de Xunqiu, China

Dumnezeu Atotputernic spune: „Trupul omului aparține Satanei, este plin de firi rebele, este deplorabil de murdar și este ceva necurat. Oamenii râvnesc prea mult la desfătarea trupului și sunt prea multe manifestări ale trupului; de aceea Dumnezeu disprețuiește trupul omului într-o anumită măsură. Când oamenii se leapădă de lucrurile murdare și corupte ale Satanei, ei dobândesc mântuirea lui Dumnezeu. Dar, dacă tot nu se dezbară de murdărie și stricăciune, ei continuă să trăiască sub domeniul Satanei. Viclenia, înșelăciunea și necinstea oamenilor sunt toate lucruri ale Satanei. Mântuirea lui Dumnezeu pentru tine este ca să te scape de aceste lucruri ale Satanei. Lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi greșită; ea este făcută întru totul pentru a-i mântui pe oameni de întuneric. Când ai crezut până într-un anumit punct, când te poți debarasa de stricăciunea trupului și nu mai ești încătușat de această stricăciune, nu vei fi fost mântuit? Când trăiești sub domeniul Satanei, ești incapabil să-L manifești pe Dumnezeu, ești ceva murdar și nu poți primi moștenirea lui Dumnezeu. Odată ce ai fost curățit și desăvârșit, vei fi sfânt, vei fi o persoană normală și vei fi binecuvântat de Dumnezeu și plăcut Lui” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Practica (2)”). Prin cuvintele lui Dumnezeu, am ajuns să înțeleg că noi avem conflicte din invidie și certuri interpesonale, deoarece am fost corupți de Satana și trăim cu toții după firile noastre satanice, înșelătoare, egoiste și josnice. A fost o vreme când am trăit într-o stare de invidie, uneltind mereu împotriva oamenilor și luptând pentru renume și profit. Era un mod chinuitor de a trăi, dar, pur și simplu, nu mă puteam elibera. Faptul că m-am putut schimba puțin și am putut scăpa de suferință se datorează întru totul judecății și mustrării lui Dumnezeu.

Era iunie 2017 când mi s-a încredințat datoria de a fi conducătoarea unui grup al bisericii, responsabilă pentru viața acesteia în ceea ce privește câteva locuri de adunare. Eram foarte fericită să am acea datorie și am simțit că Dumnezeu mă înălța, că trebuia să o fac bine ca să-I răsplătesc iubirea. După aceea, am fost foarte activă în părtășie la adunări și, când vedeam că frații și surorile întâmpinau dificultăți sau se aflau într-o stare proastă, găseam cuvinte de la Dumnezeu ca să am părtășie și să abordez problemele. După o vreme, ceilalți m-au privit cu ochi buni și au spus că pot rezolva probleme practice având părtășie în adunări, că îmi asumam responsabilitatea în datoria mea și că eram iubitoare față de frați și surori. M-am simțit foarte mulțumită de mine când am auzit acestea.

