de Yu Ming, China

În 2012, când eram conducător de biserică, Zheng Xin a amăgit și a indus în eroare câțiva frați și surori, astfel încât să poată concura pentru poziția de conducător, judecându-mă drept un conducător fals și cerând îndepărtarea mea, ceea ce a provocat haos în cadrul bisericii. La momentul respectiv, Wang Chen a observat și mi-a raportat imediat ce se întâmpla și, împreună, am avut părtășie cu frații și surorile pentru a discerne și a diseca natura acțiunilor lui Zheng Xin. Frații și surorile l-au judecat limpede pe Zheng Xin, iar haosul din biserică s-a domolit în cele din urmă. Din acel moment, i-am fost recunoscător lui Wang Chen. Fără ajutorul său în a pune capăt haosului, aș fi putut fi suprimat și chinuit, aș fi fost înlăturat din rolul meu și mi-aș fi pierdut datoria. În 2019, eu și soția mea am fost urmăriți de poliție și nu am putut interacționa cu frații și surorile, pierzând legătura cu biserica. Abia în 2021 frații și surorile au luat legătura cu mine și m-au transferat la o altă biserică. Conducătorul de biserică însărcinat atunci să ne preia a fost chiar Wang Chen și tot el a rânduit ca noi să participăm la adunări și să începem să ne facem îndatoririle. Recunoștința mea față de el s-a amplificat și mai mult și am simțit că mi-a arătat bunăvoință. Îl priveam ca pe un membru al familiei, spunându-mi în sinea mea: „Nu știu cum să îi mulțumesc pentru asta. Trebuie să-l răsplătesc cum se cuvine când voi avea ocazia.”

Ulterior, am fost ales conducător de biserică și am fost partener cu Wang Chen și Chen Mo. După o vreme, am observat că Wang Chen supraanaliza mereu oamenii și lucrurile și că îi plăcea să stârnească probleme. Avea conflicte cu Chen Mo și niciodată nu reflecta asupra sa ori nu încerca să se cunoască pe sine, ba chiar își expunea prejudecățile și nemulțumirile legate de Chen Mo în timpul adunărilor, făcându-i pe frați și surori să se lase prinși în dispută, să-i ia partea lui Wang Chen și să-l judece pe Chen Mo. În plus, el nu practica niciodată adevărul, interacționând întotdeauna cu ceilalți pe baza filosofiilor pentru interacțiuni lumești. Când frații și surorile se confruntau cu dificultăți în îndatoririle lor, el nu avea părtășie despre adevăr pentru a le rezolva, în schimb ținea mereu cont de cele trupești și le spunea să nu fie prea duri cu ei înșiși, ceea ce i-a făcut să se complacă și să se obișnuiască cu slăbiciunile lor. De asemenea, am observat că Wang Chen rareori se interesa sau verifica lucrarea și că nu rezolva problemele atunci când le descoperea. Dacă nou-veniții nu puteau participa la adunări, nu le dădea atenție. Nu organiza evanghelizatorii cum se cuvine. Atunci când discuta cu conducătorii superiori recurgea la tertipuri și îi mințea, iar față de cei de pe treptele inferioare ținea lucrurile ascunse. Când frații și surorile i-au atras atenția asupra problemelor lui, el nu le-a acceptat, ci și-a găsit diferite scuze și a încercat să se justifice. Ba chiar a răspândit negativitate printre frați și surori, spunând că el a suferit mult în datoria sa de-a lungul anilor și nu a câștigat nimic și că ar fi mai bine să nu mai creadă în Dumnezeu, ci să se bucure în schimb de plăcerile trupului. La momentul respectiv, unii dintre noii credincioși nu l-au putut judeca limpede și au fost induși în eroare, refuzând să își mai facă datoria. În acea perioadă, Wang Chen a tulburat continuu viața bisericii, afectându-i pe toți frații și surorile în îndatoririle lor. Atunci, conducătorii superiori și-au dat seama că Wang Chen era un conducător fals care nu făcea o lucrare adevărată și s-au pregătit să îl demită. Din interacțiunile mele cu Wang Chen, mi-am dat seama că nu era doar un conducător fals, ci și un neîncrezător. Problemele lui erau grave și trebuia să fie rapid destituit și îndepărtat, altfel ar fi continuat să tulbure viața bisericii. M-am gândit să raportez comportamentele sale neîncrezătoare conducătorilor superiori. Dar apoi, mi-au năvălit în minte momentele când Wang Chen m-a ajutat să domolesc haosul din biserică și când mi-a rânduit datoria, făcându-mă să ezit în inima mea și să gândesc: „Dacă raportez problemele pe care le are, oare mă va acuza că nu am conștiință și