de Wang Yin, China

M-am născut în anii ’70, într-o familie obișnuită de la țară. Am mulți frați și am trăit în sărăcie. În schimb, în satul nostru erau câteva familii care lucrau în orașul reședință de district. Aveau salarii, mâncau bine și se îmbrăcau respectabil. Oamenii din sat erau, de asemenea, extrem de politicoși și de respectuoși cu ei. Când am văzut toate acestea, am început să mă gândesc: „Pur și simplu e mai bine să ai bani. Ai o viață îmbelșugată și oamenii te admiră.” Mama m-a îndemnat adesea: „Nu avem rude bogate și nici cum să-ți facem rost de un loc de muncă. Trebuie să înveți din greu, să intri la facultate și să-ți găsești un loc de muncă în viitor. Odată ce vei reuși, mă voi simți ușurată.” Prin urmare, am considerat intrarea la facultate singura mea speranță de a-mi schimba soarta. Însă, taman când se apropia examenul de admitere la facultate, s-a întâmplat ceva neașteptat. Mama mea s-a îmbolnăvit de cancer esofagian și a trebuit să se interneze pentru operație, ceea ce necesita mulți bani. Familia mea chiar nu avea bani să mă trimită la școală. În acel moment, am simțit că-mi pică cerul în cap. În zilele care au urmat, am însoțit-o pe mama la spital pentru tratament și chimioterapie, dar tot a murit. Visul meu de a merge la facultate se spulberase. Cineva chiar m-a ridiculizat în față, spunând: „Ești destinată să fii ca Qingwen din «Visul din pavilionul roșu». Ambițiile tale sunt mai înalte decât cerul, dar soarta ta e mai subțire decât hârtia. Acceptă-ți soarta!” Confruntată cu această ridiculizare, am simțit cât de nestatornice și de egocentrice erau căile lumii. Dacă nu ai bani, toată lumea te disprețuiește. Atunci m-am hotărât că trebuie să am coloană vertebrală ca să lupt pentru demnitatea mea. Trebuia neapărat să găsesc o cale de a face bani, astfel încât, într-o zi, să-i pot determina pe oamenii care m-au ridiculizat să mă privească într-o nouă lumină!

După ce m-am căsătorit, am văzut că profesia de medic era o opțiune bună, deoarece poți câștiga bani buni și oamenii te respectă. Prin urmare, i-am cerut soțului meu să-și folosească relațiile pentru a mă ajuta să mă înscriu la facultatea de medicină. După ce am finalizat cei trei ani de pregătire medicală, mi-am deschis propriul cabinet. Eram amabilă cu ceilalți și, treptat, tot mai mulți oameni au venit la cabinetul meu pentru tratament. De asemenea, am continuat să studiez medicina, obținând diverse acreditări. Mi-am tot îmbunătățit abilitățile de medic și, în curând, am devenit o doctoriță cu un oarecare renume în zona locală. Câștigam mai mulți bani din cabinetul meu decât soțul meu la serviciu, pacienții mă respectau, iar rudele și prietenii mă admirau. Soția unui prieten chiar m-a lăudat personal, spunând: „Te îmbraci atât de elegant acum! Față de acum câțiva ani, pari o persoană complet diferită!” Îmi făcusem tot mai mulți prieteni, aproape fără să-mi dau seama, și tot mai mulți oameni îmi cereau să fac lucruri pentru ei. Chiar și persoana care mă ridiculizase înainte era numai zâmbete și mă flata când mă vedea. Zicalele: „Banii fac lumea să se învârtă” și „Atunci când ești sărac în oraș, nimănui nu-i pasă de tine, dar când ești bogat la munte, găsești rude de care nu știai că există” sunt foarte adevărate. Deschiderea unui cabinet mi-a adus atât faimă, cât și câștig, iar vanitatea mi-a fost pe deplin satisfăcută. De-a lungul anilor, am continuat să mă perfecționez ca medic și tot mai mulți oameni au venit la cabinet pentru tratament. Câțiva profesori de la o școală din apropiere m-au invitat să deschid un cabinet în școala lor. Desigur că nu am lăsat să-mi scape o oportunitate atât de bună de a face bani! Gestionam două cabinete în același timp și eram din ce în ce mai ocupată. Cumnata mea mi-a predicat Evanghelia din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic, dar nu am avut timp să cercetez, deoarece îmi dedicam tot timpul și energia afacerii mele. Odată, am terminat lucrul după ce i-am făcut o injecție unei fetițe de 2 ani. În timp ce mâncam, familia ei m-a sunat, spunând că făcea spume la