de Zhang Jin, China

Cu câtva timp în urmă, am primit o scrisoare de la fratele Zhao. Liderul bisericii lor, cât și un frate și o soră, au fost arestați de poliție când răspândeau evanghelia. Locul în care erau ascunse cărțile era riscant. Poliția putea să caute acolo și să le ia în orice clipă. El și câțiva diaconi au fost des în contact cu cei arestați și erau sub supraveghere, deci nu puteau s-ajute la mutarea lor. Atunci m-a contactat pe mine ca să mă-ntrebe dacă nu pot să mut altundeva cărțile cuvântului lui Dumnezeu. După ce-am citit scrisoarea, am devenit confuz. PCC a instituit „sistemul de supraveghere comună pentru cinci gospodării” pentru a afla care case au fost vizitate de străini. Când găseau credincioși în Dumnezeu, erau imediat raportați. Frații și surorile acelei biserici tocmai fuseseră arestați, iar PCC supraveghea tot. Era prea periculos să mutăm cărțile într-un astfel de moment. Dacă vreo persoană rea ne raporta sau dacă ne găsea poliția, ne confiscau vehiculul, cu tot cu oamenii din el. Dacă vedeau atâtea cărți ale cuvântului lui Dumnezeu, mă torturau la interogatoriu. Dacă nu muream, sigur eram rănit grav. Dacă nu puteam suporta tortura, devenind un Iuda, eram blestemat și pedepsit și acesta era sfârșitul meu, nu? Oricum, dacă nu mutam cărțile la timp, iar poliția le găsea și confisca, frații și surorile nu mai puteau citi cuvintele lui Dumnezeu. Nu puteam sta și privi cum poliția confiscă toate cărțile cuvântului lui Dumnezeu. Mă luptam cu ce să fac, așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, sunt nesigur și speriat. Mă tem să nu fiu arestat și n-am curaj să cooperez. Te rog, dă-mi credință și putere.”

Apoi, am văzut un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Oamenii care-I sunt loiali lui Dumnezeu știu clar că există riscuri și sunt dispuși să și le asume pentru a face față consecințelor și a menține pierderile casei lui Dumnezeu la un nivel minim înainte ca ei înșiși să se retragă. Ei nu dau prioritate propriei lor siguranțe. Ce spuneți despre asta: n-ar putea să le pese oamenilor măcar puțin de propria siguranță? Cine nu este conștient de pericolele din mediul său? În orice caz, trebuie să-ți asumi riscuri pentru a-ți îndeplini datoria. Este responsabilitatea ta. N-ar trebui să dai prioritate propriei tale siguranțe. Lucrarea casei lui Dumnezeu și cea pe care Dumnezeu ți-o încredințează sunt cele mai importante și sunt mai presus de orice altceva” („Ei își fac datoria numai pentru a se remarca și a-și hrăni propriile interese și ambiții; nu iau niciodată în considerare interesele casei lui Dumnezeu și chiar vând aceste interese în schimbul gloriei personale (Partea a doua)” în Demascarea antihriștilor). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, mi-a fost rușine. Când cei loiali lui Dumnezeu văd interesele casei Lui lezate, aceștia rezistă și-și îndeplinesc responsabilitățile, chiar dacă e periculos. Dar eu? Am înțeles clar criza prin care treceam. Am știut că dacă nu mut cărțile, ar putea fi găsite și confiscate în orice clipă. Într-un moment atât de critic, eu îmi făceam griji să nu fiu arestat. Nu eram deloc îngrijorat de interesele casei lui Dumnezeu și nu mă gândeam cum să-mi folosesc toată puterea pentru a-mi îndeplini îndatoririle. Asta nu era deloc loialitate! Eram foarte egoist. Când am realizat asta, am avut mustrări de conștiință. M-am gândit că și înverșunarea marelui balaur roșu e în mâinile lui Dumnezeu. De ani împiedică și perturbă lucrarea lui Dumnezeu și, totuși, nu s-a extins aceasta în multe țări de peste ocean? Am fost speriat pentru că n-am perceput atotputernicia lui Dumnezeu. Am avut prea puțină credință în El. Dumnezeu folosea acest mediu ca să-nvăț lecții și s-obțin adevărul, ca să-I văd atotputernicia și înțelepciunea și să mă bazez pe El în asta. Odată ce-am realizat asta, am prins curaj și-am fost pregătit să mut cărțile cât mai repede.

