de Zhang Tao, China

M-am născut într-o familie de țărani. Când eram mic, eram atât de săraci încât cu greu găseam suficientă mâncare și toată lumea ne desconsidera. Mi-am spus: „Când voi crește, voi face mulți bani și voi ușura traiul familiei mele, iar atunci oamenii nu-și vor mai bate joc de noi.” Curând după aceea, mama s-a îmbolnăvit și a trebuit să cheltuim toate economiile. Prietenii și rudele și-au făcut griji că le vom cere bani, așa că au încercat să ne evite. Tocmai când nu mai aveam opțiuni, mătușa mea ne-a predicat Evanghelia Domnului Isus. După ce L-a găsit pe Domnul, mama s-a însănătoșit miraculos, iar eu am început să cred. Deși eram mic pe atunci, visele mele de a mă îmbogăți nu s-au schimbat. Ca să-mi fac un renume și mai mulți bani, la 13 ani, am început să vând în piață chibrituri, țigări și semințe; la 15 ani, am instalat tarabe peste tot; iar la 18, mi-am încercat norocul în afaceri cu cherestea. Însă, fiindcă nu aveam suficient capital, fratele meu m-a dus acasă la un coleg al lui, ca să împrumut bani. Când am văzut această familie bogată, cu toate electrocasnicele lor, mâncând pepene și folosind aerul condiționat în zilele călduroase de vară, i-am invidiat profund. Acasă nu aveam nici măcar un ventilator electric. Oricât de cald ar fi fost, nu foloseam decât ventilatoare de mână și aveam doar apă de la fântână ca să ne potolim setea. De ce erau familiile noastre atât de diferite? Bogații trăiau bine; când aveam și eu să pot trăi ca ei? De atunci, dorința mea de a trăi o viață bună a crescut. După ce m-am căsătorit, tot nu făceam prea mulți bani la muncă. Eu și soția mergeam să lucrăm în altă parte și trăgeam o ricșă ca să câștigăm în plus. Dar anii au trecut, iar noi câștigam numai cât să trăim de pe o zi pe alta.

Era februarie 2000. Văzusem mulți oameni făcând bani buni ca agenți comerciali, care vindeau haine, și am vrut și eu să fac asta. În cele din urmă, am devenit agent general pe provincie. La început, nu venea niciun client să plaseze comenzi, așa că am început să merg din ușă-n ușă să-mi prezint produsele. Ca să pun afacerea pe roate, m-am ocupat singur de toate: cumpărarea produselor, facturile pentru clienți, împachetarea și expedierea comenzilor… Lucram aproape 16 ore în fiecare zi. Adesea eram prea ocupat chiar și să mănânc. Însă, după câțiva ani de trudă, în sfârșit am reușit să fac ceva bani. Am cumpărat o mașină și o casă, iar semenii, prietenii și rudele mele m-au admirat și m-au lăudat pentru abilitățile mele. Oamenii mă salutau oriunde mergeam. Când m-am dus acasă de Anul Nou Chinezesc, oameni de pretutindeni m-au privit cu admirație și mi-au spus „Patronul” oriunde am mers. Toate aceste laude m-au bucurat și m-au făcut să simt că merită suferința. Însă, fiind ocupat tot anul, mâncam foarte dezordonat și am făcut o boală de stomac, care-mi provoca dureri ascuțite oricând mâncam. Din cauza suprasolicitării pe termen lung, mi s-a deformat unul dintre discurile lombare și uneori îmi amorțeau mâinile sau aveam cârcei, dar ca să dezvolt afacerea și să fac mai mulți bani, am lăsat afecțiunile la o parte și am continuat munca. Uneori, simțeam că trupul meu nu mai putea rezista, dar când vedeam că cifra de afaceri creștea de la an la an și că profitul era de mai mult de un milion de yuani pe ani, uitam de boala mea și continuam să lucrez. Într-un an, filiala noastră a fost pe locul doi la vânzări pe țară și am fost premiați cu peste 300000 de yuani doar în bonusuri. Toți ceilalți agenți m-au privit cu invidie. Atunci, compania mi-a dat un target de vânzări și mai mare și a cerut să ajungem pe primul loc. Acesta era și țelul meu, întrucât, dacă aveam randament mai mare, câștigam mai mult și aveam bonusuri mai mari. Aveam să fiu admirat de ceilalți oriunde mergeam, iar reputația avea să-mi crească. Însă tocmai când eram foarte mulțumit de mine și încercam să ajung în vârf, sănătatea mi se șubrezea. Aveam dureri de stomac, adesea mă durea spatele și nu puteam sta mult în picioare. Am fost la spital pentru un diagnostic, iar doctorul mi-a spus: „Discul tău lombar s-a deformat. Trebuie să te odihnești mai mult și să nu mai lucrezi din greu. Dacă nu-mi urmezi sfatul, comprimarea nervului va duce probabil la paralizie.” Eram foarte ocupat cu munca pe atunci, când să mă odihnesc? Am continuat să-mi târâi trupul bolnav la muncă. Banii erau primul lucru la care mă gândeam dimineața și, după o zi obositoare, adormeam imediat ce puneam capul pe pernă. Soția mi-a spus că prețuiam banii mai mult decât viața. Ziua, eram atât de ocupat cu munca încât uitam de afecțiunile mele, dar când mă întindeam noaptea în pat, fără să pot dormi, zvârcolindu-mă din cauza durerii, mă gândeam: „Am câștigat ceva bani, trăiesc confortabil și sunt admirat de ceilalți, dar sănătatea mi se degradează și n-am nici 40 de ani. Cine știe în ce stare voi fi la bătrânețe?” Durerea din cauza afecțiunilor, presiunea mentală, împreună cu înșelăciunea și luptele interne de la muncă îmi provocau adesea dureri de nesuportat și epuizare. De ce averea mea nu mă făcuse fericit? Nu mă simțeam împăcat sau calm și nu mă puteam baza pe nimic. Oare chiar îmi trăisem toată viața pustiit și suferind, alergând după bani și renume? Asta era viața pe care mi-o dorisem?

