de Jingxin, China

În august 2022, am colaborat cu Liu Xuan și cu Zhang Qi, pentru a realiza materiale video. Dat fiind că eram novice în realizarea de materiale video și că nu cunoșteam unele principii, Liu Xuan, conducătoarea de echipă, m-a ajutat adesea. Eram cam de aceeași vârstă și aveam interese comune, așa că am devenit apropiate rapid și am avut o relație bună.

Odată, Zhang Qi s-a confruntat cu niște probleme complexe în timp ce realiza un material video și i-a cerut ajutorul lui Liu Xuan. Aceasta a analizat și a discutat despre acele probleme cu ea, dar materialul video finalizat de Zhang Qi încă avea niște probleme. Atunci, Liu Xuan a spus disprețuitor: „Deja am discutat despre asta ieri și tu faci materialul video tot în felul acesta!” Văzând că Zhang Qi se simțea întrucâtva constrânsă și că își ținea capul plecat fără să spună nimic, m-am gândit: „Abordarea lui Liu Xuan o rănește pe Zhang Qi. Când ne confruntăm cu probleme, ar trebui să discutăm cu calm, ceea ce ar fi mai propice pentru îmbunătățiri viitoare.” M-am gândit să aduc vorba despre asta cu Liu Xuan, dar am ezitat, gândindu-mă: „Dacă Liu Xuan acceptă asta, totul este bine. Dar dacă nu acceptă și ripostează, punându-mă într-o poziție stânjenitoare, va fi atât de jenant pentru mine! Dacă Liu Xuan crede că îi iau partea lui Zhang Qi și începe să nu mă mai placă? Cum mă voi înțelege cu ea în viitor? O las baltă. Poate este mai bine să nu spun nimic.” Mai târziu, Liu Xuan și-a dat și ea seama că dezvăluise o fire arogantă, dar a făcut o simplă constatare, fără să se înțeleagă pe sine cu adevărat. M-am gândit să am părtășie cu ea, dar am ezitat din nou, când cuvintele îmi stăteau pe limbă: „A recunoscut deja că a fost arogantă. Dacă menționez asta din nou și am părtășie cu ea, va crede că am cerințe prea mari de la ea? Dacă dezvoltă o prejudecată față de mine? Mai bine o las baltă.” Și astfel, problema a rămas exact așa. A mai existat o dată când materialul video realizat de echipa noastră nu s-a ridicat la nivelul așteptat. În calitate de conducătoare de echipă, Liu Xuan nu ne-a îndrumat pentru a descoperi cauza. Câteva zile mai târziu, alți frați și surori au efectuat cu noi o analiză și o comunicare pe baza principiilor. Abia atunci am înțeles unde era problema. Am sugerat să urgentăm învățarea despre acest aspect al competențelor tehnice. Însă Liu Xuan nu a luat în serios propunerea, spunând că ea studiase înainte acest aspect al competențelor tehnice și că îl știa deja, așa că nu a organizat lucrurile ca să îl învățăm și noi. Am observat atitudinea relaxată a lui Liu Xuan privind studiul tehnic. Clar nu era expertă, dar se complăcea și nu era dornică să învețe. Și, în calitate de conducătoare de echipă, nu a făcut un rezumat al abaterilor. Am vrut să vorbesc cu ea despre problemele ei, însă apoi m-am gândit: „Se va simți Liu Xuan rușinată dacă spun asta? Dacă îi rănesc orgoliul și dezvoltă o prejudecată față de mine?” Așa că nu i-am spus nimic și am păstrat din nou tăcerea. Mai târziu, când supraveghetoarea noastră m-a întrebat despre starea mea, am vrut să îi scriu ei despre aceste lucruri. Dar mi-a fost teamă: „Dacă Liu Xuan vede asta, va spune că am înjunghiat-o pe la spate, în loc să îi semnalez problemele față în față, și că am profitat că scriu despre starea mea pentru a raporta problemele ei? Dacă Liu Xuan are o părere negativă despre mine, cum mă voi mai înțelege cu ea pe viitor?” Cu aceste griji în minte, nu am menționat deloc problemele lui Liu Xuan. După toate aparențele, Liu Xuan și cu mine sporovăiam și râdeam împreună, dar de câte ori era nevoie să îi semnalez problemele, îmi puneam mereu întrebări cu privire la răspunsul ei. Chiar și când vedeam clar ce probleme are, nu îndrăzneam să vorbesc onest. Era atât de trist și de înăbușitor! În acea perioadă, mă rugam frecvent lui Dumnezeu, cerându-I să mă lumineze și să mă îndrume ca să mă înțeleg și să mă eliberez din chingile firii mele corupte.

