Încercarea unui contrast

ianuarie 24, 2021

de Xingdao, Coreea de Sud

O, Dumnezeule! Indiferent dacă am statut sau nu, acum mă înțeleg. Dacă statutul meu este înalt, aceasta se datorează înălțării Tale și, dacă este umil, este din cauza ordinului Tău. Totul este în mâinile Tale. Nu am nici vreo alegere, nici vreo plângere. Ai ordonat că mă voi naşte în această țară și în mijlocul acestui popor, iar tot ce ar trebui să fac eu este să fiu complet ascultător sub stăpânirea Ta, pentru că totul este cum ai ordonat Tu. Nu stau cu gândul la statut; la urma urmei, eu nu sunt altceva decât o creatură. Dacă mă pui în Adânc, în iazul de foc și pucioasă, nu sunt altceva decât o creatură. Dacă mă folosești, sunt o creatură. Dacă mă desăvârşeşti, sunt tot o creatură. Dacă nu mă desăvârşeşti, tot Te voi iubi pentru că nu sunt mai mult decât o creatură. Eu nu sunt altceva decât o creatură minusculă creată de Domnul creației, doar unul dintre toți oamenii creați. Tu ai fost Cel care m-a creat, iar acum m-ai pus iarăși în mâinile Tale pentru a face cu mine precum voiești. Sunt dispus să fiu unealta Ta și contrastul Tău, pentru că totul este după cum ai sorocit. Nimeni nu poate schimba aceasta. Toate lucrurile și toate evenimentele sunt în mâinile Tale” („Sunt doar o micuță ființă creată” din Urmați Mielul și cântați cântări noi). Aș vrea să am părtășie cu voi despre propria încercare drept contrast.

La începutul anului 1993, aveam datoria de a-i uda pe noii credincioși din biserică. Eram în pericol de a fi arestați oriunde mergeam, din cauza persecuției frenetice a Partidului Comunist Chinez asupra creștinilor. În ciuda condițiilor vitrege, niciodată nu m-am dat în lături, ci mi-am văzut mai departe de datoria mea. Am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Doar aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu sunt capabili să dea mărturie lui Dumnezeu, doar ei sunt martorii lui Dumnezeu, doar ei sunt binecuvântați de Dumnezeu și doar ei sunt capabili să primească promisiunile lui Dumnezeu” („Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Lui” din Cuvântul Se arată în trup). Apoi m-am simțit plin de credință pentru a căuta să devin o persoană care Îl iubește pe Dumnezeu. Credeam că acel gen de căutare va câștiga încuviințarea lui Dumnezeu, că voi intra cu siguranță în ceruri și că voi fi unul dintre oamenii Împărăției Lui.

