de An Xin, China

Pe 4 iulie 2018, Ding Jie, conducătoarea care îmi era parteneră, a fost urmărită și arestată. Când am aflat vestea, am fost foarte neliniștită. Metodele poliției de a-i tortura pe oameni erau foarte crude; oare avea să poată să le îndure? Iar eu interacționasem frecvent cu ea, deci oare nu eram deja sub supraveghere? Gândindu-mă la acest lucru, am fost oarecum speriată. Câteva zile mai târziu, am primit o scrisoare din orașul natal. Scria că polițiștii fuseseră la mine acasă pentru a mă aresta și le spuseseră și sătenilor să fie atenți la mine. Sora Li Qing din satul meu a fost arestată, iar polițiștii erau încă pe urmele celor două fiice ale ei. Această veste a fost o palmă peste față. Poliția îi aresta pe frați și surori peste tot, iar eu devenisem o persoană fără casă. Văzând măsura în care poliția se mobiliza pentru a-i aresta pe credincioșii în Dumnezeu, m-am simțit foarte indignată. În același timp, mă îngrijoram că, dacă eram deja sub supravegherea poliției, locul acesta nu mai era sigur pentru mine. Oare nu aveam să fiu torturată, dacă poliția mă aresta? Oare puteam să îndur acest lucru? Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât îmi era mai teamă. Mi-am petrecut următoarele câteva zile într-o stare de frică.

Nu după mult timp, am auzit că Ding Jie nu a putut îndura tortura și a vândut mulți frați și surori, precum și două familii care păzeau cărțile conținând cuvintele lui Dumnezeu. La momentul acela, cărțile fuseseră transferate deja, dar sora din familia care păzea cărțile a fost arestată, iar poliția a luat economiile de 300000 de yuani din casa unei alte surori. Ba chiar Ding Jie i-a ghidat pe polițiști în arestarea fraților și surorilor. Mai bine de 10 conducători și diaconi au fost arestați unul după altul. Casele unor frați și surori au fost percheziționate și mulți și-au părăsit casele și s-au ascuns. Nu a trecut mult până când o altă conducătoare, Xia Yu, a fost arestată. Întrucât nu a putut rezista amenințărilor, intimidărilor și torturii poliției și se temea să nu fie condamnată la închisoare, în cele din urmă, i-a vândut pe frați și surori și banii bisericii. Când am auzit această veste, am fost uluită și n-am îndrăznit să cred că era adevărat. Înainte de acest lucru, aceste conducătoare chiar urmăreau adevărul; cum puteau să devină turnătoare? Ding Jie și Xia Yu credeau de mulți ani în Dumnezeu. S-au lepădat de familiile lor, și-au abandonat carierele și au investit tot timpul lor în îndeplinirea îndatoririlor. Indiferent cum le-au persecutat și împiedicat familiile lor, ele au continuat să creadă în Dumnezeu și au fost capabile să îndure suferință și să plătească un preț când își făceau îndatoririle. Cum se puteau transforma brusc în iude? Chiar nu înțelegeam. Erau conducătoare, iar părtășia lor cu frații și surorile era, de obicei, destul de bună. Ar fi trebuit să înțeleagă mai multe adevăruri și să aibă o statură mai mare decât frații și surorile, dar până și niște frați și surori de rând au putut rămâne fermi în mărturia lor. În calitate de conducătoare, cum au putut ele să aibă o statură chiar mai mică decât frații și surorile de rând? Cum au putut să-L trădeze pe Dumnezeu? Mi-am îndreptat gândurile spre mine. Când venea vorba de lepădare și sacrificare, nu făcusem mai mult decât ele. Ele renunțaseră la serviciul lor, la părinți și la copii și aleseseră să-și facă îndatoririle, dar eu, când îmi făceam datoria, încă eram deseori constrânsă de afecțiuni. Ele nu au putut nici măcar să rămână ferme. Dacă aș fi arestată, iar poliția m-ar băga la închisoare, oare aș fi capabilă să rămân fermă în mărturia mea? Dacă L-aș trăda pe Dumnezeu la fel ca ele, din cauză că trupul meu nu ar suporta durerea și m-aș teme să nu fiu închisă, atunci nu aș avea un final și o destinație rea? Anii mei de credință în Dumnezeu, nu vor fi fost în zadar? Nu mă puteam abține să nu mă îngrijorez. Nu înțelegeam de ce suferise biserica persecuții atât de mari și de ce fuseseră arestați atât de mulți frați și surori. Măreții războinici din mintea mea se prăbușiseră cu toții. În acea perioadă, eram foarte abătută. În fiecare zi, chipul îmi era cuprins de griji și suspinam de disperare. Când citeam cuvintele lui Dumnezeu, nu mă gândeam serios la ele și nu aveam deloc energie la adunări sau când îmi făceam datoria.

