de Chu Keen Pong, Malaezia

Am crezut în Domnul timp de mai bine de zece ani și am slujit în biserică timp de doi ani, apoi am lăsat în urmă biserica pentru a pleca la muncă în străinătate. Am fost în destul de multe locuri, inclusiv în Singapore și am câștigat o sumă decentă de bani, dar trăind în această existență din societatea modernă, unde cei puternici fac regulile, toți uneltesc unul împotriva celuilalt, iar trădarea este pretutindeni. Confruntându-mă cu nenumărate relații interpersonale complexe, eram mereu în gardă față de ceilalți. Și ei erau în gardă față de mine, iar acest lucru îmi dădea în permanență în adâncul inimii sentimentul că nu puteam găsi nicio bază solidă pe care să pot sta. Acest stil de viață mă extenua trupește și spiritual. Singurul lucru ce îmi oferea vreo consolare era jurnalul pe care îl purtam cu mine, în care copiasem câteva pasaje din Scriptură. Uneori le citeam, iar ele umpleau golul din sufletul meu. Nu mai mersesem la o întrunire a bisericii de mulți ani, dar, în ultimul an, aveam în minte doar un singur gând: să găsesc o biserică în care să Îl pot sluji pe Domnul cu sinceritate. Apoi am profitat de ceva timp liber și am mers la unele biserici din Malaezia, și mari, și mici, dar mereu mă duceam acolo cu bucurie și plecam descurajat. Simțeam mereu că-mi lipsește ceva pe dinăuntru, dar nu puteam să pun în cuvinte ce anume era. Confruntat cu acest conflict, am ajuns la o altă extremă, în care doar jucam jocuri video online și mă uitam la filme, iar uneori stăteam treaz jucându-mă până-n zori sau uitându-mă la un film după altul. Orarul meu de somn era un dezastru. Când am început să fac asta, eram oarecum conștient de faptul că Domnul nu va fi mulțumit, dar am devenit din ce în ce mai indiferent. În acea perioadă mi-am pierdut telefonul mobil. La momentul respectiv, mă simțeam într-adevăr iritat – îmi pierdusem telefonul mobil și, odată cu el, și o mulțime de informații și nu mai aveam cum să mă conectez la Facebook. La suprafață, era un lucru rău, dar nu m-am așteptat niciodată să reprezinte un punct de cotitură în viața mea. A fost întocmai ca în vechea zicală: „Tot răul spre bine.”

La începutul lui 2017 am cumpărat un nou telefon mobil. Într-o zi de la sfârșitul lunii februarie, după ce am intrat pe Facebook, am dat clic din greșeală pe cronologia unui profil în limba engleză și am văzut postări care conțineau versete din Scriptură. Am văzut și citate care nu erau din Biblie, totuși erau foarte însuflețitoare pentru mine și m-au emoționat cu adevărat. În următoarele câteva zile, am urmărit cu mare atenție acest cont de Facebook și chiar am petrecut ceva timp căutând anumiți termeni. În cele din urmă, am terminat de citit postarea de care eram interesat. Doar după ce am citit-o, mi-am dat seama că principalul conținut al postării era o interpretare a pasajului din Scriptură în care Domnul Isus spune: „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor” (Matei 7:21). Am simțit că aceasta este o explicație unică și că este plină de inspirație și de lumină. Nu o adăugasem pe persoana respectivă la prieteni, așadar, cu toate că voiam să văd mai multe postări din cronologia ei, nu am reușit. Ceea ce am putut să văd totuși din cronologie a fost faptul că acest utilizator de Facebook era din Coreea de Sud și că era o soră pe nume Susan. I-am trimis o cerere de prietenie, dar probabil că nu era online la momentul respectiv și nu mi-a acceptat cererea imediat. După două zile, am mai adăugat o persoană vorbitoare de chineză, pe nume Qi Fei, tot o creștină din Coreea de Sud. Ea a stat de vorbă cu mine despre unele experiențe ale ei privind credința și chiar mi-a plăcut ce avea de zis. Spre surprinderea mea, sora Qi Fei era prietenă și cu sora Susan, așa că de data asta ne-am adăugat reciproc la prieteni. Citind postările lor de pe Facebook și pe baza conversațiilor noastre ocazionale, am ajuns să simt că ele înțelegeau multe despre credința în Dumnezeu.