Într-o zi, în timp ce discutam despre stările noastre, Liu Xuan a menționat că între noi era o lipsă de comuniune autentică. A subliniat că tindeam să fiu o persoană care caută să facă pe plac altora, spunând că eu am adus rar vorba despre problemele ei, chiar dacă le-am observat. A spus că și ea avea nevoie de corectare și de ajutor din partea celorlalți și, în timp ce vorbea, a început să plângă cu tristețe. Auzind vorbele lui Liu Xuan, mi-am adus reproșuri grele și m-a durut. S-a dovedit că, în ochii ei, eram o persoană care doar căuta să facă pe plac altora, iar ea nu se împotrivea adevărului chiar așa de mult cum crezusem eu. De ce nu am fost în stare să spun un cuvânt pentru a-i semnala problemele și pentru a le expune? Am mâncat și am băut cuvintele lui Dumnezeu referitoare la această problemă. Am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Când interacționezi cu frații și surorile, trebuie să-ți deschizi inima față de ei și să li te destăinui, pentru ca asta să-ți fie de folos. Când îți îndeplinești datoria, este și mai important să-ți deschizi inima și să te destăinui oamenilor; doar atunci veți lucra bine împreună. […] Uneori, când doi oameni interacționează, personalitățile lor se ciocnesc sau mediile familiale, trecutul și condițiile lor economice nu se potrivesc. Totuși, dacă acei doi oameni își pot deschide inima unul față de celălalt și pot să fie complet deschiși în legătură cu problemele lor și să comunice fără minciuni sau înșelătorie și sunt capabili să-și arate inimile unul celuilalt, atunci, în felul acesta, vor putea să devină prieteni adevărați, ceea ce înseamnă să devină prieteni intimi. Poate că, atunci când celălalt va avea o dificultate, te va căuta pe tine și pe nimeni altcineva și va avea încredere doar în tine să îl ajuți. Chiar dacă îl vei certa, nu-ți va răspunde, pentru că știe că ești o persoană onestă, cu o inimă sinceră. Are încredere în tine, așa că, orice faci și oricum îl tratezi, va fi capabil să înțeleagă. Puteți fi astfel de oameni? Sunteți astfel de oameni? Dacă nu, atunci nu sunteți oameni onești. Când interacționezi cu alții, mai întâi, trebuie să-i faci să-ți perceapă adevărata inimă și sinceritate. Dacă, atunci când vorbește, și lucrează împreună cu alții și intră în contact cu aceștia, cuvintele unei persoane sunt superficiale, grandilocvente, amabilități, lingușeli, iresponsabile și imaginare sau dacă vorbește doar pentru a căuta favorurile altora, atunci cuvintelor sale le lipsește toată credibilitatea și ea nu este deloc sinceră. Acesta este modul în care interacționează cu alții, indiferent cine sunt acești alții. O astfel de persoană nu are o inimă onestă. Aceasta nu este o persoană onestă” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar fiind o persoană onestă poți trăi adevărata asemănare umană”). Din cuvintele lui Dumnezeu am înțeles că, deși am văzut că Liu Xuan îi constrângea pe alții prin firea ei arogantă și că trata studiul tehnic cu lejeritate, nu am spus nimic pentru a o corecta sau ajuta. Asta s-a întâmplat din cauza naturii mele viclene și a precauției excesive față de alții. M-am temut că, în cazul în care Liu Xuan nu mi-ar accepta sugestiile și ar dezvolta o prejudecată față de mine, asta ar distruge relația dintre noi. Gândindu-mă retrospectiv, când Liu Xuan vedea cu ce probleme mă confruntam, de obicei, le semnala imediat, ceea ce, pentru mine, era de un real ajutor. Dar eu m-am păzit foarte tare de ea. Chiar dacă am observat ce probleme avea, nu am avut niciodată părtășie și nu le-am semnalat, afișând doar o mască, fără pic de sinceritate. Am fost cu adevărat vicleană! M-am gândit că, dacă le semnalezi celorlalți ce probleme au, adopți o atitudine ofensivă care îi poate răni, însă această perspectivă era greșită. De fapt, când vedem că alți oameni își dezvăluie corupțiile, ar trebui să fim pur și simplu onești și să ne deschidem inimile față de ei, semnalându-le imediat ce probleme au. Acest lucru îi va ajuta să reflecteze asupra lor și să își corecteze abaterile și, de asemenea, preîntâmpină pierderile aduse lucrării bisericii. Este un mod de a-i ajuta pe alții. Am înțeles că perspectivele mele asupra lucrurilor erau complet denaturate și că nu erau deloc în concordanță cu adevărul. Ulterior, am discutat cu Liu Xuan despre problemele pe care le văzusem. Supraveghetoarea a scris și ea pentru a avea părtășie și a o ajuta pe Liu Xuan.