că sunt nerecunoscător?” Reflectând la asta, inima mea nu și-a putut găsi liniștea multă vreme. Dacă el chiar ar fi fost îndepărtat, ar fi însemnat sfârșitul călătoriei sale în credință și cu siguranță mi-ar fi purtat pică! Eram foarte contrariat și nu reușeam să mă adun ca să scriu raportul. M-am gândit: „Poate că ar trebui să-l ajut din nou? Dacă s-ar putea schimba într-o oarecare măsură și nu ar mai provoca perturbări și tulburări, poate că nu va mai fi nevoie să fie îndepărtat.” Gândind astfel, m-am abținut să raportez problemele lui Wang Chen. Când ne-am întâlnit din nou, am avut părtășie cu el despre cuvântul lui Dumnezeu, îndemnându-l să reflecteze și să încerce să se cunoască mai bine atunci când i se întâmpla ceva. Dar părtășia mea nu a contat, nu m-a luat în serios și a continuat să provoace tulburări în biserică, la fel ca înainte, împiedicându-i pe frați și pe surori să aibă o viață normală în biserică și afectându-le intrarea în viață. M-am simțit groaznic și m-am învinovățit, gândindu-mă: „Cum am putut să fiu atât de confuz? De ce nu pot să fiu de partea lui Dumnezeu și să protejez lucrarea bisericii?” Atunci am început să caut adevărul și să reflectez asupra mea.

Într-o zi, am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Prin ce se caracterizează sentimentele? Cu siguranță, prin nimic pozitiv. Este un accent pe relațiile fizice și satisfacerea predilecțiilor trupului. Favoritismul, apărarea neajunsurilor celorlalți, adorația, răsfățul și îngăduința, toate se încadrează în categoria sentimentelor. Unii oameni investesc mult în sentimente, reacționează la orice li se întâmplă pe baza sentimentelor lor; în inimile lor, ei știu foarte bine că acest lucru este greșit și totuși sunt încă incapabili să fie obiectivi, cu atât mai puțin să acționeze conform principiilor. Când oamenii sunt întotdeauna constrânși de sentimente, sunt ei capabili să practice adevărul? Acest lucru este extrem de dificil! Incapacitatea multor oameni de a practica adevărul se reduce la sentimente; ei le consideră ca fiind deosebit de importante, le pun pe primul loc. Sunt oameni care iubesc adevărul? Cu siguranță nu. Ce sunt sentimentele, în esență? Sunt un fel de fire coruptă. Manifestările sentimentelor pot fi descrise folosind mai multe cuvinte: favoritism, protejarea neprincipială a altora, menținere a relațiilor fizice și părtinire; asta reprezintă sentimentele” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Care este adevărul-realitate?”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am avut o revelație. În tot acest timp, m-am afundat în sentimentele mele și am acționat fără principii. M-am lămurit că Wang Chen nu era doar un conducător fals care nu săvârșea nicio lucrare reală, ci era și un neîncrezător. Ar fi trebuit să expun comportamentul său conducătorilor superiori. Cu toate acestea, am continuat să mă gândesc la bunăvoința pe care mi-o arătase și să-mi pese de așa-zisa noastră prietenie și astfel nu am raportat problemele pe care le avea, permițându-i să continue să facă rău în biserică și să tulbure viața bisericii. Am acționat ghidându-mă după sentimente, protejându-l și acoperindu-l. Dorind să păstrez un neîncrezător în biserică, am fost de partea Satanei și am devenit complicele său. Într-adevăr, făceam rău! Marele balaur roșu arestează, persecută și tulbură lucrarea bisericii, iar eu apăram un neîncrezător în interiorul bisericii, făcând ceea ce marele balaur roșu voia să facă, dar nu putea. Nu însemna oare că mă răzvrăteam împotriva lui Dumnezeu și mă împotriveam Lui? Acționam ca scut al Satanei! În lumina faptelor mele, am înțeles în sfârșit că trăiam ghidându-mă după sentimente, incapabil să disting dreptatea de nedreptate sau binele de rău, lipsit de orice simț al dreptății și permițând unui neîncrezător să tulbure viața bisericii. Am fost prea răzvrătit împotriva lui Dumnezeu! Mi-am amintit că Dumnezeu a spus: „Sentimentele sunt dușmanul Său” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Interpretări ale tainelor «cuvintelor lui Dumnezeu către întregul univers»”, Capitolul 28). Am regretat amarnic și mi-am făcut reproșuri, așa că am decis să raportez problemele lui Wang Chen conducătorilor superiori.