După ce am discutat cu ele o vreme despre Biblie și despre unele lucruri din viețile noastre, m-am gândit că modul lor de a mă ajuta să abordez unele supărări din viața mea era chiar unic și că ceea ce spuneau avea multă rațiune și pătrundere. Puteam vedea din propria experiență că erau diferite de alți oameni. Mă simțeam mai stabil și mai împăcat în inima mea ținând legătura cu ele și, deși nu le cunoșteam prea bine, simplitatea și onestitatea lor m-au făcut să le consider prietene apropiate fără să-mi dau seama. Îmi doream să-mi deschid inima înaintea lor. Treptat, am început să fac niște schimbări în felul în care-mi trăiam viața.

După aproximativ o săptămână, în seara de 11 martie, am intrat pe Facebook și am văzut că Susan era online. Mai întâi am discutat cu ea despre niște chestiuni legate de muncă, apoi i-am spus despre dorința inimii mele de a găsi o biserică în care să slujesc și i-am spus că vreau să aud sugestiile ei. Sora Susan a spus că totul este aranjat și cârmuit de Dumnezeu, că ar trebui să mă rog mai mult lui Dumnezeu și să-mi încep căutarea în acest sens. A spus că totul are un timp stabilit de Dumnezeu și cu toții ar trebui să învățăm să așteptăm și să ne supunem. După aceea, a adus vorba despre situația actuală din multe biserici: predicatorii nu mai au nimic de predicat, unele biserici nu au pe nimeni care să participe la întruniri și, în altele, chiar dacă sunt ceva oameni, cu toții vorbesc doar despre cum să facă bani, să-și facă relații de afaceri și alte lucruri care nu au nimic de-a face cu credința. Ea a spus că aceste lucruri sunt de fapt manifestări ale faptului că bisericile nu mai au lucrarea Duhului Sfânt și că au devenit pustiite. Chiar mă puteam regăsi în tot ceea ce spunea. Înainte, când slujeam biserica, colegii se zbăteau pentru renume și pentru a face bani, complotând unii împotriva celorlalți, defăimându-se reciproc și încercând să domnească peste micile lor teritorii. Au existat chiar și cazuri de comportament indecent. Văzând aceste lucruri întâmplându-se unul după altul, mă simțeam deopotrivă deprimat și indignat. La vremea respectivă, i-am întrebat pe pastor și pe unii colegi ce ar trebui să cred despre toate aceste lucruri, dar nu au putut să-mi ofere o explicație clară. Spre marea mea surpriză, sora Susan a fost cea care mi-a lămurit această confuzie care mă necăjise atât de mult timp. Am simțit în inimă o bucurie inexprimabilă.

Am explorat, de asemenea, tema diferitelor dezastre și războaie care aveau loc în perioada respectivă și, judecând după semnele dezastrelor din jur și ale războaielor iminente, profețiile biblice despre a doua venire a Domnului fuseseră, practic, împlinite, iar Domnul avea să Se întoarcă în curând. Aceasta mi-a amintit de un credincios pe care îl întâlnisem online pe la prânz, care spunea că Domnul S-a întors în 1991, lucru de care mă îndoiam foarte tare. Trebuia neapărat să o întreb pe Susan despre acest lucru. Când m-a întrebat ce cred despre asta, i-am spus: „Nu este posibil. Când Domnul Se întoarce, va coborî negreșit pe un nor și va fi văzut de toată lumea. Dar nu L-am văzut pe Domnul coborând pe un nor, deci cum ar putea spune cineva că Domnul S-a întors deja?”