O soră a văzut că eram destul de abătută și mi-a amintit: „Nu poți continua să fii așa negativă. Trebuie să înveți de la frații și surorile care rămân fermi în mărturia lor, să citești mai mult cuvintele lui Dumnezeu și să înveți mai multe lecții.” A fost nevoie ca această soră să-mi aducă aminte, pentru ca eu să conștientizez cât de slabă eram. Frații și surorile mele experimentaseră persecuția poliției și înduraseră foarte multă suferință și tot știau să se bazeze pe Dumnezeu și să învețe lecții. De ce nu știam să caut intenția lui Dumnezeu? În timp ce căutam, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Așadar, cum se poate parcurge ultima porțiune a căii? În zilele când treci prin necazuri, trebuie să înduri toate greutățile și trebuie să ai voința de a suferi; numai în acest fel poți parcurge bine această porțiune a căii. Crezi că este atât de ușor să parcurgi această porțiune a căii? Ar trebui să știi ce funcție ar trebui să îndeplinești; trebuie să vă îmbunătățiți calibrul și să vă echipați cu adevărul potrivit. Aceasta nu este o lucrare de una sau două zile și nu este la fel de simplă cum crezi tu! Parcurgerea ultimei porțiuni a căii depinde de ce fel de credință și voință ai cu adevărat. Poate că nu Îl poți vedea pe Duhul Sfânt lucrând în tine sau poate că nu ești capabil să descoperi lucrarea Duhului Sfânt în Biserică, așa că ești pesimist și dezamăgit și plin de disperare pentru drumul dinainte. Mai ales, marii războinici ai trecutului s-au prăbușit cu toții – nu sunt toate acestea o lovitură pentru tine? Cum ar trebui să vezi aceste lucruri? Ai sau nu credință? Înțelegi sau nu pe deplin lucrarea de astăzi? Aceste lucruri pot determina dacă ești capabil să parcurgi cu succes ultima porțiune a căii” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum ar trebui să parcurgi porțiunea finală a căii”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că persecuția și adversitatea pe care le sufeream astăzi erau o lecție pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru noi. Ultima porțiune a acestei căi nu era ușor de urmat, așa că trebuia să avem o credință extraordinară și să fim echipați cu mai multe adevăruri. Am văzut că mulți frați și surori au fost arestați, măreții războinici de lângă mine se prăbușiseră și mulți frați și surori fugiseră în lung și în lat, așa că am devenit pesimistă și dezamăgită și mi-am pierdut credința. Nu mă aflam eu chiar în mijlocul uneltirii viclene a Satanei? Indiferent de ceea ce face Dumnezeu, toate conțin grija Lui, dar eu nu am căutat intenția Sa și am trăit în propriile noțiuni și închipuiri, privind cu negativitate ce se întâmpla. Acest lucru nu era în conformitate cu intenția lui Dumnezeu! M-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, nu înțeleg de ce înfruntă biserica niște circumstanțe atât de grave și de ce ai permis ca noi să îndurăm persecuția și arestările frenetice ale Partidului Comunist. Dumnezeule, Te rog să mă îndrumi să-Ți înțeleg intenția și să ies din această stare de neînțelegere și descurajare.”