În mijlocul suferinței și confuziei mele, în 2009, eu și soția mea am primit Evanghelia din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic. Citind cuvântul lui Dumnezeu și trăind viața bisericească, am înțeles că Dumnezeu S-a întrupat în zilele de pe urmă ca să exprime adevăruri și să facă lucrarea de judecată și curățire și că doar cei care-I acceptă judecata și curățirea pot fi conduși la o destinație bună. Eu și soția mea ne-am convins repede de lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu. Zilnic citeam avid cuvântul lui Dumnezeu, bucurându-mă de udarea acestuia. Inima îmi era plină de pace și bucurie. Atunci, m-am întrebat: „Înainte, tot ce mi-am dorit a fost să fiu bogat și fericit, dar după ce am strâns avere, de ce am fost pustiu și suferind în loc să fiu fericit?” Cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic mi-a înlăturat confuzia. Dumnezeu Atotputernic spune: „Există un secret enorm în inima ta de care nu ai fost niciodată conștient, fiindcă trăiești într-o lume fără lumină. Inima și duhul ți-au fost acaparate de cel rău. Vederea ți-a fost întunecată de tenebre și nu poți vedea nici soarele de pe cer, nici acea stea scânteietoare a nopții. Urechile îți sunt înfundate de cuvinte înșelătoare și nu auzi nici glasul tunător al lui Iahve, nici sunetul apelor care curg de la tron. Ai pierdut tot ce este pe bună dreptate al tău, tot ceea ce ți-a dăruit Cel Atotputernic. Ai intrat într-o nesfârșită mare a suferinței, fără nicio putere de a te salva, fără speranță de supraviețuire și tot ce faci este să te zbați și să alergi încoace și încolo… Din acel moment, ai fost condamnat să fii chinuit de cel rău, departe de binecuvântările Celui Atotputernic, acolo unde proviziile Celui Atotputernic îți sunt inaccesibile, coborând pe un drum fără întoarcere. […] Nu ai nicio idee de unde ai venit, de ce te-ai născut sau de ce vei muri. Îl consideri pe Cel Atotputernic un străin; nu-I cunoști originile și cu atât mai puțin tot ceea ce a făcut El pentru tine. Toate lucrurile care vin de la El au devenit odioase pentru tine; nici nu le prețuiești, nici nu le cunoști valoarea. Umbli alături de cel rău, începând din ziua în care ai primit proviziile Celui Atotputernic. Ai suferit mii de ani de vijelii și furtuni alături de cel rău și te-ai unit cu el împotriva Dumnezeului care a fost sursa vieții tale. Nu știi nimic despre pocăință, ca să nu mai vorbim că ai ajuns la un pas de pieire. Ai uitat că cel rău te-a sedus și te-a chinuit; ți-ai uitat începuturile. Așadar, cel rău te-a chinuit în fiecare clipă până în ziua de azi. Inima și duhul îți sunt amorțite și decăzute. Ai încetat să te plângi de necazurile lumii omului; nu mai crezi că lumea este nedreaptă și cu atât mai puțin îți pasă dacă Cel Atotputernic există. Acest lucru este din cauză că, în urmă cu mult timp, l-ai considerat pe cel rău adevăratul tău tată și nu te poți despărți de el. Acesta este secretul din inima ta” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Suspinul Celui Atotputernic”). Omul a fost făcut de Dumnezeu, iar noi trăiam sub grija și protecția Lui. Din cauza înșelăciunii și corupției din partea Satanei, omul L-a trădat pe Dumnezeu și s-a îndepărtat de El, n-a avut idee care sunt valoarea și sensul vieții, s-a luat după Satana, urmărind să obțină avere, renume și plăceri pământești și a trăit abuzat de Satana. Fusesem influențat de puterea Satanei. Voisem doar să fiu bogat și să duc o viață bună și, urmărind mai mulți bani, îmi neglijasem complet trupul. Chiar și când aveam dureri insuportabile, nu