Susan mi-a răspuns: „Frate, ești o persoană care cunoaște Biblia foarte bine. Dacă vei examina îndeaproape cuvintele din Biblie, sunt sigură că vei găsi răspunsul. De fapt, există multe profeții despre a doua venire a Domnului. Putem vedea cu toții, din profețiile biblice, că acestea se încadrează, în principal, în două categorii. Una este așa cum tocmai ai descris-o tu, profețind că Domnul va coborî în mod deschis pe un nor și va fi văzut de toată lumea. O alta profețește venirea pe ascuns a Domnului, despre care doar un anumit grup de oameni va ști. Este exact cum a zis Domnul Isus: «Iată, Eu vin ca un hoţ» (Apocalipsa 16:15). «La miezul nopţii a răsunat un strigăt: „Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!”» (Matei 25:6). «Ca un hoţ » și «La miezul nopţii a răsunat un strigăt » înseamnă că va fi în tăcere și fără mișcare, fără să știe nimeni. Cerurile nu vor răsuna, iar pământul nu se va cutremura – nu va fi ceva în văzul tuturor. Există doar un mic grup de oameni în stare să audă glasul Domnului și să Îl întâmpine. Acestea sunt profețiile venirii pe ascuns a Domnului. Dacă ne agățăm doar de profețiile în care Domnul Se pogoară în văzul nostru pe un nor și neglijăm profețiile venirii în taină a Domnului, este oare acest lucru corect? În acest fel, oare nu am rata să auzim glasul Domnului și ne-am pierde șansa de a-L întâmpina pe Domnul și de a fi ridicați în Împărăția cerească?”

Am fost încurcat de întrebarea lui Susan. Am citit aceste două pasaje de mai multe ori și m-am gândit: „E posibil să existe contradicții în Biblie? Nu, nu, nu! Cum e posibil? Dar, într-adevăr, Biblia avea două categorii diferite de profeții despre modul în care Se va întoarce Domnul! Cum se putea explica acest lucru?” Nedumerit, am rugat-o să-și continue părtășia. Susan a spus: „Putem vedea, din profețiile biblice, că a doua venire a Domnului va avea loc în două feluri diferite. Unul este venirea pe ascuns, iar celălalt este arătarea fățișă. În zilele de pe urmă, Dumnezeu Se va întrupa în lume ca Fiul Omului, iar în exterior, Hristos va părea doar un om obișnuit, de rând, întocmai precum Domnul Isus întrupat. El va deține umanitate, va mânca, Se va îmbrăca, va trăi și Se va comporta exact ca o persoană obișnuită. Va trăi printre oameni și, astfel, acest lucru este considerat ascuns din punctul nostru de vedere, pentru că nimeni nu va vedea că El este Dumnezeu și nimeni nu Îi va cunoaște adevărata identitate. Odată ce Fiul Omului începe să lucreze și să vorbească, cei care sunt în stare să audă glasul lui Dumnezeu vor vedea exprimarea firii lui Dumnezeu prin cuvintele și lucrarea Fiului Omului. Ei vor vedea puterea și autoritatea lui Dumnezeu și vor recunoaște că Domnul a venit. Asta va împlini profeția Domnului Isus: «Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează» (Ioan 10:27). Cei care nu sunt în stare să distingă glasul lui Dumnezeu, Îl vor trata cu siguranță pe Dumnezeu întrupat ca pe o persoană obișnuită, pe baza înfățișării Lui. Ei Îl vor nega și respinge pe Hristos al zilelor de pe urmă și chiar I se vor împotrivi, Îl vor acuza și blasfemia. La fel ca atunci când Domnul Isus a venit să-Și facă lucrarea – înfățișarea Lui era a unui Fiu al Omului obișnuit, de rând, făcând ca majoritatea oamenilor să-L nege, să I se împotrivească și să-L condamne. Doar un mic grup de oameni au recunoscut prin cuvintele și lucrarea Sa că Domnul Isus era Hristos cel întrupat, că era manifestarea lui Dumnezeu și, astfel, L-au urmat pe Domnul Isus și au dobândit răscumpărarea Lui”. Auzind părtășia surorii, m-am gândit că avea mult sens, pentru că toate erau fapte adevărate – exact așa a fost când Domnul Isus a venit să-Și înfăptuiască lucrarea. Dar apoi m-am gândit: în Apocalipsa scrie că, atunci când Domnul Se întoarce, va coborî public pe un nor, iar pastorii și prezbiterii spun și ei cu toții acest lucru. Cu aceste gânduri, am întrebat-o imediat pe Susan, plin de convingere: „Domnul Isus Însuși a zis că a doua venire a Lui va avea loc pe un nor. Cum ar putea fi o întrupare? Cum poți nega aceste cuvinte din Biblie?” Sora Susan a spus: „Trebuie doar să investighezi Biblia cu atenție și vei descoperi că sunt multe locuri în care se profețește clar că Domnul Se va întoarce întrupat”. În lumina celor spuse de sora Susan, am găsit câteva pasaje din Scriptură și am început să citesc: „Deci, fiţi pregătiţi şi voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă aşteptaţi!” (Luk 12:40). „Căci aşa cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot aşa va fi şi cu Fiul Omului (în ziua Sa)! Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie” (Luca 17:24-25).

