Datoria nu este monedă de schimb pentru binecuvântări

iulie 26, 2022

de Xiaochen, China

Mereu am fost bolnăvicios. La 11 ani, am fost diagnosticat cu anemie aplastică, așadar sistemul meu imunitar e foarte slab, la fel și trupul meu și membrele, și obosesc chiar și după ce fac câțiva pași. Când boala mea se agravează, sunt, în esență, imobilizat la pat. Doctorul mi-a spus că, atunci când boala mea se agravează, aș putea face o infecție din cauza imunității mele scăzute, care ar provoca febră mare și, dacă m-aș răni, sângerarea s-ar putea să nu se oprească, ceea ce mi-ar putea pune în pericol viața. După ce am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, boala mea s-a ameliorat și am îndeplinit și o datorie în cadrul bisericii. Mulți ani au trecut, iar eu n-am experimentat niciun simptom al bolii mele. Am văzut că aceasta era binecuvântarea lui Dumnezeu și I-am fost foarte recunoscător.

Ulterior, am început să fac lucrarea de producție video pentru casa lui Dumnezeu. Când m-am gândit cum aceste filme și videoclipuri mărturiseau lucrarea lui Dumnezeu, am simțit că era deosebit de semnificativ să fac această lucrare. În același timp, m-am gândit că dacă trudeam ca să mă sacrific pentru Dumnezeu și făceam videoclipuri care Îl mărturiseau, aveam să contribui în aceste fapte bune decisive, așadar nu numai că aveam să câștig protecția și binecuvântările lui Dumnezeu, dar cu siguranță aveam să fiu mântuit și să supraviețuiesc marelui dezastru. Aceste lucruri la care mă gândeam m-au făcut să lucrez și mai mult la aptitudinile mele profesionale și la principii și să mă străduiesc să produc mai multe lucrări care Îl mărturisesc pe Dumnezeu. De fiecare dată când apărea un videoclip terminat și vedeam un clip la producția căruia ajutasem, inima îmi era plină de bucurie și mă simțeam și mai motivat să-mi fac datoria. Pentru a obține rezultate și mai bune, aveam inițiativa de a căuta informații și a învăța abilități asociate și discutam lucrurile cu frații și surorile mele. Uneori discuțiile continuau până la ora trei dimineața, iar eu eram mereu slăbit, deci să stau treaz până târziu era cam mult pentru trupul meu. Dar, când mă gândeam mai bine, nu avusesem nicio problemă cu corpul meu de-a lungul anilor și să stau treaz până târziu ca să studiez era ca să-mi îndeplinesc datoria mai bine. Fusesem și întreprinzător, într-o oarecare măsură, în datoria mea, așa că eram sigur că Dumnezeu avea să mă apere. Atât timp cât îmi făceam datoria, realizam mai multe și aduceam contribuții, aveam o speranță mare la mântuire. Chiar dacă sufeream mai mult atunci, merita.

Într-o zi, supraveghetorul meu mi-a spus: „Frate, am înțeles că starea ta fizică nu e foarte bună. Volumul nostru de muncă e mare acum și ne facem griji că, dacă vei continua, boala ta s-ar putea să recidiveze. De ce nu mergi la spital pentru un control? Dacă totul e normal, poți continua să-ți faci datoria aici. Dacă sănătatea ta nu e foarte bună, poți merge acasă să te recuperezi și să faci ce poți în timp ce ești sub tratament.” Dar, pe atunci, nu m-am putut supune și nu mi-am putut liniști inima. M-am gândit: „Acesta este un moment critic în datoria noastră, iar frații și surorile mele își fac în mod activ datoria ca să adune fapte bune. Dacă e ceva în neregulă cu trupul meu în acest moment, nu voi putea să acumulez fapte bune în această datorie importantă și nu voi obține lucrări și rezultate bune. Când lucrarea lui Dumnezeu se va sfârși, eu ce Îi vor oferi Lui? În final, oare nu voi fi alungat de Dumnezeu și mă voi prăbuși în năpastă?” M-am gândit și că produsesem câteba lucrări în ultimii ani, așa că, dacă mergeam acasă să mă recuperez din cauza bolii și nu puteam continua această datorie, oare nu ar fi însemnat că plătisem în zadar un preț în ultimii ani? Am văzut că frații care-mi erau parteneri erau sănătoși, nu aveau astfel de griji și-și puteau face datoria împăcați, dar eu eram pe cale să pierd totul. Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât mai negativ mă simțeam. Viitorul meu părea sumbru și-mi pierdusem interesul față de datoria mea. Ulterior, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule! Sunt atât de trist și negativ, mă plâng foarte mult și am multe neînțelegeri. Nu pot ieși din starea asta. Te rog să mă luminezi, ca să-Ți înțeleg voia și firea mea coruptă și să mă supun orchestrărilor și rânduielilor Tale.”

