. De exemplu, dacă întrebi: «Cum ar trebui să trăiască oamenii? Pentru ce ar trebui să trăiască ei?», oamenii vor răspunde: «Fiecare pentru sine, iar pentru ceilalți, diavolul». Această singură frază exprimă sursa problemei. Filosofia Satanei a devenit viața oamenilor. Indiferent ce urmăresc oamenii, o fac pentru ei înșiși – și, astfel, trăiesc doar pentru ei înșiși. «Fiecare pentru sine, iar pentru ceilalți, diavolul» – aceasta este viața și filosofia omului și reprezintă, de asemenea, natura umană. Aceste cuvinte ale Satanei sunt tocmai otrava Satanei, iar, când oamenii o interiorizează, ea devine natura lor. Natura Satanei este demascată prin aceste cuvinte; ele îl reprezintă în totalitate. Această otravă devine viața omului și fundamentul existenței sale; umanitatea coruptă a fost, în mod constant, stăpânită de această otravă timp de mii de ani” („Cum să mergi pe calea lui Petru” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat că eram coruptă și călcată în picioare de Satana și că oasele și sângele-mi erau îmbibate cu otrăvuri, filosofii și coduri satanice, până când eu am devenit tot mai rea și mai egoistă. Trăiam după otrăvurile satanice: „Fiecare om pentru el însuși și diavolul îl ia pe cel mai din spate”, „Când știi că ceva e greșit, nu spune nimic” și „Păstrează liniștea pentru autoprotecție și caută doar să scapi de vină”. Mi s-au sucit toate gândurile și aveam valori și perspective îngrozitoare despre viață. Mi-am privit propriile interese, perspectivele de viitor și destinul ca fiind mai importante decât orice. Văzând-o pe Yao Lan și forțele ei antihriste rănind frații și surorile din biserică, știam că trebuie să-i expun și să-i raportez. Dar de teama asupririi și a pierderii poziției și perspectivelor de viitor, n-am avut curaj s-o fac, oricât m-am chinuit. Le-am permis așadar antihriștilor să perturbe biserica și am acționat servil, neîndrăznind să fiu imparțială. Am realizat că eram atât de legată de otrăvurile Satanei încât devenisem complicele lui, calul de bătaie; era detestabil pentru Dumnezeu și nu eram demnă să trăiesc înaintea Lui. Mă bucurasem ani de zile de lucrarea și îndrumarea lui Dumnezeu și mă ridicase ca eu să-mi pot face datoria de conducătoare a bisericii. Eu, pe de altă parte, n-am știut s-o prețuiesc și nu m-am gândit cum să mă îngrijesc de frați și surori sau să susțin lucrarea casei lui Dumnezeu. Am trăit învăluită în propriile dorințe egoiste, fără pic de demnitate sau integritate. Eșuasem în a mă ridica la nivelul încrederii cu care mă investiseră frații și surorile și, în plus, eșuasem să mă ridic la nivelul însărcinării date de Dumnezeu. La gândul acesta, m-am urât pentru că eram atât de egoistă și de josnică și am spus o rugăciune lui Dumnezeu, vrând să mă căiesc. I-am cerut putere și să mă îndrume să scap de aceste influențe întunecate ca să pot practica adevărul.