În timp ce căutam, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu care m-a mișcat destul de profund. Dumnezeu Atotputernic spune: „Tot ceea ce face Dumnezeu este necesar și are o semnificație extraordinară, căci tot ceea ce El face pentru om are legătură cu gestionarea Sa și mântuirea omenirii. Desigur, lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o asupra lui Iov nu este diferită, deși Iov era desăvârșit și neprihănit în ochii lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, indiferent ce face Dumnezeu sau de mijloacele prin care face acel lucru, indiferent de cost sau de obiectivul Său, scopul acțiunilor Sale nu se schimbă. Scopul Său este de a prelucra în om cuvintele lui Dumnezeu, precum și cerințele și intențiile lui Dumnezeu pentru om; cu alte cuvinte, este de a lucra în om tot ceea ce Dumnezeu consideră a fi pozitiv în conformitate cu etapele Sale, permițându-i omului să înțeleagă inima și esența lui Dumnezeu și să se supună suveranității și aranjamentelor Lui, permițându-i astfel omului să obțină frica de Dumnezeu și ferirea de rău – toate acestea fiind un aspect al scopului lui Dumnezeu în tot ceea ce face El. Celălalt aspect este că, deoarece Satana este contrastul și obiectul care face servicii în lucrarea lui Dumnezeu, omul este deseori dat Satanei; acesta este mijlocul pe care Dumnezeu îl folosește pentru a le permite oamenilor să vadă viclenia, urâțenia și caracterul vrednic de dispreț al Satanei din ispitele și atacurile sale, făcându-i astfel pe oameni să-l urască pe Satana și să poată cunoaște și recunoaște ceea ce este negativ. Acest proces le permite să se elibereze treptat de sub controlul, acuzațiile, perturbările și atacurile Satanei – până când, mulțumită cuvintelor lui Dumnezeu, a cunoașterii Lui, a supunerii lor față de Dumnezeu, a credinței lor în El și a fricii de El, ei triumfă asupra atacurilor și acuzațiilor Satanei; doar atunci vor fi fost ei eliberați pe deplin de sub puterea Satanei. Eliberarea oamenilor înseamnă că Satana a fost înfrânt, înseamnă că ei nu mai sunt hrana din gura Satanei – în loc să îi înghită, Satana i-a abandonat. Aceasta este deoarece astfel de oameni sunt neprihăniți, deoarece au credință, supunere și frică față de Dumnezeu și deoarece se despart cu totul de Satana. Ei îl rușinează pe Satana, fac un laș din acesta și îl înving întru totul. Convingerea lor în a-L urma pe Dumnezeu, supunerea și frica lor de Dumnezeu îl înving pe Satana și îl fac să renunțe pe deplin la ei. Doar astfel de oameni au fost cu adevărat câștigați de Dumnezeu și acesta este obiectivul suprem al lui Dumnezeu în a-l mântui pe om. Dacă doresc să fie mântuiți și doresc să fie câștigați complet de Dumnezeu, atunci toți cei care Îl urmează pe Dumnezeu trebuie să se confrunte cu ispite și atacuri atât mari, cât și mici din partea Satanei. Aceia care ies din aceste ispite și atacuri și sunt capabili să îl învingă pe deplin pe Satana sunt cei care au fost mântuiți de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși II”). Cuvintele lui Dumnezeu sunt foarte clare. Dumnezeu permite ca biserica să îndure persecuția și ca mulți frați și surori să fie persecutați. Pe de o parte, El dă în vileag tot felul de oameni, iar pe de altă parte, îi desăvârșește pe cei care cred cu adevărat în El. Se folosește de acest mediu astfel încât cuvintele Lui să aibă efect în oameni și a-i face să dobândească adevărul și să pătrundă în realitate. Lucrarea lui Dumnezeu este de a-i mântui pe oameni de păcat și de influența Satanei, aducându-i, în cele din urmă, în Împărăția Sa. Satana și regii diavoli nu sunt mulțumiți de acest lucru și îi arestează și persecută cu frenezie pe aleșii lui Dumnezeu, concurând în toate felurile cu Dumnezeu și folosind toate mijloacele pentru a-I împiedica lucrarea. Ei o acuză și o atacă pe fiecare persoană care-L urmează pe Dumnezeu, încercând să-i facă pe oameni să-L renege, să-L trădeze și să fie pedepsiți în iad, alături de ei. În toiul diverselor ispite și atacuri ale Satanei, acei aleși ai lui Dumnezeu care pot să se bazeze pe El, să rămână fermi în mărturia lor și să-l umilească pe Satana sunt cei care pot fi mântuiți. Între timp, cei care Îl trădează pe Dumnezeu și fac compromisuri cu Satana sau se predau lui pierd mântuirea lui Dumnezeu, sunt dați în vileag și eliminați. Înțelegând acest aspect al adevărului, inima mea a devenit brusc luminoasă și clară. Îndurarea arestării și persecuției din partea puterii politice a Satanei era un proces necesar pentru a obține mântuirea. Era inutil să fiu lașă și speriată și să mă gândesc la evadarea dintr-un astfel de mediu; ceea ce trebuia să fac era să mă înarmez cu mai multe adevăruri și să rămân fermă în mărturia mea pentru Dumnezeu.