Nu după mult timp, am auzit că va avea loc o alegere pentru conducătoarea bisericii și m-am gândit: „Cu toții mă apreciază, așa că s-ar putea să am o șansă bună la asta. Dacă aș fi aleasă, frații și surorile, în mod sigur, m-ar privi cu și mai multă admirație.” Atât sora Yang, cât și eu am fost nominalizate după vot. M-am simțit ușor amenințată atunci când am văzut că ea primise puțin mai multe voturi decât mine. M-am gândit: „Sunt responsabilă în datoria mea și pot face lucrare practică. Cum se poate ca ea să aibă mai multe voturi decât mine?” Dar apoi m-am gândit: „Acestea sunt doar nominalizări, nu votul final. Încă mai am o șansă. Acum trebuie să mă înarmez cu adevărul și să îi ajut mai mult pe alții să își rezolve dificultățile de intrare în viață, ca să vadă toți că ea nu e cu nimic mai bună decât mine și atunci, cu siguranță, voi fi aleasă!” M-am gândit la o problemă nerezolvată pe care sora Wang o adusese în discuție la ultima adunare, așa că m-am grăbit să pregătesc câteva cuvinte ale lui Dumnezeu relevante, ca să am părtășie cu ea data viitoare. Când a venit ziua adunării, am mers la locul nostru de întâlnire, dar, imediat ce am intrat, am văzut-o pe sora Yang având părtășie cu sora Wang. M-am simțit foarte nemulțumită. M-am gândit: „Am venit astăzi să am părtășie cu ea pentru a-i rezolva problema și te-ai năpustit tu prima asupra ei! Dacă te-ai ocupat tu deja de asta, cum voi mai demonstra eu ce pot face?” După cum era de așteptat, un zâmbet a apărut pe chipul sorei Wang după părtășia sorei Yang și ceilalți frați și surori au încuviințat cu toții din cap. Nu am fost deloc încântată să văd asta. Eram invidioasă pe sora Yang, crezând că ea mă jefuise de gloria mea. M-am gândit: „Înainte să te alături tu acestei adunări, toți ceilalți voiau să îmi audă părtășia. Dar acum, toți te privesc pe tine cu admirație și nu le pasă deloc de mine.” Chiar atunci, toți erau implicați fericiți în părtășie, dar eu nu o puteam suporta deloc și abia așteptam să plec.

Când am ajuns acasă, m-am așezat pe patul meu, descumpănită, simțindu-mă tot mai iritată pe măsură ce meditam la asta. M-am gândit: „Dacă situația aceasta persistă, șansele mele să devin conducătoare vor fi extrem de slabe. Nici gând! Trebuie să fiu mai proactivă în părtășie. Nu trebuie să mai pierd în fața ei sub nicio formă!” Mai târziu, am observat că sora Xiang era neliniștită în urma asprelor persecuții ale PCC și se simțea constrânsă în datoria ei, așa că am găsit repede niște cuvinte ale lui Dumnezeu ca să am părtășie cu ea înainte de adunare. În ziua următoare, am ajuns mai devreme la locul de adunare, dar, spre surprinderea mea, sora Yang ajunsese acolo chiar mai devreme și avea deja părtășie cu sora Xiang. Am fost foarte descurajată și m-am gândit: „Cum ai putut să faci asta din nou? Trebuie să văd ce fel de lumină ai în părtășia ta. Pur și simplu nu cred că poate acoperi totul.” Neconvinsă, m-am așezat lângă ele ca să aud ce avea de spus. Pe măsură ce ascultam, am descoperit că sora Yang avea părtășie despre niște căi de practică în lumina cuvintelor lui Dumnezeu, dar nu menționase sursa slăbiciunii și pesimismului sorei Xiang. M-am gândit: „Trebuie să profit la maxim de această ocazie ca să-mi împărtășesc propria înțelegere și s-o pun la punct pe sora Yang.” Cu gândul la asta, m-am grăbit să le comunic părtășia mea, spunând: „Soră, pentru a ieși dintr-o stare negativă, nu e suficient doar să ai o cale de practică. În plus, trebuie să ai înțelegere asupra adevărului în ceea ce privește felul în care Dumnezeu folosește marele balaur roșu drept contrast pentru a-Și desăvârși aleșii. Putem ieși dintr-o stare negativă doar odată cu înțelegerea lucrării, atotputerniciei și înțelepciunii lui Dumnezeu. Hai să citim împreună câteva din cuvintele lui Dumnezeu.” În timp ce sora Xiang încuviința din cap, am aruncat o privire cu coada ochiului la sora Yang și am văzut-o stând stânjenită deoparte. M-am simțit ca și cum aș fi câștigat o bătălie și m-am gândit: „Toți pot vedea, prin comparație, a cui părtășie este cu adevărat eficientă. Pot să îmi țin din nou fruntea sus și se dovedește că nu sunt atât de nepricepută.” După aceea, am devenit mai activă în datoria mea. În clipa în care aflam că cineva se afla într-o stare proastă sau întâmpina dificultăți, nu pierdeam vremea și căutam cuvintele lui Dumnezeu, luând notițe și având părtășie cu ele. Când vedeam pe cineva aprobând din cap eram încântată, însă, dacă nu obțineam nicio reacție, deveneam incredibil de neliniștită, iar apoi, cu cât eram mai mâhnită, cu atât mai puțin puteam să înțeleg stările altora sau să rezolv probleme. De asemenea, mă simțeam din ce în ce mai obosită și mă gândeam: „Dacă lucrurile continuă în acest fel, cu siguranță frații și surorile vor vedea că îmi lipsește realitatea adevărului și nu mă vor alege drept conducătoare.” Am devenit și mai agitată, în special atunci când am văzut că sora Yang are părtășie practică despre adevăr, cu care frații și surorile au fost de acord. Invidia și incapacitatea mea de a accepta acest lucru au ieșit în prim-plan. Am început să o invidiez și nu mai voiam nici măcar să îi vorbesc. Trăiam în acea stare de luptă pentru renume și profit. Era cu adevărat dureros pentru mine. Nu primeam niciun fel de luminare din cuvintele lui Dumnezeu, iar rugăciunile le făceam de mântuială. Simțeam că mă îndepărtez tot mai mult de Dumnezeu.