După ce am terminat de citit aceste pasaje din Scriptură, sora Susan a spus: „Toate aceste profeții menționează «sosirea Fiului Omului». «Fiul Omului» este născut dintr-un om și posedă o umanitate normală. Dacă S-ar manifesta într-un trup spiritual, atunci nu s-ar putea vorbi despre El ca Fiu al Omului, așa cum Iahve Dumnezeu este Duhul și nu poate fi numit Fiul Omului. Oamenii au văzut și îngeri, care sunt ființe spirituale și deci nu pot fi nici ei numiți Fiul Omului. Toți cei care au formă umană, dar sunt ființe spirituale, nu pot fi numiți Fiul Omului. Domnul Isus întrupat este numit Fiul Omului și Hristos pentru că a fost întruparea Duhului lui Dumnezeu și materializarea Duhului în trup. El a devenit un om obișnuit, de rând, și a trăit printre oameni. Domnul Isus a fost Fiul Omului, întruparea lui Dumnezeu, așa că, atunci când Domnul Isus a zis că Se va întoarce din nou ca Fiul Omului, S-a referit la faptul că va veni din nou într-un trup fizic, drept Fiul Omului, iar nu în formă spirituală. Așadar, când Domnul Isus a zis că va veni din nou, S-a referit la faptul că Se va întoarce sub forma unei întrupări. Mai mult decât atât, Scriptura spune: «Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie». Aceasta demonstrează și mai clar că, atunci când Domnul vine din nou, o va face sub forma întrupării. Gândește-te la acest lucru: dacă Domnul ni S-ar înfățișa la întoarcere într-un corp spiritual, iar nu într-un corp trupesc, nu ar suferi la fel de mult și nici nu ar fi respins de această generație. Cine ar îndrăzni să respingă Duhul lui Dumnezeu? Cine ar fi în stare să provoace suferință Duhului lui Dumnezeu? Așadar, nu este de la sine înțeles dacă Domnul Se va întoarce întrupat sau dacă va veni într-un corp spiritual?”