După aceea, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „În prezent, majoritatea oamenilor se află în acest fel de stare: «Pentru a obține binecuvântări, trebuie să mă sacrific pentru Dumnezeu și să plătesc un preț pentru El. Pentru a obține binecuvântări, trebuie să abandonez totul pentru Dumnezeu; trebuie să termin ceea ce El mi-a încredințat și să îmi îndeplinesc bine datoria.» Acest lucru e dominat de intenția de a obține binecuvântări, ceea ce e un exemplu de a se sacrifica în întregime cu scopul de a obține recompense de la Dumnezeu și de a câștiga o coroană. Astfel de oameni nu au adevărul în inimile lor și, cu siguranță, înțelegerea lor constă doar din câteva cuvinte doctrinare pe care le etalează oriunde merg. Calea lor este cea a lui Pavel. Credința unor astfel de oameni este un act de trudă constantă și, în adâncul lor, ei simt că, pe cât fac mai mult, cu atât mai mult își vor dovedi loialitatea față de Dumnezeu; că, pe cât fac mai mult, cu atât El va fi negreșit mai mulțumit; și că, pe cât fac mai mult, cu atât mai mult vor merita să li se acorde o coroană înaintea lui Dumnezeu și sigur vor primi cele mai mari binecuvântări în casa Lui. Ei cred că, dacă pot să îndure suferința, să predice și să moară pentru Hristos, dacă își pot sacrifica propriile vieți și dacă pot îndeplini toate îndatoririle pe care Dumnezeu le-a încredințat lor, atunci vor fi printre cei mai binecuvântați de Dumnezeu – aceia care câștigă cele mai mari binecuvântări – și vor fi apoi siguri că vor primi coroane. Tocmai asta e ceea ce și-a imaginat Pavel și ceea ce a căutat; este calea exactă pe care a mers el, și tocmai sub îndrumarea unor astfel de gânduri a lucrat el pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Nu provin aceste gânduri și intenții dintr-o natură satanică? E tocmai ca în cazul oamenilor lumești care cred că, în timp ce sunt pe pământ, ei trebuie să urmeze cunoașterea și că numai după ce au obținut-o se pot distinge de mulțime, pot să devină funcționari și să aibă statut; ei cred că, odată ce au statut, își pot realiza ambițiile și își pot aduce casele și afacerile la un anumit nivel de prosperitate. Nu toți necredincioșii merg pe această cale? Cei care sunt dominați de această natură satanică pot fi doar ca Pavel în credința lor. Ei gândesc: «Trebuie să mă lepăd de tot pentru a mă sacrifica pentru Dumnezeu; trebuie să fiu credincios înaintea Lui și, în cele din urmă, voi primi fără îndoială cea mai magnifică coroană și cele mai mari binecuvântări.» Aceasta e aceeași atitudine cu cea a oamenilor lumești care caută lucrurile lumești; ei nu sunt deloc diferiți și sunt supuși aceleiași naturi. Când oamenii au acest soi de natură satanică, afară, în lume, vor căuta să obțină cunoștințe, învățătură statut și să se distingă de mulțime; dacă ei cred în Dumnezeu, vor căuta să obțină mari coroane și mari binecuvântări. Dacă oamenii nu urmăresc adevărul atunci când cred în Dumnezeu, sigur vor merge pe această cale; acesta este un fapt imuabil, este o lege naturală. Calea pe care merg cei care nu urmează adevărul este diametral opusă celei a lui Petru(„Cum să mergi pe calea lui Petru” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Cuvântul lui Dumnezeu mi-a dezvăluit precis starea. Credeam că dacă înduram greutăți și plăteam un preț în datoria mea ca să fac videoclipuri calificate, astfel încât să pot contribui cu partea mea la lucrarea răspândirii Evangheliei Împărăției, asta mi-ar fi asigurat lauda și binecuvântarea lui Dumnezeu și, în final, aș fi fost recompensată și mântuită de Dumnezeu. Ca să realizez acest obiectiv, pierdeam nopțile fără să mă plâng de cât de mult sufeream, dar când era probabil să nu-mi pot continua munca din motive fizice, am văzut că dorința mea de binecuvântări s-a spulberat, așa că dorința de a-mi îndeplini datoria a dispărut, iar eu n-am vrut să sacrific nimic. Am văzut că încercasem mereu să tranzacționez în credința mea în Dumnezeu. Am urmărit să fiu folosit în roluri importante și în lucrări de producție ca un mijloc de a cere har și binecuvântări de la Dumnezeu. Spuneam mereu că sunt dispus să sufăr și să mă sacrific, dar era numai cu scopul de a câștiga binecuvântări. Îl înșelam și Îl foloseam pe Dumnezeu. Intențiile mele erau demne de dispreț! Gândindu-mă la asta, mi-am dat seama că nu mai puteam rezista acestui mediu. Trebuia să mă supun, să caut adevărul și să înlătur impuritățile din credința mea în Dumnezeu și firile mele corupte.