renunțam la șansa de a face bani. Trăiam o viață pustie și dureroasă din cauza răului și șiretlicurilor Satanei. Dumnezeu S-a întrupat din nou în zilele de pe urmă ca să emită adevăruri, ca să salveze omul de sub influența Satanei, să-i permită să scape de răul și corupția din partea Satanei și să-l conducă la o destinație bună. Datorită mântuirii și milosteniei lui Dumnezeu, am avut norocul de a întâmpina întoarcerea Domnului și de a auzi glasul Creatorului. După asta, treptat am renunțat la chestiunile legate de afaceri și am petrecut mai mult timp mergând la adunări și citind cuvântul lui Dumnezeu. Treptat, am început să înțeleg câteva adevăruri. Adevărurile exprimate de Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă și lucrarea Lui de judecată sunt ultima etapă a planului de gestionare de 6000 de ani al lui Dumnezeu și cei care nu acceptă judecata lui Dumnezeu în zilele de pe urmă și nu sunt curățiți vor pieri în dezastre și, în final, vor fi pedepsiți. Însă erau mulți oameni în jur care nu auziseră încă glasul lui Dumnezeu și nu întâmpinaseră întoarcerea Domnului. Asta chiar m-a îngrijorat. Când am văzut cum ceilalți predicau Evanghelia și mărturiseau despre Dumnezeu, în vreme ce eu eram încă prins în chestiunile companiei și nu făceam o datorie, am simțit că Îl dezamăgeam pe Dumnezeu, dar n-am știut ce să fac. Așadar, I-am spus lui Dumnezeu gândurile și problemele mele, cerându-I să mă îndrume în situația aceea.

După ce m-am rugat, am citit cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Ești conștient de povara de pe umerii tăi, de însărcinarea și de responsabilitatea ta? Unde-ți este simțul misiunii istorice? Cum vei sluji drept un bun stăpân în epoca următoare? Ai un puternic simț al stăpânirii? Cum L-ai descrie pe stăpânul tuturor lucrurilor? Este cu adevărat stăpânul tuturor ființelor vii și al tuturor lucrurilor fizice din lume? Ce planuri ai pentru progresul următoarei etape a lucrării? Câți oameni așteaptă să le fii păstor? E sarcina ta una grea? Ei sunt săraci, vrednici de milă, orbi și năuciți, jelindu-se în întuneric: «Unde este calea?» Cât de mult tânjesc ei ca lumina, precum o stea căzătoare, să coboare deodată și să împrăștie forțele întunericului care i-au asuprit pe oameni de atât de mulți ani? Cine poate să știe cu câtă nerăbdare speră ei și cum tânjesc la asta zi și noapte? Acești oameni care suferă profund rămân închiși într-o temniță a întunericului, fără speranță de eliberare, chiar și în ziua în care trece lumina; când vor înceta să mai plângă? Înspăimântătoare e nenorocirea acestor spirite fragile cărora nu li s-a permis niciodată să se odihnească, iar legăturile nemiloase și istoria încremenită de multă vreme îi țin în această stare. Și cine a auzit sunetul plânsetului lor? Cine s-a gândit la starea lor nefericită? Te-ai gândit vreodată cât de îndurerată și de îngrijorată este inima lui Dumnezeu? Cum poate El suporta să vadă omenirea nevinovată, pe care a creat-o cu mâinile Sale, suferind astfel de chinuri? La urma urmei, ființele umane sunt victimele care au fost otrăvite. Și, cu toate că omul a supraviețuit până în ziua de azi, cine ar fi știut că de multă vreme e otrăvit de cel rău? Ai uitat că ești una dintre victime? Din dragostea ta pentru Dumnezeu, nu ești dornic să lupți pentru a-i salva pe acești supraviețuitori? Nu ești dispus să-ți dedici toată energia ca să-L răsplătești pe Dumnezeu, care iubește omenirea ca pe trupul și sângele Său? Dacă stai să te gândești, cum interpretezi faptul de a fi folosit de Dumnezeu ca să-ți trăiești viața extraordinară? Ai cu adevărat hotărârea și încrederea de a trăi viața plină de înțeles a unei persoane pioase, care Îl slujește pe Dumnezeu?