Am fost uluit citind cuvintele „Fiul Omului”. Mă gândisem în trecut la chestiunea „Fiului Omului”, dar nu-mi fusese niciodată clară. Explicația surorii Susan mi-a îndepărtat pe deplin toate îndoielile și am fost copleșit de emoție când am auzit-o. Întrucât se făcuse târziu, ne-am luat rămas bun și ne-am deconectat. Am fost atât de entuziasmat în acea noapte, încât nu am adormit decât foarte târziu. M-am gândit la cum fusesem credincios în Domnul atât de mulți ani, dar nu auzisem niciodată o părtășie atât de minunată. Eram uimit, iar în inima mea era un fel de claritate binecuvântată pe care nu o puteam exprima în cuvinte.

În ziua următoare, pe 12 martie, am simțit un fel de speranță nedeslușită și un entuziasm inefabil. Aceasta se întâmpla pentru că seara trecută discutasem cu Susan mai ales despre Fiul Omului și despre întrupare. Deși puteam distinge o legătură între Fiul Omului și întrupare și știam, în teorie, că Domnul Isus nu este nimeni altul decât Hristos întrupat, tot voiam să știu răspunsul la întrebări precum ce înseamnă de fapt întruparea, ce este Hristos, pe baza căror argumente putem spune cu certitudine că Dumnezeu S-a întrupat și așa mai departe. Dar, deoarece atât eu, cât și Susan lucram în timpul zilei și eram liberi doar seara, am sperat doar că timpul va trece puțin mai repede.

În cele din urmă, a venit seara și am intrat amândoi on-line. După ce m-am conectat, prima întrebare pentru sora Susan a fost legată de întrupare. Ea mi-a trimis niște pasaje din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și m-a rugat să le citesc. Și astfel, am început să citesc: „Înțelesul întrupării este că Dumnezeu Se arată în trup și că El vine să lucreze printre oamenii creației Sale în chipul unui trup. Deci, pentru ca Dumnezeu să Se fi întrupat, trebuie să fie mai întâi trup, trup cu umanitate normală; aceasta este condiția preliminară cea mai importantă. De fapt, implicația întrupării lui Dumnezeu este aceea că Dumnezeu trăiește și lucrează în trup, Dumnezeu în esența Sa devine trup, devine om” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Esența trupului locuit de Dumnezeu”). „Dumnezeul întrupat este numit Hristos, iar Hristos este trupul îmbrăcat de Duhul lui Dumnezeu. Acest trup este diferit de orice om care este din carne. Această diferență se datorează faptului că Hristos nu este din carne și oase, ci este întruparea Duhului. El are atât o umanitate normală, cât și o divinitate completă. Divinitatea Lui nu este stăpânită de niciun om. Umanitatea Sa normală susține toate activitățile Sale normale în trup, în timp ce divinitatea Sa desfășoară lucrarea lui Dumnezeu Însuși” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Esența lui Hristos este ascultare față de voința Tatălui ceresc”). „El, care este întruparea lui Dumnezeu, va avea esenţa lui Dumnezeu şi El, care este întruparea lui Dumnezeu, se va exprima ca Dumnezeu. De vreme ce Dumnezeu se întrupează, va aduce cu Sine lucrarea pe care trebuie să o facă şi, de vreme ce Dumnezeu se întrupează, va exprima ce este El şi va putea să aducă adevărul omului, să dea viaţă omului şi să îi arate omului calea. Trupul care nu conţine esenţa lui Dumnezeu cu siguranţă nu este Dumnezeu întrupat; în privinţa aceasta nu există nicio îndoială. Pentru a cerceta dacă este trupul întrupat al lui Dumnezeu, omul trebuie să constate lucrul acesta după firea pe care o exprimă El şi cuvintele pe care le spune. Adică faptul că este sau nu trupul întrupat al lui Dumnezeu şi dacă este sau nu adevărata cale trebuie judecat după esenţa Lui. Şi astfel, pentru a stabili^[a] dacă este trupul lui Dumnezeu întrupat, cheia este să se acorde atenţie esenţei Lui (lucrării Lui, cuvintelor Lui, firii Lui şi multor altor lucruri) mai degrabă decât aspectului exterior” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”