gură, avea convulsii, și că i se acorda tratament de urgență la Spitalul Central. Părinții ei m-au rugat să ajung acolo cât mai repede posibil. Eram atât de speriată, încât m-am albit la față și m-am grăbit spre spital. Medicul de gardă a spus: „Acum este în regulă. E posibil ca fetița să fi fost alergică la medicament.” Altă dată, un pacient a făcut un test de alergie cutanată, care nu a indicat nicio reacție. Însă, în timpul perfuziei, a început brusc să tremure din toate încheieturile. Întreg patul se zguduia, iar eu mi-am simțit brusc inima-n gât. Abia după tratamentul de urgență și-a revenit încet. După aceste două incidente, aveam nervii întinși în fiecare zi și stăteam ca pe ace toată ziua, îngrozită că putea să aibă loc un accident medical. Deși puteam câștiga niște bani gestionând cabinetele, iar admirația și respectul altora îmi satisfăceau vanitatea, la sfârșitul unei zile lungi și aglomerate, după ce pleca toată lumea, nu simțeam decât pustiire și confuzie. Credeam în Domnul Isus încă de când eram copil și, înainte de a-mi deschide cabinetul, mă rugam adesea și citeam Biblia. Dar acum, toată ziua mă gândeam doar cum să practic medicina cu prudență, cum să-mi îmbunătățesc abilitățile de medic și să triumf în competiția cu colegii mei. Nu mă mai rugam și nu mai citeam Biblia; eram exact ca o neîncrezătoare. Inima mea se îndepărta tot mai mult de Dumnezeu, iar eu trăiam exact ca o non-credincioasă. Voiam să mă schimb, dar eram atât de ocupată toată ziua, încât nu aveam puterea de a mă elibera.

Punctul de cotitură în viața mea de credincioasă în Dumnezeu a fost în 2008. Pe atunci aveam 36 de ani atunci și eram însărcinată cu cel de-al doilea copil. În a patra lună de sarcină, am fost diagnosticată cu hipertensiune arterială, iar prin luna a șasea sau a șaptea, tot corpul a început să mi se umfle, dinții au început să mi se clatine și, la un moment dat, părul mi-a încărunțit și el. Am fost internată pentru că tensiunea mea arterială continua să crească. Într-o noapte, mulți dintre dinți au început să-mi sângereze și a început să mă doară stomacul. Au apărut semnele prevestitoare ale unei hemoragii majore, iar medicul a hotărât să efectueze imediat o operație de cezariană, după un consult de urgență cu mai mulți medici. A mai spus că exista posibilitatea ca nici eu, nici copilul meu să nu supraviețuim operației. Zăceam pe masa de operație, ascultând zăngănitul instrumentelor chirurgicale, iar mintea mi s-a umplut de gânduri încurcate: „Am doar 36 de ani și am urmărit mereu banii, faima și câștigul. Dacă îmi pierd viața, la ce ar folosi toți banii din lume? Nicio sumă de bani nu-mi poate salva viața! Oare banii, faima, câștigul și admirația nu sunt toate trecătoare?” În timpul operației, medicul a spus cu surprindere: „Placenta este desprinsă în proporție de trei sferturi și nu e nicio sângerare abundentă. Tu și copilul tău sunteți în siguranță. Ce binecuvântare!” După ce am fost externată, am fost foarte slăbită și a trebuit să mă refac acasă. Cumnata mea mi-a adus din nou mărturie despre lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic. Ascultându-i părtășia, am înțeles că Dumnezeu a devenit trup în zilele de pe urmă pentru a exprima adevărul și a-i mântui pe oameni. Doar acceptând adevărul, firile corupte ale oamenilor pot fi curățite și transformate; doar atunci pot fi ei ocrotiți de Dumnezeu în timpul catastrofelor și pot supraviețui pentru a ajunge la o destinație minunată. Mi-am adus aminte de anii în care mi-am dedicat tot timpul și energia afacerii mele. Nu am căutat niciodată să cercetez lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu. Dacă L-aș fi respins pe adevăratul Dumnezeu, m-aș fi împotrivit Lui! Acest gând m-a speriat puțin, așa că m-am hotărât să cercetez adevărata cale. În zilele care au urmat, am citit multe dintre cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și m-am încredințat că Domnul Isus S-a întors ca Dumnezeu Atotputernic. Am acceptat atunci lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic și am început să duc o viață bisericească.