După un timp, Liu Xuan a început să înțeleagă întrucâtva firea ei arogantă și a preluat inițiativa de a ne ghida pentru dobândirea de aptitudini tehnice. Eficiența îndatoririlor noastre a sporit, de asemenea. Văzând aceste rezultate, m-am simțit profund rușinată și mi-am adus reproșuri. Dacă aș fi vorbit mai devreme, Liu Xuan și-ar fi putut recunoaște mai repede problemele, ceea ce ar fi fost benefic atât pentru colaborarea noastră armonioasă, cât și pentru comunicarea abilităților tehnice. Regretând situația, am reflectat și m-am întrebat: de ce oare, de câte ori observam problemele altora, nu găseam curajul de a-mi spune părerea, chiar dacă, adesea, cuvintele îmi stăteau pe limbă? Ce fire coruptă mă controlează din spatele scenei? Într-o zi, am citit două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu: „Când oamenii nu își asumă nicio responsabilitate față de îndatoririle lor, le fac într-o manieră superficială, se comportă asemeni celor care caută să facă pe plac tuturor și nu apără interesele casei lui Dumnezeu, ce fire este aceasta? Aceasta este viclenie, este firea Satanei. Cel mai proeminent aspect din filosofiile omului pentru interacțiunile lumești este viclenia. Oamenii cred că, dacă nu sunt vicleni, vor fi predispuși să îi ofenseze pe ceilalți și incapabili să se apere; ei cred că trebuie să fie suficient de vicleni pentru a nu răni sau jigni pe nimeni, păstrându-se astfel în siguranță, protejându-și mijloacele de trai și câștigând un punct ferm de sprijin printre alți oameni. Toți non-credincioșii trăiesc după filosofiile Satanei. Toți sunt persoane care caută să facă pe plac oamenilor și nu ofensează pe nimeni. Ai venit în casa lui Dumnezeu, ai citit cuvântul lui Dumnezeu și ai ascultat predicile din casa lui Dumnezeu, așadar, de ce ești incapabil să practici adevărul, să vorbești din inimă și să fii o persoană cinstită? De ce ești mereu o persoană care caută să le facă pe plac oamenilor? Persoanele care caută să le facă pe plac oamenilor își protejează doar propriile interese și nu interesele bisericii. Când văd pe cineva făcând rău și dăunând intereselor bisericii, ignoră acest lucru. Le place să fie persoane care caută să le facă pe plac oamenilor și să nu ofenseze pe nimeni. Acest lucru este iresponsabil și acest tip de persoană este prea vicleană și nevrednică de încredere” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a). „După toate aparențele, cuvintele antihriștilor par deosebit de amabile, cultivate și distinse. Indiferent cine încalcă principiile sau perturbă și tulbură lucrarea bisericii, antihriștii nu dau în vileag acești oameni și nici nu-i critică; se fac că nu văd, lăsând oamenii să creadă că sunt mărinimoși în toate privințele. Indiferent ce corupții dezvăluie oamenii și ce fapte rele fac, antihriștii sunt înțelegători și toleranți. Ei nu se enervează și nu se înfurie, nu se vor supăra și nu vor da vina pe oameni atunci când fac ceva greșit și dăunează intereselor casei lui Dumnezeu. Indiferent cine săvârșește răul și perturbă lucrarea bisericii, ei nu acordă atenție, de parcă acest lucru nu ar avea nimic de-a face cu ei și nu vor jigni niciodată oamenii din cauza asta. Ce îi preocupă cel mai mult pe antihriști? Câți oameni îi admiră și câți oameni îi văd când suferă și îi laudă pentru asta. Antihriștii cred că suferința nu trebuie să fie niciodată în zadar; indiferent de greutățile pe care le îndură, de prețul pe care îl plătesc, de faptele bune pe care le fac, de cât de grijulii, de atenți și de iubitori sunt față de ceilalți, toate acestea trebuie realizate în fața altora, ca să le vadă mai mulți oameni. Și care este scopul lor când acționează astfel? De a le intra în grații oamenilor, de a face mai mulți oameni să le aprobe, în inimile lor, acțiunile, conduita și caracterul, dându-le aprobarea lor. Există chiar și antihriști care încearcă să-și stabilească o imagine despre ei înșiși ca fiind «o persoană bună» prin acest comportament exterior bun, astfel încât mai mulți oameni să vină la ei în căutarea