A doua zi în zorii zilei, am mers la biserica fratelui Zhao. Primul lucru, am caut o soră ca să mă ducă la casa unde sunt ținute cărțile, dar la intrare, mi-a spus în șoaptă că soțul ei o supraveghează acasă și n-o lasă să iasă de teamă să nu fie arestată. Auzind asta, am început să mă-ngrijorez. Ea nu mă putea duce, eu nu cunoșteam pe nimeni acolo, iar situația era critică. Ce va fi dacă poliția ia cărțile? N-am găsit nicio soluție. N-am putut decât să conduc spre casă. Pe drum, m-am gândit încontinuu cine m-ar putea duce acolo. Și chiar dacă aș găsi pe cineva, dacă m-aș întoarce în sat, aș putea atrage atenția. Oare aș fi raportat? Teama mea creștea cu fiecare gând. Vedeam doar pericole. Acasă, m-am rugat căutând răspunsuri și am văzut acest fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Nu ar trebui să îți fie frică de una și de alta; indiferent cu cât de multe dificultăți și pericole ai putea să te confrunți, ești în stare să rămâi neclintit înaintea Mea, fără să te împiedice nimic, pentru ca voia Mea să poată fi nestingherit îndeplinită. Aceasta este datoria ta; […] Tu trebuie să suporți totul; pentru Mine, trebuie să fii pregătit să renunți la tot ce ai și să faci tot ce poți ca să Mă urmezi, și să fii gata să sacrifici tot ce ai. Acesta este momentul în care te voi încerca: Îmi vei oferi loialitatea ta? Poți să Mă urmezi până la capătul drumului cu loialitate? Nu te teme; cu sprijinul Meu, cine ți-ar putea bloca vreodată drumul? Ține minte asta! Nu uita! Tot ceea ce se întâmplă este prin buna Mea intenție și totul este sub observația Mea. Poți să-Mi urmezi cuvântul în tot ce spui și faci? Când încercările de foc vor veni asupra ta, vei îngenunchea și vei striga? Sau vei tremura, incapabil să mergi mai departe?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 10). „Când Îmi încep oficial lucrarea, toți oamenii se mișcă odată cu Mine, astfel încât oamenii din tot universul au grijă să fie în pas cu Mine, este «jubilare» peste tot în univers, iar omul este îndemnat înainte de Mine. În consecință, însuși marele balaur roșu este împins de către Mine într-o stare de frenezie și năuceală, servește lucrarea Mea și, chiar dacă se împotrivește, nu-și poate urma propriile dorințe, și nu are de ales decât să se supună controlului Meu. În toate planurile Mele, marele balaur roșu este contrastul Meu, inamicul Meu, dar și servitorul Meu; ca atare, nu i-am ușurat niciodată «însărcinările». Așadar, ultima etapă a lucrării întrupării Mele se încheie în casa acestuia. În felul acesta, marele balaur roșu e mai capabil să-Mi facă un serviciu cum se cuvine prin care îl voi cuceri și Îmi voi încheia planul” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 29). Cuvintele Lui mi-au dat credință. Dumnezeu e atotputernic, controlează tot și conduce orice acțiune. Lucrarea Lui din zilele de pe urmă are loc în țara marelui balaur roșu, folosind persecuția lui spre desăvârșirea aleșilor lui Dumnezeu. Oricât de înverșunat ar fi, tot rămâne supus orchestrărilor lui Dumnezeu. Nu ne poate niciun rău fără permisiunea lui Dumnezeu. Am considerat că PCC persecută fără milă creștini de când e la putere, folosind mijloace josnice deșarte pentru interzicerea bisericii lui Dumnezeu, dar conspirațiile lui au eșuat. În schimb, conduita lui I-a servit lui Dumnezeu. Aleșii lui Dumnezeu au văzut esența lui disprețuitoare de adevăr și potrivnică lui Dumnezeu și au perceput autoritatea lui Dumnezeu. Dumnezeu folosește marele balaur roșu și pentru a sorta oamenii după felul lor. Cei care pot să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu, să-și facă datoria în ciuda persecuției, care nu se predau Satanei nici după ce sunt arestați și torturați sunt mărturia biruitorilor. Dar cei ce se tem să-și îndeplinească îndatoririle sunt pleava, neghina și necredincioșii expuși de lucrarea lui Dumnezeu, iar, la sfârșit, sunt toți eliminați. În acel moment am înțeles că Dumnezeu folosea acest mediu ca să mă testeze. Dacă eram prea nesigur și speriat să-mi fac datoria nu însemna că sunt expus de El? Când am realizat asta, am știut că nu mai pot fugi de datorie. Trebuia să mut cărțile cuvântului lui Dumnezeu cât mai repede posibil.