După aceea, am citit mai mult din cuvintele lui Dumnezeu: „În poporul marelui balaur roșu, am realizat o etapă de lucru de nepătruns pentru ființele umane, făcându-le să se clatine în vânt, după care multe se îndepărtează în liniște cu suflarea vântului. Într-adevăr, aceasta este «aria» pe care urmează să o curăț; după aceasta tânjesc și acesta este și planul Meu. Căci mulți dintre cei răi s-au strecurat înăuntru în timp ce lucrez, dar nu mă grăbesc să-i alung. Mai degrabă, îi voi împrăștia la timpul potrivit. Numai după aceea voi fi izvorul vieții, îngăduindu-le celor care Mă iubesc cu adevărat să primească de la Mine rodul smochinului și aroma crinului. În ținutul în care locuiește Satana, ținutul prafului, nu rămâne aur curat, ci doar nisip și, astfel, confruntându-mă cu aceste împrejurări, fac această etapă a lucrării. Ar trebui să știi că ceea ce câștig Eu este aur curat, rafinat, nu nisip. Cum pot cei răi să rămână în casa Mea? Cum le pot permite vulpilor să fie paraziți în paradisul Meu? Folosesc orice metodă imaginabilă pentru a îndepărta aceste lucruri. Înainte ca intențiile Mele să fie dezvăluite, nimeni nu e conștient de ce urmează să fac. Profitând de această ocazie, îi îndepărtez pe cei răi și sunt forțați să plece din prezența Mea. Aceasta este ceea ce le fac celor răi, dar va mai fi o zi în care ei să-Mi facă servicii” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cele șapte tunete răsună – Prorocind că Evanghelia Împărăției se va răspândi în tot universul”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles acest lucru: marele balaur roșu este un obiect care face servicii în lucrarea lui Dumnezeu. Dumnezeu Se folosește de arestările și persecuția marelui balaur roșu ca serviciu pentru a-Și desăvârși aleșii, dându-i în același timp în vileag pe acei oameni răi și neîncrezători, sortând oamenii după tipul lor. Lucrarea lui Dumnezeu este atât de atotputernică și înțeleaptă! El folosește persecuția și arestările frenetice ale marelui balaur roșu pentru a-i desăvârși pe oameni, a-i da în vileag și a-i elimina. Grâul, neghina, credincioșii adevărați și cei falși; El îi dă în vileag pe toți, unul câte unul, în mijlocul acestui mediu nefavorabil. În ceea ce-i privește pe cei care într-adevăr cred în Dumnezeu și iubesc adevărul, chiar dacă îndură suferință și chiar dacă mor, tot Îl vor urma pe Dumnezeu până la final și vor rămâne fermi în mărturia lor pentru El. Oamenii care nu cred cu adevărat în Dumnezeu și nu au umanitate vor face compromisuri cu Satana și se vor preda lui în toate tipurile de circumstanțe. Astfel de oameni sunt neghina pe care Dumnezeu o dă în vileag în lucrarea Sa din zilele de pe urmă; sunt cei eliminați. M-am gândit la un frate tânăr dintre cei care au fost arestați. Polițiștii i-au ars corpul cu țigara și au turnat pe el căni de apă opărită, una după alta. A fost inimaginabil de îngrozitor, dar în tot acel chin, nu L-a trădat pe Dumenzeu. S-a confruntat cu spălarea pe creier din partea poliției și a folosit adevărul pentru a o respinge. A preferat să meargă la închisoare decât să rostească o singură frază prin care să-L renege sau să-L trădeze pe Dumnezeu. A mai fost și o soră ale cărei haine au fost date jos, iar polițiștii au electrocutat-o cu bastoane într-o cameră întunecată; ar fi fost mai puțin dureros să moară, pur și simplu. Ar fi preferat să moară decât să-L trădeze pe Dumnezeu. După ce au fost arestați, mulți frați și surori ar fi preferat să moară decât să-L trădeze pe Dumnezeu. Au oferit o mărturie răsunătoare pentru Dumnezeu și l-au umilit pe Satana. Deși au fost arestați și au suferit persecuția, iar trupurile lor au îndurat ceva suferință, după ce au văzut faptele lui