Mai târziu, m-am rugat lui Dumnezeu și I-am cerut să mă lumineze ca să îmi pot înțelege firea coruptă și să ies din starea aceea oribilă. Doar prin cuvintele lui Dumnezeu am dobândit puțină înțelegere despre starea mea coruptă. Asta este ceea ce spun ele: „Unii oameni se tem mereu că alții le vor fura locul din lumina reflectoarelor și îi vor întrece, obținând recunoaștere, în timp ce ei înșiși sunt neglijați. Lucrul acesta îi determină să-i atace și să-i excludă pe alții. Nu este un caz de invidie față de persoanele mai capabile decât ei? Nu este un astfel de comportament egoist și demn de dispreț? Ce tip de fire este aceasta? Este pizmașă! Oamenii care se gândesc doar la ei, își satisfac doar dorințele proprii, nu au pic de respect pentru îndatoririle altora și se gândesc doar la interesele lor, și nu la interesele casei lui Dumnezeu, au o fire rea, iar Dumnezeu nu are deloc dragoste pentru ei. Dacă ești cu adevărat capabil să ții cont de voia lui Dumnezeu, atunci vei putea să tratezi în mod corect alți oameni. Dacă recomanzi pe cineva și persoana respectivă este cultivată și devine un talent, aducând astfel încă o persoană talentată în casa lui Dumnezeu, nu-ți vei fi făcut atunci lucrarea bine? Nu vei fi fost atunci loial în realizarea îndatoririi tale? Aceasta este o faptă bună înaintea lui Dumnezeu și este tipul de conștiință și de rațiune pe care ar trebui să o aibă oamenii” („Oferă-ți inima sinceră lui Dumnezeu și poți dobândi adevărul” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, mi-a fost rușine și m-am gândit la toate lucrurile pornite din invidie, la toată strădania mea pentru renume și profit. Din momentul în care am auzit că biserica alegea un conducător, arsesem de dorință pentru post și apoi, când am văzut că sora Yang a obținut mai multe voturi la nominalizări decât mine, am început să o văd ca pe adversara mea, luptând în tăcere împotriva ei și concurând cu ea. Să o văd pe ea rezolvând problemele fraților și surorilor prin părtășie despre adevăr mă făcea invidioasă. M-am gândit că îmi furase gloria, că îmi amenințase șansa de a fi conducătoare. Concuram cu ea în secret, criticându-i și găsindu-i nod în papură părtășiei sale. Pe ascuns, am depreciat-o pe ea în timp ce mă ridicam pe mine și i-am înfrânat pozitivismul din datoria ei. Când am văzut că nu puteam câștiga, am devenit invidioasă pe ea și nu voiam nici măcar să ştiu de existenţa ei. Am luptat pentru renume și profit și eram invidioasă în datoria mea. Am atacat-o și am exclus-o. Nu dezvăluisem nimic altceva decât o fire satanică. Am fost atât de egoistă, josnică și malițioasă! Mi-am bazat viața pe aceste firi satanice, nu doar rănindu-i pe alții, ci trăind în ciudă și chin. Mi-a amintit de Zhou Yu în Romanul cavaleresc al celor Trei Regate. El era atât de meschin, mereu invidios pe Zhuge Liang și, chiar înainte să moară, a zis: „Ce nevoie mai este de Liang, de vreme ce Yu s-a născut?” A sfârșit prin a muri în furie. Nu erau acelea