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum ar trebui să te îngrijești de viitoarea ta misiune?”). Din cuvântul lui Dumnezeu, I-am simțit voia urgentă. Lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii se va încheia curând, dar încă sunt mulți care nu I-au auzit glasul și nu I-au întâmpinat apariția, care încă suferă în întuneric, mai ales cei care au crezut mulți ani în Domnul. Ei au sperat că apariția și lucrarea Domnului Isus îi vor salva din întuneric, dar fiindcă au fost induși în eroare de pastori și prezbiteri, încă nu au întâmpinat întoarcerea Domnului și au nevoie disperată de cineva să le mărturisească lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu și să-i conducă înaintea Lui ca să-I accepte mântuirea. Ca ființă creată, trebuie să am rațiune și conștiință, să țin seama de voia lui Dumnezeu ca să-I răsplătesc iubirea și să aduc mai mulți oameni înaintea Lui ca să-I accepte mântuirea. Aceasta este cea mai dreaptă cauză și datoria și obligația mea de neclintit. În fața voii și cerințelor lui Dumnezeu, am știut că dacă rămân indiferent și incapabil să răsplătesc iubirea lui Dumnezeu, ar fi un lucru lipsit de conștiință și rațiune, iar eu n-aș merita să mă numesc om. Am realizat importanța răspunderii mele și am vrut să practic urgent Evanghelia. Așadar, am discutat cu soția mea despre predarea companiei, ca să am mai mult timp și energie să urmăresc adevărul și să fac o datorie. Mi-a spus: „Anii aceștia, ne-am bucurat din plin de harul și binecuvântarea lui Dumnezeu. Ar trebui să facem tot ce putem ca să răspândim Evanghelia Împărăției. Dacă nu putem să luăm atitudine și să lucrăm cu Dumnezeu ca să-I răsplătim iubirea printr-o datorie, atunci chiar Îl dezamăgim, iar conștiința noastră nu va suporta asta.” Răspunsul soției mele mi-a întărit decizia de a renunța la companie. Dar când m-am întors și am văzut lucrătorii ocupați, împachetând și livrând marfa, deodată am simțit că pierd această companie pe care o clădisem cu mâinile mele. Nu fusese ușor să ajungem aici și să achiziționăm toate aceste bunuri, așa că nu mă trăgea inima să predau tot. M-am gândit la anii în care am tras ricșa, vânzându-mi munca și fiind tratat ca un cal de bătaie și cum, după toți acești ani de trudă, acum aveam propria companie, dezvoltasem o bază mare de clienți și-mi asigurasem un venit stabil. Dacă renunțam la companie, oare nu mi-aș fi pierdut sursa de venit și mi-aș fi cheltuit rapid economiile până n-aș mai fi avut nimic? Oare aveam să trăiesc în suferință ca înainte? Oamenii nu numai că nu m-ar fi admirat, dar m-ar fi desconsiderat. Însă, petrecându-mi zilele făcând afaceri și bani, nu mai aveam timp să fac o datorie și nu mă puteam liniști înaintea lui Dumnezeu. Cum puteam obține adevărul cu o astfel de credință? Ulterior, m-am gândit la o soluție. Aveam să angajez doi manageri care să se ocupe de administrare și gestiune, astfel încât compania să-mi aparțină tot mie. Astfel, după ce scădeam dividendele lor de administrare, tot primeam 1,6 milioane de yuani pe an. Atunci aș fi avut un venit stabil și timp să fac o datorie. Aș fi împușcat doi iepuri dintr-un foc, nu? Dar, ulterior, mi-am făcut griji că aveau să se alieze împotriva mea. Atunci nu numai că n-aș fi avut un venit, dar aș fi putut pierde și valoarea inițială a companiei. N-ar fi însemnat să-mi torn sare pe rană? La gândul acesta, tot n-am suportat să predau compania.

