de Kristina, Statele Unite

Sâmbătă, 3 decembrie 2022, ploaie ușoară

Astăzi, în timp ce organizam fișa de lucru, am găsit din greșeală un videoclip care fusese repartizat incorect, cu sarcina de producție repetată. Am fost foarte surprinsă. După o inspecție atentă, am realizat că a fost din cauză că am uitat să verific înregistrările înainte de producție. Mi-am amintit că am mai greșit de două ori, pentru că nu am verificat înregistrările. Atunci, conducătoarea m-a criticat pentru că nu am fost conștiincioasă și a rezumat cauzele greșelilor, spunându-mi să evit să fac aceeași greșeală în viitor. Nu mă așteptam să o fac din nou și de data aceasta. M-am simțit cu totul slăbită. „Am fost supraveghetoare doar câteva zile și am făcut din nou o greșeală de începător. Dacă află conducătoarea, cât de dezamăgită ar fi de mine! Dacă mă corectează și critică din nou, cum aș putea să îmi țin capul sus?” Mi-am amintit și că, în urmă cu câteva zile, sora Xin Jing din grupul nostru a fost concediată pentru că era mereu superficială în îndeplinirea îndatoririlor ei. Atunci, chiar am avut părtășie și am expus natura și consecințele faptului că era superficială în îndatoririle ei. Dar acum, și eu am făcut o greșeală de începător din cauza superficialității mele. Dacă frații și surorile ar ști, cu siguranță ar spune că predic bine cuvintele și doctrinele, dar îmi îndeplinesc îndatoririle superficial și nu am adevărul-realitate, ceea ce mă face nepotrivită pentru a fi supraveghetoare. Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât eram mai stânjenită și regretam că nu am verificat cu atenție la momentul respectiv. Mi-a fost prea rușine să-mi recunosc greșeala în fața tuturor, așa că am șters înregistrarea de producție anterioară. În acel moment, o frază din cuvintele lui Dumnezeu mi-a străfulgerat în minte: „Cuvintele și faptele secrete ale omului rămân întotdeauna înaintea scaunului Meu de judecată” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea de răspândire a Evangheliei este și lucrarea de mântuire a omului”). Am simțit un sentiment de frică și cutremur în inima mea: Dumnezeu scrutează ființa lăuntrică a omului. Deși pot ascunde acest lucru de oameni, nu-L pot înșela pe Dumnezeu. Dacă recurg la înșelăciune, Dumnezeu va vedea clar și mă va condamna. Mi-a fost foarte frică și am restaurat rapid înregistrarea ștearsă. Privind această înregistrare era ca și cum aș fi văzut o pată care nu putea fi ștearsă. Dar pur și simplu nu am avut curajul să-mi recunosc greșeala în fața conducătoarei. M-am gândit că, dacă nu spun nimic, nimeni nu va afla, așa că am închis rapid fișa de lucru.

Noaptea, m-am foit în pat, fără să pot dormi, simțindu-mă neliniștită. Am făcut clar o greșeală care a cauzat o pierdere muncii, dar am pretins că nu știu despre asta și nu aveam de gând să-i spun conducătoarei despre această problemă. Am fost înșelătoare cu nerușinare! Mai târziu, am citit următoarele în cuvintele lui Dumnezeu: „Dumnezeu nu îi desăvârșește pe cei care sunt înșelători. Dacă inima ta nu este cinstită – dacă nu ești o persoană cinstită – atunci tu nu vei fi câștigat de Dumnezeu. La fel, nu vei câștiga adevărul și, de asemenea, vei fi incapabil să-L câștigi pe Dumnezeu. Ce înseamnă dacă nu-L câștigi pe Dumnezeu? Dacă nu Îl câștigi pe Dumnezeu și nu ai înțeles adevărul, atunci nu-L vei cunoaște pe Dumnezeu și, prin urmare, nu vei avea cum să fii compatibil cu Dumnezeu, caz în care ești dușmanul lui Dumnezeu. Dacă ești incompatibil cu Dumnezeu, Dumnezeu nu este Dumnezeul tău; iar dacă Dumnezeu nu este Dumnezeul tău, nu poți fi mântuit. Dacă nu cauți să atingi mântuirea, de ce crezi în Dumnezeu? Dacă nu poți obține mântuirea, vei fi pentru totdeauna un dușman înverșunat al lui Dumnezeu, iar finalul tău va fi stabilit. Așadar, dacă oamenii vor să fie mântuiți, atunci trebuie să înceapă prin a fi cinstiți. În cele din urmă, cei care vor fi câștigați de Dumnezeu vor fi marcați cu un semn. Știți care este? Este scris în Apocalipsă, în Biblie: «Și în gura lor nu s-a găsit minciună; ei sunt fără vină» (Apocalipsa 14:5). Cine sunt «ei»? Ei sunt cei mântuiți, desăvârșiți și câștigați de Dumnezeu. Cum îi