După o perioadă de adunări, trupul meu și-a revenit și, în curând, am fost aleasă ca diaconiță de udare. I-am fost foarte recunoscătoare lui Dumnezeu că m-a înălțat ca să pot face o datorie. Lipseam adesea de la cabinete, deoarece participam la multe adunări, și veneau tot mai puțini pacienți. Eram foarte neliniștită și mă gândeam: „Ce se va întâmpla dacă situația continuă?! Dacă toți pacienții mei vechi se duc în altă parte pentru tratament, cum voi mai face bani în viitor? Dacă așa vor merge lucrurile, oare va trebui să închid cabinetele? Nu accept! Trebuie să discut cu conducătorii de biserică și să le cer să mă lase să fiu responsabilă de mai puține grupuri de adunare.” Dar apoi m-am gândit: sunt o ființă creată și ar trebui să-mi fac datoria cât pot de bine; acestea sunt conștiința și rațiunea pe care se cuvine să le am. Așa că nu le-am spus nimic conducătorilor. Însă, în timpul adunărilor, mă simțeam extrem de stânjenită și de neliniștită și, în secret, calculam câți bani pierdeam din afaceri, participând la adunare. Nu mi-am liniștit deloc inima înaintea lui Dumnezeu pentru a cugeta la cuvintele Lui. Știam că starea mea nu era corectă, așa că am venit înaintea lui Dumnezeu să mă rog și să caut. Într-o zi, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă nu cauți șanse să fii desăvârșit de Dumnezeu și dacă nu te străduiești să fii fruntaș în căutarea desăvârșirii, atunci vei fi, în cele din urmă, plin de remușcări. Acum ai cea mai bună șansă să fii desăvârșit – acesta este momentul cel mai potrivit. Dacă nu cauți cu multă stăruință desăvârșirea de la Dumnezeu, odată ce El Își va fi încheiat lucrarea, va fi prea târziu – vei fi ratat această șansă. Oricât de înalte îți sunt aspirațiile, dacă Dumnezeu nu Își mai înfăptuiește lucrarea, nu vei putea niciodată să fii desăvârșit, oricâte eforturi vei face. Trebuie să profiți de această șansă și să colaborezi în timp ce Duhul Sfânt Își înfăptuiește măreața lucrare. Dacă ratezi această ocazie, nu ți se va mai da o alta, oricât te-ai strădui” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Fiți atenți la intențiile lui Dumnezeu pentru a atinge desăvârșirea”). „Dacă aș pune chiar acum niște bani în fața voastră și v-aș da libertatea să alegeți – și dacă nu v-aș condamna pentru alegerea voastră – atunci majoritatea dintre voi ați alege banii și v-ați lepăda de adevăr. Aceia dintre voi care sunt mai buni ar renunța la bani și ar alege cu reticență adevărul, în timp ce alții, aflați la mijloc, ar lua banii într-o mână și adevărul în cealaltă. Oare adevărata voastră față nu ar ieși, astfel, la iveală? Atunci când alegeți între adevăr și orice altceva căruia îi sunteți loiali, ați alege toți în acest mod și atitudinea voastră ar rămâne aceeași. Nu-i așa? Nu sunt oare mulți printre voi care au șovăit între bine și rău? În toate luptele dintre pozitiv și negativ, dintre alb și negru – dintre familie și Dumnezeu, copii și Dumnezeu, armonie și ruptură, bogăție și sărăcie, statut și simplitate, a fi susținuți și a fi respinși și așa mai departe – cu siguranță nu sunteți ignoranți cu privire la alegerile pe care le-ați făcut! Între o familie armonioasă și una destrămată, ați ales-o pe cea dintâi și ați făcut-o fără nicio ezitare; între bogăție și datorie, din nou ați ales-o pe cea dintâi, chiar lipsiți de voința de a vă întoarce la țărm; între lux și sărăcie, ați ales prima opțiune; când ați ales între fiii, fiicele, soțiile, soții voștri și Mine, i-ați ales pe cei dintâi; și între noțiune și adevăr, ați ales-o tot pe cea dintâi. Fiind confruntat cu toate tipurile voastre de fapte rele, pur și simplu Mi-am pierdut încrederea în voi, pur și simplu am fost uimit. Inimile voastre sunt neașteptat de incapabile să fie înmuiate. În mod surprinzător, sângele inimii pe care l-am consumat vreme de atâția ani nu Mi-a adus decât renunțarea și resemnarea voastră, dar speranțele Mele pentru voi cresc cu fiecare zi care trece, căci ziua Mea a fost deja dezvăluită complet tuturor. Cu toate acestea, încă urmăriți lucruri întunecate și rele și refuzați să vă slăbiți strânsoarea asupra lor. Care va fi, atunci, finalul vostru? V-ați gândit vreodată cu atenție la acest lucru? Dacă vi s-ar cere să alegeți din nou, care ar fi poziția voastră?