Tocmai pe când mă sacrificam cu înflăcărare, sigur că voi fi ridicat în Împărăția lui Dumnezeu, Dumnezeu Atotputernic a exprimat cuvinte care m-au aruncat în încercarea unui contrast. Într-o zi, în martie, frați și surori au trimis noua cuvântare a lui Dumnezeu bisericii noastre, „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (1).” Am citit în cuvintele lui Dumnezeu: „Astăzi, Eu lucrez în aleșii lui Dumnezeu din China, pentru a dezvălui toate firile lor răzvrătite și pentru a le demasca toată urâţenia, iar acest lucru oferă contextul pentru a spune tot ce trebuie să spun. După aceea, când voi îndeplini următorul pas al lucrării de cucerire a întregului univers, voi folosi judecata Mea asupra voastră pentru a judeca nedreptatea tuturor din întregul univers, căci voi sunteți reprezentanții celor răzvrătiţi din rândul omenirii. Cei care nu pot progresa vor deveni doar nişte contraste și obiecte de servire, în timp ce toți cei care vor putea progresa, vor fi folosiţi. De ce spun că cei care nu pot progresa vor servi doar drept contraste? Este deoarece lucrarea și cuvintele Mele actuale țintesc toate trecutul vostru și pentru că voi ați devenit reprezentanții și întruchiparea celor răzvrătiți din întreaga omenire. Mai târziu, voi duce în țări străine aceste cuvinte care vă cuceresc și le voi folosi pentru a cuceri poporul de acolo, cu toate acestea, tu nu le vei fi câștigat. Aceasta nu te-ar face să fii un contrast? Firile stricate ale întregii omeniri, faptele de răzvrătire ale omului, imaginile și chipurile urâte ale omului – toate acestea sunt consemnate astăzi în cuvintele folosite pentru a vă cuceri. Voi folosi apoi aceste cuvinte pentru a cuceri poporul fiecărei națiuni și fiecare confesiune pentru că voi sunteți arhetipul, precedentul. Cu toate acestea, nu am hotărât să vă abandonez în mod intenționat; dacă nu reușiți să faceți bine în căutarea voastră și, prin urmare, vă dovediți a fi incurabili, nu ați fi pur și simplu un obiect de servire și un contrast? Odată, am spus că înțelepciunea Mea este exercitată pe baza uneltirilor Satanei. De ce am spus asta? Nu este acesta adevărul din spatele a ceea ce spun și fac acum? Dacă nu poţi să progresezi, dacă nu eşti desăvârşit ci, în schimb, eşti pedepsit, nu ai deveni un termen de contrast? Poate că ai suferit enorm la vremea ta, dar încă nu înţelegi nimic; eşti ignorant în tot ceea ce priveşte viaţa. Chiar dacă ai fost mustrat și judecat, nu te-ai schimbat deloc și, adânc în sinea ta, nu ai câștigat viață. Când vine timpul de a-ţi testa lucrarea, vei trece printr-o încercare la fel de feroce ca focul și chiar printr-un necaz și mai mare. Acest foc îţi va transforma întreaga ființă în cenușă. Drept cineva care nu are viață, cineva care nu are o uncie de aur curat înăuntru, cineva încă împotmolit în vechea sa fire stricată și care nu poate face nici măcar o treabă bună ca fiind un contrast, cum ai putea să nu fii eliminat?” (Cuvântul Se arată în trup). Chiar am fost impresionat când am văzut cuvântul „contrast”, menționat în mod repetat în cuvintele lui Dumnezeu. M-am gândit: „Contrast? Dumnezeu a pomenit înainte de un contrast în cuvintele Lui, dar nu se referea asta la marele balaur roșu? Eu fac sacrificii pentru Dumnezeu în credința mea și caut să-L iubesc. Ar trebui să fiu unul dintre oamenii Împărăției Lui. Cum aș putea fi un contrast?” Am citit din nou, cu mare atenție, cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu a spus că noi, chinezii, suntem cel mai profund corupți, că împotrivirea noastră față de Dumnezeu e cea mai mare și că reprezentăm toată răzvrătirea omenirii. Dacă discipolii lui Dumnezeu nu se vor schimba în cele din urmă, dacă nu vor fi câștigat viață, vor sluji drept contraste pentru lucrarea lui Dumnezeu și vor fi, cu toții, eliminați de El. Mi s-a tăiat respirația când am auzit asta și m-am întrebat: „Oare sunt un contrast? Nu se poate! Dacă sunt cu adevărat un contrast, mai pot intra în Împărăția cerurilor?”

Nu după mult timp, am citit această părtășie de la Dumnezeu: „Pentru că sunteți necinstiţi și înșelători și deoarece sunteți lipsiți de calibru și aveți o stare inferioară, nu v-am avut niciodată în vederea sau în inima Mea. Lucrarea Mea este făcută cu unica intenție de a vă condamna; mâna Mea nu a fost niciodată departe de voi, cum nu a fost nici mustrarea Mea. Am continuat să vă judec și să vă blestem. Pentru că nu Mă înțelegeți, mânia Mea a fost întotdeauna asupra voastră. Deși am lucrat dintotdeauna printre voi, ar trebui să știți atitudinea Mea față de voi. Nu este altceva decât dezgust – nu există altă atitudine sau opinie. Vreau doar ca voi să acționați ca niște contraste pentru înțelepciunea Mea și puterea Mea cea mare. Voi nu sunteți altceva decât contrastele Mele, pentru că dreptatea Mea este dezvăluită prin răzvrătirea voastră. V-am pus să acţionaţi ca niște contraste pentru lucrarea Mea, pentru a fi subordonaţii lucrării Mele […]” („De ce nu ești dispus să fii un contrast?” din Cuvântul Se arată în trup). Am văzut că Dumnezeu afirmă foarte clar că noi suntem contraste, apendice ale lucrării Lui, și că El nu simte decât ură și dezgust pentru noi. Am fost uimit și am simțit că fusesem abandonat de Dumnezeu. Eram foarte trist, iar nemulțumirile au apărut în sufletul meu. M-am gândit: „Sunt credincios de atâția ani, am renunțat la familie și slujbă și am suferit mult, sacrificându-mă pentru Dumnezeu. Am trecut prin încercarea morții și prin cea a făcătorilor de servicii. Acum, am început să caut iubirea pentru Dumnezeu, crezând că faptul că voi deveni un om al Împărăției e ca și făcut. Nu mi-am închipuit niciodată că voi fi un contrast, un obiect care face servicii, urmând să fiu eliminat, odată ce nu voi mai fi un element de contrast pentru firea dreaptă a lui Dumnezeu. Atunci, pentru ce m-am mai sacrificat în toți acești ani? Ce ar crede despre mine prietenii și rudele mele, dacă ar ști? Nu au putut înțelege când am renunțat la slujbă și la familie pentru credința mea. M-au luat în zeflemea. Am vrut să fiu un bun credincios, astfel încât, odată ce lucrarea lui Dumnezeu avea să fie încheiată, iar marile dezastre veneau, eu să fiu ridicat în Împărăția Lui. Atunci aș fi putut ține capul sus, iar ei ar fi fost făcuți de ocară. Cine-ar fi crezut că voi ajunge atât de josnic precum un contrast? Contrastele nu au viață. Sunt gunoaie, nu sunt nici măcar la nivelul făcătorilor de servicii. Măcar făcătorii de servicii Îi pot sluji lui Dumnezeu o vreme și se pot bucura de harul și binecuvântările Lui. Ar fi bine să fiu chiar și un făcător de servicii. Oricum, sună mai bine decât să fiu un contrast.”