descrie Dumnezeu pe acești oameni? Care sunt caracteristicile și exprimările conduitei lor? Ei sunt fără prihană. Ei nu spun minciuni. Probabil toți puteți să înțelegeți ce înseamnă să nu spui minciuni: înseamnă să fii cinstit” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Șase indicatori ai progresului în viață”). „Toată lumea are o fire înșelătoare; singura diferență constă în cât de gravă este. Chiar dacă poți să îți deschizi inima și să ai părtășie despre problemele tale la adunări, înseamnă asta că nu ai o fire înșelătoare? Nu înseamnă asta, tot o ai. De ce spun acest lucru? Iată un exemplu: s-ar putea să fii capabil să te destăinui în părtășie în legătură cu lucruri care nu-ți ating mândria sau vanitatea, lucruri care nu sunt rușinoase și pentru care nu vei fi emondat – dar dacă ai făcut ceva care încalcă adevărurile-principii, ceva ce toată lumea ar disprețui și de care ar fi revoltată, ai fi capabil să ai părtășie despre asta la adunări, în mod deschis? Iar dacă ai făcut ceva de nedescris, ți-ar fi și mai greu să te destăinui și să dezvălui adevărul în legătură cu asta. Dacă ar fi cineva care să verifice sau să dea vina pe altcineva pentru asta, ai folosi toate mijloacele care îți stau la dispoziție ca să ascunzi acel lucru și ai fi îngrozit că această problemă ar putea fi expusă. Ai încerca tot timpul să o ascunzi și să scapi basma curată. Nu este aceasta o fire înșelătoare? S-ar putea să crezi că, dacă nu o spui în gura mare, nu va ști nimeni de ea și că nici măcar Dumnezeu nu ar avea cum să-ți facă ceva. Aceasta este o greșeală! Dumnezeu scrutează adâncul inimii oamenilor. Dacă nu poți să percepi asta, nu Îl cunoști deloc pe Dumnezeu. Oamenii înșelători nu doar că îi păcălesc pe ceilalți – ei îndrăznesc chiar și să încerce să-L păcălească pe Dumnezeu și folosesc mijloace înșelătoare ca să I se împotrivească. Pot astfel de oameni să obțină mântuirea din partea lui Dumnezeu? Firea lui Dumnezeu este dreaptă și sfântă, iar oamenii înșelători sunt ceea ce El detestă cel mai mult. Așadar, aceștia sunt cei cărora le este cel mai greu să obțină mântuirea. Oamenii cu o natură înșelătoare sunt cei care mint cel mai mult. Îl vor minți până și pe Dumnezeu și vor încerca să-L păcălească și, cu încăpățânare, nu se căiesc niciodată. Asta înseamnă că nu pot să obțină mântuirea din partea lui Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar cunoașterea celor șase tipuri de firi corupte reprezintă adevărata cunoaștere de sine”). Comparând cuvintele lui Dumnezeu cu gândurile și acțiunile mele după ce am făcut greșeala, mi-am dat seama că dezvăluiam o fire vicleană. Era clar că îmi îndeplineam îndatoririle cu superficialitate, ceea ce a dus la muncă repetată și risipirea resurselor umane și materiale. Ar trebui să fiu o persoană sinceră, să-mi recunosc greșeala în fața conducătoarei și să-mi asum responsabilitatea. Dar mi-a fost teamă că frații, surorile și conducătoarea vor fi dezamăgiți de mine, așa că am recurs la acoperirea greșelii mele prin ștergerea înregistrării anterioare de producție, gândindu-mă că asta ar împiedica pe oricine să descopere problema. Deși am restaurat înregistrarea mai târziu, tot nu am vrut să-mi recunosc greșeala, sperând să treacă neobservată; atât timp cât nimeni nu descoperea mai târziu, problema putea fi lăsată nerezolvată. Dacă cineva ar fi aflat mai târziu, aș fi putut spune că am observat-o la momentul respectiv, dar am uitat să o menționez, nu că am ascuns-o intenționat. În felul acesta, aș fi putut să-mi acopăr greșeala fără să par vicleană. Eram atât de înșelătoare! Esența lui Dumnezeu este sfântă. El iubește oamenii sinceri și îi disprețuiește pe cei vicleni. Deși știam că Dumnezeu scrutează totul, totuși am recurs la viclenii și trucuri. Acțiunile mele L-au dezgustat pe Dumnezeu. Dacă nu mă pocăiesc și nu devin o persoană sinceră, oricât de mult aș sacrifica în exterior, nu voi fi mântuită în cele din urmă. Cu toate acestea, să-mi recunosc greșeala în fața conducătoarei era atât de umilitor. Mi-era teamă că va fi dezamăgită conducătoarea de mine și că mă va emonda și nu aveam curajul să vorbesc. Aveam un conflict interior și mă durea inima.