I-am spus lui Dumnezeu despre predarea companiei: „Dumnezeule! Vreau să-mi fac bine datoria ca să-Ți răsplătesc iubirea, dar mi-e teamă că voi rămâne sărac dacă predau compania. Sunt prins între ciocan și nicovală și nu știu ce să fac. Te rog să mă îndrumi ca să găsesc o cale de practică!” După asta, am citit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu spune: „Dacă aș pune chiar acum niște bani în fața voastră și v-aș da libertatea să alegeți și dacă nu v-aș condamna pentru alegerea voastră, atunci majoritatea dintre voi ați alege banii și v-ați lepăda de adevăr. Cei mai buni dintre voi ar renunța la bani și ar alege cu reticență adevărul, în timp ce alții, nehotărâți, ar lua banii într-o mână și adevărul în cealaltă. Oare adevărata voastră fire nu ar ieși, astfel, la iveală? Atunci când alegeți între adevăr și orice altă valoare căreia îi sunteți loiali, ați face această alegere și atitudinea voastră ar rămâne aceeași. Nu-i așa? Nu sunt mulți printre voi care au ezitat între bine și rău? În competiția dintre pozitiv și negativ, dintre alb și negru, sunteți cu siguranță conștienți de alegerile pe care le-ați făcut între familie și Dumnezeu, copii și Dumnezeu, pace și tulburare, bogăție și sărăcie, statut social și normalitate, a fi susținuți și a fi marginalizați și așa mai departe. Între o familie liniștită și una destrămată, ați ales-o pe cea dintâi și ați făcut-o fără nicio ezitare; între bogăție și datorie, din nou ați ales-o pe cea dintâi, chiar lipsiți de voința de a vă întoarce la țărm; între lux și sărăcie, ați ales prima opțiune; când alegeți între fiii, fiicele, soțiile, soții voștri și Mine, i-ați ales pe cei dintâi; și între noțiune și adevăr, ați ales-o, încă o dată, pe cea dintâi. Fiind confruntat cu toate faptele voastre rele, pur și simplu Mi-am pierdut încrederea în voi. Sunt pur și simplu uimit că inimile voastre se împotrivesc atât de mult să fie înmuiate. Mulți ani de dăruire și de efort nu Mi-au adus aparent decât resemnarea și deznădejdea voastră, dar speranțele Mele pentru voi cresc cu fiecare zi care trece, căci ziua Mea a fost deja dezvăluită tuturor. Cu toate acestea, insistați să căutați lucruri întunecate și rele și refuzați să vă slăbiți strânsoarea asupra lor. Așadar, care va fi, atunci, finalul vostru? V-ați gândit vreodată cu atenție la acest lucru? Dacă vi s-ar cere să alegeți din nou, care ar fi poziția voastră? Ar mai fi tot prima? Mi-ați mai aduce dezamăgire și întristare jalnică? Ar mai avea inimile voastre un minimum de căldură? Tot n-ați ști ce ar trebui să faceți pentru a-Mi mângâia inima? În acest moment, ce alegeți? Vă veți supune cuvintelor Mele sau veți fi sătui de ele?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cui îi ești credincios?”). Am simțit că eram față-n față cu Dumnezeu și El mă întreba serios dacă aveam să aleg averea sau adevărul. Dumnezeu aștepta răspunsul meu, dar eu alesesem averea. Gândindu-mă la asta, m-am simțit vinovat. M-am gândit la câțiva dintre frații și surorile mele. După ce au înțeles voia lui Dumnezeu, au putut să renunțe la tot ca să-L urmeze, să facă o datorie și să-I răspândească Evanghelia Împărăției. Cât despre mine, credința mea era formată din întruniri și citirea cuvântului lui Dumnezeu. Nu am făcut datoria unei ființe create și m-am simțit lipsit de conștiință și rațiune. Nu voiam să-mi amân datoria, dar nici nu voiam să-mi pierd venitul. Eram cum a dezvăluit Dumnezeu: „în timp ce alții, nehotărâți, ar lua banii într-o mână și adevărul în cealaltă.” Voiam să le am pe amândouă, așa că nu puteam câștiga adevărul. În final, aș fi ajuns să fiu alungat de Dumnezeu. M-am gândit cum soția lui Lot a fugit din Sodoma. A fost transformată într-un stâlp de sare fiindcă n-a putut renunța la avere și s-a uitat înapoi, devenind un simbol al rușinii. Cu ce eram diferit de ea? Mi-am amintit că Domnul Isus a spus: „Nimeni care pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu!” (Luca 9:62). Dumnezeu îmi oferise nenumărate proprietăți și mă hrănise și îmbrăcase, dar eu tot am râvnit la avere și nu am făcut o datorie. Eram care un șarpe care încearcă să înghită un elefant, niciodată mulțumit! Eram dispus să mă zbat și să-mi dau viața pentru avere, dar nu voiam să dau nimic pentru adevăr. Nu eram deloc vrednic de Împărăția lui Dumnezeu. Ulterior, am citit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu: „Treziți-vă, fraților! Treziți-vă, surorilor! Ziua Mea nu va fi amânată; timpul înseamnă viață, iar a profita de timp înseamnă a salva viața! Timpul nu este departe! Dacă nu reușiți să luați examenul de admitere la facultate, puteți să studiați și să-l dați de câte ori vreți. Totuși, ziua Mea nu va accepta să mai fie amânată. Țineți minte! Țineți minte! Vă îndemn cu aceste cuvinte bune. Sfârșitul lumii se desfășoară chiar în fața ochilor voștri, iar marile dezastre se apropie cu repeziciune. Viața voastră sau somnul vostru, mâncarea, băutura și hainele – care dintre aceste lucruri e mai important? A sosit timpul să cântăriți aceste lucruri. Nu mai fiți neîncrezători și nu vă feriți să fiți siguri!” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 30). Fiecare dintre cuvintele lui Dumnezeu mi-a atins inima și m-a făcut să mă gândesc la ce era mai important: viața sau averea. În zilele de pe urmă, Dumnezeu S-a întrupat ca să emită adevăruri și să facă lucrarea de judecată. Era o șansă bună să-mi fac datoria, să câștig adevărul și să fiu desăvârșit de Dumnezeu. Dacă o ratam, aveam să regret pentru totdeauna. Când vor veni marile dezastre, la ce vor folosi toate proprietățile mele? Nu tot aș muri? Atunci I-am vorbit iar lui Dumnezeu, în rugăciune, despre predarea companiei și m-am decis s-o fac, cerându-I să-mi deschidă o cale.