După aceea, am mers la spital pentru o consultație. Mai multe valori din sânge erau mai mici decât la oamenii obișnuiți și numărul trombocitelor era mult mai mic decât în mod normal. Doctorul a spus că aș fi putut suferi cu ușurință o hemoragie masivă dacă nu aveam grijă. Supraveghetorul, frații și surorile mele au sugerat să merg acasă o vreme și să-mi continui datoria după ce mă recuperez. După aceea, am mers acasă să termin tratamentul și, din când în când, mergeam la control. Au trecut câteva luni, dar sănătatea mea nu s-a îmbunătățit, așa că m-am neliniștit puțin și am mers la un bătrân doctor în Medicină Tradițională Chinezească pentru medicamente. Bătrânul doctor a zis: „Recuperarea ta va fi un proces lent. Boala ta e gravă și va fi nevoie de mult timp să se amelioreze.” Am fost foarte dezamăgit după ce am auzit ce a spus doctorul. Crezusem că, după ce mergeam acasă și mă recuperam, odată ce boala mi se ameliora, mă puteam întoarce la lucrarea mea video. Dar făceam tratamentul de aproape un an. De ce nu mă însănătoșeam? Anul acela, casa lui Dumnezeu a produs multe filme și videoclipuri, dar eu n-am putut lua parte la producția acestora din cauza motivelor fizice. Mă temeam că, în viitor, n-aveam să fiu capabil să îndeplinesc această datorie. Cu destule fapte bune, oare aș mai fi putut să fiu mântuit când se încheia lucrarea lui Dumnezeu? Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât mai negativ mă simțeam. Pe drumul sprea casă, am văzut frunzele suflate de vânt și m-am simțit ca aceste frunze căzute; nu exista nicio speranță pentru mine. M-am simțit extrem de neajutorat și pustiit și n-am putut decât să mă plâng. De ce aveam această boală când ceilalți frați și surori ale mele erau sănătoase? Dacă-mi făceam de mântuială datoria și provocam perturbări și tulburări sau deveneam ineficient și, prin urmare, nu-mi puteam face datoria, aș fi putut îndrepta lucrurile prin căință și schimbare. Dar sănătatea precară este o afecțiune congenitală și nu un lucru pe care-l pot schimba muncind din greu. Când m-am gândit la asta, m-am simțit ca și cum aș fi fost abandonat de Dumnezeu, lucru care m-a făcut să mă simt deosebit de mâhnit și nefericit. Când am ajuns acasă, eram ca o minge dezumflată și nimic nu-mi putea ridica moralul. M-am gândit: „Așa e boala mea. Nimic nu o poate schimba. Dacă nu pot lua parte la lucrări importante, ce speranță există să fiu mântuit?” Am început să nu mă mai îngrijesc deloc. În fiecare zi, petreceam timpul urmărind filme și programe TV seculare și vorbind cu oamenii pe internet. Relația mea cu Dumnezeu s-a răcit treptat, iar duhul mi-a devenit din ce în ce mai întunecat și gol. Într-o zi, am realizat dintr-odată: „Oare starea mea nu e aceeași cu a unui necredincios? Cum mă asemăn unui credincios în Dumnezeu? Nu sunt decât un necredincios! Dacă voi continua să fiu atât de decadent, nu voi deveni decât din ce în ce mai depravat și, în cele din urmă, Dumnezeu mă va alunga.” La gândul acesta, mi-a fost puțin teamă. Știam că nu mai puteam continua în felul acela. Trebuia să reflectez asupra mea și să caut adevărul ca să-mi rezolv problemele.