). După ce terminasem de citit, am simțit că aceste cuvinte explică foarte clar misterul întrupării, mai ales prin modul în care Îl defineau pe Hristos: „Dumnezeul întrupat este numit Hristos”. Această definiție era atât de clară, de simplă și de elocventă! Deși crezusem în Domnul de peste un deceniu, știam doar că Isus era Hristos, dar nu înțelesesem niciodată taine ale adevărului precum de ce spunem că Isus este Hristos. În acea zi, cu ajutorul pasajelor pe care mi le trimisese sora, am aflat că Dumnezeu întrupat este de fapt ceea ce numim Hristos, iar Hristos este Acela în care Se întrupează Dumnezeu. Am meditat la aceste cuvinte cu mare atenție și, cu cât meditam mai mult, cu atât mai senină îmi devenea inima.

După aceea, sora Susan mi-a spus că acestea erau cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic; a mai spus cum cuvântul lui Dumnezeu este adevărul și că doar Dumnezeu Însuși este capabil să exprime adevărul. Când sora a menționat cuvintele „Dumnezeu Atotputernic”, am privit în gol o vreme, deși nu era chiar o surpriză, pentru că ghicisem deja că s-ar putea să aparțină Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic. Citisem și câteva zvonuri online despre această biserică. Întrucât mă consideram a fi creștin și credeam că este datoria mea să-L slăvesc pe Dumnezeu în inima mea, nu am vrut să trag concluzii pripite înainte de a înțelege adevărul chestiunii. Asta pentru a evita să păcătuiesc cu vorba și să-L ofensez Dumnezeu. În plus, mă gândisem în ultimele zile: eu și sora Susan vorbisem de destul de multe ori și, deși nu puteam vedea cu cine vorbesc, adevărul despre care a avut părtășie tot reușea să-mi rezolve nelămurirea. Discutând cu ea și citindu-i postările din cronologie, am simțit că atât ea, cât și Qi Fei erau persoane sincere, calde și bune. Conținutul părtășiei lor mi-a adus multe lămuriri și beneficii. În Biblie scrie că pomul după roade se cunoaște; pomii buni produc roade bune, pe când pomii răi produc roade rele. Așadar, ca urmare a contactelor cu surorile Susan și Qi Fei, am renunțat ușor la îndoielile și la anxietatea din inima mea și i-am cerut lui Susan să-și continue părtășia.

Sora Susan a spus: „Întrucât El este Dumnezeu întrupat, are expresiile lui Dumnezeu – și anume, El rostește cuvinte. Dumnezeu întrupat din zilele de pe urmă a venit îndeosebi pentru a exprima adevărul cu scopul de a judeca, a curăți și a mântui oamenii. Toți cei care aud glasul Domnului întors și care îl pot căuta și accepta sunt fecioarele înțelepte care iau parte la ospăț alături de Domnul, iar aceasta împlinește profeția rostită de Domnul Isus: «La miezul nopţii a răsunat un strigăt: „Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!”» (Matei 25:6). Fecioarele înțelepte aud glasul lui Dumnezeu și ies în întâmpinarea Lui. Fără să știe, sunt ridicate înaintea tronului lui Dumnezeu ca să se întâlnească față în față cu Domnul; ele acceptă judecata și curățirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Prin judecata cuvintelor lui Dumnezeu, firile lor corupte sunt transformate și purificate, iar ele sunt transformate de Dumnezeu în biruitori în fața dezastrelor. În momentul de față, Dumnezeu Atotputernic este la etapa în care Își face în secret lucrarea de mântuire și de desăvârșire a oamenilor. Odată ce a fost făcut un grup de biruitori, lucrarea realizată de Dumnezeu pe ascuns în corpul Său trupesc se va termina și dezastrele se vor năpusti asupra lumii. Dumnezeu va începe să-i răsplătească pe cei buni și să-i pedepsească pe cei răi, iar apoi Se va face cunoscut tuturor țărilor și popoarelor din lume. În acel moment, se va împlini profeția din Apocalipsă a pogorârii Domnului pe un nor: «Iată, El va veni pe nori şi orice ochi Îl va vedea, chiar şi cei care L-au străpuns. Toate neamurile pământului se vor jeli din pricina Lui.» Se poate spune în mod rezonabil că, atunci când Îl vor vedea pe Domnul coborând pe un nor, înfățișându-Se tuturor, oamenii vor înnebuni de fericire. Însă Scriptura spune că toate neamurile de pe pământ vor jeli. De ce oare? Pentru că, atunci când Dumnezeu Se înfățișează public, lucrarea ascunsă de mântuire a lui Dumnezeu întrupat se va fi sfârșit deja, iar El va începe lucrarea de răsplătire a celor buni și de pedepsire a celor răi. În acel moment, toți cei care au respins lucrarea ascunsă a lui Dumnezeu își vor pierde definitiv șansa de a obține mântuirea, iar cei care Îl străpung – cei care I se opun și Îl condamnă pe Dumnezeu Atotputernic, Hristos al zilelor de pe urmă – vor vedea că Dumnezeu Atotputernic căruia I s-au împotrivit și pe care L-au condamnat nu este nimeni altul decât Domnul Isus întors. Ia gândiți-vă, cum ar putea atunci să nu se bată-n piept, să nu plângă și să scrâșnească din dinți? Acesta este contextul cuvintelor «Toate neamurile pământului se vor jeli din pricina Lui»”.