Cuvântul „contrast” a continuat, pur și simplu, să-mi răsune tot timpul în cap în zilele următoare și nu mă puteam abține să nu mă întreb: „Cum aș putea fi doar un contrast? De ce m-am născut în China? Dacă marele balaur roșu nu ar fi corupt atât de profund poporul chinez, nu aș fi niciodată un contrast! Credeam că eram pe punctul de a intra în Împărăția lui Dumnezeu și de a deveni unul dintre oamenii ei, pentru a mă bucura de ceea ce a promis Dumnezeu. Nu m-am gândit niciodată că, în schimb, voi ajunge să fiu un contrast.” Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât eram mai necăjit și nu mă puteam opri din plâns. Mi-am zis că, dată fiind situația, nu mai puteam face nimic decât să-mi accept soarta.

Apoi, deși am continuat să merg la adunări și să-mi fac datoria, nu mai puneam suflet în asta. Nu aveam nimic să-I spun lui Dumnezeu în rugăciune și nu aveam deschiderea sufletească să cânt. Nu câștigam deloc luminare din cuvintele lui Dumnezeu. Consideram că, de vreme ce eram un contrast, nu avea rost să mai caut, căci, în cele din urmă, aveam să fiu izgonit, eliminat și azvârlit în Adânc. Eram foarte pesimist și abătut. Într-o seară, pe când stăteam întins în pat, neavând somn, m-am gândit la toate acele cuvinte rostite de Dumnezeu în lucrarea Lui din zilele de pe urmă, care ne udaseră și hrăniseră, și la încercările și rafinările care ne curățiseră. M-am gândit mai ales la încercarea făcătorilor de servicii. La vremea respectivă, deși Dumnezeu ne-a luat speranțele trupești și ne-a condamnat să ajungem în Adânc, era o încercare a cuvintelor, iar aceste lucruri nu s-au abătut, de fapt, asupra noastră. Grație acelei încercări, am câștigat puțină înțelegere că motivația mea pentru credință era de a primi binecuvântări și am experimentat puțin din firea dreaptă a lui Dumnezeu. Am văzut că, indiferent ce lucrare face Dumnezeu, totul e făcut pentru a ne curăți și mântui. Mi-am amintit și cum mă hotărâsem în fața lui Dumnezeu că mă bucur să-I fac un serviciu. Am avut ceva mustrări de conștiință, am câștigat puțină motivație și m-am gândit: „Indiferent dacă sunt făcător de servicii sau contrast, e drept și se cuvine să-mi fac datoria pentru Creator și, indiferent ce orânduiește Dumnezeu în viitor, chiar dacă nu voi avea un rezultat bun, după serviciul meu, Îl voi sluji până la capăt.” Și, astfel, am continuat să-mi fac datoria. Dar, cum nu am înțeles voia lui Dumnezeu, ori de câte ori mă gândeam că sunt un contrast, că nu voi câștiga viață și un rezultat bun, mă simțeam în continuare pesimist și necăjit.