ajutorului” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a zecea)”]. Cuvintele lui Dumnezeu expun adevărul atât de clar! Când oamenii cu firi viclene și înșelătoare văd că alții dezvăluie corupție sau perturbă lucrarea bisericii, nu semnalează niciodată acest lucru și nu îi expun. Pe dinafară, par toleranți și răbdători, dar scopul lor adevărat este să se folosească de această bunătate exterioară pentru a-i face pe alții să creadă că sunt iubitori și politicoși, astfel câștigând oamenii de partea lor și cumpărându-le favorurile. Natura lor este extrem de ticăloasă. La fel ca mine, când am văzut că Liu Xuan o tratează cu dispreț și o constrânge pe Zhang Qi și că, în calitate de conducătoarea noastră de echipă, nu reușește să organizeze studiul tehnic și întârzie lucrarea, am vrut să îi semnalez ce probleme are. Dar mi-am înghițit vorbele când îmi stăteau pe limbă, temându-mă că Liu Xuan nu va accepta asta și că va dezvolta o prejudecată față de mine, fâcând interacțiunile noastre viitoare dificile. Astfel, am păstrat mereu tăcerea. Chiar și când scriam despre starea mea, mă temeam că, în clipa în care Liu Xuan va vedea asta, ar putea crede că raportam problemele ei pe la spate, astfel că am evitat să o menționez. La suprafață, nu ofensam pe nimeni și păream chiar amabilă, dar intenția mea reală era să mențin o relație bună cu Liu Xuan. Pentru a păstra imaginea pozitivă din mintea ei, nu am găsit curajul să spun nimic cu adevărat onest sau benefic. Nu am luat în calcul că intrarea în viață a fraților și surorilor ar avea de suferit sau că lucrarea bisericii ar fi întârziată din cauza asta. Eram atât de egoistă, detestabilă, necinstită și înșelătoare! Eram cu adevărat o persoană care caută să facă pe plac altora! Cum să nu fie Dumnezeu dezgustat de mine și să nu mă deteste?

Ulterior, am citit mai multe din cuvintele lui Dumnezeu: „În filosofiile pentru relațiile lumești există o teorie care spune: «Păstrarea tăcerii asupra greșelilor prietenilor buni face o prietenie lungă și bună.» Asta înseamnă că, pentru a menține o relație de prietenie, o persoană trebuie să păstreze tăcerea în legătură cu problemele prietenului său, chiar dacă le vede clar – că ar trebui să respecte principiile de a nu lovi oamenii în față și de a nu le expune neajunsurile. Ei urmează să se înșele unul pe altul, să se ascundă unul de celălalt, să uneltească unul împotriva altuia; și, deși fiecare știe limpede ce fel de persoană este celălalt, nu o spune de-a dreptul, ci apelează la metode viclene pentru a-și păstra relația de prietenie. De ce ar vrea cineva să păstreze astfel de relații? Are legătură cu faptul că nu vrea să-și facă dușmani în această societate, în cadrul grupului său, ceea ce ar însemna să se supună deseori unor situații periculoase. Știind că o persoană va deveni dușmanul tău și îți va face rău după ce i-ai expus neajunsurile sau l-ai rănit și, nedorind să te pui într-o astfel de situație, folosești teoria filosofiilor pentru relațiile lumești care spune așa: «Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile.» În lumina acestui fapt, dacă doi oameni se află într-o astfel de relație, sunt ei considerați prieteni adevărați? (Nu.) Ei nu sunt prieteni adevărați, cu atât mai puțin confidenți unul altuia. Așadar, ce fel de relație este aceasta, mai exact? Nu este o relație socială fundamentală? (Ba da.) În astfel de relații sociale, oamenii nu pot să-și ofere sentimentele, nici să aibă dialoguri profunde, nici să vorbească despre orice își doresc. Nu pot să spună cu voce tare ce este în inima lor, problemele pe care le văd în cazul celuilalt, sau cuvinte care i-ar fi celuilalt de folos. În schimb, aleg să spună lucruri frumoase, pentru a rămâne în grațiile celuilalt. Nu îndrăznesc să spună adevărul sau să susțină principiile, ca nu cumva să le provoace altora animozitate față de ei. Când nimeni nu amenință pe cineva, nu trăiește acea persoană într-o liniște și pace relativă? Nu acesta e scopul oamenilor în promovarea expresiei: «Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile»? (Ba da.) În mod clar, acesta este un mod de existență viclean, înșelător, cu un element de defensivă, al cărui scop este autoconservarea. Oamenii care trăiesc așa nu au confidenți, nici prieteni apropiați cărora să le poată spune orice le place. Sunt defensivi unul față de celălalt, manipulatori și strategici, fiecare luând ceea ce are nevoie din relație. Nu este așa? La rădăcină, scopul expresiei: «Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile» este să te împiedice să-i jignești pe alții și să-ți faci dușmani, să te protejezi fără a răni pe nimeni. Este o tehnică și o metodă adoptată de cineva pentru a evita să fie rănit. Cercetând aceste câteva fațete ale esenței sale, este nobilă cererea conduitei morale a oamenilor, și anume: «Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile»? Este una pozitivă? (Nu.) Atunci, ce îi învață ea pe oameni? Că nu trebuie să ofensezi sau să rănești pe nimeni, altfel, tu ești cel care va ajunge să fie rănit; și, de asemenea, că nu ar trebui să ai încredere în nimeni. Dacă rănești pe oricare dintre prietenii tăi apropiați, prietenia va începe discret să se schimbe: din prietenul tău bun, apropiat, va ajunge să fie un străin sau un dușman. Ce probleme poate să rezolve învățarea oamenilor să acționeze în acest fel? Chiar dacă, acționând în acest fel, nu îți faci dușmani, ba chiar pierzi câțiva, îi va face acest lucru pe oameni să te admire, să te aprobe și să te păstreze mereu ca prieten? Îndeplinește acest lucru pe deplin standardul pentru conduita morală? În cel mai bun caz, acesta nu este mai mult decât o filosofie pentru relațiile lumești” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (8)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu am înțeles că zicalele precum: „Dacă îi lovești pe alții, nu-i lovi în față; dacă îi expui pe alții, nu le expune neajunsurile”, „Păstrarea tăcerii asupra greşelilor prietenilor buni face o prietenie lungă şi bună”, „Rosteşte vorbe bune în armonie cu sentimentele altora şi cu rațiune, întrucât a fi direct enervează pe ceailalţi” și „Când știi că un lucru e greșit, e mai bine să spui mai puțin” sunt filozofii satanice pentru interacțiuni lumești. Satana le insuflă oamenilor aceste idei, făcându-i să creadă că, pentru a avea o poziție fermă în societate, trebuie să mențină relațiile cu ceilalți, să păstreze întotdeauna aparențele ca să nu-i umilească pe ceilalți, să fie iscusiți și să le facă pe plac celorlalți. Altfel, vor fi excluși. Când oamenii se bazează pe astfel de filozofii pentru interacțiuni lumești în relațiile cu ceilalți, devin suspicioși și adoptă o atitudine defensivă unii față de alții. Ei interpretează constant tonul și expresiile celorlați când vorbesc sau fac lucruri, acționând diferit la suprafață și ascunzându-și gândurile adevărate. Nu vorbesc niciodată onest sau din inimă, devenind tot mai ipocriți și mai ticăloși, trăind fără demnitate și integritate. M-am temut mereu să îi semnalez lui Liu Xuan problemele ei, doar pentru că am fost influențată de aceste filozofii satanice pentru interacțiuni lumești. Am crezut că, pentru a menține relații bune cu ceilalți și pentru a-mi asigura locul printre ei, trebuia să fiu atentă la vorbele și la acțiunile mele, să nu spun nimic ce nu le place celorlalți sau să nu le semnalez deficiențele și neajunsurile. Am crezut că trebuie să păstrez aparențele ca să nu-i umilesc pe ceilalți. Altfel, îi voi ofensa și îi voi transforma în dușmani. Înainte să cred în Dumnezeu, așa am interacționat cu ceilalți; fiind mereu precaută, interpretând tonul și expresiile celorlalți, fiind mereu suspicioasă și ferindu-mă de ceilalți. Nici chiar familiei apropiate și celor mai buni prieteni nu le-aș fi semnalat problemele, de teamă să nu fiu dezagreabilă și izolată. Deși oamenii spuneau că sunt drăguță, de fapt, trăiam o viață foarte extenuantă. După ce am început să cred în Dumnezeu, am continuat să interacționez cu frații și cu surorile în același mod, fără o inimă sinceră. Am văzut