Când am auzit părtășia de la sora Susan, mi-a revenit sentimentul de mulțumire și de entuziasm pe care îl avusesem. Nu înțelesesem niciodată cu adevărat aceste pasaje când fusesem membru al vechii mele biserici, ci le înțelesesem doar în sensul lor literal, gândindu-mă că întoarcerea Domnului va fi pe un nor și că le va fi cunoscută tuturor. Doar atunci am înțeles în sfârșit că Dumnezeu vine mai întâi în taină pentru a săvârși lucrarea de judecată și de mântuire a omului. Doar atunci când se va forma un grup de biruitori, El Se va manifesta deschis tuturor națiunilor și popoarelor din lume. Dacă ne agățăm orbește de ideea că, atunci când Domnul Se întoarce, Se va pogorî pe un nor, dacă refuzăm să acceptăm lucrarea ascunsă a lui Dumnezeu în trup, aceea va fi vremea când vom merge direct în iad, pentru că lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii se va fi sfârșit deja. Slavă lui Dumnezeu pentru îndrumarea Lui. Ajunsesem să înțeleg multe în scurtul timp în care sora Susan avusese părtășie cu mine.

După aceea, sora m-a întrebat dacă vreau să-L accept pe Dumnezeu Atotputernic drept Mântuitor al meu. Prima dată când m-a întrebat, nu am răspuns, iar când m-a întrebat din nou, un sentiment de entuziasm de nedescris a izbucnit în interiorul meu și ochii mi s-au umplut de lacrimi. I-am răspuns cu toată convingerea: „Da... vreau!” Îndată ce am spus aceste cuvinte, m-am simțit ca un fiu risipitor care hoinărise în sălbăticie vreme îndelungată și care se întorsese în sfârșit într-un cămin primitor. Eram extrem de bucuros și împăcat în inima mea.