consecințele groaznice ale invidiei? Mi-am dat seama că eram la fel, că eram invidioasă în eforturile mele de a dobândi statut, nu doar zădărnicindu-mi propria intrare în viață, ci și făcându-le rău altora. Mi-a lipsit complet umanitatea. A fost dezgustător și odios pentru Dumnezeu. De fapt, Dumnezeu a făcut ca eu să fiu în preajma cuiva de calibru mai mare, sperând că aș putea învăța din abilitățile ei pentru a-mi îmbunătăți punctele slabe. Dar eu doar m-am luptat și am făcut comparații. În final, nu am dobândit nimic și am fost profund rănită. Am fost atât de nesăbuită! De asemenea, adevărul domneşte în casa lui Dumnezeu și există criterii pentru selectarea conducătorilor. Cel puțin, sunt oameni cu umanitate bună, care pot accepta și practica adevărul, dar eu eram mereu invidioasă, concurând pentru renume și profit și fără să trăiesc nicio umanitate. Asta m-a făcut nedemnă de conducere. Am știut că trebuia să încetez lupta, să mă axez pe practicarea adevărului și să trăiesc conform cuvintelor lui Dumnezeu. Aceasta era singura cale corectă. M-am simțit cu adevărat ușurată recunoscând toate acestea.

În ziua alegerilor, am spus această rugăciune: „O, Dumnezeule! Oricare ar fi rezultatele, sunt dispusă să Te ascult și voi vota corect.” Dar oricum am șovăit atunci când chiar a venit timpul să votez. M-am gândit: „Dacă votez pentru sora Yang și ea ajunge să fie aleasă, ce vor crede ceilalți despre mine? Cu siguranță vor spune că nu sunt egala ei.” Chiar atunci mi-au venit în minte aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Trebuie să înveți să renunți și să lași deoparte aceste lucruri, să-i recomanzi pe alții și să le permiți să se remarce. Nu lupta și nu te grăbi să profiți imediat ce apare o oportunitate să ieși în evidență sau să obții glorie. Trebuie să înveți să te dai la o parte, dar nu trebuie să întârzii îndeplinirea datoriei tale. Fii o persoană care lucrează în liniște și obscuritate și care nu se dă mare în fața altora în timp ce-și îndeplinește cu loialitate datoria. Cu cât renunți mai mult la prestigiu și statut și cu cât îți lași mai mult deoparte propriile interese, cu atât vei deveni mai liniștit, cu atât se va deschide un spațiu mai mare în inima ta și cu atât mai mult ți se va îmbunătăți starea” („Oferă-ți inima sinceră lui Dumnezeu și poți dobândi adevărul” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). La asta, m-am gândit: „Trebuie să practic cuvintele lui Dumnezeu. Nu pot continua să trăiesc pentru prestigiul și statutul meu.” M-am gândit la felul în care sora Yang era de calibru bun și părtășia ei era practică, așa că, să o avem pe ea drept conducătoare ar aduce beneficii bisericii precum și intrării în viață a fraților și surorilor. Trebuia să practic adevărul și să pun pe primul loc interesele bisericii. Așa că am votat pentru ea. A fost votată drept conducătoare și eu am fost foarte liniștită și împăcată cu asta. Am simțit că am reușit, în sfârșit, să practic adevărul.