clar care erau problemele lui Liu Xuan, dar, pentru a-mi menține relația cu ea, nu i le-am semnalat niciodată și mi-am păstrat adevăratele gânduri pentru mine. În ochii celorlalți, mă înțelegeam bine cu ea și nu exista nimic despre care să nu vorbim. Trăind conform acestor filozofii satanice, am urmat calea de mijloc, încercând să nu ofensez pe nimeni, interpretând mereu tonul și expresiile celorlați în interacțiunile mele cu ei. Asta nu doar că a afectat-o pe Liu Xuan și a întârziat lucrarea noastră, dar m-a și făcut să mă simt sufocată și nefericită. În cele din urmă, aș fi fost doar disprețuită, respinsă și eliminată de Dumnezeu. Dumnezeu îi iubește pe oamenii onești. El speră că putem interacționa unii cu alții deschis și sincer, deschizându-ne inimile unii față de alții. Și cei care urmăresc adevărul preferă să se asocieze tot cu oameni onești. Să trăiești după filozofii satanice ar putea ajuta temporar la păstrarea relațiilor cu ceilalți, dar nu este sustenabil deloc. În cele din urmă, astfel de oameni vor fi discernuți și respinși de cei care urmăresc și iubesc adevărul. Bazându-mă pe aceste filozofii pentru interacțiuni lumești, nu doar că am eșuat în păstrarea relației cu Liu Xuan, dar am și pierdut încrederea ei. A sfârșit prin a mă numi o persoană care caută să facă pe plac altora, spunând că îmi lipsește o inimă sinceră în relațiile cu ceilalți. Reflectând la asta, mi-am dat seama cât de proastă am fost să adopt aceste filozofii satanice drept mijloc de a interacționa cu lumea. Am văzut cât de profund coruptă de Satana am fost și am înțeles că aveam cu adevărat nevoie de mântuirea lui Dumnezeu. Am decis să încetez să mai duc o astfel de viață egoistă și înșelătoare.

Ulterior, am început să mă întreb: cum ar trebui să mă înțeleg cu alții? Cum ar trebui să vorbesc și să mă port pentru a fi în concordanță cu intenția lui Dumnezeu? Am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Care ar trebui să fie baza discursului și acțiunilor oamenilor? Cuvintele lui Dumnezeu. Prin urmare, care sunt cerințele și standardele pe care le are Dumnezeu cu privire la discursul și acțiunile oamenilor? (Să fie constructive pentru oameni.) Așa este. În mod fundamental, trebuie să spui adevărul, să vorbești sincer și să fii de folos celorlalți. Cel puțin, discursul tău trebuie să-i edifice pe oameni, și nu să-i păcălească, să-i inducă în eroare, să-i ia în râs, să-i batjocorească, să-i ridiculizeze, să râdă de ei, să-i constrângă, să le dea în vileag slăbiciunile sau să-i rănească. Aceasta este exprimarea umanității normale. Este virtutea umanității. […] Cum se exprimă discursul constructiv? În principal încurajând, orientând, îndrumând, îndemnând, înțelegând și consolând. De asemenea, în unele cazuri speciale, devine necesar să dăm în vileag direct greșelile altor oameni și să-i emondăm, astfel încât aceștia să dobândească cunoașterea adevărului și dorința de a se pocăi. Abia atunci se obține efectul cuvenit. Această cale de practicare este foarte benefică pentru oameni. Nu-i așa că le este de un real ajutor și că e constructivă pentru ei? Să spunem, de exemplu, că ești deosebit de îndărătnic și arogant. Nu ai fost niciodată conștient de acest lucru, dar cineva care te cunoaște bine vine direct și îți expune problema. Te gândești în sinea ta: «Sunt îndărătnic? Sunt arogant? Nimeni altcineva nu a îndrăznit să-mi spună asta, dar el mă înțelege. Faptul că a putut spune așa ceva sugerează că acest lucru este chiar adevărat. Trebuie să petrec ceva timp reflectând la acest lucru.» După aceea îi spui persoanei: «Alți oameni îmi spun doar lucruri frumoase, îmi cântă osanale, nimeni nu discută deschis cu mine niciodată, nimeni nu mi-a semnalat niciodată aceste neajunsuri și probleme. Numai tu ai fost în stare să-mi spui, să fii sincer cu mine. A fost atât de grozav, de mare ajutor pentru mine.» Asta înseamnă să ai o discuție sinceră, nu-i așa? Încetul cu încetul, cealaltă persoană îți transmite ce are în minte, gândurile sale despre tine și experiențele despre cum