Câteva zile mai târziu, când conducătorii superiori au venit să-l destituie pe Wang Chen, am raportat situația sa. După verificările făcute, au constatat că Wang Chen era într-adevăr un neîncrezător și mi-au cerut să raportez în scris comportamentul său, pentru a contribui la strângerea de materiale legate de îndepărtarea lui. Când m-am gândit că Wang Chen va fi îndepărtat, mi-a fost imposibil să nu-mi amintesc toate momentele din trecut când mă ajutase și am gândit: „Mi-a arătat bunăvoință, iar eu acum sunt pe cale să scriu o evaluare pentru a-l îndepărta. Dacă ajunge la urechile lui, nu mă va acuza că îi răsplătesc bunătatea cu dușmănie și că nu am conștiință? Cum voi da ochii cu el după aceea?” Dar când m-am gândit la cum se manifestase ca neîncrezător, conștiința mi-a dictat să respect principiile și să scriu despre comportamentele sale. Cu toate acestea, nu am putut trece peste această barieră interioară și am simțit că aveam o dilemă. Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât devenea mai dureros și sufletul mi se afunda în întuneric și deznădejde. Am tot amânat astfel și după mai mult de 10 zile încă nu scrisesem despre comportamentele lui Wang Chen. În această perioadă, am avut o durere groaznică de dinți și uneori mă durea atât de tare, încât începeam să transpir. Nici nu îndrăzneam să mănânc, nu puteam să dorm. Mi-am dat seama că aceasta ar putea fi disciplina lui Dumnezeu și m-am rugat Lui: „Dumnezeule, Wang Chen este neîncrezător, iar eu ar trebui să scriu despre comportamentele lui și să-l îndepărtez conform principiilor. Dar când mă gândesc la bunăvoința pe care mi-a arătat-o, nu vreau să scriu. Inima mea este prea intransigentă, prea răzvrătită! Dumnezeule, vreau să mă întorc la Tine. Te rog, luminează-mă și îndrumă-mă să mă cunosc pe mine, să respect principiile și să protejez interesele bisericii.”

După aceea, am reflectat continuu, gândind: „Ce m-a împiedicat să rămân fidel principiilor și să protejez interesele bisericii?” În timpul unei adunări, am găsit răspunsul în cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „În adâncul inimii oamenilor, încă există multe noțiuni și închipuiri, diverse gânduri, păreri și otrăvuri ale culturii tradiționale și multe lucruri care sunt ostile față de Dumnezeu. Aceste lucruri sunt ascunse înlăuntrul lor, urmând a fi descoperite. Ele sunt sursa dezvăluirilor firilor lor corupte și provin din interiorul naturii-esențe a omului. De aceea, atunci când Dumnezeu face ceva ce nu se aliniază cu noțiunile tale, I te vei împotrivi și I te vei opune. Nu vei înțelege de ce Dumnezeu a acționat în acest fel și, deși știi că există adevăr în tot ceea ce face Dumnezeu și dorești să te supui, vei descoperi că ești incapabil să faci acest lucru. De ce ești incapabil să te supui? Care este motivul opoziției și împotrivirii tale? Faptul că există multe lucruri în gândurile și părerile omului care sunt ostile față de Dumnezeu, față de principiile după care acționează El și față de esența Lui. Oamenilor le este dificil să obțină cunoaștere cu privire la aceste lucruri” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin recunoașterea propriilor păreri nechibzuite se poate obține cu adevărat o transformare”). „Spun toate acestea pentru a-i face pe oameni să-și dea seama că sursa și esența naturii răzvrătite a omului vin în primul rând din gândurile și părerile oamenilor, care se formează prin educația pe care o primesc de la familie și de la societate, precum și de la cultura tradițională. După ce aceste lucruri sunt adânc plantate în inimile oamenilor încetul cu încetul, prin convenția familiei sau prin influența societății și a educației academice, atunci oamenii încep să trăiască după ele. Vor începe să creadă, fără să-și dea seama, că această cultură tradițională este corectă, ireproșabilă și nu poate fi criticată și că doar acționând conform cerințelor culturii tradiționale pot fi oameni adevărați. Dacă nu o fac, se vor simți lipsiți de conștiință, contrari umanității și lipsiți de aceasta și nu vor reuși să se împace cu acest sentiment. Nu sunt aceste gânduri și păreri umane foarte îndepărtate de adevăr? Toate