Luni, 5 decembrie 2022, Cer înnorat

Au trecut două zile și încă nu am curajul să-i spun conducătoarei. În aceste două zile, am dorit disperată să-mi șterg acest incident din memorie; atunci nu ar mai trebui să-mi recunosc greșeala și să înfrunt rușinea. M-am dedicat complet muncii mele, ceea ce mă ajută temporar să uit de acest incident. Cu toate acestea, când am un moment de liniște, nu pot să nu mă gândesc din nou la asta. Această greșeală mă urmărește ca un coșmar. Indiferent dacă mănânc, fac curățenie sau mă plimb, când mă gândesc la asta, simt că mă strânge inima. Este ca și cum ar exista o voce în capul meu care mă acuză constant: „Nu ești o persoană sinceră; nu poți fi mântuită.” Noaptea, nici nu pot dormi bine, iar inima mea este în chinuri. Mă gândesc la cuvintele lui Dumnezeu: „Pe scurt, să fiți cinstiți înseamnă să fiți puri în acțiunile și cuvintele voastre și să nu înșelați nici pe Dumnezeu, nici pe om. Ceea ce spun este foarte simplu, dar pentru voi este de două ori mai dificil. Mulți ar prefera să fie condamnați la iad decât să vorbească și să acționeze sincer. Nu e de mirare că am alt tratament pregătit pentru cei care sunt necinstiți” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Trei avertismente”). Când am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu înainte, nu prea înțelegeam. M-am gândit: „Este chiar atât de greu să fii o persoană sinceră? Dumnezeu spune clar că, dacă nu devenim oameni sinceri, nu putem fi mântuiți. Din moment ce știu consecințele, pentru a fi mântuită și a intra în Împărăția Cerurilor, ar trebui să vorbesc și să acționez sincer conform cuvintelor lui Dumnezeu, indiferent de suferința pe care o îndur. Nu ar trebui să fie dificil! În plus, am o personalitate directă înnăscută; îmi spun repede părerea, așa că a fi sinceră și a spune adevărul nu ar trebui să fie greu pentru mine.” Dar, în dezvăluirea faptelor, mi-am dat seama că a fi o persoană sinceră nu este atât de simplu pe cât credeam. Nici măcar nu am curajul să-mi recunosc propria greșeală. Pentru a-mi salva mândria și statutul, am recurs chiar la trucuri pentru a acoperi acest fapt. Deși știu clar că nu pot fi mântuită fără a fi sinceră, tot nu vreau să-mi recunosc greșeala. Nu sunt eu persoana pe care Dumnezeu o descrie ca fiind cineva care ar prefera să fie condamnat în iad decât să vorbească sincer? Mă gândesc la faptul că eu cred în Dumnezeu de peste zece ani, dar încă nu pot să fiu o persoană sinceră în această mică problemă și nici nu pot să-mi recunosc greșeala cu adevărat. Nu posed nici măcar cel mai mic adevăr-realitate! Mă simt foarte descurajată și dezamăgită de mine însămi. Întotdeauna proclam că vreau să practic adevărul, dar când mă confrunt cu ceva care îmi privește mândria și statutul, cu bună știință nu îl practic. Am o stare de spirit proastă și nu vreau să vorbesc cu frații și surorile; întotdeauna simt că nu practic adevărul și că nu sunt o persoană sinceră, așa că nu pot să dau ochii cu ei. Noaptea, înainte de a adormi, cu lacrimi în ochi, mă rog lui Dumnezeu, vărsând durerea din inima mea: „Dumnezeule, văd cât de jalnică sunt. Nu pot să practic adevărul nici măcar într-o problemă atât de mică; nu pot să spun nici măcar o afirmație sinceră sau să-mi recunosc greșeala. Am fost profund coruptă de Satana! Dumnezeule, sunt foarte descurajată. Nu vreau să trăiesc așa; te rog, salvează-mă.”