a avut noțiuni, închipuiri, negativitate și slăbiciune în această chestiune și a putut să le înlăture prin căutarea adevărului. Asta înseamnă a avea o discuție sinceră; este o comuniune a sufletelor. Și, în fond, care este principiul din spatele discuției? Acesta este: spune ce ai în inima ta și vorbește despre experiențele tale reale și despre ceea ce gândești cu adevărat. Aceste cuvinte sunt cele mai benefice pentru oameni, îi aprovizionează, îi ajută, sunt pozitive” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (3)”]. Din cuvintele lui Dumnezeu am înțeles că, pentru a avea relații normale cu oamenii, trebuie să îi tratez pe ceilalți în conformitate cu principiile exprimate prin cuvintele lui Dumnezeu. Când văd că cineva dezvăluie corupție, împiedică lucrarea sau acționează împotriva principiilor, ar trebui să semnalez asta imediat. Acest lucru va fi benefic atât pentru lucrare, cât și pentru intrarea în viață a acelei persoane. Doar dacă mă port în acest mod, pot susține principiile și trăi cu deschidere și cu onestitate și pot avea umanitate și simțul dreptății. Uneori, chiar dacă oamenii nu pot accepta asta imediat, dacă urmăresc adevărul, ei vor căuta adevărul și, apoi, vor reflecta asupra lor înșiși. Nu se vor simți dezgustați și nu mă vor respinge, ci îmi vor fi recunoscători pentru ajutorul acordat. Dacă nu urmăresc adevărul sau nu acceptă adevărul, acest lucru îi va dezvălui și mă va ajuta să am un oarecare discernământ. Nu ar trebui să mă concentrez doar pe menținerea propriei imagini. Ar trebui să îmi pese de atitudinea lui Dumnezeu față de mine, dacă acțiunile mele Îl mulțumesc pe Dumnezeu și dacă ader la principii și tratez oamenii conform adevărului din cuvintele lui Dumnezeu. Reflectând asupra trecutului, am interacționat mereu cu oamenii conform filozofiilor pentru interacțiuni lumești. Cuvintele și faptele mele au fost constrânse permanent și am trăit într-o stare de înfrânare fără nicio alinare. Astfel, nu aș putea niciodată să dobândesc adevărul, mereu legată și înrobită de Satana. În acel moment, am înțeles că ar trebui să îi tratez pe oameni conform cuvintelor lui Dumnezeu, să interacționez cu oamenii franc și onest, să vorbesc din inimă și să spun lucruri care sunt benefice celorlalți. Fie că îi emondam pe alții, fie că reproșam altora sau aveam părtășie cu ei despre adevăr, cu calm, ar trebui să îi abordez cu inima mea adevărată. În acest fel, relațiile mele cu alții pot fi normale și trainice și pot scăpa de propria înfrânare și dobândi eliberarea și libertatea.

Ulterior, când am discutat despre câteva probleme ale materialelor noastre video, Liu Xuan își împărtășea opiniile de fiecare dată doar când semnala problemele celorlalți. Rar avea părtășie despre principii. În timpul adunărilor, rareori vorbea deschis despre corupția pe care o dezvăluia și despre problemele pe care le întâlnea în lucrarea ei. Asta îi făcea pe ceilalți să creadă că avea statură și capacitate de muncă, inducându-i în eroare și determinându-i să o admire. Am simțit că asta este în detrimentul tuturor și am vrut să i-o semnalez. Dar când eram pe cale să vorbesc, am ezitat, gândindu-mă: „Dacă spun asta, se va supăra Liu Xuan? Dacă are impact asupra relației noastre, va face dificile interacțiunile noastre viitoare?” Mi-am dat seama că eram din nou o persoană care caută să facă pe plac altora, pentru a păstra relația cu ei. Așa că m-am rugat imediat lui Dumnezeu, cerându-I să-mi dea putere pentru a practica adevărul și a mă răzvrăti împotriva mea. După ce m-am rugat, mi-am amintit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă toată lumea vorbește despre cunoștințe doctrinare sau teoretice, dar nu spune nimic despre cunoștințele pe care le-a dobândit din experiențe reale; și dacă, atunci când au părtășie despre adevăr, oamenii evită să vorbească despre viețile lor personale, despre problemele lor reale și despre propriile lumi lăuntrice, atunci, cum poate exista comunicare adevărată? Cum poate exista încredere reală? […] Dacă oamenii nu