Așadar, am discutat cu frații și surorile mele cum să mut cărțile și-am aflat că mai erau două surori care știau unde sunt ținute. Am mers după ele ca să mă ducă la casele cu cărți. Pe drum, am fost foarte tensionat și m-am rugat necontenit lui Dumnezeu. Când am ajuns la intrarea în sat, am văzut că era o ceremonie de inaugurare la care participau mulți oameni. Mi-am dat seama că Dumnezeu ne deschidea o cale prin asta. I-am mulțumit lui Dumnezeu și apoi, cu sătenii distrași, am intrat discret în sat de pe un drum lăturalnic și am reușit să scoatem cărțile cuvântului lui Dumnezeu. Imediat după ce am stocat cărțile, am primit un mesaj c-am fost raportați după ce-am plecat. Poliția s-a pus imediat să ne caute, dar eram deja departe. I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru c-am văzut că totul e în mâinile Lui, până la ultimul minut și secundă. El a mobilizat oameni, evenimente pentru a ne deschide o cale, fără de care n-am fi putut muta cărțile niciodată.

La scurt timp după aceea, cinci frați și surori de la o biserică au fost arestați în timpul unei adunări. Arestările au venit din senin, așadar, nu știam câți frați și surori din zonă erau monitorizați. A trebuit să-i prevenim pe cei în contact cu ei, ca să se poată ascunde. Și cărțile cuvântului lui Dumnezeu trebuiau transferate cât mai repede. Cunoșteam biserica din acea zonă, fiind cel mai potrivit să-i ajut pe liderii de biserică să rezolve lucrurile. Dar eram și nesigur, pentru că mă temeam să nu fiu arestat și torturat, așa că i-am împărtășit soției grijile mele, iar ea mi-a citit din cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu spune: „Din tot ce are loc în univers, nu există nimic în care Eu să nu am ultimul cuvânt. Există ceva ce nu se află în mâinile Mele? Orice spun Eu se face, și cine dintre ființele umane Mă poate face să Mă răzgândesc? Poate fi legământul pe care l-am încheiat pe pământ? Nimic nu-Mi poate împiedica planul să înainteze; sunt atotprezent în lucrarea Mea, precum și în planul Meu de gestionare (planul mântuirii). Care dintre ființele umane își poate băga mâinile pentru a se amesteca? Nu sunt Eu Cel care a făcut personal aceste aranjamente?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 1). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat credință. Am văzut că toate sunt în mâinile Lui. În fiecare zi, tot ce mi se întâmplă, chiar și dacă sunt arestat, e tot în mâinile Lui. Fără permisiunea Lui, oricât de înverșunat devine marele balaur roșu, nu voi fi arestat. Și chiar dacă voi fi, îmi va fi sosit clipa să fiu mărturie pentru Dumnezeu. Când am realizat asta, m-am rugat, dispus să mă bazez pe El și să cooperez.