Dumnezeu, credința lor a fost desăvârșită. Am văzut că înțelepciunea lui Dumnezeu s-a manifestat pe baza uneltirii viclene a Satanei. Marele balaur roșu folosește tot felul de metode pentru a-i persecuta pe credincioșii în Dumnezeu într-o zadarnică încercare de a-i face pe oameni să-L trădeze și să-L renege, dar Dumnezeu a folosit un astfel de mediu pentru a desăvârși un grup de oameni care să fie biruitori, să fie soldații buni ai Împărăției, dându-i în vileag și eliminându-i, totodată, pe acei neîncrezători și oameni răi care caută pâine pentru a-și potoli foamea. Înainte ca Ding Jie și Xia Yu să fie arestate, credeam că erau capabile să se lepede de sine și să se sacrifice, spunând întruna că un om trebuie să rămână ferm în mărturia sa pentru Dumnezeu. La suprafață, păreau să fie oameni care credeau cu adevărat în Dumnezeu, dar de îndată ce au înfruntat arestarea și tortura, și-au protejat viețile și L-au trădat pe Dumnezeu, i-au vândut pe frați și pe surori și chiar au devenit slugile Partidului Comunist. Erau exact tipul de oameni răi pe care îi dă în vileag Dumnezeu. Înainte, dacă spunea cineva că erau oameni răi și că aveau să-L trădeze pe Dumnezeu, nu aș fi crezut sub nicio formă. Însă când au fost expuse faptele, le-am văzut clar natura-esență. Ceea ce rosteau ele în mod normal erau numai cuvinte și doctrine, numai teorii goale. M-am gândit din nou la mine. În trecut, luasem o hotărâre față de Dumnezeu și anume că, oricât de nefavorabile ar fi circumstanțele, voi continua mereu să-mi îndeplinesc datoria și să-L mulțumesc și credeam că aveam o statură grozavă. Însă în fața pericolului și a necazurilor, trăisem într-o stare de groază și frică și-mi pierdusem credința. În cele din urmă, am realizat că statura mea era jalnic de mică.

Ulterior, m-am gândit la felul în care eșuaseră Ding Jie și Xia Yu. Trebuia să învăț o lecție din eșecul lor. De ce am crezut că transformarea lor în iude și trădarea lui Dumnezeu au fost atât de surprinzătoare și greu de acceptat? Gândindu-mă temeinic la acest lucru, am văzut că aveam o perspectivă greșită înlăuntrul meu. Am crezut că, întrucât erau conducătoare, se lepădaseră de familiile lor și își abandonaseră carierele ca să-și facă îndatoririle, iar părtășia lor era de obicei foarte bună, trebuie să înțeleagă adevărul și să aibă realitate, că statura lor era mai bună decât cea a fraților și surorilor și că nu L-ar trăda atât de ușor pe Dumnezeu. Am văzut că erau greșite criteriile după care le judecam. Am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Când cineva e ales să fie lider de către frați și surori sau e promovat de casa lui Dumnezeu să facă o anumită lucrare sau să îndeplinească o anumită datorie, acest lucru nu înseamnă că are un statut sau o identitate specială sau că adevărurile pe care le înțelege sunt mai profunde și mai numeroase decât cele ale altor oameni – cu atât mai puțin că această persoană este capabilă să se supună lui Dumnezeu și nu-L va trăda. Cu siguranță, nici nu înseamnă că Îl cunoaște pe Dumnezeu și că e cineva care se teme de Dumnezeu. De fapt, ea nu a atins nimic din toate acestea; promovarea și cultivarea nu sunt decât promovare și cultivare în sensul cel mai direct și nu echivalează cu faptul că persoana respectivă a fost predestinată și aprobată de Dumnezeu. Promovarea și cultivarea sa înseamnă pur și simplu că a fost promovată și așteaptă cultivarea. Iar în ceea ce privește rezultatul final al acestei cultivări, depinde dacă această persoană urmărește adevărul și dacă este capabilă să aleagă calea urmăririi adevărului. Astfel, atunci când cineva din biserică este promovat și cultivat pentru a fi lider, acesta este doar promovat și cultivat în sens