La începutul lui aprilie, am mai primit din noile cuvântări ale lui Dumnezeu. Am citit asta în cuvintele lui Dumnezeu: „În căutarea voastră, aveți prea multe noțiuni individuale, speranțe și așteptări. Lucrarea actuală este pentru a trata dorința voastră de statut și dorințele voastre extravagante. Speranțele, statutul și noțiunile sunt toate reprezentări clasice ale firii satanice. Motivul pentru care aceste lucruri există în inimile oamenilor este numai pentru că otrava Satanei întotdeauna atacă gândurile oamenilor și oamenii sunt întotdeauna incapabili să scape de aceste ispite ale Satanei. Ei trăiesc în mijlocul păcatului, dar nu cred că este păcat și, totuşi, ei încă gândesc: «Noi credem în Dumnezeu, așa că El trebuie să reverse binecuvântări asupra noastră și să aranjeze totul pentru noi într-un mod adecvat. Noi credem în Dumnezeu, așa că sigur suntem superiori față de ceilalți și trebuie să avem mai mult statut și mai multe așteptări decât oricine altcineva. Din moment ce credem în Dumnezeu, El trebuie să ne dea binecuvântări nelimitate. Altfel, nu s-ar numi credință în Dumnezeu.» De mulți ani, gândurile pe care oamenii s-au bazat pentru supraviețuirea lor le-au atacat inimile până în punctul în care au devenit înșelători, josnici și lași. Nu numai că le lipsesc voința și hotărârea, dar au devenit și lacomi, aroganți și încăpățânați. Le lipsește cu desăvârșire orice hotărâre care să depășească sinele și, cu atât mai mult, nici măcar nu au curaj să scape de constrângerile acestor influențe întunecate. Gândurile și viețile oamenilor sunt atât de putrede încât perspectivele lor despre credința în Dumnezeu sunt încă insuportabil de hidoase și, chiar și atunci când oamenii vorbesc despre perspectivele asupra credinței în Dumnezeu, este pur și simplu ceva insuportabil de auzit. Oamenii sunt toți lași, incompetenți, josnici și fragili. Ei nu simt dezgust față de forțele întunericului și nu simt dragoste pentru lumină și adevăr; în schimb, ei fac tot posibilul pentru a le elimina” („De ce nu ești dispus să fii un contrast?” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu m-au atins unde mă durea cel mai tare. Ele mi-au demascat complet firea satanică și gândurile legate de propria supraviețuire. M-am simțit foarte rușinat. Mi-am amintit cum, la început, credința mea avea doar scopul de a obține binecuvântări. M-am gândit: „Din moment ce credem în Dumnezeu, El trebuie să ne dea binecuvântări nelimitate. Altfel, nu s-ar numi credință în Dumnezeu.” După ce am trecut prin încercările morții și ale făcătorilor de servicii, am început să-mi înțeleg motivele de a câștiga binecuvântări și am ajuns să fiu dispus să fac un serviciu pentru Dumnezeu, dar, în adâncul inimii, acea dorință de a primi binecuvântări era în continuare foarte înrădăcinată și nu fusese curățită complet. Mai ales atunci când am văzut că Dumnezeu le promite binecuvântări celor care Îl iubesc, dorința mea de a le primi mi-a fost din nou aprinsă. Credeam că eu cu siguranță voi ajunge în Împărăția cerurilor, de data asta, așa că m-am sacrificat pentru Dumnezeu chiar cu și mai multă înflăcărare. Dar, când Dumnezeu ne-a demascat drept contraste și ținte ale dezgustului Său, am simțit că speranțele pentru binecuvântări îmi fuseseră năruite, că nu mai aveam viitor sau statut. M-am simțit incredibil de nedreptățit și eram plin de nemulțumiri. Am considerat sacrificiile și munca mea drept un capital pe care-l puteam folosi pentru a negocia cu Dumnezeu, pentru a avea cale liberă de la El în Împărăția Lui, altfel, nefiind dispus să continui să mă sacrific. Abia atunci mi-am dat seama cât de serioase erau aspirația mea spre putere și dorințele mele extravagante. Nu aveam pic de iubire adevărată sau supunere față de Dumnezeu! Totul era negociere, răzvrătire și înșelăciune. Pus în fața faptelor, m-am convins pe deplin. Am văzut cât de profund fusesem corupt de Satana. Eram arogant, necinstit, egoist și mârșav, complet lipsit de conștiiță și rațiune. De asemenea, am văzut firea sfântă și dreaptă a lui Dumnezeu, care nu acceptă jignire. Cum ar putea să nu-L dezguste pe Dumnezeu cineva atât de corupt ca mine, pătat de atât de multe motive și de firi corupte? Indiferent cum mă numește Dumnezeu și cum mă tratează, așa e drept.