lucrurile din gândurile și părerile umane și țelurile pe care le urmăresc oamenii sunt destinate lumii, Satanei. Cerința lui Dumnezeu pentru om de a urmări adevărul este destinată lui Dumnezeu, luminii. Acestea sunt două direcții diferite, două țeluri diferite. Acționează conform țelurilor și cerințelor lui Dumnezeu pentru om și umanitatea ta va deveni mai normală, vei avea o asemănare umană mai mare și te vei apropia mai mult de Dumnezeu. Dacă acționezi în conformitate cu gândurile și părerile culturii tradiționale, vei pierde tot mai mult din conștiința și rațiunea ta, vei deveni chiar mai fals și mai prefăcut, vei urma și mai mult tendințele lumii și vei deveni parte din forțele răului. Atunci, vei trăi în întregime în întuneric, sub puterea Satanei. Vei fi încălcat în totalitate adevărul și-L vei fi trădat pe Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin recunoașterea propriilor păreri nechibzuite se poate obține cu adevărat o transformare”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au deschis ochii. Mi-am dat seama că reticența mea în a scrie despre comportamentul lui Wang Chen și ghidarea mea după sentimente din teama că va fi îndepărtat proveneau în principal din faptul că fusesem silit și înfrânat de ideile și perspectivele pe care Satana mi le insuflase, cum ar fi „Trebuie să fii loial”, „Nu poți fi insensibil și nerecunoscător”. „Bunătatea primită trebuie să fie răsplătită cu recunoștință” și așa mai departe. Fiind controlat de aceste idei și perspective, am pus întotdeauna bunătatea oamenilor pe primul loc, chiar considerând-o mai importantă decât practicarea adevărului și interesele bisericii. Când m-am gândit să raportez manifestările lui Wang Chen ca neîncrezător, nu m-am putut abține să nu-mi amintesc cum mă ajutase în trecut, crezând că dacă îi raportam comportamentele aș fi fost crud și nerecunoscător și că aș fi fost disprețuit de ceilalți. Constrâns de aceste idei și perspective, nu am fost niciodată capabil să practic adevărul sau să respect principiile. Chiar și atunci când conducătorii mi-au cerut să scriu despre comportamentele lui Wang Chen, am ezitat din cauza bunăvoinței pe care mi-o arătase, permițându-i să continue să facă rău și să tulbure frații și surorile din biserică. Biserica este un loc în care frații și surorile își îndeplinesc îndatoririle și urmăresc adevărul. Numai prin îndepărtarea promptă a neîncrezătorilor din biserică se poate proteja viața în biserică a fraților și surorilor. Dacă scriam despre manifestările lui Wang Chen ca neîncrezător însemna să practic adevărul, era un lucru pozitiv, dar eu l-am perceput pe o trădare și o lipsă de conștiință. Chiar nu puteam să disting binele de rău sau să înțeleg ce să iubesc și ce să urăsc și nu aveam deloc principii sau atitudine. Dacă aș fi raportat prompt problemele lui Wang Chen, el ar fi putut fi îndepărtat mai curând din biserică, dar pentru că nu am practicat adevărul și l-am protejat, l-am lăsat de fapt să perturbe și să tulbure în continuare biserica, ceea ce a adus prejudicii intrării fraților și surorilor în viață și totodată a întârziat lucrarea bisericii. În calitate de conducător, nu numai că nu am luat în considerare viețile fraților și surorilor sau nu am protejat interesele bisericii, ci l-am și acoperit pe Wang Chen ghidându-mă după sentimente, dovedind loialitate și conștiință față de un neîncrezător. Am mușcat mâna care m-a hrănit și am oferit ajutor unui străin, jucând rolul de lacheu al Satanei. Înainte, mă ghidasem după ideile și perspectivele pe care Satana mi le insuflase, crezând că sunt nobil și loial. Abia atunci mi-am dat seama că aceste idei și perspective se împotrivesc lui Dumnezeu. Ele mă împiedicaseră să practic adevărul, cu prețul conștiinței și rațiunii mele, răpindu-mi umanitatea. Ghidându-mă după aceste idei și perspective, am făcut doar rău, m-am împotrivit lui Dumnezeu și L-am făcut să mă disprețuiască, să mă respingă și să mă elimine. Dacă nu ar fi fost disciplina oportună a lui Dumnezeu, arătată prin boala mea, nu m-aș fi gândit să reflectez asupra mea. Nu mai puteam continua să mă răzvrătesc; trebuia să mă întorc degrabă la Dumnezeu.