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cui îi ești credincios?”). Din cuvintele lui Dumnezeu, I-am văzut intenția urgentă de a mântui omenirea. Acum, lucrarea lui Dumnezeu a ajuns în momentul critic de stabilire a finalurilor oamenilor. Diverse catastrofe lovesc peste tot, inclusiv cutremure frecvente, foamete și molime. Lucrarea lui Dumnezeu se apropie de sfârșit, iar a-L urma pe Dumnezeu și a-I accepta mântuirea este singura noastră șansă de a fi mântuiți. Dacă ratăm această șansă, o vom regreta pentru tot restul vieții. Dumnezeu S-a îndurat de mine, dându-mi ocazia să fac datoria de udare, iar intenția Lui era să-mi permită să obțin mai multe adevăruri făcându-mi datoria. Însă mi-era teamă că, dacă aș fi participat la prea multe adunări, aș fi ratat ocazia de a face bani și mi-aș fi pierdut prestigiul de persoană înstărită. În timpul adunărilor, nu-mi puteam liniști inima pentru a cugeta la cuvintele lui Dumnezeu și chiar voiam să le cer conducătorilor să mă lase să fiu responsabilă de mai puține grupuri de adunare. Între bani și datorie, încă mă agățam de lucruri exterioare precum banii, faima și câștigul, fiind incapabilă să renunț la ele. Odată ce lucrarea lui Dumnezeu se va sfârși și vor veni marile catastrofe, dacă nu voi fi dobândit adevărul, voi pieri în catastrofe. În acel moment, oricât aș plânge și aș scrâșni din dinți sau oricât de amarnic aș regreta, va fi prea târziu. Din cuvintele lui Dumnezeu, am mai înțeles că, deși urmărirea banilor, a faimei și a câștigului poate aduce multă bucurie trupului și îți poate câștiga respectul și admirația altora, este doar o satisfacție temporară. Când lovește catastrofa, banii nu-ți pot salva deloc viața. M-am gândit cum, deși am făcut ceva bani din gestionarea cabinetelor, aproape am murit din cauza unei hemoragii abundente în timpul nașterii. Dacă n-ar fi fost grija și ocrotirea lui Dumnezeu, nicio sumă de bani nu mi-ar fi putut salva viața. Soția unui prieten era profesoară și a fost diagnosticată cu cancer la sân la 30 și ceva de ani. Nici măcar medicamentele scumpe din import nu i-au putut salva viața și a murit la vârsta de 36 de ani. De asemenea, unul dintre colegii mei de clasă conducea un spital de ortopedie și era destul de cunoscut în districtul nostru. Pe neașteptate, a fost diagnosticat cu cancer la ficat și, din păcate, a murit doar șase luni mai târziu. Mi-am adus de cuvintele Domnului Isus: „Și la ce i-ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său?” (Matei 16:26). Este adevărat. Catastrofele au devenit din ce în ce mai grave în ultimii ani, cu cutremure, foamete și epidemii care au loc frecvent în întreaga lume. Foarte mulți oameni mor subit în aceste catastrofe. Indiferent câți bani ai, ești întotdeauna neputincios în fața morții. Banii nu pot salva viața nimănui. Doar urmându-L pe Dumnezeu, urmărind adevărul și făcându-ți bine datoria de ființă creată poți fi mântuit de Dumnezeu și poți supraviețui; doar atunci poți avea o soartă și o destinație bune. Acum, lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii nu s-a încheiat încă. Ar trebui să urmăresc adevărul cu seriozitate și să prețuiesc ocazia mea actuală de a-mi face datoria. După aceea, am citit mai des cuvintele lui Dumnezeu când am avut timp și am fost capabilă să-mi liniștesc inima în timpul adunărilor.