Luni, 12 decembrie 2022, Cer înnorat, urmat de cer senin

Inițial, am vrut să-mi recunosc greșeala în fața conducătoarei, dar, când a venit momentul să vorbesc, tot m-am simțit destul de neliniștită. Nu puteam să nu mă întreb: de ce îmi este atât de greu să-mi recunosc greșeala și să spun adevărul? Ce mă împiedică, de fapt, să fiu sinceră? Mi-am împărtășit starea cu sora Li Tong, iar ea mi-a trimis un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu, care în sfârșit m-a făcut să înțeleg oarecum problema. Dumnezeu Atotputernic spune: „Dacă ai voință când faci un lucru, îl poți face bine dintr-un singur efort; dar un singur exemplu de a spune adevărul fără o minciună nu te face o persoană cinstită odată pentru totdeauna. A fi o persoană cinstită presupune să îți schimbi firea, iar asta necesită zece sau douăzeci de ani de experiență. Trebuie să-ți înlături firea înșelătoare de minciuni și duplicitate înainte de a putea atinge standardul primar de a fi o persoană cinstită. Nu este ceva greu pentru toată lumea? Este o provocare enormă. Dumnezeu vrea acum să desăvârșească și să câștige un grup de oameni, iar toți cei care urmăresc adevărul trebuie să accepte judecata și mustrarea, încercările și rafinarea, al căror țel este să le înlăture firile înșelătoare și să-i transforme în oameni cinstiți, oameni care se supun lui Dumnezeu. Acesta nu este un lucru care poate fi realizat din prima; necesită credință adevărată și trebuie să înduri multe încercări și multă rafinare înainte de a-l putea obține. Dacă Dumnezeu ți-ar cere acum să fii o persoană cinstită și să spui adevărul, ceva ce implică faptele și viitorul și soarta ta, ale căror consecințe ar putea să nu fie în avantajul tău, iar ceilalți nu ar mai avea o părere bună despre tine și ai simți tu însuți că reputația ta a fost distrusă – în astfel de circumstanțe, ai putea să fii franc și să rostești adevărul? Ai mai putea să fii cinstit? Acesta este cel mai greu lucru de făcut, mult mai greu decât să renunți la viața ta. S-ar putea să spui: «A mă face să spun adevărul nu va fi de ajuns. Prefer să mor pentru Dumnezeu decât să spun adevărul. Nu vreau deloc să fiu o persoană cinstită. Aș prefera să mor decât să-i fac pe toți să mă privească cu dispreț și să creadă că sunt o persoană obișnuită.» Ce lucru arată aceste afirmații că oamenii prețuiesc cel mai mult? Ceea ce prețuiesc oamenii cel mai mult sunt statutul și reputația lor – lucruri care sunt controlate de firile lor satanice. Viața este pe al doilea loc. Dacă situația i-ar obliga, ei și-ar aduna puterea pentru a-și da viața, dar nu e ușor de renunțat la statut și reputație. Pentru oamenii care cred în Dumnezeu, a-și da viața nu este cel mai important lucru; Dumnezeu le cere oamenilor să accepte adevărul și să fie cu adevărat oameni cinstiți care spun orice se află în inimile lor, deschizându-se și expunându-se înaintea tuturor. E ușor de făcut asta? (Nu, nu e.) De fapt, Dumnezeu nu îți cere să renunți la viața ta. Viața nu ți-a fost dată de Dumnezeu? La ce I-ar folosi viața ta lui Dumnezeu? Dumnezeu nu o vrea. El vrea ca tu să vorbești sincer, să spui cine ești și ce crezi în inima ta. Poți să spui aceste lucruri? Aici, sarcina devine dificilă și poți spune: «Pune-mă să muncesc din greu și aș avea puterea să o fac. Pune-mă să-mi sacrific toate proprietățile și aș putea să o fac. Aș putea să-mi abandonez cu ușurință părinții și copiii, căsătoria și cariera. Dar să spun ce este în inima mea, să vorbesc sincer – acesta este singurul lucru pe care nu-l pot face.» Care este motivul pentru care nu o poți face? Este că, odată ce o faci, oricine te cunoaște sau îți este familiar, te va vedea diferit. Nu te va mai admira. Îți vei fi pierdut imaginea și vei fi fost complet umilit, iar integritatea și demnitatea ta nu vor mai exista. Statutul și prestigiul tău