Am citit un alt fragment din cuvintele lui Dumnezeu care m-a ajutat să-mi schimb oarecum părerile greșite. Dumnezeu Atotputernic spune: „Uneori, Dumnezeu va folosi serviciile Satanei ca să-i ajute pe oameni, dar trebuie să ne asigurăm că Îi mulțumim lui Dumnezeu în astfel de cazuri, nu să răsplătim bunătatea Satanei – aceasta este o chestiune de principiu. Atunci când ispita vine sub forma unei persoane rele care oferă bunătate, mai întâi trebuie să înțelegi limpede cine, exact, te ajută și îți oferă sprijin, care este propria ta situație și dacă există alte căi pe care poți să le urmezi. Trebuie să tratezi asemenea cazuri într-un mod flexibil. Dacă Dumnezeu vrea să te mântuiască, indiferent de serviciile cui Se folosește pentru a îndeplini acest lucru, mai întâi ar trebui să-I mulțumești lui Dumnezeu și să accepți acest lucru din partea Lui. Nu ar trebui să-ți îndrepți recunoștința doar către oameni, să nu mai vorbim de a-ți oferi viața cuiva în semn de recunoștință. Aceasta este o greșeală gravă. Lucrul crucial este ca inima ta să fie recunoscătoare lui Dumnezeu și să accepți acest lucru din partea Lui” [Cuvântul, Vol. 6: Despre urmărirea adevărului, „Ce înseamnă să urmărești adevărul (7)”]. După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles în sfârșit că am considerat dintotdeauna ajutorul lui Wang Chen ca pe un semn de bunătate umană. Nu am acceptat ajutorul lui ca venind de la Dumnezeu, nu I-am recunoscut suveranitatea și nici nu m-am gândit cum să răsplătesc dragostea lui Dumnezeu. Am fost cu adevărat foarte confuz! Când era haos în biserică, Wang Chen m-a ajutat să îl domolesc și ulterior mi-a rânduit o datorie potrivită. Era datoria și responsabilitatea lui să facă acest lucru, nu era un semn de bunătate. În plus, toate acestea au fost orchestrate și aranjate de Dumnezeu. Ar fi trebuit să le accept ca de la Dumnezeu, să-I mulțumesc și să răsplătesc dragostea lui Dumnezeu, dar am crezut că dragostea și protecția lui Dumnezeu față de om sunt semne ale bunătății omului. Am fost atât de orb! Dându-mi seama de acest lucru, am regretat amarnic și m-am rugat lui Dumnezeu, dorindu-mi să mă pocăiesc și să practic adevărul pentru a-L satisface pe Dumnezeu.