După un timp, în aprilie 2018, am fost aleasă pentru datoria de conducătoare a bisericii, lucrând împreună cu câțiva frați și surori responsabili pentru lucrarea bisericii. La început, am discutat despre toată lucrarea bisericii și am avut o colaborare armonioasă. Dar, după o perioadă, am observat că sora Li, care era responsabilă de partea scrisă a lucrării noastre, era de calibru bun și învăța repede. Părtășia ei era luminatoare și edificatoare pentru ceilalți. O admiram cu adevărat, dar am simțit ceva invidie. Am început să caut să mă implic în lucrări care țineau de competența ei, dorindu-mi să învăț mai multe tehnici și principii ca să nu rămân în urma ei. Într-o zi, am primit o scrisoare de la conducătoarea noastră, în care spunea că avea nevoie de cineva care să preia o sarcină la o biserică dintr-o altă zonă și întrebând dacă sora Li ar fi potrivită pentru aceasta. M-a întrebat dacă aș putea să îi fac o evaluare. Invidia mea a ieșit la suprafață imediat și m-am gândit: „Vor să o cultive pe sora Li. Calibrul ei este bun și prinde repede lucrurile, dar nu este o credincioasă de mult timp, iar intrarea ei în viață este superficială. În ce privință nu mă ridic la nivelul ei? De ce nu m-a trimis pe mine? Dacă sora Li preia rolul acesta, ce vor crede ceilalți despre mine? Cu siguranță vor spune că ea e mai bună decât mine.” Aceste gânduri mă făceau să mă simt din ce în ce mai inconfortabil și abia am remarcat-o când am văzut-o după aceea. Văzându-mă pe mine că mă comport astfel era constrângător pentru ea și a încetat să mai discute cu mine lucruri, așa cum o făcuse înainte. Am primit evaluările sorei Li din partea fraților și surorilor câteva zile mai târziu și m-am simțit foarte invidioasă când am văzut că toate erau pozitive, chiar mai bune decât cele făcute pentru mine. Eram conducătoare, dar nu mă ridicam nici măcar la nivelul unei colege. Ce jenant pentru mine! Pe măsură ce mă gândeam la asta, mă simțeam din ce în ce mai inconfortabil. I-am spus intenționat unei alte sore: „Ce este cu evaluarea ta? Nu ai pic de discernământ. Sora Li a făcut progrese, dar intrarea ei în viață este superficială. Ai făcut-o să pară atât de bună, dar dacă ea merge la o altă biserică și le întârzie acelora lucrarea din cauză că nu poate face lucrare practică, asta ar înseamna un rău făcut din partea ta!” Sora s-a speriat un pic când a auzit asta de la mine. A spus că o scrisese bazându-se pe circumstanțele actuale, dar nu luase în considerare tabloul de ansamblu și că avea să îi mai arunce o privire. Deși făcusem ceea ce îmi propusesem, pur și simplu nu mă puteam simți mulțumită. Mai ales când am văzut-o pe sora Li, am avut mustrări de conștiință și m-am simțit foarte vinovată. Făcusem ceva rău, ceva rușinos și nu îndrăzneam să o privesc în ochi. Văzând că mă comport puțin ciudat, a venit la mine și mi-a spus cu îngrijorare: „E totul în regulă?” M-am simțit și mai vinovată când am auzit-o spunând asta, așa că am îngăimat un „Mm, da”, iar apoi am fugit într-o altă încăpere și am îngenuncheat în rugăciune pentru Dumnezeu. Am spus: „O, Dumnezeule, sunt atât de absurdă! Am devenit invidioasă pe sora Li când am văzut evaluările făcute de toți și chiar am subminat-o pe la spate. Dumnezeule, știu că detești lucrurile de acest gen, dar sunt legată de firea mea coruptă. Nu mă pot abține. Dumnezeule, Te rog, luminează-mă, ca să mă pot cunoaște cu adevărat și să încetez să mai trăiesc după firea mea coruptă.” Simțindu-mă puțin mai liniștită după rugăciune, m-am dus la computerul meu și am citit câteva pasaje din cuvintele lui Dumnezeu.