direct; nu înseamnă că e deja un lider calificat sau unul competent, că e deja capabil să întreprindă lucrarea unui lider și poate face o muncă reală – nu așa stau lucrurile” (Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (5)”). Din cuvintele lui Dumnezei, mi-am dat seama că: atunci când cineva e ales să fie conducător, este doar o oportunitate de antrenament. Nu înseamnă deloc că înțelege adevărul și are realitate. În plus, dacă poate sau nu să rămână ferm în final este un lucru determinat de natura-esența sa și de calea pe care merge. Nu are nimic de-a face cu faptul că este conducător sau nu. Oricât de înalt ar fi statutul cuiva, oricât de mult pare să se lepede și să sacrifice, și oricât ar fi de entuziast și capabil să îndure suferința, dacă atunci când i se întâmplă lucruri, își apără doar interesele, nu are loc pentru Dumnezeu în inima sa și Îl poate trăda oriunde și oricând, atunci nu deține adevărul-realitate. În trecut, credeam că acei conducători și lucrători care știau cum să aibă părtășie cu ceilalți arătau că înțelegeau intențiile și cerințele lui Dumnezeu, că statura lor era mai mare decât cea a fraților și surorilor și că ar putea rămâne fermi atunci când întâmpină încercări. Toate acestea erau noțiunile și închipuirile mele. Acum, am înțeles că, a deține adevărul-realitate depinde, în principal, de măsura în care cunoștințele despre care are părtășie cineva sunt într-adevăr ceea ce trăiește. Oricât de frumoase ar fi cuvintele care îi ies pe gură, dacă nu le poate trăi, atunci lucrurile despre care are părtășie sunt doar doctrine; nu este ceva practic și acea persoană nu înțelege realmente adevărul. A avea statut nu echivalează cu a deține adevărul-realitate, iar a fi conducător și a avea statut nu înseamnă cunoașterea lui Dumnezeu și supunere în fața Lui, cu atât mai puțin iubire față de Dumnezeu și a avea umanitate. Atunci când judecăm o persoană, nu trebuie să ne uităm la cât de mic sau înalt este statutul ei, ci la ce trăiește cu adevărat. Dacă această persoană poate să se supună lui Dumnezeu, să-I fie loială și să-L cunoască realmente atunci când i se întâmplă lucruri și poate să renunțe la viața sa și să-L mulțumească pe Dumnezeu în momente critice, aceasta înseamnă că are adevărul-realitate. La suprafață, Ding Jie și Xia Yu păreau să fie capabile să se lepede de sine și să se sacrifice, dar în fața pericolului, s-au gândit doar la propriile interese, au ținut cont doar de siguranța lor și nu au putut să-I fie loiale lui Dumnezeu și să protejeze interesele casei Sale. Nu erau deloc oameni care să urmărească realmente adevărul. Faptul că au putut să se lepede de sine și să se sacrifice, să îndure suferințe și să plătească un preț a fost pentru că erau controlate de intențiile lor de a primi binecuvântări; voiau să dobândească beneficii de la Dumnezeu. Odată ce s-au confruntat cu circumstanțe care le implicau interesele, au fost capabile să-L abandoneze pe Dumnezeu fără nici cea mai mică ezitare. Nu erau deloc oameni care să creadă cu adevărat în Dumnezeu. Lepădarea de sine și sacrificarea lor nu erau sincere; mai degrabă, făceau un târg cu Dumnezeu. În plus, a mai fost un motiv pentru care L-au trădat pe Dumnezeu, și anume că își prețuiau prea mult trupul, nu voiau să îndure suferința întemnițării și se temeau de moarte. Prin urmare, s-au transformat în iude. Gândindu-mă la motivul pentru care au eșuat, mi-am amintit cum am fost și eu lașă și m-am temut, totodată, că într-o zi, dacă eram arestată și incapabilă să îndur tortura și-L trădam pe Dumnezeu, atunci ce aș face? M-am rugat în gând lui Dumnezeu: „Dumnezeule, Te rog să mă îndrumi spre adevărurile cu care ar trebui să mă înarmez pentru a nu Te trăda.”