Mai târziu, am găsit principiile de practică în cuvintele lui Dumnezeu și am ajuns să înțeleg prin ce se caracterizează o persoană cu o umanitate cu adevărat bună. Dumnezeu Atotputernic spune: „Trebuie să existe un standard pentru a avea o bună umanitate. Acesta nu presupune a lua calea moderației, a nu respecta principiile, a te strădui să nu jignești pe nimeni, a fi lingușitor oriunde te duci, a fi mieros și versat cu toți cei pe care îi întâlnești și a face pe toată lumea să te vorbească de bine. Nu acesta este standardul. Deci, care este standardul? Este să te poți supune lui Dumnezeu și adevărului. Înseamnă să-ți abordezi datoria și toate tipurile de oameni, evenimente și lucruri în mod principial și cu simțul responsabilității. Acest lucru este ușor de văzut de către toți: toată lumea are clar în inima sa acest lucru. Mai mult, Dumnezeu scrutează inimile oamenilor și le cunoaște situațiile, pe fiecare în parte: indiferent cine sunt, nimeni nu Îl poate păcăli pe Dumnezeu. Unii oameni se laudă întotdeauna că au o bună umanitate, că nu au vorbit niciodată de rău pe nimeni, n-au rănit niciodată interesele altcuiva și pretind că niciodată nu au râvnit la lucrurile altor oameni. Atunci când există o dispută asupra intereselor, preferă chiar să sufere ei pierderi, decât să profite de ceilalți și toți ceilalți cred că ei sunt oameni buni. Totuși, atunci când își îndeplinesc îndatoririle în casa lui Dumnezeu, ei sunt vicleni și șireți, uneltind mereu pentru ei înșiși. Nicicând nu se gândesc la interesele casei lui Dumnezeu, nicicând nu tratează ca fiind urgente lucrurile pe care Dumnezeu le tratează ca fiind astfel și nu gândesc așa cum gândește El, neputând nicicând să-și pună deoparte propriile interese pentru a-și îndeplini îndatoririle. Ei nu-și abandonează niciodată propriile interese. Chiar și când îi văd pe oamenii răi săvârșind răul, nu îi dau în vileag; ei nu au niciun fel de principii. Ce fel de umanitate este aceasta? Nu este o umanitate bună. Nu dați nicio atenție la ceea ce spun asemenea oameni; trebuie să vedeți ce trăiesc, ce dezvăluie și care le este atitudinea când își îndeplinesc îndatoririle, precum și care le este starea lăuntrică și ce iubesc. Dacă iubirea lor pentru propria faimă și propriul câștig depășește loialitatea lor pentru Dumnezeu, dacă iubirea lor pentru propria faimă și propriul câștig depășește interesele casei lui Dumnezeu sau dacă iubirea lor pentru propria faimă și propriul câștig depășește considerarea pe care o arată lui Dumnezeu, atunci au umanitate asemenea oameni? Ei nu sunt oameni cu umanitate. Comportamentul lor poate fi văzut de către alții și de către Dumnezeu. Este foarte dificil pentru asemenea oameni să dobândească adevărul” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Oferindu-ți inima lui Dumnezeu, poți obține adevărul”). Înainte, am crezut mereu că cei care răsplătesc bunătatea și prețuiesc loialitatea sunt oameni cu o umanitate bună. Numai după ce am citit cuvintele lui Dumnezeu mi-am dat seama că viziunea mea asupra lucrurilor era destul de absurdă. O persoană cu o umanitate cu adevărat bună este o persoană care împărtășește gândurile și preocupările lui Dumnezeu, are o inimă sinceră, este o persoană integră, iubește lucrurile pozitive, are simțul dreptății și poate susține adevărurile-principii și înțelege ce să iubească și ce să urască. Cât despre mine, în încercarea de a-mi păstra o imagine bună în ochii celorlalți, ca o persoană loială, nu am ezitat să prejudiciez interesele bisericii. Am preferat să-l văd pe Wang Chen cum tulbură viața bisericii și împiedică frații și surorile să-și facă datoria, decât să fie îndepărtat. Cum aș putea fi considerat o persoană cu o bună umanitate? Eram doar o persoană fără umanitate, egoistă și josnică. După ce mi-am dat seama de asta, nu am mai crezut că am o umanitate bună. Apoi, am găsit un alt fragment din cuvintele lui Dumnezeu și am aflat câteva căi de a practica. Dumnezeu Atotputernic spune: „Pe baza cărui principiu cuvintele lui Dumnezeu le cer oamenilor să-i trateze pe