După aceea, am citit cuvintele astea de la Dumnezeu: „Firea lui Dumnezeu aparține Cârmuitorului tuturor lucrurilor și ființelor vii, Domnului întregii creații. Firea Sa înseamnă onoare, putere, noblețe, măreție și, mai presus de orice, supremație. Firea Lui este simbolul autorității, simbolul a tot ceea ce este drept, simbolul a tot ceea ce este frumos și bun. Mai mult decât atât, este un simbol al Celui care nu poate fi înfrânt sau invadat de întuneric și de nicio forță inamică, precum și un simbol al Celui care nu poate fi ofensat (și care nu va tolera să fie ofensat) de nicio ființă creată. Firea Lui este simbolul celei mai înalte puteri. Nicio persoană sau persoane nu pot și nu au voie să-I tulbure lucrarea sau firea” („Este extrem de important să înțelegeți firea lui Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup). Am înțeles din cuvintele lui Dumnezeu că El guvernează totul, firea Sa e emblematică pentru autoritatea supremă și nicio forță inamică sau întunecată nu o poate ofensa. Dumnezeu va curăța toate forțele Satanei din biserică și le va elimina complet. Aceasta e direcția lucrării lui Dumnezeu și o realitate pe care o va îndeplini cu siguranță. M-am gândit cum casa lui Dumnezeu excomunicase înainte mulți oameni răi și antihriști: oricât de sălbatici erau, au avut succes doar pentru scurt timp și, în final, n-au putut scăpa de pedeapsa lui Dumnezeu. Nu era aceasta dreptatea lui Dumnezeu? Totuși nu înțelesesem dreptatea lui Dumnezeu și nu mă încrezusem în faptul că, în casa lui Dumnezeu, adevărul și dreptatea dominau, că Dumnezeu conducea. Vedeam casa lui Dumnezeu de parcă era la fel ca lumea, de parcă oricine avea statut și putere îmi putea controla soarta și, dacă mă puneam cu Yao Lan și fiica ei, credeam că aveam să-mi pierd perspectivele de viitor și destinația. Mă temeam că se vor răzbuna pe mine. Nu am avut încredere în suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor. Acest tip de credință era o rușine pentru Dumnezeu! Apoi am citit cuvintele astea de la Dumnezeu: „Scăparea omului de sub influența întunericului se bazează pe cuvintele Mele, iar oamenii care nu pot practica potrivit cuvintelor Mele nu vor fi capabili să scape de legăturile influenței întunericului. Să trăiești într-o stare corectă înseamnă să trăiești sub îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu, să trăiești într-o stare de loialitate față de Dumnezeu, într-o stare de căutare a adevărului, în realitatea în care te sacrifici sincer pentru El și în starea de a-L iubi cu adevărat pe Dumnezeu. Cei care trăiesc în aceste stări și în această realitate se vor transforma încet pe măsură ce intră în profunzimea adevărului și se vor transforma odată cu profunzimea lucrării; și, în final, cu siguranță vor deveni oameni care sunt câștigați de Dumnezeu și care Îl iubesc sincer” („Scapă de influența întunericului și vei fi câștigat de Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat calea. Dacă voiam să scap din lanțutile influenței întunecate a Satanei, trebuia să practic conform cuvintelor lui Dumnezeu. Trebuia să renunț la propriile interese și gânduri de viitor, să practic adevărul, să expun și să raportez acei antihriști și să susțin lucrarea casei lui Dumnezeu. Chiar dacă eram înlăturată de la datorie sau îmi pierdeam poziția, trebuia să respect principiile adevărului. Odată ce am înțeles asta, mi-am găsit puterea și am scris o scrisoare conducătorilor mei, raportându-le pe Yao Lan și Xiaomin.

Câteva zile mai târziu, conducătorii i-au convocat pe toți frații și surorile pentru a dezvălui faptele rele comise de cele două. Conform principiilor, Yao Lan, soțul ei și Xiaomin au fost înlăturați de la îndatoririle lor. Yao Lan și fiica ei nu au reflectat și n-au încercat să se cunoască, ci i-au vizitat pe frați și pe surori, mimând remușcarea și chiar plângându-se de cât de rău au fost tratate, încercând să-i înșele. Nu se căiau deloc și, în cele din urmă, din cauza faptelor rele, erau hotărâte să fie antihriști și răufăcătoare care comiseseră fel de fel de viclenii și au fost eliminate din biserică. Viața bisericii a revenit la normal, frații și surorile s-au bucurat și toți au lăudat dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu. Asta m-a ajutat să văd că dreptatea și adevărul țin frâiele în casa lui Dumnezeu, că Hristos domnește acolo și oricât de rele, agresive și puternice ar fi forțele răului, nu pot întrece autoritatea lui Dumnezeu sau să-I perturbe lucrarea, darămite să controleze destinul cuiva. Sunt ca piesele de șah în mâinile lui Dumnezeu, unelte în a-i ajuta pe aleșii Lui să-și dezvolte discernământul. Performanțele lor le permit altora să vadă antihriștii și oamenii răi așa cum sunt, pentru a nu se rătăci. Prin experiența de a-i raporta pe acești antihriști, a fost iluminarea, îndrumarea și conducerea cuvintelor lui Dumnezeu care m-au făcut să răzbat prin forțele întunericului și să practic adevărul. M-am simțit ușurată și împăcată și am simțit că doar așa pot trăi cu demnitate și integritate; m-am simțit eliberată și liberă. Acestea au fost roadele unei raportări oneste.

Toată gloria lui Dumnezeu Atotputernic! Amin!

Anterior: 58. Expunerea unei false conducătoare: o luptă personală

Înainte: 60. Dumnezeu este atât de drept

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

10. Eliberarea inimii

de Zheng Xin, Statele UniteÎn octombrie 2016, soțul meu și cu mine am acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă pe când eram în...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte

Contactează-ne pe Messenger