În timp ce căutam, am citit acest fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Se întâmplă ceva ce necesită să înduri greutăți, moment în care ar trebui să înțelegi care sunt intențiile lui Dumnezeu și cum să fii atent la ele. Nu trebuie să te mulțumești: mai întâi lasă-te deoparte pe tine însuți. Nimic nu este mai josnic decât trupul. Trebuie să cauți să-L mulțumești pe Dumnezeu și să îți îndeplinești datoria. Cu astfel de gânduri, Dumnezeu îți va aduce luminare specială în această chestiune, iar inima ta va găsi și ea mângâiere. Fie că e un lucru mare sau mic, când ți se întâmplă ceva, trebuie mai întâi să te lași pe tine însuți deoparte și să consideri trupul ca fiind cel mai de josnic dintre toate lucrurile. Cu cât mulțumești mai mult trupul, cu atât își ia mai multe libertăți; dacă-l mulțumești de data aceasta, data viitoare va cere mai mult. Pe măsură ce acest lucru va continua, oamenii vor ajunge să iubească trupul și mai mult. Trupul are mereu dorințe extravagante; întotdeauna îți cere să-l satisfaci și să-l mulțumești lăuntric, fie că e vorba despre lucrurile pe care le mănânci, pe care le porți sau dacă îți pierzi cumpătul sau te dedai propriilor slăbiciuni și leneviei… Cu cât mulțumești mai mult trupul, cu atât mai mult cresc dorințele lui și cu atât mai desfrânat devine, până când ajunge în punctul în care trupul oamenilor găzduiește noțiuni și mai profunde și se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu și se slăvește și se îndoiește de lucrarea lui Dumnezeu. Cu cât mulțumești mai mult trupul, cu atât sunt mai mari slăbiciunile acestuia; vei simți întotdeauna că nimeni nu îți înțelege slăbiciunile, vei crede mereu că Dumnezeu a mers prea departe și vei spune: «Cum poate Dumnezeu să fie așa de aspru? De ce nu le dă oamenilor o pauză?» Când oamenii satisfac trupul și îl prețuiesc prea mult, atunci se ruinează” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”). Din cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că trupul aparține Satanei. Am fost prea profund corupți de Satana și trăim cu toții conform otravei satanice: „Fiecare om pentru el însuși și diavolul îl ia pe cel mai din spate.” Trăind astfel, un om ține cont doar de el și se gândește mai întâi doar la propriile interese în orice face. Pentru ca trupul său să nu îndure suferință, el poate să facă lucruri care încalcă propria conștiință și se împotrivesc umanității. Exact ca atunci când oamenii au fost arestați de Partidul Comunist și s-au confruntat cu tot felul de torturi și cu înțemnițarea, dacă se gândeau mereu ca trupul lor să îndure mai puțină suferință sau să nu fie bătuți sau să nu meargă la închisoare, ar fi capabili să-și vândă frații și surorile și să-L trădeze pe Dumnezeu. În final, interesele lor trupești au fost satisfăcute, dar viețile le-au fost ruinate și au pierdut pe veci mântuirea lui Dumnezeu și au căzut în iad cu Satana, pentru a fi pedepsiți. Reflectând asupra mea, mi-am dat seama că îmi prețuiam prea mult trupul, vrând mereu să cred în Dumnezeu în mod confortabil și nevrând ca trupul meu să îndure vreo suferință. Când mediul era confortabil, încă îmi puteam face datoria, dar în fața arestărilor și persecuției, am devenit lașă și speriată, fiindu-mi teamă să nu fiu arestată și torturată și că aș putea să merg la închisoare. Trăiam zilnic în teroare. Satana se folosea de afecțiunea mea pentru trupul meu și de faptul că nu voiam să îndur suferința pentru a mă face să-L trădez pe Dumnezeu. M-am gândit la Domnul Isus care a apărut și a lucrat în timpul întrupării Sale. Când a știut că urma să fie răstignit, deși era îndurerat și slab la momentul respectiv, tot a fost capabil să se supună voii lui Dumnezeu, să îndure tot felul de umilințe, dureri, batjocuri și defăimări, să fie biciuit, să poarte o cunună de spini, să meargă pas cu pas spre locul unde avea să fie răstignit și, în cele din urmă, să fie pironit pe cruce. A doua oară când Dumnezeu S-a întrupat, a fost urmărit și persecutat în toate felurile posibile de către Partidul Comunist și, într-un astfel de mediu, tot a exprimat adevărul și a săvârșit lucrarea de mântuire a omenirii. Pentru a mântui omenirea, Dumnezeu a îndurat toate aceste suferințe fără să Se plângă deloc. Iubirea Sa pentru omenire este prea mare! Între timp, eu credeam în Dumnezeu pentru a putea fi mântuită, iar atunci când sufeream puțin, Îl învinovățeam și Îl înțelegeam greșit pe Dumnezeu. Chiar eram prea egoistă, josnică și îmi lipsea umanitatea!