Dumnezeu spune: „Dacă văd că alții sunt mai buni decât ei, îi suprimă, încep să împrăștie un zvon despre ei sau recurg la niște mijloace fără scrupule, astfel încât alții să nu-i privească de sus și astfel încât nimeni să nu fie mai bun ca altcineva, atunci aceasta este firea coruptă a aroganței și neprihănirii de sine, precum și a nemerniciei, înșelăciunii și perfidiei, iar acești oameni nu se dau înapoi de la nimic ca să-și atingă ținta. Ei trăiesc în felul acesta și totuși se cred măreți și buni. Însă, au ei inimi temătoare de Dumnezeu? Mai întâi, vorbind din perspectiva naturilor acestor chestiuni, oare oamenii care se comportă astfel nu fac pur și simplu cum le e pe plac? Se gândesc ei la interesele familiei lui Dumnezeu? Ei se gândesc doar la propriile sentimente și vor doar să-și atingă scopurile, indiferent de pierderea pe care o suferă lucrarea familiei lui Dumnezeu. Oamenii de felul acesta nu sunt doar aroganți și cu neprihănire de sine, ci și egoiști și vrednici de dispreț; ei sunt cu totul nepăsători la intenția lui Dumnezeu, iar astfel de oameni nu au, fără nicio umbră de îndoială, inimi temătoare de Dumnezeu. Iată de ce fac doar ceea ce vor ei și acționează la întâmplare, fără niciun sentiment de vinovăție, fără nicio frământare, fără vreo teamă sau îngrijorare și fără să se gândească la consecințe. Asta e ceea ce fac ei adeseori și este modul în care s-au comportat întotdeauna. Care sunt consecințele cu care se confruntă astfel de oameni? Vor avea necazuri, nu-i așa? Ca s-o spunem ușor, astfel de oameni sunt mult prea geloși și au o dorință prea puternică de faimă și statut personal; sunt prea înșelători și trădători. Pentru a o spune mai dur, problema esențială este că inimile acestor oameni nu se tem de câtuși de puțin de Dumnezeu. Ei nu se tem de Dumnezeu, se cred din cale-afară de importanți și privesc fiecare aspect al ființei lor ca fiind mai presus decât Dumnezeu și decât adevărul. În inimile lor, Dumnezeu este cel mai puțin vrednic de a fi amintit și cel mai neînsemnat; El nu deține niciun statut în inimile lor. Oare au dobândit intrarea în adevăr cei care nu au niciun loc pentru Dumnezeu în inima lor și care nu-L slăvesc? (Nu.) Așadar, când de obicei își tot găsesc fericiți ceva de făcut și cheltuiesc destul de multă energie, ce fac ei? Astfel de oameni chiar pretind că au abandonat totul ca să se sacrifice pentru Dumnezeu și că au suferit foarte mult, dar, de fapt, motivul, principiul și obiectivul tuturor acțiunilor lor e acela de a-și fi lor de folos; ei încearcă doar să-și protejeze toate interesele proprii. Ai spune sau nu că o astfel de persoană este îngrozitoare? Ce fel de persoană ai spune că este una care nu-L venerează pe Dumnezeu? Nu este arogantă? Nu este Satana? Ce fel de lucruri nu Îl venerează pe Dumnezeu? Lăsând deoparte animalele, printre toți cei care nu-L venerează pe Dumnezeu se numără demonii, arhanghelul Satana și cei care Îl înfruntă pe Dumnezeu” („Cele cinci condiții ale oamenilor înainte de a intra pe drumul cel bun al credinței în Dumnezeu” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). „Firea coruptă a omului provine din faptul că a fost otrăvit și călcat în picioare de Satana, din răul extraordinar de mare pe care l-a impus Satana asupra gândirii, moralității, înțelegerii și rațiunii lui. Tocmai pentru că aceste lucruri fundamentale ale omului au fost corupte de Satana și sunt total diferite de cum le-a creat Dumnezeu la început, omul se împotrivește lui Dumnezeu și nu înțelege adevărul” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „A avea o fire neschimbată înseamnă a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu”).