înalt nu vor mai fi în inimile celorlalți. Acesta este motivul pentru care, în astfel de circumstanțe, orice ar fi, nu vei spune adevărul. Când oamenii se confruntă cu asta, se dă o luptă în inimile lor, iar când acea bătălie se încheie, unii, în cele din urmă, depășesc dificultățile, în timp ce alții nu fac asta și rămân controlați de firile lor satanice corupte și de propriul statut, reputație și așa-zisa demnitate. Aceasta este o dificultate, nu-i așa? Doar să vorbești sincer și să spui adevărul nu reprezintă vreo mare ispravă și, totuși, atât de mulți eroi curajoși, atât de mulți oameni care au jurat să se dedice, să se sacrifice și să-și petreacă viețile pentru Dumnezeu și atât de mulți care I-au spus lucruri grandioase lui Dumnezeu găsesc acest lucru imposibil de realizat” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Îndeplinirea adecvată a datoriei necesită o cooperare armonioasă”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, mi-am dat seama că nu îndrăznesc să-mi recunosc greșeala în fața conducătoarei pentru că îmi prețuiesc prea mult mândria și statutul și sunt prea preocupată de imaginea mea în ochii celorlalți. Gândindu-mă la trecut, încă de când eram mică, am considerat otrăvurile Satanei, precum: „Așa cum un copac trăiește pentru scoarța lui, un om trăiește pentru demnitatea și prestigiul său” și „Un om își lasă numele în urmă oriunde stă, așa cum gâsca scoate țipete oriunde zboară”, ca fiind zicale înțelepte. Am pus mereu mare preț pe mândria și statutul meu. Orice fac, vreau să las o impresie bună asupra celorlalți și să primesc laudele lor. Când mă descurc prost și sunt umilită, mă simt foarte tulburată. Îmi amintesc când eram la școală, profesorul cerea elevilor care greșeau să ridice mâna. Când greșeam frecvent, mă temeam că profesorul și colegii mei vor crede că sunt proastă și vor râde de mine, așa că nu îndrăzneam să ridic mâna. Când profesorul trecea pe lângă mine, îmi acopeream greșelile pentru a-l împiedica să le vadă. Pentru a-mi păstra mândria, am învățat să recurg la trucuri și să fiu vicleană de la o vârstă fragedă. După ce am crezut în Dumnezeu, am lucrat la producția de videoclipuri în biserică. Știam că această muncă necesită mare atenție la detalii, deoarece orice mică greșeală ar putea duce la pierderi mari. Prin urmare, am încercat să fiu cât mai meticuloasă cu putință, dorind ca frații și surorile să creadă că sunt sârguincioasă și responsabilă și să aibă o impresie bună despre mine. De asemenea, speram să fiu prețuită de conducătoare, mai ales că tocmai devenisem responsabilă cu lucrarea video, m-am gândit că trebuie să fie pentru că toți mă aprobă și mă văd ca pe o persoană serioasă, responsabilă și de încredere. Așa că, atunci când am făcut greșeli, prima mea preocupare a fost mândria și statutul meu. Mă temeam că, dacă va afla conducătoarea că am făcut o greșeală atât de elementară, cu siguranță nu va mai avea încredere în mine sau nu mă va mai aprecia, iar frații și surorile mă vor privi de sus, gândindu-se că sunt iresponsabilă și josnică, ceea ce ar distruge imaginea bună pe care o formasem de-a lungul anilor. Pentru a-mi proteja mândria și pentru a-mi menține imaginea bună în ochii tuturor, am recurs la înșelăciune și fraudă și am încercat să-mi acopăr greșeala. Chiar m-am gândit să trec peste problemă fără să o menționez nimănui, sperând să o minimizez și să scap nepedepsită. Eram atât de vicleană! Știam foarte bine că Dumnezeu scrutează totul, totuși am încercat să-mi acopăr greșeala, ceea ce arată că nu sunt doar vicleană, ci și foarte intrasigentă. Am realizat că mândria și statutul meu sunt cele mai mari obstacole în a fi o persoană sinceră. Dacă nu mă pot elibera de robia și constrângerile mândriei și statutului meu, nu voi putea practica adevărul, iar, în cele din urmă, voi fi eliminată.