După aceea, am citit un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu. „Nimic nu este o răzvrătire mai mare decât neacceptarea adevărului de către oameni. Și nimic nu este mai periculos pentru ei. Dacă acești oameni sunt veșnic incapabili să accepte adevărul, atunci ei sunt necredincioși – și odată ce speranțele de a fi binecuvântați ale unor astfel de oameni sunt năruite, se vor îndepărta de Dumnezeu. Care este motivul pentru acest fapt? (Ceea ce urmăresc ei este să fie binecuvântați și să se bucure de harurile lui Dumnezeu.) Ei cred în Dumnezeu, dar nu urmăresc adevărul; pentru ei, mântuirea nu este decât un ornament, nu este altceva decât cuvinte care sună frumos. Ceea ce urmează în inimile lor este să fie recompensați, să fie încoronați, să primească beneficii; își doresc să primească însutit în această viață, viața veșnică în epoca ce va să vină și, dacă nu primesc aceste lucruri, încetează să creadă, adevăratul chip le este dat în vileag și se îndepărtează de Dumnezeu. În inimile lor, ei nu cred în lucrarea lui Dumnezeu, nici în adevărurile exprimate de El. Ceea ce urmăresc ei nu este mântuirea, și cu atât mai puțin realizarea datoriei unei creaturi a lui Dumnezeu; în schimb, nu sunt diferiți de Pavel: își doresc mari binecuvântări, să aibă o mare putere, să poarte o coroană măreață, să fie pe picior egal cu Dumnezeu – acestea le sunt ambițiile și dorințele. Și, astfel, ori de câte ori se pot câștiga anumite beneficii sau avantaje de la casa lui Dumnezeu, ei fac manevre pentru a le obține și încep să vorbească despre «vechime». În sinea lor, își spun: «Am dreptul la asta, ar trebui să-mi iau partea, trebuie să lupt pentru asta.» Astfel de gânduri le liniștesc inimile. Se plasează pe ei înșiși în cadrul rangurilor superioare ale casei lui Dumnezeu și, astfel, cred că aceste beneficii le sunt datorate. […] Este clar că inimile lor au fost deja acaparate de aceste lucruri pe care le urmăresc și, de asemenea, este clar că ceea ce urmăresc de obicei nu are absolut nicio concordanță cu adevărul. Indiferent cât de mult lucrează, obiectivele și motivele lor sunt precum cele ale lui Pavel: își doresc să primească coroana și își vor ține strâns în mâini obiectivele și motivele și nu le vor da drumul niciodată. Indiferent cum le este părtășit adevărul, indiferent cum sunt tratați și emondați, indiferent cum sunt dați în vileag și analizați, ei vor refuza cu încăpățânare să renunțe la motivele lor de a fi binecuvântați. Și când nu primesc aprobarea lui Dumnezeu, când își văd năruite speranțele de a fi binecuvântați, devin negativi și regresivi, își abandonează datoria și fug. Ei nu își realizează sincer datoria de răspândire a Evangheliei Împărăției, nici nu au slujit bine, ceea ce demonstrează pe deplin că le lipsește credința sinceră în Dumnezeu și că sunt lipsiți de o supunere adevărată, că sunt lipsiți de experiențe sau mărturii reale, că nu sunt mai mult decât un lup în piele de oaie; în cele din urmă, un necredincios îndârjit este astfel dat în vileag și alungat, iar credința sa în Dumnezeu se încheie în sfârșit(„Ei își fac datoria numai pentru a se remarca și a-și hrăni propriile interese și ambiții; nu iau niciodată în considerare interesele casei lui Dumnezeu și chiar vând aceste interese în schimbul gloriei personale (Partea a cincea)” în Demascarea antihriștilor). Cuvântul lui Dumnezeu a revelat complet intențiile josnice din sinea mea. Deși am fost de acord să merg acasă să mă recuperez, în inima mea, tot speram să-mi revin rapid și să continui să fac videoclipuri. Când, după tratamente repetate, nu am obținut rezultatele dorite, am simțit că nu mai exista speranța de a îndeplini o datorie importantă, dorința mea de a obține binecuvântări s-a spulberat și n-a mai existat nicio motivație să cred în Dumnezeu. M-am simțit pierdut, lipsit de echilibru și am crezut că Dumnezeu era nedrept cu mine, așa că am început să mă abandonez și să-mi răsfăț trupul. N-am mai vrut să citesc cuvintele lui Dumnezeu și nici să mă rog Lui. Ba chiar mi-am revărsat nemulțumirea față de Dumnezeu urmărind tendițe lumești. Am crezut în Dumnezeu și mi-am făcut datoria numai ca să câștig binecuvântări. Odată ce n-am putut primi binecuvântări, am devenit ostil față de Dumnezeu. Nu dezvăluiam decât firea rea a Satanei și nu aveam deloc conștiință și rațiune. Asta a dovedit că tot sacrificiul meu anterior a fost fals și a avut scopul de a-L înșela pe Dumnezeu. În toți anii mei de credință în Dumnezeu, El mi-a oferit atât de mult adevăr și mi-a dat atât de mult har! Fără protecția lui Dumnezeu, aș fi murit demult, dar nu numai că nu I-am mulțumit lui Dumnezeu și nu L-am răsplătit, dar m-am plâns că Dumnezeu era nedrept cu mine fiindcă nu mi-a dat un trup bun. Eram complet absurd și-mi lipsea orice umanitate!