După ce acceptasem lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, am distribuit câteva dintre postările surorii Susan. La scurt timp după aceea, cinci sau șase prieteni de pe Facebook mi-au trimis mesaje în care îmi ziceau să mă „trezesc” și mi-au trimis câteva linkuri la site-uri pline de atacuri, acuzații și defăimări la adresa Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic. Știam că aceasta era perturbarea de la Satana și nu m-am lăsat afectat. În ziua următoare, un pastor m-a găsit online și, după ce am stat la taclale un pic, m-a întrebat: „Crezi cu adevărat în Dumnezeu Atotputernic? De ce vrei să crezi în Dumnezeu Atotputernic?” Asta chiar m-a supărat și l-am întrebat la rândul meu: „Oile lui Dumnezeu ascultă glasul lui Dumnezeu. Am recunoscut din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic că tot ceea ce exprimă Dumnezeu Atotputernic este adevărul și este glasul lui Dumnezeu, deci de ce ar trebui să nu cred în Dumnezeu Atotputernic? De ce?” Probabil că nu s-a gândit că-l voi întreba așa ceva și nu mi-a răspuns o vreme. Așa că l-am întrebat din nou: „Pastore, ai investigat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă? Ai citit cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic? Ca pastor, cum poți refuza să cauți și să investighezi, dar în schimb emiți judecăți și acuzații la întâmplare?” Spre surprinderea mea, a început să se bâlbâie și să se poticnească fără să-mi dea un răspuns substanțial, apoi s-a deconectat deodată. Văzându-l atât de agitat, am avut un sentiment incredibil de fericire și am simțit o satisfacție de parcă aș fi triumfat într-unul din testele Satanei. De fapt, tot ceea ce făcusem a fost să mă folosesc de unele dintre întrebările pe care surorile Susan și Qi Fei le aduceau adeseori în discuție; tocmai spusesem ceva din ceea ce înțelesesem din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Nu mă așteptasem niciodată ca un așa pastor formidabil să fie încurcat de întrebările mele. Această mică experiență mi-a dat multă încredere. Slavă lui Dumnezeu!

Mai bine de cinci luni trecuseră într-o clipită. Participând la întruniri și citind cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles ce este întruparea, ce fel de oameni pot intra în Împărăția cerurilor și alte aspecte ale adevărului. În tot acest timp, am experimentat tulburările cauzate de tot felul de zvonuri răspândite de pastori și prezbiteri. Uneori eram negativist și slab, pentru că nu puteam distinge șiretlicurile Satanei, dar Dumnezeu nu m-a părăsit niciodată. Prin cuvintele lui Dumnezeu pe care mi le citeau surorile și prin părtășia lor răbdătoare despre adevăr, am reușit să dobândesc o oarecare putere de discernământ privind natura și substanța satanică a pastorilor și a prezbiterilor, de ostilitate față de adevăr și împotrivire lui Dumnezeu. Am început, de asemenea, să discern intenția lor detestabilă de a face tot posibilul pentru a-i împiedica pe credincioși să caute și să investigheze adevărata cale. Nu aveam să mă mai las dus pe căi greșite sau controlat de ei. Să reușesc să scap de sub influența întunecată a Satanei și să fiu ridicat înaintea tronului lui Dumnezeu erau harul și binecuvântarea lui Dumnezeu pentru mine. Slavă lui Dumnezeu Atotputernic! Să pot să mă întorc la Dumnezeu a fost predestinat și rânduit de către Dumnezeu cu mult timp în urmă. Mă voi baza pe Dumnezeu și voi înainta fără nicio reținere! Când am venit în casa lui Dumnezeu, primul imn pe care l-am învățat a fost „Mergând pe calea cea dreaptă a vieții umane”: „Cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul, cu cât le citesc mai mult, cu atât inima mea se înseninează mai mult. Cuvintele lui Dumnezeu dezvăluie misterele vieții. Dintr-o dată, văd lumina. Tot ce am vine de la Dumnezeu. Totul e datorită harului lui Dumnezeu. Îl urmez pe Hristos, caut adevărul și viața, merg pe calea cea dreaptă a vieții umane.” Iar astăzi, propovăduiesc Evanghelia, sunt martor lui Dumnezeu cu frații și surorile mele din biserică. Vreau să mă dedic total datoriei mele și să răsplătesc dragostea lui Dumnezeu!

Note de subsol:

a. În textul original se citeşte „cât despre”.