Am fost atât de mâhnită și buimăcită de cuvintele lui Dumnezeu! Nu-mi dezvăluise El starea mea cu exactitate? Am devenit invidioasă și plină de prejudecăți atunci când conducătoarea a vrut să o cultive pe sora Li și, în plus, am subminat-o și am judecat-o în mod josnic. M-am gândit la toate ca să o împiedic să obțină acea datorie, fără să iau deloc în calcul interesele bisericii. Am făcut orice am avut chef pentru a obține ce voiam. Am fost arogantă, arbitrară și fără pic de respect pentru Dumnezeu. Dumnezeu speră ca tot mai mulți oameni să ia în considerare voia Lui și să coopereze în lucrarea Sa. Am știut bine.... Am știut bine că sora Li avea calibru bun și se axa pe urmărirea adevărului, astfel încât, cu mai multe oportunități de antrenament, intrarea ei în viață și aptitudinile ei ar progresa și asta ar aduce beneficii bisericii. Dar eu am tras-o în jos, încercând să-mi protejez propriul prestigiu și statut, chiar și prin folosirea unor mijloace necinstite, pentru a o împiedica să i se însărcineze acea datorie. Fără să-mi dau seama, devenisem sluga Satanei și distrugeam lucrarea bisericii. Eram foarte supărată pe mine. Știam că invidia este o fire satanică, în contradicție cu voia lui Dumnezeu, dar nu-mi imaginasem vreodată că m-ar putea determina să fac ceva atât de inuman, că aș putea să distrug lucrarea bisericii, să fac rău și să mă împotrivesc lui Dumnezeu. Mi-am amintit cuvintele lui Dumnezeu: „Firea coruptă a omului provine din faptul că a fost otrăvit și călcat în picioare de Satana.” M-am gândit la cum eram mereu invidioasă și nu suportam să văd pe nimeni mai bun decât mine, pentru că gândirea și perspectivele mele fuseseră sucite de otrăvurile Satanei, cum ar fi „Fiecare om pentru el însuşi şi diavolul îl ia pe cel mai din spate,” „Sunt propriul meu domn în cer și pe întregul pământ,” și „Nu pot fi doi stăpâni într-o casă.” Trăind conform acestor otrăvuri, am vrut să lupt să ajung în fruntea oricărui grup, crezând că ar trebui să fiu mai presus decât ceilalți, și nu puteam fi corectă cu nimeni dacă mă gândeam că erau mai capabili decât mine. Am fost invidioasă și am făcut discriminări, văzându-i ca pe un ghimpe în coaste. Am fost invidioasă, expeditivă și ostilă față de oamenii din jur care urmăreau adevărul, chiar și subminându-i pe ascuns. Îmi lipsea complet umanitatea! Am vrut întotdeauna să mă ridic pe mine în slăvi și să îi pun la pământ pe ceilalți, să lupt, să câștig și nu cedam în fața nimănui. Am vrut doar să mă dau în spectacol. Nu eram eu aidoma Satanei? Abia atunci mi-am dat seama că acele otrăvuri și reguli de supraviețuire satanice deveniseră chiar natura mea. Mi-am construit viața în jurul lor, devenind tot mai egoistă, arogantă și malițioasă. Dacă aș fi continuat să refuz să mă căiesc lui Dumnezeu, am știut că aveam să fiu detestată și eliminată de El. Mi s-a făcut foarte frică atunci când mi-am dat seama de toate acestea. M-am grăbit să mă rog lui Dumnezeu, spunându-I că voiam să mă căiesc, că voi încerca să practic adevărul de atunci încolo și să încetez să trăiesc după acele otrăvuri satanice.