Când m-am gândit la asta, am avut remușcări și m-am urât. Voiam să-mi înlătur cu adevărat motivele de a câștiga binecuvântări și să nu mai fiu neascultător față de Dumnezeu, așa că m-am rugat Lui ca să caut, și apoi am citit acest pasaj din cuvântul Său. „Deoarece a fi binecuvântat nu este un obiectiv legitim de urmat de oameni, care este un obiectiv legitim? Căutarea adevărului, căutarea schimbărilor firii și a te putea supune tuturor orchestrărilor și aranjamentelor lui Dumnezeu: acestea sunt obiectivele pe care oamenii ar trebui să le urmeze. Să spunem, de exemplu, că a fi emondat și tratat te face să ai noțiuni și prejudecăți și devii incapabil să te supui. De ce nu te poți supune? Pentru că simți că destinația sau visul tău de a fi binecuvântat a fost pus la încercare. Devii negativ, supărat și încerci să scapi de a-ți face datoria. Care este motivul pentru acest lucru? Există o problemă cu urmarea ta. Așadar, cum ar trebui rezolvat acest lucru? Este absolut necesar să abandonezi imediat aceste idei greșite și să cauți imediat adevărul pentru a rezolva problema firii tale corupte. Ar trebui să-ți spui în sinea ta: «Nu trebuie să renunț, încă trebuie să fac datoria pe care o creatură a lui Dumnezeu se cuvine s-o facă și să-mi las la o parte dorința de a fi binecuvântat.» Când renunți la dorința de a fi binecuvântat, ți se ridică o greutate de pe umeri. Și mai ești capabil încă de negativitate? Deși tot există momente în care ești negativ, nu le lași să te controleze și, în inima ta, continui să te rogi și să te lupți, schimbând obiectivul pe care-l urmezi din acela de a fi binecuvântat și de a avea o destinație în urmarea adevărului, și-ți spui în sinea ta: «Căutarea adevărului este datoria unei creaturi a lui Dumnezeu. Pentru a înțelege anumite adevăruri astăzi – nu este o recoltă mai mare, aceasta este cea mai mare binecuvântare dintre toate. Chiar dacă Dumnezeu nu mă dorește, iar eu nu am o destinație bună și speranțele mele de a fi binecuvântat sunt distruse, tot îmi voi face datoria în mod adecvat, sunt obligat să procedez astfel. Oricare ar fi motivul, acesta nu-mi va afecta realizarea datoriei, nu-mi va afecta îndeplinirea însărcinării date de Dumnezeu; acesta este principiul conform căruia mă comport.» Și, astfel, nu ai depășit legăturile trupului?(„Doar în urmărirea adevărului există intrare în viață” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). Pe atunci, citind cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles de ce m-am plâns, am devenit negativ și mi-am pierdut controlul când dorința mea de a câștiga binecuvântări s-a năruit. Esența problemei era perspectiva mea greșită asupra urmăririi. Ceea ce urmăream erau binecuvântările și o destinație bună, așa că eram mereu constrâns de viitorul și soarta mea. În clipa în care dorința mea pentru binecuvântări a fost năruită, am devenit prea pasiv ca să continui. Dorința mea pentru binecuvântări era pur și simplu prea puternică. Sunt o ființă creată. Chiar dacă primesc binecuvântări și am o destinație bună sau nu, oricum trebuie să-mi fac datoria. Chiar dacă nu câștig binecuvântări, dacă-mi îndeplinesc responsabilitățile și datoria, cel puțin nu voi avea regrete. Gândindu-mă la asta, inima mi s-a luminat. Trebuia să practic după calea arătată în cuvântul lui Dumnezeu, să renunț la dorința mea pentru binecuvântări, să-mi schimb perspectiva greșită asupra urmăririi și să-mi fac datoria cât de bine cu putință. De asemenea, chiar dacă boala mea s-ar înrăutăți într-o zi, nu L-aș putea învinovăți pe Dumnezeu. Aceasta este rațiunea pe care ar trebui s-o aibă o ființă creată. Mi-am dat seama că dacă nu puteam face alte îndatoriri, puteam să practic scrierea articolelor acasă, să-mi scriu experiențele și cunoașterea și să împărtășesc cu frații și surorile mele la întruniri. În felul acela, Îl mărturiseam pe Dumnezeu și-mi îndeplineam datoria. După ce am practicat în felul acesta, m-am simțit foarte ușurat și nu atât de constrâns de soarta și viitorul meu.