De asemenea, am citit cuvintele lui Dumnezeu, care spun: „Când oamenii experimentează cum să fie onești, apar multe probleme practice. Uneori, ei vorbesc fără să gândească, greșesc pe moment și spun o minciună pentru că sunt stăpâniți de un motiv sau de o țintă greșită, sau de vanitate și mândrie și, drept urmare, trebuie să continue să spună tot mai multe minciuni ca să acopere asta. În final, nu se simt în largul lor în inimile lor, dar nu pot să retragă acele minciuni, le lipsește curajul de a-și îndrepta greșelile, de a recunoaște că au spus minciuni și, în felul acesta, greșelile lor continuă la nesfârșit. După aceea, își simt mereu inima grea; vor mereu să găsească o ocazie de a spune adevărul, de a-și recunoaște greșeala și de a se căi, dar nu pun niciodată asta în practică; în cele din urmă, se gândesc mai bine și își spun: «Mă voi revanșa când îmi voi face datoria în viitor.» Întotdeauna spun că se vor revanșa, dar nu o fac niciodată. Nu este la fel de simplu ca a te scuza după ce spui o minciună. Poți să te revanșezi pentru răul și consecințele faptului că ai mințit și ai fost înșelător? Dacă, în timp ce te urăști puternic, ești capabil să practici pocăința și să nu mai faci niciodată un astfel de lucru, atunci, ceea ce ai făcut poate fi scuzat și poți să primești îngăduința și mila lui Dumnezeu. Dacă rostești cuvinte mieroase și spui că te vei revanșa pentru minciunile tale în viitor, dar nu te căiești cu adevărat și, ulterior, continui să minți și să fii înșelător – dacă refuzi cu încăpățânare să te pocăiești și sigur vei fi eliminat. […] Că a înșela oamenii înseamnă a dezvălui o fire coruptă, a te răzvrăti față de Dumnezeu și a te împotrivi Lui, așa că asta îți va provoca durere. Când minți și înșeli, s-ar putea să consideri că ai vorbit foarte clar și cu mult tact și că nu te-ai dat de gol în înșelăciunea ta – dar, ulterior, îți vei face reproșuri și te vei acuza, iar aceste sentimente s-ar putea să te urmărească toată viața. Dacă minți și înșeli intenționat și deliberat și vine o zi când realizezi gravitatea acestui lucru, asta îți va străpunge inima ca un cuțit și vei căuta mereu o ocazie să îndrepți lucrurile. Și asta este ceea ce se cuvine să faci, în afară de cazul în care nu ai conștiință și nu ai trăit niciodată conform conștiinței tale, nu ai deloc umanitate și nici caracter, nici demnitate. Dacă ai puțin caracter și demnitate și ții cont, într-o anumită măsură, de conștiința ta, atunci când vei realiza că minți și te dedai la înșelăciune, vei simți că acest comportament al tău este rușinos, dizgrațios și josnic; te vei disprețui și te vei detesta și vei abandona calea minciunilor și a înșelăciunii” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar fiind o persoană onestă poți trăi adevărata asemănare umană”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am fost profund mișcată. În ultimele zile, nu i-am spus nimănui despre greșeala mea în îndeplinirea îndatoririlor mele. Deși mândria mea nu a suferit nicio daună, simt o înțepătură constantă în inimă ori de câte ori stau degeaba. Acest lucru mă face neliniștită și agitată în fiecare zi; nu pot dormi bine noaptea, iar inima mea suferă de vinovăție. Simt profund că, fără a fi o persoană sinceră, nu există pace sau bucurie. Bazându-mă pe înșelăciune și prefăcătorie, mi-am salvat temporar mândria, dar mi-am pierdut demnitatea și integritatea, iar durerea cauzată de vinovăție este copleșitoare. Privind în urmă, îmi dau seama că am făcut aceleași greșeli de mai multe ori, pentru că nu am verificat înregistrările anterioare înainte de a face videoclipuri. Dacă aș fi urmat procedurile de lucru și aș fi verificat totul corect, aceste greșeli ar fi putut fi evitate complet. Deși conducătoarea a subliniat importanța completării și verificării fișelor după primele două greșeli, am considerat că procesul e prea complicat și am decis să risc, gândindu-mă că, probabil, nu va cauza nicio problemă dacă nu verific. Uneori, când eram ocupată, săream peste acest pas. Văd că, în îndeplinirea îndatoririlor mele, nu am fost doar superficială, ci și arogantă și neprihănită de sine, și mult prea neglijentă. Când au apărut greșelile, am încercat chiar să le acopăr; m-am prefăcut și m-am dat ce nu sunt, înșelându-i pe ceilalți cu o imagine falsă. Acest lucru este cu adevărat josnic și rușinos! Realizând gravitatea acestei probleme, m-am rugat lui Dumnezeu și m-am pocăit.

