Oamenii sinceri nu sunt neapărat oameni cinstiți

septembrie 29, 2019

de Cheng Mingjie, orașul Xi’an, provincia Shaanxi

Mă consider a fi o persoană deschisă și directă. Vorbesc cu oamenii într-o manieră foarte deschisă; orice aș vrea să spun, eu spun – nu sunt genul care se ascunde după deget. În interacțiunile mele cu oamenii am tendința să fiu o persoană care spune lucrurilor pe nume. Deseori sunt înșelată sau ridiculizată pentru că îmi pun încrederea în ceilalți cu prea mare ușurință. Abia după ce am început să merg la biserică am simțit că găsisem un loc pe care să îl numesc al meu. M-am gândit în sinea mea: „În trecut, sinceritatea mea mi-a adus numai dezavantaje și m-a făcut vulnerabilă în fața înșelăciunilor celorlalți; însă, în biserică, Dumnezeu dorește oameni cinstiți, așa că nu mai am de ce să îmi fac griji dacă sunt prea sinceră.” M-am simțit mângâiată în mod deosebit atunci când am auzit că Dumnezeu îi iubește pe cei cinstiți și simpli și că doar cei cinstiți vor primi mântuirea lui Dumnezeu. Când am văzut cât de abătuți au devenit frații și surorile mele atunci când și-au recunoscut firea necredincioasă dar nu au putut să o schimbe, m-am simțit cu atât mai ușurată deoarece, fiind cinstită și directă, nu aș fi trecut printr-o astfel de îngrijorare. Într-o zi, totuși, după ce am primit o revelație de la Dumnezeu, am realizat în sfârșit că nu eram persoana sinceră care credeam că sunt.

Într-o zi, l-am auzit pe Dumnezeu spunând în predica Sa: „Oamenii care sunt sinceri au în posesie adevărul, nu sunt demni de milă, nenorociți, nesăbuiți sau naivi. […] Și astfel, nu îți pune această coroană pe cap, gândindu-te că ești cinstit pentru că suferi în societate, se fac discriminări împotriva ta și ești călcat în picioare și înșelat de toți pe cei care îi întâlnești. Este cu totul greșit. […] A fi onest nu e așa cum își imaginează oamenii: oamenii nu sunt sinceri doar pentru că sunt direcți și fără ascunzișuri. Unii oameni pot fi în mod natural foarte deschiși în maniera de a vorbi, dar a fi deschiși nu înseamnă că sunt fără de înșelăciune. Înșelăciunea este în motivațiile oamenilor și în firea lor. Când oamenii trăiesc în această lume, sub influența corupției lui Satana, le este imposibil să fie cinstiți; ei pot doar deveni tot mai înșelători” („Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Cuvintele lui Dumnezeu erau o caracterizare perfectă a situației mele. Într-adevăr, am considerat întotdeauna că, din cauza faptului că nu vorbesc pe ocolite și sunt deseori înșelată de ceilalți, în mine nu există nici parte de necredință sau viclenie. Prin urmare, nu m-am regăsit niciodată în revelarea lui Dumnezeu cu privire la necredința și viclenia omului, în schimb m-am încoronat cu întruchiparea cinstei. Consideram că toți ceilalți sunt necredincioși, iar eu eram cumva diferită, că mă născusem cu această cinste înnăscută. Gândirea mea era revoltătoare pentru Dumnezeu. În acest moment, mi-am amintit un alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Sinceritatea înseamnă să vă dăruiți inima lui Dumnezeu, să fiți sinceri cu El în privința tuturor lucrurilor, să fiți deschiși cu El în toate lucrurile, să nu ascundeți niciodată adevărul, să nu încercați să-i înșelați pe cei superiori și pe cei inferiori vouă și niciodată să nu faceți lucruri doar ca să intrați în grațiile lui Dumnezeu. Pe scurt, să fiți cinstiți înseamnă să fiți puri în acțiunile și cuvintele voastre și să nu înșelați nici pe Dumnezeu, nici pe om. […] Dacă vorbele ți-s pline de scuze și justificări fără valoare, atunci spun că tu ești un om care ezită să pună adevărul în practică. Dacă ai multe confidențe pe care nu ești dispus să le împărtășești și dacă nu ești dispus să îți dezvălui secretele – adică, dificultățile tale – înaintea altora, astfel încât să cauți calea luminii, atunci Eu spun că ești un om care nu va primi mântuirea cu ușurință și care nu va ieși cu ușurință din întuneric. Dacă a căuta calea adevărului este pe placul tău, atunci tu ești unul care locuiește întotdeauna în lumină. Dacă ești foarte bucuros să fii un făcător de servicii în casa lui Dumnezeu, lucrând cu sârguință și conștiincios în anonimat, dăruind mereu și neluând niciodată, atunci Eu spun că ești un sfânt credincios, deoarece nu cauți nicio recompensă și, pur și simplu, ești un om onest. Dacă ești dispus să fii deschis, dacă ești dispus să cheltuiești tot ce ai, dacă poți să-ți sacrifici viața pentru Dumnezeu și să mărturisești ferm, dacă ești cinstit până într-acolo încât nu știi decât să-L mulțumești pe Dumnezeu și să nu te gândești doar la tine sau să iei pentru tine însuţi, atunci Eu spun că acești oameni sunt cei hrăniți în lumină și care vor trăi veșnic în Împărăție” („Trei avertismente” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu m-au făcut să realizez că, de fapt, ceea ce înțelege Dumnezeu prin cinste este ca cineva să îi ofere inima lui Dumnezeu fără să se gândească la avansarea personală sau la planuri de viitor. Nu poți face afaceri cu Dumnezeu, nu există cereri de plată: O persoană cinstită trăiește pentru a-l mulțumi pe Dumnezeu. O persoană cinstită este credincioasă în mod absolut lui Dumnezeu și nu încearcă niciodată să Îl înșele. În îndeplinirea îndatoririlor, persoanele cinstite sunt sârguincioase și nu încearcă niciodată să găsească o cale de scăpare sau să fie prefăcute. Oamenii cinstiți își deschid inima în întregime în fața lui Dumnezeu și împărtășesc cu toată bunăvoința chestiunile private și problemele personale cu ceilalți frați și surori. Oamenii cinstiți nu oferă versiunea diluată a poveștii lor, ci spun lucrurilor pe nume. Oamenii cinstiți păstrează adevărul și sunt îngăduitori. Cât despre mine, nu înțelegeam ce înseamnă a fi o persoană cinstită. În judecata mea lumească a lucrurilor, „omul cinstit” al lui Dumnezeu era ceea ce considerăm noi în lumea de rând ca fiind o „persoană sinceră”. Prea puțin știam că „omul cinstit” al lui Dumnezeu și „omul cinstit” al meu aveau prea puține în comun. Cât de ignorantă eram, cât de ridicolă!