Un an mai târziu, am mers la spital să iau medicamente și doctorul a spus: „Boala ta este vindecată. Nu mai trebuie să iei medicamente. Trebuie doar să te îngrijești mai bine de trupul tău și să nu te extenuezi.” Când l-am auzit pe doctor spunând asta, am fost foarte entuziasmat și I-am tot mulțumit lui Dumnezeu. Ca să mă schimbe și să mă purifice, Dumnezeu a rânduit atât de mulți oameni și lucruri pe care eu să le experimentez. Gândindu-mă la asta, m-am simțit și mai nedemn de mântuirea lui Dumnezeu. După aceea, am citit alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Eu decid destinația fiecărei persoane nu pe baza vârstei, a vechimii, a cantității de suferință, și cu atât mai puțin pe baza gradului în care cerșește mila, ci ținând cont de faptul că posedă sau nu adevărul. Nu există nicio altă alegere în afara acesteia(Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta”). Exact. Dumnezeu stabilește finalul oamenilor uitându-Se dacă au adevărul, iar cei care nu câștigă adevărul, în final, nu pot fi mântuiți. Dacă nu urmăresc adevărul sau schimbarea firii, atunci, oricât de mult mă sacrific și contribui, în cele din urmă, dacă firile mele corupte nu sunt purificate, nu pot fi mântuit. În cuida acestui fapt, tot voiam să-L înșel pe Dumnezeu ca să-mi dea binecuvântări prin truda mea. Nu e un nonsens? Nu erau decât iluziile mele. De data asta, la exterior părea că am pierdut șansa de a-mi îndeplini datoria din cauza bolii mele, dar prin aceasta, opiniile mele greșite și firea coruptă a fost dezvăluite, lucru care mi-a permis să schimb lucrurile la timp și să încep să mă axez pe urmărirea adevărului. Aceasta era protecția măreață a lui Dumnezeu pentru mine. Gândindu-mă la asta, am avut remușcări mari și un sentiment de îndatorare, așa că am îngenunchiat înaintea lui Dumnezeu și m-am rugat: „Dumnezeule! Vreau să-mi schimb opiniile greșite despre urmărire. Nu vreau să mai urmăresc binecuvântările și recompensele. Orice datorie voi face în viitor, vreau să urmăresc adevărul, schimbarea firii și să-mi îndeplinesc datoria ca să Te mulțumesc.”