Câteva zile mai târziu, am primit o scrisoare de la conducătoare, spunând că, per ansamblu, sora Li părea potrivită pentru lucrarea la cealaltă biserică. Am fost tulburată când am citit-o, dar mi-am dat seama imediat că invidia mă manipula din nou. M-am rugat pe loc lui Dumnezeu și am devenit dispusă să mă lepăd de mine. După rugăciune, am mai citit două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu spune: „Când te dovedești a fi egoist și josnic și ai devenit conștient de acest lucru, ar trebui să cauți adevărul: «Ce ar trebui să fac pentru a fi în conformitate cu voia lui Dumnezeu? Cum ar trebui să acționez astfel încât toată lumea să beneficieze?» Adică, trebuie să începi prin a-ți da deoparte propriile interese, renunțând la ele treptat, în funcție de statura ta, puțin câte puțin. După ce ai experimentat asta de câteva ori, le vei lăsa deoparte complet și, pe măsură ce faci acest lucru, te vei simți din ce în ce mai neclintit. Cu cât îți dai mai mult interesele la o parte, cu atât mai mult vei simți că, în calitate de ființă umană, ar trebui să ai conștiință și rațiune. Vei simți că, fără motive egoiste, ești o persoană cinstită, dreaptă și că faci lucrurile doar pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Vei simți că un astfel de comportament te face demn de a fi numit «om» și că, trăind astfel pe pământ, ești deschis și cinstit, ești o persoană sinceră, ai o conștiință împăcată și ești vrednic de toate lucrurile pe care ți le-a dăruit Dumnezeu. Cu cât trăiești mai mult astfel, cu atât te vei simți mai neclintit și mai luminos. Ca atare, nu vei fi pășit pe făgașul cel bun?” („Oferă-ți inima sinceră lui Dumnezeu și poți dobândi adevărul” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). „Dacă ești cu adevărat capabil să ții cont de voia lui Dumnezeu, atunci vei putea să tratezi în mod corect alți oameni. Dacă recomanzi pe cineva și persoana respectivă este cultivată și devine un talent, aducând astfel încă o persoană talentată în casa lui Dumnezeu, nu-ți vei fi făcut atunci lucrarea bine? Nu vei fi fost atunci loial în realizarea îndatoririi tale? Aceasta este o faptă bună înaintea lui Dumnezeu și este tipul de conștiință și de rațiune pe care ar trebui să o aibă oamenii” („Oferă-ți inima sinceră lui Dumnezeu și poți dobândi adevărul” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). În mod clar, cuvintele lui Dumnezeu mi-au indicat o cale de practică. Ar trebui să renunț la interesele personale și să mă gândesc la cele ale casei lui Dumnezeu. Ar trebui să recomand pe oricine este mai priceput decât mine într-un anumit domeniu, pentru ca orice persoană talentată să contribuie cu punctele sale forte în casa lui Dumnezeu și să-și joace micul rol în răspândirea Evangheliei Împărăției. Doar acest gen de persoană dă dovadă de umanitate și este cineva care ține cont de voia lui Dumnezeu și poate să pună pe primul loc interesele casei lui Dumnezeu. Ei dobândesc aprobarea lui Dumnezeu, și asta este o faptă bună. În aceeași seară, m-am dus să o văd pe sora Li și am întrebat-o dacă voia să plece să preia acea datorie. Ea a spus că era dispusă să o facă, dar era îngrijorată că nu s-ar descurca, din moment ce era nouă în credința ei și cu statură mică. După ce i-am auzit îngrijorarea, am avut părtășie cu ea despre voia lui Dumnezeu, încurajând-o să se bazeze pe Dumnezeu, să privească spre El și să se axeze pe căutarea principiilor adevărului în datoria ei. Câteva zile mai târziu, ea a plecat către noua ei datorie. Am fost cu adevărat fericită și am simțit că a fi capabilă să practic adevărul și să nu trăiesc pentru prestigiul și statutul meu reprezenta singura cale spre a trăi cu integritate și demnitate. În inima mea, eram profund împăcată.

Când îmi amintesc de vremea în care trăiam după firea mea coruptă, mereu invidioasă și luptând pentru renume și statut, coruptă și manevrată de Satana, realizez că era o manieră foarte chinuitoare de a trăi. Dumnezeu a pus la cale tot felul de oameni, lucruri, evenimente și împrejurări pentru a mă expune, pentru a mă salva. De asemenea, Și-a folosit cuvintele ca să mă dezvăluie și să mă judece, să mă ude și să mă susțină, până când, în sfârșit, mi-am recunoscut natura satanică, arogantă, egoistă și josnică și mi-am dat seama de felul și consecințele invidiei și luptei pentru renume și profit. Numai atunci am putut să practic un pic de adevăr și să dobândesc un pic de conștiință și rațiune. Slavă Ție, Dumnezeule!