comunică verbal sau spiritual, atunci între ei nu există nicio posibilitate de intimitate și nu pot să se aprovizioneze unul pe altul sau să se ajute reciproc. Ați experimentat acest lucru, nu-i așa? Dacă prietenul tău îți destăinuie totul, dând glas tuturor lucrurilor pe care le gândește și oricărei suferințe sau fericiri pe care o nutrește, atunci nu te vei simți deosebit de apropiat de el? Motivul pentru care este dispus să-ți zică aceste lucruri este că și tu i-ai încredințat cele mai tainice gânduri ale tale. Sunteți deosebit de apropiați și tocmai datorită acestui fapt reușiți să vă înțelegeți atât de bine și să vă ajutați reciproc. Fără acest gen de comunicare și schimb de idei între frații și surorile din biserică, ei nu ar putea să se înțeleagă armonios și li s-ar părea imposibil să lucreze bine împreună, în timp ce-și realizează îndatoririle. De aceea, părtășia despre adevăr necesită comunicare spirituală și abilitatea de a vorbi din inimă. Acesta este unul dintre principiile pe care trebuie să le ai, pentru a fi o persoană cinstită” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită”). Cuvintele lui Dumnezeu m-au trezit. M-am gândit cum, prin modul în care am interacționat cu Liu Xuan pe baza filozofiilor pentru interacțiuni lumești, nu mi-am deschis niciodată cu adevărat inima în fața ei și nici nu am ajutat-o, și niciodată nu am avut părtășie și nu i-am semnalat problemele pe care le avea. Ceea ce i-am oferit a fost înșelăciune și suferință, făcându-i pe oameni să mă displacă și pe Dumnezeu să mă deteste. Mi-am dat seama că nu puteam continua să fiu o persoană egoistă, înșelătoare și care caută să facă pe plac altora și că trebuia să fiu o persoană onestă, conform cuvintelor lui Dumnezeu, și să vorbesc despre problemele pe care le văd. În ziua următoare, când ne-am comunicat stările, i-am semnalat lui Liu Xuan că nu vorbea deschis niciodată despre corupțiile ei, că nu se concentra pe a-i îndruma pe toți după principiile din îndatoririle noastre și că asta îi putea face cu ușurință pe ceilalți să o admire. Între timp, am avertizat-o că, dacă își îndeplinește îndatoririle în acest fel, nu era o cale potrivită. După ce a ascultat, Liu Xuan a înțeles cât de gravă era problema ei, fiind dornică să caute adevărul și să reflecteze asupra ei. Mai târziu, Liu Xuan a învățat o lecție din această experiență. A început să se concentreze mai mult pe comunicarea principiilor cu noi și să discute deschis mai des despre corupțiile ei. Relația noastră nu s-a stricat. În schimb, ne-am apropiat mai mult. Uneori, când nu îmi puteam desluși propria stare, comunicarea cu Liu Xuan mă ajuta să mă înțeleg întrucâtva. Am simțit cu adevărat că să mă înțeleg cu ceilalți și să-mi deschid inima față de ei, conform cuvintelor lui Dumnezeu, nu îi ajutau doar pe alții, ci îmi erau și mie benefice. În acea perioadă, am făcut progrese atât înspre intrarea noastră în viață, cât și cu privire la competențele noastre tehnice. Eficiența îndatoririlor noastre a sporit, de asemenea, și am simțit cu adevărat îndrumarea lui Dumnezeu. Reflectând asupra trecutului, relația cu Liu Xuan bazată pe filozofiile pentru interacțiuni lumești mi-a făcut viața prea dureroasă și extenuantă. Nici nu mi-am îndeplinit responsabilitățile pentru continuarea lucrării bisericii. Comparând acea perioadă cu prezentul, când sunt o persoană onestă, potrivit cuvintelor lui Dumnezeu, și vorbesc din inimă, simt îndrumarea lui Dumnezeu și trăiesc un sentiment de ușurare și de eliberare în inimă. Există o dulceață și o bucurie greu de descris. De asemenea, înțeleg că relațiile normale dintre frați și surori nu ar trebui să presupună suspiciuni sau bariere. Ar trebui să ne purtăm unii cu alții cu sinceritate și să ne ajutăm și să ne susținem unii pe alții în intrarea în viață și în îndatoriri. Aceasta le aduce beneficii celorlalți, nouă și lucrării bisericii. Cuvântul lui Dumnezeu este cel care m-a învățat să mă înțeleg cu ceilalți și Îi sunt cu adevărat recunoscătoare lui Dumnezeu din adâncul inimii mele.