Apoi, am citit din cuvântul lui Dumnezeu și inima mi s-a mai luminat puțin referitor la felul în care să-mi tratez datoria. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Pentru a-ți realiza datoria în mod adecvat, nu contează câți ani ai crezut în Dumnezeu, câte ai făcut în datoria ta și nici câte contribuții ai adus casei lui Dumnezeu și, cu atât mai puțin, cât ești de experimentat în datoria ta. Principalul lucru la care Se uită Dumnezeu este calea pe care un om merge. Cu alte cuvinte, Se uită la atitudinea omului față de adevăr și principii, la direcția, originea și elanul din spatele acțiunilor unui om. Dumnezeu Se concentrează pe lucrurile acestea; ele sunt cele care determină calea pe care mergi(„Ce înseamnă îndeplinirea adecvată a datoriei?” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). „Omul crede că toți aceia care Îi aduc un aport lui Dumnezeu ar trebui să primească o răsplată și, cu cât este mai mare aportul, cu atât mai mult este luat de bun faptul că ar trebui să primească favoarea lui Dumnezeu. Esența punctului de vedere al omului este tranzacțională și el nu caută activ să își îndeplinească datoria de creatură a lui Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu, cu cât oamenii caută mai mult o dragoste adevărată pentru Dumnezeu și ascultare totală de Dumnezeu – ceea ce implică și a căuta să-și îndeplinească datoria de creatură a lui Dumnezeu – cu atât mai mult sunt capabili să câștige aprobarea lui Dumnezeu. Punctul de vedere al lui Dumnezeu este să ceară ca omul să-și recupereze statutul și datoria inițiale. Omul este o creatură a lui Dumnezeu și, prin urmare, omul nu ar trebui să-și depășească limitele prin a-I face cereri lui Dumnezeu, și nu ar trebui să facă mai mult decât să-și îndeplinească datoria de creatură a lui Dumnezeu. Destinațiile lui Pavel și Petru au fost măsurate în funcție de capacitatea lor de a-și îndeplini datoria de creaturi ale lui Dumnezeu, și nu după amploarea aportului lor; destinațiile lor au fost determinate în funcție de ceea ce au căutat ei de la început, nu în funcție de cât de multă muncă au făcut sau de estimările altor oameni în privința lor. Așa că, a căuta să-ți îndeplinești în mod activ datoria de creatură a lui Dumnezeu este calea către succes; a căuta cărarea dragostei adevărate pentru Dumnezeu este cea mai corectă cărare; a căuta să-ți schimbi vechea fire și a căuta dragostea pură pentru Dumnezeu este cărarea către succes. O astfel de cărare către succes este cărarea recuperării datoriei originare, cât și a înfățișării inițiale a unei creaturi a lui Dumnezeu. Este cărarea recuperării și este, de asemenea, scopul întregii lucrări a lui Dumnezeu de la început până la sfârșit(Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de cărarea pe care umblă omul”). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că în casa lui Dumnezeu, chiar nu există datorii importante sau nesemnificative. Mântuirea oamenilor nu depinde de datoria pe care o fac, de cât de măreață e lucrarea lor sau de ceea ce realizează. Atât timp cât urmărești adevărul, îndeplinești activ datoria unei ființe create și obții o schimbare în firea ta, poți câștiga adevărul și mântuirea lui Dumnezeu. A urmări să fii eficient în datoria ta și să-ți aduci contribuția în casa lui Dumnezeu nu e, în sine, greșit. Atât timp cât intenția ta este să-L mărturisești pe Dumnezeu și ești capabil să cauți adevărul și să te porți conform principiilor în datoria ta, poți câștiga aprobarea lui Dumnezeu. Îndeplinirea unei datorii nu este o unealtă pentru profit și nici o monedă de schimb pentru recompense; este responsabilitatea unei ființe create. Chiar dacă voi fi binecuvântat sau nu, îmi voi îndeplini datoria. După aceea, casa lui Dumnezeu a rânduit o datorie potrivită pentru mine, conform condiției mele fizice.

Acum, sunt mai puțin constrâns de viitorul și destinul meu și, orice datorie îndeplinesc, știu că cel mai important este să câștig adevărul. Indiferent dacă, în viitor, voi avea sau nu un sfârșit bun, dacă-mi pot îndeplini responsabilitățile în datoria mea, mă simt liniștit și împăcat. Slavă lui Dumnezeu!

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Conținut similar

Mi-am găsit locul

de Rosalia, Coreea de SudDupă ce am început să cred în Dumnezeu, am urmărit cu mult entuziasm. Orice datorie rânduia biserica pentru mine,...

După excluderea tatălui meu

de Izabela, FranțaAcum câțiva ani, îmi făceam datoria departe de casă, când am aflat deodată că tatăl meu fusese definit răufăcător și...

Lasă un răspuns

Contactează-ne pe Messenger