Satana l-a ispitit pe om mii de ani: Cu toții creștem într-un mediu îmbibat de respingerea și răutatea Satanei. Cuvintele și faptele noastre, modul în care ne comportăm în societate, toate se supun poruncii Satanei. „Gândește înainte să vorbești, iar apoi vorbește cu precauție”, „Fiecare pentru sine și scapă cine poate”, „Vorbește cu ambele părți ale gurii”, aceste fraze cele mai faimoase ale Satanei s-au întipărit deja în subconștientul colectiv al omului: Ele sunt parte importantă a vieții noastre, chiar dacă ne conduc la necredință și viclenia. Dat fiind faptul că întreaga lume este chinuită de necredință și viclenie, oare ce m-a făcut să cred că eu eram, cumva, imună sau cinstită din naștere? Vorbesc deschis și fără echivoc deoarece sunt o persoană deschisă și directă. Deseori, sunt înșelată de ceilalți pentru că sunt ignorantă și netoată, dar aceasta nu înseamnă că sunt cu adevărat o persoană cinstită. Când mă gândesc la trecut, de câte ori nu am folosit falsitatea și minciuna pentru a-mi păstra reputația și poziția? De câte ori nu m-am scăldat în neliniște cu privire la perspectivele de viitor în loc să cred în Dumnezeu cu o inimă curată și întreagă? Mi-a fost teamă ca nu cumva renunțând la toate pentru Dumnezeu să nu rămân cu nimic, așa că am dorit întotdeauna o promisiune din partea lui Dumnezeu, o garanție că într-o zi voi intra în împărăția Sa. Numai astfel am fost capabilă să caut adevărul din toată inima, fără nici o grijă. De câte ori nu am fost necredincioasă lui Dumnezeu, obsedată de pierderile și câștigurile mărunte pe parcursul îndeplinirii sarcinilor mele? Și de câte ori nu am făcut și am încălcat promisiuni, vorbind „cu glas puternic, dar cuvinte goale” pentru a intra în grațiile lui Dumnezeu? De câte ori nu m-am oprit din a mă deschide față de frații și surorile mele și de la a-mi împărtăși problemele personale și chestiunile private cu ei, de teamă că mă vor privi de sus? De câte ori nu am spus doar acele lucruri despre care am crezut că mi-ar aduce un beneficiu personal, ținând garda sus și fiind suspicioasă față de ceilalți?… Privind în urmă, mi s-a părut că gândurile, cuvintele și faptele mele erau toate pline de necredință și dezamăgire. Prin urmare, conceptul meu de credință, contribuțiile mele, interacțiunile mele cu ceilalți și cu Dumnezeu precum și împlinirea îndatoririlor mele erau toate infectate de perfidie. S-ar putea spune că trăiam fiecare moment în conformitate cu adevărata esență a perfidiei. Nu sunt nici pe departe o persoană cinstită.

Îți mulțumesc, Dumnezeule, pentru că m-ai luminat, pentru că mi-ai arătat că oamenii cinstiți nu doar vorbesc deschis și sincer, ci mai degrabă sunt posesorii adevărului și ai umanității. De asemenea, Îți mulțumesc pentru că mi-ai arătat că nu sunt cinstită conform definiției lui Dumnezeu, ci sunt o persoană chinuită de natura perfidă a Satanei, o perfidie pe care Dumnezeu a scos-o la iveală. Dumnezeule drag, de acum înainte mă voi strădui să devin o persoană cinstită. Îți cer să îmi arăți cum sunt și să îmi permiți să am o mai bună cunoaștere a naturii mele perfide, astfel încât să mă desconsider pe mine însămi, să îmi reneg trupul și, cât de curând, să devin o persoană cinstită, călăuzită de adevăr și umanitate.

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Eliberarea inimii

de Zheng Xin, Statele Unite În octombrie 2016, soțul meu și cu mine am acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă pe când eram în...