Ulterior, Direcția de Sănătate Publică a cerut ca toate cabinetele comunitare să fie comasate, puse sub o gestiune unificată, și să fie implementat sistemul de decontare a serviciilor medicale în regim de cooperare; pacienții nu mai puteau să-și deconteze cheltuielile medicale pentru tratamentul la cabinetele private. Niște medici care aveau un cabinet în apropierea comunității mele m-au abordat pentru a discuta despre comasarea cabinetelor noastre. M-am gândit că, după comasare, cabinetele s-ar extinde și cu siguranță aș face mai mulți bani. Comasarea cabinetelor era o mare ispită pentru mine. Însă, apoi m-am gândit la faptul că acum făceam datoria de udare și aveam adunări aproape în fiecare zi. Când îmi gestionam cabinetele, programul meu era relativ flexibil, dar dacă s-ar fi comasat cabinetele, partenerii mei m-ar fi împiedicat cu siguranță să merg la adunări în mod regulat, pentru beneficiul lor, iar eu nu aș mai fi fost la fel de liberă să particip la adunări și să-mi fac îndatoririle. Viața mea ar fi avut cu siguranță de pierdut. Categoric nu puteam comasa cabinetele, pentru că asta m-ar fi împiedicat să particip la adunări și să-mi fac datoria. Însă, dacă nu comasam cabinetele, atunci cu siguranță aș fi primit tot mai puțini pacienți, deoarece aceștia ar fi văzut că nu-și pot deconta cheltuielile medicale la cabinetele mele. Cu timpul, cabinetele sigur s-ar fi confruntat cu falimentul și atunci mi-aș fi pierdut complet mijloacele de a face bani. În fața acestei alegeri, am ezitat și le-am spus: „Lăsați-mă să mă mai gândesc.” În zilele următoare, mi-am simțit inima grea, de parcă ar fi fost strivită de un bolovan uriaș. Am venit înaintea lui Dumnezeu să mă rog: „Dumnezeule Atotputernic drag, cabinetele mele se confruntă acum cu acest plan de comasare. Sunt foarte contrariată în această privință și nu știu ce să fac. Fie ca Tu să mă conduci!”