Ulterior, la o adunare, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Ar trebui să citești mai multe dintre aceste cuvântări pe care Dumnezeu le-a exprimat în această perioadă de timp și să-ți cercetezi acțiunile prin comparație: e de netăgăduit că, fără doar și poate, ești un contrast! Care este amploarea cunoștințelor tale astăzi? Ideile, gândurile, comportamentul, cuvintele și faptele tale – oare toate aceste expresii nu sunt echivalentul unui contrast pentru dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu? Nu sunt expresiile tale manifestări ale firii corupte dezvăluite prin cuvintele lui Dumnezeu? Gândurile și ideile tale, motivațiile tale și corupția care este dezvăluită în tine arată firea dreaptă a lui Dumnezeu, precum și sfințenia Sa. Și Dumnezeu S-a născut în țara murdăriei și, totuși, El rămâne nepătat de murdărie. Trăiește în aceeași lume murdară ca și tine, dar e înzestrat cu rațiune și înțelegere și disprețuiește murdăria. Se poate chiar să nu fii capabil să detectezi nimic murdar în cuvintele și faptele tale, dar El poate, și ți le indică. Acele lucruri vechi ale tale – lipsa ta de cultivare, de intuiție și rațiune și modurile tale înapoiate de a trăi – au fost acum scoase la lumină prin revelațiile de astăzi; oamenii văd sfinția și firea dreaptă a lui Dumnezeu numai prin venirea Sa pe pământ pentru a lucra în acest fel” („Cum se obțin efectele celui de-al doilea pas al lucrării de cucerire” din Cuvântul Se arată în trup). „Desigur, Dumnezeu nu vă face contraste doar de dragul de a o face. Mai degrabă, numai atunci când această lucrare dă roade, devine evident că răzvrătirea omului este un contrast al firii drepte a lui Dumnezeu și doar pentru că sunteți contraste aveți șansa de a cunoaște expresia naturală a firii drepte a lui Dumnezeu. Sunteți judecați și mustrați din cauza răzvrătirii voastre, dar răzvrătirea voastră este și cea care vă face contraste și datorită ei primiți marele har pe care Dumnezeu vi-l dăruiește. Răzvrătirea voastră este un contrast pentru atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu, și tot datorită răzvrătirii voastre ați câștigat mântuirea și binecuvântări atât de mari. Deși ați fost judecați de Mine în mod repetat, ați primit extraordinara mântuire pe care omul nu a primit-o înainte. Această lucrare este de cea mai mare însemnătate pentru voi. A fi un «contrast» este, de asemenea, extrem de prețios pentru voi: sunteți mântuiți și ați dobândit harul mântuirii pentru că sunteți contraste, deci un astfel de contrast nu are, oare, cea mai mare valoare? Nu are cea mai mare semnificație? Tocmai pentru că trăiți pe același tărâm, pe același pământ murdar ca Dumnezeu, voi sunteți contraste și primiți cea mai mare mântuire. Dacă Dumnezeu nu S-ar fi întrupat, cine ar fi fost milostiv față de voi și cine ar fi avut grijă de voi, oameni josnici ce sunteți? Cine v-ar fi îngrijit? Dacă Dumnezeu nu S-ar fi întrupat ca să lucreze printre voi, când ați fi primit această mântuire, pe care cei dinaintea voastră nu au primit-o niciodată? Dacă nu M-aș fi întrupat pentru a vă îngriji, pentru a vă judeca păcatele, nu ați fi căzut demult în Infern? Dacă nu M-aș fi întrupat și nu M-aș fi smerit printre voi, cum v-ați fi putut califica drept contrast al firii drepte a lui Dumnezeu? […] Deși am folosit «contrastul» pentru a vă cuceri, ar trebui să știți că această mântuire și binecuvântare este oferită pentru a vă câștiga; este de dragul cuceririi, dar este și pentru a vă putea mântui mai bine. «Contrastul» este un fapt, dar motivul pentru care sunteți contraste este răzvrătirea voastră, iar datorită acestui lucru ați obținut binecuvântări pe care nimeni nu le-a câștigat vreodată. Astăzi sunteți făcuți să vedeți și să auziți; mâine veți primi și, mai mult decât atât, veți fi binecuvântați peste măsură. Așadar, nu au contrastele cea mai mare valoare?” („Cum se obțin efectele celui de-al doilea pas al lucrării de