ceilalți? Să iubească ce iubește Dumnezeu și să urască ce urăște El: acesta este principiul la care ar trebui să se adere. Dumnezeu îi iubește pe cei care urmăresc adevărul și care-I pot respecta voia; aceștia sunt oamenii pe care și noi ar trebui să-i iubim. Cei care nu pot respecta voia lui Dumnezeu, cei care-L urăsc pe Dumnezeu și se răzvrătesc împotriva Lui – acești oameni sunt detestați de Dumnezeu și ar trebui să-i detestăm și noi. Asta le cere Dumnezeu oamenilor” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin recunoașterea propriilor păreri nechibzuite se poate obține cu adevărat o transformare”). Citind cuvintele lui Dumnezeu, am dobândit o anumită înțelegere a intenției Sale. Dumnezeu cere ca oamenii să iubească ceea ce El iubește și să urască ceea ce El urăște, ca oamenii să fie de partea Lui atunci când se întâmplă ceva și să susțină adevărurile-principii. Când vine vorba despre frații și surorile care cred sincer în Dumnezeu și urmăresc adevărul, atunci când cineva observă că există probleme în îndatoririle lor, ar trebui să aibă părtășie cu ei despre adevăr și să-i sprijine cu dragoste și să practice emondarea lor atunci când este necesar. Cât despre oamenii răi, neîncrezători și antihriști, ar trebui să practice expunerea și raportarea lor, evitarea și respingerea lor. Numai astfel de practici sunt în conformitate cu intenția lui Dumnezeu. Acum, că Wang Chen fusese dezvăluit ca fiind neîncrezător, unul de teapa Satanei, păstrarea lui în biserică nu ar fi făcut decât să tulbure lucrarea bisericii. Nu mai puteam acționa pe baza sentimentelor; trebuia să scriu despre comportamentele sale neîncrezătoare și să îl îndepărtez cât mai curând posibil din biserică. După aceea, m-am rugat la Dumnezeu: „Dumnezeule, mi-ai arătat atât de multă bunăvoință și mi-ai dat ocazia să fiu conducător. Cu toate astea, nu am protejat interesele bisericii câtuși de puțin. Vreau să mă căiesc față de Tine, să practic adevărul și să protejez lucrarea bisericii.” După ce m-am rugat, am scris despre comportamentele lui Wang Chen. În urma investigației, conducătorii superiori au aflat că Wang Chen era într-adevăr neîncrezător și l-au îndepărtat din biserică. Văzând acest rezultat, inima mea a fost împăcată și fericită, pentru că, în sfârșit, am putut să practic adevărul și să țin cont de intenția lui Dumnezeu.

Ulterior, când conducătorii superiori au analizat motivele pentru care am obținut rezultate slabe în lucrarea noastră, mi-am amintit din nou de toate momentele în care nu protejasem lucrarea bisericii. În calitate de conducător de biserică, comisesem o fărădelege și o pângărire în fața lui Dumnezeu pentru că mă ghidasem după sentimente și îi permisesem unui neîncrezător să rămână în biserică, provocând o tulburare a vieții bisericești. În calitate de conducător de biserică, nu reușisem să-mi îndeplinesc nici măcar propria datorie și responsabilitate. Meditând la asta, m-am simțit vinovat și mi-am făcut reproșuri, gândindu-mă că nu sunt vrednic să fiu conducător de biserică, așa că le-am spus conducătorilor superiori că intenționez să demisionez. După ce a auzit acest lucru, conducătorul superior a avut părtășie cu mine, spunând: „Dumnezeu îi judecă și îi expune pe oameni pentru a-i curăța de firea satanică din ei care se împotrivește lui Dumnezeu, pentru a-i face să se pocăiască sincer. Aceasta este intenția sinceră a lui Dumnezeu; nu-L înțelege greșit.” M-am simțit cu adevărat recunoscător față de Dumnezeu. Când am fost intransigent și răzvrătit, Dumnezeu m-a disciplinat prin boală ca să pot reflecta asupra mea și acum, când mi-am arătat dorința de a mă pocăi, Dumnezeu mi-a arătat milă, dându-mi șansa de a continua să-mi fac datoria. Am fost profund mișcat.

Prin această experiență, am ajuns să văd că multe dintre opiniile mele asupra lucrurilor nu sunt în concordanță cu adevărul și că am mare nevoie ca Dumnezeu să mă judece și să mă purifice. În experiențele mele viitoare, vreau să practic mai mult adevărul, să fiu o persoană care se supune lui Dumnezeu și să-mi fac bine datoria.