Socrul meu s-a înfuriat când a aflat că predau compania. S-a încrâncenat la mine, spunând: „Ești dispus să predai pur și simplu altcuiva compania pentru care ai muncit atât de mult? Compania are un profit mai mare de 2 milioane de yuani pe an; nu te voi lăsa s-o dai pur și simplu!” Cuvintele lui m-au zguduit. Afacerea îmi întrecuse așteptările și mersese foarte bine anul acela. Era posibil să meargă bine și în viitor. Dacă pur și simplu predam afacera și ajungeam să ne cheltuim economiile, care dintre prietenii și rudele noastre ne-ar mai fi respectat? M-am gândit să predau responsabilitățile, dar să păstrez niște acțiuni, astfel încât să primim anual un venit în dividende. I-am propus asta soției mele, care mi-a spus: „Eu spun să renunți la tot, ca să nu-ți stea mintea la acțiuni. Atunci vei avea energie să urmărești adevărul, iar datoria ta nu va fi amânată. Cât vor veni dezastrele, nicio sumă de bani nu ne va putea salva. Asta trebuie să-ți fie clar.” A continuat: „Pentru noi, cel mai important este să petrecem mai mult timp urmărind adevărul. Să câștigăm adevărul și să ne pregătim de fapte bune e mai important decât bogăția materială.” Copiii mei i-au susținut perspectiva și au spus că ar trebui să predau compania. Am tot chizbuit la asta mai multe zile. I-am spus lui Dumnezeu despre asta, în rugăciune: „Dumnezeule! În teorie, știu că Tu determini și decizi dacă un om duce o viață bogată sau săracă, dar mi-e foarte greu să renunț la averea mea. Te rog să-mi dai credință ca să fac alegerea corectă!”

După asta, am citit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu spune: „În fiecare zi, calculați cum să obțineți ceva de la Mine. În fiecare zi, numărați cât de multă bogăție și cât de multe lucruri materiale ați dobândit de la Mine. În fiecare zi, așteptați ca și mai multe binecuvântări să se pogoare asupra voastră, ca să vă puteți bucura de acele lucruri care pot aduce bucurie în cantități mai mari și la un standard mai înalt. Nu Eu sunt în cugetul vostru în fiecare moment, nici adevărul care de la Mine purcede, ci soții sau soțiile voastre, fiii voștri, fiicele, și lucrurile pe care le mâncați și îmbrăcați. Vă gândiți cum să dobândiți o și mai importantă, și mai mare bucurie. Însă chiar și după ce vă umpleți stomacul până la refuz, oare nu sunteți tot niște cadavre? Chiar și atunci când vă împodobiți, la exterior, cu ținute atât de frumoase, nu sunteți oare tot niște cadavre ambulante, lipsite de vitalitate? Vă spetiți de dragul stomacului vostru, până când părul vostru ajunge să fie presărat cu fire cărunte, dar niciunul dintre voi nu sacrifică un singur fir de păr pentru lucrarea Mea. Sunteți mereu pe fugă, solicitându-vă trupul și storcându-vă creierul, de dragul trupului vostru și pentru fiii și fiicele voastre, însă niciunul dintre voi nu arată vreo preocupare sau vreo grijă față de voia Mea. Oare ce mai sperați să obțineți de la Mine?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Mulți sunt chemați, puțini sunt aleși”). Cuvântul lui Dumnezeu mi-a dezvăluit precis starea. Am ezitat mereu între avere și datorie. Am vrut mereu să-mi asigur bunurile materiale înainte să mă sacrific pentru Dumnezeu. Am văzut că eram prea confuz în credința mea și că nu m-am sacrificat sincer pentru Dumnezeu. Dumnezeu lucrează din toată inimă ca să mântuiască omenirea, chiar dându-Și viața pentru noi. Dar eu nu mi-am devotat toată inima Lui. Nu I-am înțeles niciodată voia și n-am ținut cont de ea. Pentru mine, averea era mai importantă decât orice. Am văzut că fusesem cu adevărat egoist! Mi-am amintit că Domnul Isus a spus: „Și la ce i-ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său?” (Matei 16:26). Oricât de mulți bani am câștigat, de oricâtă avere m-am bucurat sau oricât de admirat am fost, dacă nu am câștigat adevărul și nu mi-am schimbat firea coruptă, ce sens aveau toate astea? Nu tot aveam să pier în final? Nicio sumă de bani nu-mi putea salva viața sau cumpăra o șansă la mântuire. Mi-am amintit de un antreprenor de renume mondial, care avea bunuri peste tot în lume și ale cărui companii îl făceau, cu fiecare clipă, tot mai bogat. A fost grozav de bogat, a călătorit în toată