De asemenea, am citit un alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu și am găsit calea de a practica. Dumnezeu Atotputernic spune: „Numai oamenii cinstiți pot ocupa un loc în Împărăția Cerurilor. Dacă nu încerci să fii o persoană cinstită și dacă nu experimentezi și practici în direcția urmăririi adevărului, dacă nu îți expui hidoșenia și nu te destăinui, atunci nu vei fi niciodată capabil să primești lucrarea Duhului Sfânt și să obții aprobarea lui Dumnezeu. Indiferent ce faci sau ce datorie realizezi, trebuie să ai o atitudine sinceră. Fără o atitudine sinceră, nu-ți poți realiza bine datoria. Dacă îți realizezi mereu datoria într-un mod superficial și nu reușești să faci ceva bine, atunci ar trebui să reflectezi asupra ta, să te cunoști și să-ți deschizi sufletul, pentru a te diseca. Apoi, ar trebui să cauți adevărurile-principii și să te străduiești să faci mai bine data viitoare, în loc să fii superficial” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, inima mea s-a limpezit brusc. Când apar greșeli în îndeplinirea îndatoririlor, ar trebui să reflectez asupra mea, să rezum abaterile și să mă deschid, să mă expun și să mă disec în fața tuturor, acceptând supravegherea lor. Acest lucru poate ajuta la prevenirea greșelilor viitoare și este, de asemenea, o practică de a fi o persoană sinceră. Rolul meu ca supraveghetoare este o oportunitate oferită de Dumnezeu pentru a pune asta în practică. Mai mult, casa lui Dumnezeu nu a cerut niciodată ca oamenii să nu facă greșeli deloc în îndeplinirea îndatoririlor lor, cu atât mai puțin îi va clasifica pe oameni pentru că fac greșeli. Cheia este dacă, după ce face o greșeală, o persoană poate să rezume rapid motivele, să reflecteze asupra ei, să caute adevărurile-principii și să evite repetarea acelorași greșeli. Atâta timp cât îndeplinirea îndatoririlor nu este constant superficială și ireparabilă, casa lui Dumnezeu o va trata corect și îi va oferi oportunități. Fiind condusă de firi corupte, superficialitatea mea în îndeplinirea îndatoririlor mele a dus la greșeli, cauzând pierderi intereselor bisericii. Acesta este un fapt. Ar trebui să fiu o persoană sinceră, să mă expun și să mă disec, să mă concentrez pe căutarea adevărului pentru a-mi rezolva firile corupte și să-mi îndeplinesc îndatoririle cu sârguință. Aceasta este atitudinea de a accepta adevărul. Dacă ascund faptele și înșel când fac greșeli și, pentru a-i înșela pe alții, îmi acopăr erorile cu o imagine falsă, deși sunt evident plină de superficialitate în îndeplinirea îndatoririlor mele, chiar dacă îmi păstrez temporar mândria și statutul, problema superficialității va rămâne nerezolvată și nu voi putea să-mi îndeplinesc îndatoririle la standardul cerut. Aceasta, de fapt, îmi face rău mie însămi. Nu mai pot să mă protejez prefăcându-mă pentru a-mi păstra mândria; trebuie să practic adevărul și să fiu o persoană sinceră. M-am gândit la alți frați și surori care aveau, de asemenea, probleme cu producția repetitivă. Ca supraveghetoare, ar trebui să dau un exemplu, să-mi aduc propriile probleme la lumină, să le rezum împreună cu toți, să căutăm o cale și să-i împiedicăm pe toți să facă aceleași greșeli care ar putea dăuna lucrării. Gândindu-mă la acest lucru, am primit motivația de a practica adevărul și curajul de a-mi admite greșeala.