cucerire” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat ce înseamnă să fii un contrast. Ne-am născut în China, așa că am fost educați, influențați și corupți de marele balaur roșu în toți acești ani. Suntem plini de filosofii satanice, ateism, evoluționism și alte aberații. Fiecare gând al nostru este rău și contrar adevărului. Dar noi nu realizăm asta, ci credem că suntem oameni buni, că ne potrivim cu voia lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic demască în mod incisiv toate firile noastre satanice, precum: aroganța, viclenia, și ticăloșia, iar apoi ne convinge pe deplin, dezvăluind faptele noastre. Când Dumnezeu exprimă adevăruri pentru a judeca și demasca corupția noastră, firea Lui dreaptă, care urăște păcatul și răul, se arată în mod firesc. Vedem sfințenia și firea Lui dreaptă care nu tolerează nicio ofensă, apoi, corupția și răul nostru devin un contrast pentru firea dreaptă a lui Dumnezeu. Am văzut, de asemenea, iubirea și mântuirea pentru omenire în cuvintele lui Dumnezeu, mai ales când a spus: „Dacă Dumnezeu nu S-ar fi întrupat, cine ar fi fost milostiv față de voi și cine ar fi avut grijă de voi, oameni josnici ce sunteți? Cine v-ar fi îngrijit?” Asta m-a emoționat foarte tare. Gândindu-mă la cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că Dumnezeu nu Se debarasase de noi și nu ne eliminase din cauza mizeriei și corupției noastre, ci că, în schimb, I-a fost milă de noi, cei care am fost atât de profund corupți și degradați de Satana. El Însuși S-a întrupat pentru a ne mântui, suferind cele mai mari umilințe pentru a lucra printre noi, exprimând adevăruri pentru a ne uda și hrăni, pentru a ne judeca și demasca. Deși El ne-a demascat drept contraste, voia Lui nu e de a ne elimina, ci de a ne face să ne recunoaștem propria dorință de statut și speranțele pentru viitor, de a ne cunoaște firile satanice pline de aroganță, înșelăciune și răutate, astfel încât să putem căuta adevărul, să ne lepădăm de corupție și să fim complet mântuiți de Dumnezeu. Asta e iubirea foarte practică și mântuirea lui Dumnezeu pentru noi! Odată ce am înțeles voia lui Dumnezeu, m-am gândit la felul în care mă comportasem cu Dumnezeu și am vrut să mă înghită pământul. Eram o ființă creată mică și meschină, profund coruptă de Satana, deopotrivă mizerabilă și depravată. Faptul că puteam sluji drept contrast pentru Dumnezeu, Cel Preaînalt, că aveam șansa de a experimenta lucrarea lui Dumnezeu și a de a fi martor dreptății și sfințeniei Lui era harul lui Dumnezeu pentru mine! Dacă Dumnezeu nu Se întrupa, vorbea și lucra printre noi, cum mai aveam eu vreodată șansa de a înțelege atât de multe adevăruri? Cum aș avea șansa de a-I cunoaște firea dreaptă? Nu numai că nu I-am mulțumit lui Dumnezeu, dar am încercat să mă cert cu El, din cauza faptului că m-a numit contrast. Nu am avut deloc rațiune și umanitate. Când am înțeles asta, am simțit cât de profund fusesem corupt de Satana și cât Îi sunt de îndatorat lui Dumnezeu. Am vrut să mă pocăiesc în fața lui Dumnezeu și să mă supun orchestrărilor Lui, indiferent cum mă numește și oricare au să fie viitorul și destinația mea. Am vrut să caut adevărul și o schimbare în fire.

Trecând prin încercarea unui contrast, am câștigat puțină înțelegere despre motivația mea de a obține binecuvântări și despre firea mea satanică și am realizat că, indiferent dacă am un statut superior sau inferior, nu sunt decât o infimă ființă creată și că ar trebui să mă supun mereu celor orânduite de Dumnezeu. Chiar dacă slujesc drept contrast pentru Dumnezeu, trebuie să slăvesc dreptatea Lui, să caut bine adevărul și să-mi fac datoria de ființă creată. Asta e mărturia potrivită pe care ar trebui s-o dea o creatură.

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Marea fericire de a fi cinstit

de Gan’en, oraşul Hefei, provincia Anhui De-a lungul vieţii mele, în relaţiile sociale, m-am ghidat mereu după fraza: „Nu trebuie să te...

Lasă un răspuns