După aceea, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „«Banii fac lumea să se învârtă»; este aceasta o tendință? Prin comparație cu tendințele din modă și din culinară pe care le-ați amintit, nu e aceasta mult mai rea? «Banii fac lumea să se învârtă» este o filosofie a Satanei. Predomină în întreaga omenire, în fiecare societate umană; ați putea spune că este o tendință. Asta deoarece a fost întipărită în inima fiecărei persoane care, la început, nu a acceptat această zicală, dar apoi a acceptat-o tacit când a venit în contact cu viața reală și a început să simtă că aceste cuvinte erau de fapt adevărul. Nu este acesta un proces prin care Satana îl corupe pe om? Poate că oamenii nu au același grad de cunoaștere bazată pe experiență în privința acestei zicale, dar fiecare o interpretează și o recunoaște la niveluri diferite, în baza lucrurilor care s-au întâmplat în jurul lor, și a experiențelor personale. Nu asta e situația? Indiferent cât de multă experiență are cineva cu această expresie, care este efectul negativ pe care îl poate avea asupra inimii cuiva? Ceva este dezvăluit prin firea umană a oamenilor din această lume, inclusiv a fiecăruia dintre voi. Ce anume este? Este divinizarea banilor. Este greu să scoți acest lucru din inima cuiva? Este foarte greu! Se pare că Satana l-a corupt profund pe om! Satana folosește banii pentru a-i ispiti pe oameni și îi corupe să divinizeze banii și să venereze lucrurile materiale. Și cum se manifestă în oameni această venerație a banilor? Credeți oare că nu ați putea supraviețui în această lume fără niciun ban, că până și o singură zi fără bani ar fi imposibilă? Statutul oamenilor se bazează pe cât de mulți bani au, ca și respectul pe care îl pretind. Spatele celor săraci este îndoit de rușine, în timp ce bogații se bucură de statutul lor înalt. Ei stau drepți și mândri, vorbind tare și trăind arogant. Ce le aduc oamenilor această zicală și această tendință? Oare nu este adevărat că mulți fac orice sacrificiu pentru a obține bani? Oare nu mulți își sacrifică demnitatea și integritatea căutând mai mulți bani? Oare nu mulți oameni pierd oportunitatea de a-și îndeplini datoria și de a-L urma pe Dumnezeu, de dragul banilor? Oare pierderea șansei de a dobândi adevărul și de a fi mântuiți nu este cea mai mare pierdere pentru oameni? Nu e Satana sinistru că folosește această metodă și această zicală pentru a-l corupe pe om într-o asemenea măsură? Nu este un tertip malițios?” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul V”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să înțeleg că, ori de câte ori trebuia să aleg între datorie și bani, alegeam mereu banii și avantajele. Cauza principală a acestui lucru era prejudiciul adus de gândurile și ideile satanice. Încă de mică, gânduri și idei satanice precum: „Banii fac lumea să se învârtă” și „Atunci când ești sărac în oraș, nimănui nu-i pasă de tine, dar când ești bogat la munte, găsești rude de care nu știai că există” îmi fuseseră întipărite în inimă. Credeam că banii îți confereau statut în ochii altora și că doar cu bani puteai umbla cu fruntea sus, să duci o viață de lux și să trăiești o viață strălucitoare și plină de farmec; dacă nu aveai bani, erai inferior în fața altora. Când eram copil, pentru că familia mea era săracă, eram hotărâtă să merg la facultate și să las în urmă viața mea de sărăcie. Însă visul meu de a merge la facultate a fost spulberat când mama a fost diagnosticată cu o boală terminală înainte de examenul de admitere la facultate. Ridiculizarea din partea oamenilor laici mi-a alimentat și mai mult hotărârea de a deveni bogată. Când am văzut că a fi medic îmi putea aduce atât faimă, cât și câștig, am mers la facultatea de medicină, am luat examenele de calificare și mi-am deschis un cabinet. Câțiva ani mai târziu, am avut ceva succes, iar admirația și lauda oamenilor mi-au satisfăcut vanitatea. Am devenit și mai convinsă că banii înnobilau viața omului. Am considerat banii, faima și câștigul ca fiind scopul a ceea ce urmăream în viață. În acei ani, mi-am dedicat tot timpul și toată energia afacerii mele, în urmărirea averii. Deoarece eram sub un nivel ridicat de stres toată ziua, m-am ales cu