Miercuri, 14 decembrie 2022, cer senin

În timpul adunării, mi-am împărtășit deschis starea cu toți, expunându-mi corupția și greșeala, și le-am amintit tuturor să învețe din aceste lecții. După adunare, am simțit că o povară grea a fost, în sfârșit, ridicată de pe pieptul meu. Inima mea s-a simțit ușurată și eu am experimentat dulceața și ușurarea care vin din a fi deschis și a spune adevărul. Contrar așteptărilor mele, conducătoarea nu m-a privit de sus, ci a avut părtășie cu ale lui Dumnezeu cuvinte pentru a mă ajuta, ceea ce a fost foarte edificator. M-am hotărât să mă concentrez pe rezolvarea problemei superficialității în îndeplinirea îndatoririlor mele, astfel încât acestea să aibă rezultate bune.

Prin această experiență, mi-am dat seama că a fi o persoană sinceră nu este atât de simplu cum îmi imaginam. Nu este vorba despre a avea o personalitate directă și a vorbi fără ocolișuri. Aceasta a fost înțelegerea mea denaturată. Sunt profund coruptă de Satana, plină de firi corupte precum viclenia, aroganța și egoismul. Pentru a-mi proteja mândria și statutul, pot minți și înșela. Trebuie să accept judecata, mustrarea și emondarea cuvintelor lui Dumnezeu, pentru a trece printr-o transformare. Mi-am amintit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu pe care l-am citit înainte: „În ochii lui Dumnezeu, capacitatea de a fi o persoană onestă presupune mai mult decât o simplă schimbare de conduită și comportament; presupune și schimbări esențiale în mentalitatea și opiniile sale asupra chestiunilor. Persoana respectivă nu mai are intenția de a minți sau de a înșela și nu există absolut nicio minciună sau amăgire în ceea ce spune și face. Cuvintele și faptele sale devin tot mai cinstite, iar cuvintele sincere se înmulțesc. De exemplu, când ești întrebat dacă ai făcut ceva, chiar dacă ai fi pălmuit sau pedepsit în cazul în care recunoști, tot ești capabil să spui adevărul. Chiar dacă, recunoscând, îți asumi o mare răspundere, te confrunți cu moartea sau distrugerea, tot ești în stare să spui adevărul și ești dispus să practici adevărul pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Aceasta arată că atitudinea ta față de cuvintele lui Dumnezeu a devenit destul de fermă. Indiferent de moment, alegerea oricăruia dintre standardele de practicare cerute de Dumnezeu aproape că nu mai este o problemă pentru tine; îl poți obține și pune în practică în mod natural, fără restricțiile circumstanțelor exterioare, îndrumarea conducătorilor și lucrătorilor sau senzația scrutării lui Dumnezeu lângă tine. Poți să faci aceste lucruri pe cont propriu cu mici eforturi. Fără restricțiile circumstanțelor exterioare și nu de teama disciplinării lui Dumnezeu, nici de frica față de reproșul conștiinței tale și, cu siguranță, nu de frica de ridicolul sau supravegherea altora – nu din aceste motive – poți să-ți examinezi proactiv propriul comportament, să-i măsori corectitudinea și să evaluezi dacă este în concordanță cu adevărul și Îl mulțumește pe Dumnezeu. În acel moment, ai îndeplinit în mod fundamental standardul de a fi o persoană onestă în ochii lui Dumnezeu” [Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin înlăturarea noțiunilor poți porni pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu (3)”]. Comparându-mă cu standardul unei persoane sincere cerut de Dumnezeu, știu că încă sunt departe de a-l atinge. Totuși, sunt dispusă să mă străduiesc să îndeplinesc cerințele lui Dumnezeu, să practic cuvintele lui Dumnezeu în fiecare situație care apare, să mă concentrez pe a vorbi sincer și să practic adevărul pentru a fi o persoană sinceră.