lumea și s-a bucurat de plăceri materiale, dar oricâtă avere sau propietăți a acumulat, s-a simțit pustiu. Nu a putut găsi valoare sau însemnătate în viață, așa că s-a sinucis aruncându-se în ocean. Cu cât un om urmărește mai mult averea și renumele, cu atât mai tulburat și pustiit spiritual se simte și, în final, asta îl distruge. M-am gândit cum înainte lucram tot timpul, toată ziua, ca o mașinărie, pentru bani și renume și cum asta m-a îmbolnăvit. Nu puteam să mănânc sau să dorm cum trebuie și trăiam cu dureri permanente. Dumnezeu a venit să facă lucrarea de judecată a omului în zilele de pe urmă, dar eu îmi făceam griji să nu sărăcesc și să fiu desconsiderat. Pur și simplu, nu puteam renunța la banii mei. Oricât de mulți bani aș fi câștigat, dacă ajungeam să pierd adevărul și șansa la mântuire, ce-ar fi însemnat orice sumă de bani? În zilele de pe urmă, Dumnezeu S-a întrupat ca să emită adevăruri și să facă lucrarea de judecată. Dumnezeu speră că mai mulți oameni vor ieși în față și-I vor răspândi Evanghelia, astfel încât cei care tânjesc după apariția Lui să-I audă glasul și să se întoarcă înaintea Creatorului. Mai mult, Dumnezeu speră că vom fi curățiți și transformați prin lucrarea Lui și că, în final, vom fi mântuiți de El. Dar nu am înțeles voia urgentă a lui Dumnezeu și m-am agățat de banii mei. Am fost atât de nesăbuit și orb! Trebuia să renunț la tot ca să mă sacrific pentru Dumnezeu și să urmăresc adevărul. Asta e ce contează cu adevărat. Am ignorat opoziția vehementă a socrului meu și i-am transferat compania fratelui meu.

De atunci, nu mi-am mai făcut griji deloc despre administrarea companiei. Povara și presiunea tuturor acelor ani s-au ridicat deodată, viața mea a dobândit regularitate și, încet, dar în mod miraculos, m-am videcat de diferitele boli care mă chinuiseră. Acesta era cu adevărat harul lui Dumnezeu. Am intrat în rândurile lucrătorilor evanghelici și am lucrat în armonie cu ceilalți ca să răspândim Evanghelia și să mărturisim Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. M-am simțit foarte împlinit trăind așa. În experiențe ulterioare, prin judecata și dezvăluirea cuvintelor lui Dumnezeu, am văzut clar sursa incapacității mele de a renunța la avere în credința mea. Dumnezeu Atotputernic spune: „«Banii fac lumea să se învârtă» este o filosofie a Satanei. Predomină în întreaga omenire, în fiecare societate umană; ați putea spune că este o tendință. Asta deoarece a fost întipărită în inima fiecărei persoane care, la început, nu a acceptat această zicală, dar apoi a acceptat-o tacit când a venit în contact cu viața reală și a început să simtă că aceste cuvinte erau de fapt adevărul. Nu este acesta un proces prin care Satana îl corupe pe om? […] Satana folosește banii pentru a-i ispiti pe oameni și îi corupe să divinizeze banii și să venereze lucrurile materiale. Și cum se manifestă în oameni această venerație a banilor? Credeți oare că nu ați putea supraviețui în această lume fără niciun ban, că până și o singură zi fără bani ar fi imposibilă? Statutul oamenilor se bazează pe cât de mulți bani au, ca și respectul pe care îl pretind. Spatele celor săraci este îndoit de rușine, în timp ce bogații se bucură de statutul lor înalt. Ei stau drepți și mândri, vorbind tare și trăind arogant. Ce le aduc oamenilor această zicală și această tendință? Oare nu este adevărat că mulți fac orice sacrificiu în goana după bani? Oare nu mulți își sacrifică demnitatea și integritatea căutând mai mulți bani? Oare nu mulți oameni pierd oportunitatea de a-și îndeplini datoria și de a-L urma pe Dumnezeu, de dragul banilor? Oare pierderea șansei de a dobândi adevărul și de a fi mântuiți nu este cea mai mare pierdere pentru oameni? Nu e Satana sinistru că folosește această metodă și această zicală pentru a-l corupe pe om într-o asemenea măsură? Nu este un tertip malițios? […] Așadar, poți să simți când ești păcălit și corupt de Satana? Nu poți. Dacă nu-l vezi pe Satana stând chiar în fața ta sau nu simți că Satana acționează în secret, ai putea să vezi răutatea Satanei? Ai putea să știi cum corupe Satana omenirea? El îl corupe pe om în orice moment și în orice loc. Satana face imposibil