hipertensiune arterială și am suferit complicația hipertensiunii induse de sarcină în timpul nașterii. Dacă n-ar fi fost ocrotirea lui Dumnezeu, aș fi murit de mult. Timp de opt ani, cumnata mea mi-a predicat cu sârguință Evanghelia de nenumărate ori, dar eu eram ocupată toată ziua, încercând să fac bani. Era ca și cum sufletul meu s-ar fi întunecat, iar eu nu mai aveam niciun interes să cercetez adevărata cale; am respins mântuirea lui Dumnezeu iar și iar. Aproape că am ratat marea ocazie a mântuirii lui Dumnezeu. Chiar și după ce am început să cred în Dumnezeu, perspectiva mea asupra lucrurilor tot nu se schimbase. Mi-era teamă că, dacă îmi făceam prea mult datoria sau participam la prea multe adunări, aș fi pierdut ocazia de a face bani, așa că nu voiam să fiu responsabilă de atât de multe grupuri de adunare. În timpul adunărilor, nu-mi puteam liniști inima pentru a cugeta la cuvintele lui Dumnezeu, iar intrarea mea în viață a fost afectată. Este întocmai cum a expus Dumnezeu: „Oare nu mulți oameni pierd oportunitatea de a-și îndeplini datoria și de a-L urma pe Dumnezeu, de dragul banilor? Oare pierderea șansei de a dobândi adevărul și de a fi mântuiți nu este cea mai mare pierdere pentru oameni?” Am trăit după regulile satanice de existență și am apucat-o pe calea greșită a urmăririi banilor, a faimei și a câștigului. Asta a adus suferință trupului meu și, chiar mai mult, pierderi pentru viața mea. Faptele demonstrează că „Banii fac lumea să se învârtă” și „Banii nu reprezintă totul, dar fără ei nu poți face nimic” sunt sofisme satanice care îi induc în eroare, îi corup și îi devorează pe oameni. Dacă aș fi rămas incapabilă să deslușesc modurile în care Satana le face rău oamenilor și aș fi continuat să lupt pentru bani, faimă și câștig, atunci, în cele din urmă, aș fi fost cu siguranță capturată de Satana, iar șansa mea de a fi mântuită ar fi fost spulberată. Când am înțeles acest lucru, m-am hotărât să nu comasez cabinetele și că, atunci când chiria va ajunge la scadență, voi închide cabinetele și mă voi concentra asupra îndeplinirii datoriei mele. Când colegii mei m-au sunat din nou, le-am spus clar că nu voi comasa cabinetele. Deși am câștigat mai puțini bani, eram liberă să merg la adunări și să-mi fac datoria. Practicând în acest fel, mi-am simțit inima foarte împăcată și liniștită.

Curând, chiria a ajuns la scadență și am început din nou să ezit. M-am gândit cum îmi luase un deceniu întreg de la studierea medicinei până la deschiderea cabinetelor și la toate greutățile prin care trecusem și la toate eforturile minuțioase pe care le depusesem pentru a-mi deschide cabinetele. Îmi era foarte greu să renunț la ele. M-am mai gândit că, dacă aș fi închis cabinetele, nu numai că viața mea materială ar fi fost mai rea decât înainte, dar aș fi pierdut și laudele și admirația altora. În inima mea se dădea o bătălie, iar eu nu știam ce să fac, așa că am îngenuncheat și m-am rugat cu sinceritate lui Dumnezeu: „Dumnezeule Atotputernic drag, am spus odată că voi închide cabinetele pentru a-mi face datoria în mod corespunzător atunci când chiria va ajunge la scadență. Dar încă nu pot renunța complet la ele. Fie ca Tu să mă luminezi și să mă îndrumi și să-mi dai credință și putere!” În acea zi, m-am dus să lucrez la cabinet. Pe drum într-aolo, am văzut dintr-o dată un sicriu de un negru intens în fața unui spital privat, cu coroane de flori alături. Am putut să aud vag plânsetele și am fost șocată. Se produsese un accident medical! După ce m-am interesat, am aflat că o femeie și copilul ei muriseră la naștere în acest spital. Nu m-am putut abține să nu mă gândesc la faptul că, deși avusesem parte de câteva accidente minore în cabinetele mele de-a lungul anilor, toate trecuseră fără vătămări grave. Acest lucru nu se datora faptului că aveam abilități de medic excepționale și nici faptului că practicam medicina cu prudență. Totul se datora grijii și ocrotirii lui Dumnezeu! Fără grija și ocrotirea lui Dumnezeu, un singur accident medical ar fi fost suficient să mă ducă la faliment. Îi eram foarte recunoscătoare lui Dumnezeu și știam că trebuia să-I răsplătesc dragostea. M-am gândit la faptul că lucrarea lui Dumnezeu se apropie