Ulterior, am găsit o cale de practică în cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Când te confrunți cu suferința, trebuie să poți fi capabil să lași deoparte grija pentru trup și să nu te plângi de Dumnezeu. Când Dumnezeu Se ascunde de tine, trebuie să poți să ai credința de a-L urma, de a-ți păstra iubirea de dinainte fără să o lași să șovăie sau să se risipească. Indiferent ce face Dumnezeu, trebuie să te supui planului Său și să fii pregătit să-ți blestemi trupul, mai degrabă decât să te plângi de El. Când te confrunți cu încercări, trebuie să-L mulțumești pe Dumnezeu, deși s-ar putea să plângi amarnic sau să eziți să te desparți de vreun obiect îndrăgit. Doar aceasta este adevărata iubire și credință. Indiferent care este statura ta reală, mai întâi trebuie să ai voința de a îndura greutăți și credință adevărată și, de asemenea, trebuie să ai voința de a te răzvrăti împotriva trupului. Ar trebui să fii dispus să înduri greutăți și pierderi în dauna intereselor tale, ca să satisfaci intențiile lui Dumnezeu. De asemenea, trebuie să fii capabil să simți regret față de tine în inima ta: în trecut, nu ai putut să-L mulțumești pe Dumnezeu și, acum, poți să ai regrete în ceea ce te privește. Nu trebuie să îți lipsească niciunul dintre aceste lucruri – prin acestea te va desăvârși Dumnezeu. Dacă nu poți să îndeplinești aceste criterii, atunci nu poți fi desăvârșit” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”). Gândindu-mă bine la cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles acest lucru: ceea ce face El în zilele de pe urmă este lucrarea de judecată și de purificare a omului. El Se folosește de tot felul de medii mizerabile pentru a încerca să ne rafineze, să ne facă să dobândim cunoaștere despre firile noastre corupte și intențiile noastre greșite, astfel încât, în final, să putem să ne răzvrătim împotriva trupului nostru, să renunțăm la dorințele extravagante din noi, să ne supunem lui Dumnezeu indiferent ce face El și să fim dispuși să îndurăm greutăți trupești și să alegem să-L mulțumim pe Dumnezeu; numai astfel de oameni pot fi desăvârșiți de El. Dumnezeu Se folosește de tot felul de medii mizerabile pentru a rafina voința omului de a îndura suferință și pentru a desăvârși credința, iubirea și adevărata supunere a omului față de Dumnezeu. Oamenii nu pot să dobândească astfel de adevăruri-realități în medii confortabile. Este la fel cum, de această dată, experimentarea mediului arestărilor și persecuției Partidului Comunist m-a făcut să-mi văd clar adevărata statură. Am văzut că nu aveam deloc credință în Dumnezeu și am dobândit totodată o oarecare cunoaștere cu privire la firea mea coruptă egoistă și josnică. Am înțeles că Dumnezeu S-a folosit de arestările frenetice și persecuția Partidului Comunist pentru a desăvârși un grup de oameni care să fie biruitori și, totodată, pentru a-i da în vileag și a-i elimina pe neîncrezători și pe oamenii răi. Am văzut că înțelepciunea lui Dumnezeu s-a manifestat pe baza uneltirii viclene a Satanei. Acestea sunt adevăruri pe care nu le-aș fi dobândit într-un mediu confortabil. Am văzut mai clar natura ticăloasă a împotrivirii Partidului Comunist față de Dumnezeu. În inima mea a apărut o ură pentru acesta și am fost și mai hotărâtă să-L urmez pe Dumnezeu. De asemenea, am fost dispusă să-mi fac bine datoria pentru a-l umili pe Satana. M-am gândit la versurile cântecului „Mărturia vieții”: „Într-o zi poate voi fi prins și persecutat pentru că sunt martor lui Dumnezeu, această suferință este de dragul dreptății, lucru pe care îl știu în inima mea. Chiar de viața mea se pierde-ntr-o clipă, tot voi fi mândru că Îl pot urma pe Hristos și că îi pot fi martor în această viață. De nu voi putea vedea evenimentul măreț al răspândirii Evangheliei Împărăției, tot voi oferi cele mai frumoase urări. Dacă n-am să văd ziua împlinirii Împărăției, dar pot pe Satana să-l fac azi de rușine, şi inima mea va fi plină de bucurie și pace” (Urmați Mielul și cântați cântări noi). Intonând în liniște acest cântec, am vărsat lacrimi de emoție, iar acest lucru mi-a întărit hotărârea de a-L urma pe Dumnezeu până la final.