ca omul să se apere de această stricăciune și-l face neajutorat în fața acesteia. Satana te face să-i accepți gândurile, punctele de vedere și lucrurile rele care vin de la el în situațiile în care ești neștiutor și nu recunoști ce ți se întâmplă. Oamenii acceptă pe deplin aceste lucruri și nu fac nicio excepție de la ele. Prețuiesc și păstrează aceste lucruri ca pe o comoară, le permit să-i manipuleze și să se joace cu ei; acesta este modul în care oamenii trăiesc sub puterea Satanei și ascultă de el fără să-și dea seama, iar corupția omului de către Satana devine din ce în ce mai profundă” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul V”). Cuvântul lui Dumnezeu a arătat societatea așa cum e azi și adevărata mea stare. Din copilărie, otrăvuri satanice precum „Banii fac lumea să se învârtă”, „Un om cu bani e mai semeț decât unul fără”, „Banii nu reprezintă totul, dar fără ei nu poți face nimic” m-au influențat subtil și m-au făcut să prețuiesc banii mai mult decât orice. M-au făcut să cred că banii erau totul, că dacă aveai bani, puteai trăi comod și-ți puteai ține fruntea sus, că oriunde mergeai aveai să fii sprijinit, respectat și lăudat și că acesta era un mod de viață demn și valoros. Credeam că, fără bani, oamenii n-aveau să mă repecte și-aveau să se ia de mine, așa că, în mintea mea, banii erau singurul țel care merita urmărit. La început, m-am chinuit să găsesc modalități de a face bani și a câștiga clienți, folosind lingușiri și neadevăruri îndulcite, alergând de colo colo mereu. Asta mă obosise, epuizase și chiar îmbolnăvise. Nu m-am putut odihni nici măcar o zi și, drept urmare, trupul mi s-a deteriorat. Avusesem tot felul de probleme cu stomacul, șalele și spatele, care-mi făcuseră traiul atât de dureros încât nu puteam să mănânc sau să dorm cum trebuie. Dar chiar și cu afecțiunea asta, lucrasem din greu ca să fac bani. Trăisem după codul de supraviețuire al Satanei și devenisem complet egoist și avar. Devenisem un sclav al banilor. Satana folosise banii și renumele ca să mă corupă complet. Faptul că am putut renunța la compania și banii mei ca să fac o datorie a fost doar rezultatul luminării și îndrumării cuvântului lui Dumnezeu. Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru că m-a mântuit. Trebuie să prețuiesc această șansă rară și să-mi fac datoria ca să-I răsplătesc iubirea.

După asta, am citit câteva pasaje din cuvântul lui Dumnezeu, care m-au motivat. Dumnezeu spune: „Ca persoane normale, care urmăresc iubirea față de Dumnezeu, pătrunderea în Împărăție pentru a deveni oameni ai lui Dumnezeu este viitorul vostru adevărat și o viață care este de cea mai mare valoare și semnificație; nimeni nu este mai binecuvântat decât voi. De ce spun asta? Pentru că cei care nu cred în Dumnezeu trăiesc pentru trup și trăiesc pentru Satana, dar astăzi voi trăiți pentru Dumnezeu și trăiți pentru a face voia lui Dumnezeu. De aceea vă spun că viețile voastre au cea mai mare semnificație” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I pașii”). „Acum, fiecare zi pe care o trăiți este decisivă și de maximă importanță pentru soarta și destinația voastră, astfel că trebuie să apreciați tot ceea ce aveți astăzi și să prețuiți fiecare minut care trece. Trebuie să vă acordați cât mai mult timp posibil ca să vă oferiți cele mai mari câștiguri, astfel încât să nu fi trăit în zadar această viață” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cui îi ești credincios?”). Cuvântul lui Dumnezeu mi-a arătat și mai clar că faptul că am ales să renunț la afacere, să-L urmez pe Dumnezeu și să fac o datorie e calea corectă în viață și că acesta este cel mai valoros și însemnat mod de a trăi. Azi, în final mi-e clar că datoria și credința sunt naturale și corecte și că sunt misiunile vieții omului. A asculta voia lui Dumnezeu este cel mai valoros și însemnat mod de a trăi și cel mai binecuvântat și comemorat de Dumnezeu. Acum nu sunt multe șanse de a urmări adevărul în datoria mea. Trebuie să prețuiesc fiecare zi, să citesc mai mult cuvântul lui Dumnezeu, să predic Evanghelia și să lucrez din greu ca să răsplătesc iubirea lui Dumnezeu și să-I alin inima, în timpul care mi-a rămas.