de sfârșit și că frații și surorile mele se grăbesc cu toții să-și facă îndatoririle ca să pregătească suficiente fapte bune pentru propriile destinații. Însă eu eram încurcată cu cabinetele și nu puteam dedica mai mult timp și mai multă energie îndatoririlor mele. Credința mea șovăitoare în Dumnezeu nu numai că afecta rezultatele datoriei mele, dar îmi afecta și viața. După aceea, am citit „Cea mai însemnată viață”, un imn din cuvintele lui Dumnezeu: „Tu ești o ființă creată – ar trebui, desigur, să I te închini lui Dumnezeu și să urmărești o viață plină de sens. Dacă nu I te închini lui Dumnezeu, ci trăiești în trupul tău murdar, atunci nu ești doar o bestie cu chip de om? Deoarece ești o ființă omenească, ar trebui să te consumi pentru Dumnezeu și să înduri toate suferințele! Ar trebui să accepți cu bucurie și fără îndoială mica suferință la care ești supus astăzi și să trăiești o viață plină de sens, ca Iov și Petru. […] Sunteți oameni care urmăriți calea cea dreaptă, aceia care caută îmbunătățirea. Sunteți oameni care vă ridicați în națiunea marelui balaur roșu, cei pe care Dumnezeu îi numește drepți. Nu este aceasta viața cea mai plină de sens?” [Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Practica (2)”]. Citind cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că, în calitate de ființă creată, dacă pot alege să-L urmez pe Dumnezeu toată viața și să-mi fac bine datoria de ființă creată, acesta este cel mai valoros și mai plin de sens fel de viață. M-am gândit la Petru. Când Domnul Isus l-a chemat, el și-a lăsat năvoadele și uneltele cu care își câștiga existența. A lăsat totul în urmă pentru a-L urma pe Domnul Isus și, în final, a dobândit adevărul și a fost desăvârșit de Dumnezeu. În schimb, când m-am uitat la mine, am văzut că trăisem după gânduri și idei satanice, urmărind banii, faima și câștigul. Treptat, Dumnezeu Și-a pierdut locul în inima mea, iar eu am degenerat, devenind o neîncrezătoare. Mila lui Dumnezeu m-a adus înapoi în casa Lui, iar eu ar trebui să prețuiesc pe deplin ocazia de a-mi face acum datoria. M-am gândit la ce a spus Dumnezeu: „Oamenii vin pe pământ și Mă întâlnesc rareori și, de asemenea, rar au oportunitatea de a căuta și dobândi adevărul. De ce să nu prețuiești acest moment frumos ca pe calea corectă de urmat în această viață?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvinte pentru cei tineri și cei vârstnici”). Este adevărat. Aceasta era singura mea șansă de a fi mântuită. Dacă nu mă apucam imediat să-L urmez cu seriozitate pe Dumnezeu și să urmăresc adevărul pentru a fi mântuită, atunci, când catastrofele aveau să lovească, mi-aș fi pierdut viața. Atunci, chiar dacă aș fi câștigat toți banii din lume, ce valoare sau sens ar mai fi avut? Îmi gestionam cabinetele în timp ce-mi făceam îndatoririle și nu aveam mult timp să citesc cuvintele lui Dumnezeu și să caut adevărul pentru a-mi înlătura firea coruptă. Ca persoană care credea în Dumnezeu doar în timpul liber, când aș fi fost capabilă să înțeleg adevărul? Doar urmărind adevărul și făcându-ne bine datoria de ființe create putem fi mântuiți și avea o destinație minunată. Aceasta este calea cea dreaptă în viață. Trebuia să renunț la cabinete și să-mi dedic tot timpul ca să mă consum pentru Dumnezeu. După aceea, am închis cabinetele.

Cuvintele prin care Dumnezeu m-a condus și m-a îndrumat mi-au oferit discernământ asupra intenției sinistre a Satanei de a-i induce în eroare și a-i corupe pe oameni cu bani, faimă și câștig și m-au ajutat să înțeleg valoarea și sensul urmăririi adevărului în viață. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru cuvintele Sale care m-au condus și îndrumat, care mi-au permis să fac o alegere înțeleaptă între afaceri și datorie. Am continuat să-mi fac datoria în biserică în ultimii ani. În timp ce-mi făceam îndatoririle, multe dintre firile mele corupte au fost dezvăluite și, prin rugăciune și căutând adevărul, firile mele corupte au suferit unele schimbări, iar eu am început treptat să trăiesc o oarecare asemănare umană. Schimbările prin care am trecut sunt rezultatele obținute cu ajutorul cuvintelor lui Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu pentru mântuirea Sa!