A doua zi, m-am deghizat în vânzător de cereale și am mers în sat să văd care e situația. După ce-am ajuns, a trebuit să evit camerele și locurile aglomerate, așa că am făcut un mare ocol. Am ajuns acasă la liderul bisericii, dar nu erau acolo. M-am îngrijorat și eram frustrat. Am așteptat până la apus, dar tot nu i-am văzut. Am fost obligat să-mi petrec noaptea la o rudă din apropiere, credincios și el. În acea noapte, m-am gândit că toată ziua am riscat și-am călătorit departe fără să rezolv nimic și am fost nefericit. Trebuia să merg iar, a doua zi. Ce aș păți dacă aș fi raportat și arestat? Știam că nu-mi evitam datoria ca în trecut. Trebuia să găsesc o cale de a muta cărțile, dar eram nesigur și speriat și-am simțit că era o datorie prea periculoasă. Așa că m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule, sunt nesigur și speriat. Te rog, dă-mi credință. Oricât de periculos ar fi, vreau să mă bazez pe Tine și să rezolv repede această situație, astfel încât interesele casei Tale să nu fie lezate.” După ce m-am rugat, mi-am amintit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Marele balaur roșu Îl persecută pe Dumnezeu și este vrăjmașul lui Dumnezeu și deci, în acest ținut, cei care cred în Dumnezeu sunt astfel supuși umilinței și asupririi, și ca urmare, aceste cuvinte sunt împlinite în voi, acest grup de oameni. Deoarece a demarat într-un ținut care se împotrivește lui Dumnezeu, toată lucrarea lui Dumnezeu întâmpină piedici formidabile, iar îndeplinirea multora dintre cuvintele Lui ia mult timp; așadar, oamenii sunt rafinați ca rezultat al cuvintelor lui Dumnezeu, ceea ce este și o parte a suferinței. Este enorm de dificil pentru Dumnezeu să Își îndeplinească lucrarea în țara marelui balaur roșu – dar tocmai prin această dificultate Dumnezeu face o etapă a lucrării Sale, făcând ca înțelepciunea și faptele Lui minunate să se manifeste și folosind această oportunitate pentru a face complet acest grup de oameni” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Este lucrarea lui Dumnezeu la fel de simplă cum și-o imaginează oamenii?”). În trecut, nu înțelesesem semnificația acestui fragment, dar aplicându-l acelui mediu, am văzut cât de practice sunt cuvintele lui Dumnezeu. Marele balaur roșu detestă adevărul și se-mpotrivește lui Dumnezeu. Crezând în Dumnezeu în țara marelui balaur roșu, sigur ne pasc arestarea și persecuția, dar Dumnezeu le folosește pentru a desăvârși un grup de biruitori. Aceasta e înțelepciunea lucrării lui Dumnezeu. În trecut, am simțit că am credință în Dumnezeu, dar confruntându-mă cu riscul arestării, nesiguranța, lipsa credinței și egoismul meu au fost dezvăluite. M-am temut că nu voi putea îndura tortura din arest, devenind un Iuda și sfârșind rău. M-am gândit la toate purtările mele, la cum m-au preocupat interesele și siguranța mea, dar nu și lucrarea bisericii. N-a existat nicio loialitate față de Dumnezeu, nicio mărturie. Am fost în acest mediu pentru că Dumnezeu a permis asta. Dumnezeu l-a folosit pentru a-mi desăvârși credința, pentru a-mi da curaj și înțelepciune, ca s-am experiența practică a lucrării Lui și să-I văd faptele. Faptul că m-am născut în China și am avut norocul să experimentez lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă a fost exaltarea și iubirea Lui pentru mine. Dacă n-aș suferi și n-aș plăti un preț pentru adevăr, dacă n-aș reuși să-mi fac această datorie, viața mea n-ar avea semnificație, valoare. Când am realizat asta, n-am putut să nu cuget: De ce m-am gândit mai întâi la interesele mele, în medii periculoase? De unde mi se trăgea asta?

Mai târziu, am citit în cuvântul lui Dumnezeu: „Toți oamenii corupți trăiesc pentru ei înșiși. Fiecare om pentru el însuşi şi diavolul îl ia pe cel mai din spate – aceasta este sintetizarea naturii umane. Oamenii cred în Dumnezeu de dragul propriilor interese; abandonează lucrurile, se sacrifică pentru El și Îi sunt credincioși, dar fac toate aceste lucruri tot de dragul interesului propriu. Pe scurt, totul este făcut cu scopul de a obține binecuvântări pentru ei înșiși. În societate, totul este făcut pentru beneficiul personal; a crede în Dumnezeu se face doar pentru a câștiga binecuvântări. Tocmai pentru a obține binecuvântări, oamenii se leapădă de toate și pot să îndure multă suferință: acestea sunt toate dovezi empirice ale naturii corupte a omului. Oamenii ale căror firi s-au schimbat sunt diferiți, simt că sensul vine din a trăi conform adevărului, că numai oamenii care îndeplinesc îndatoririle unei creaturi a lui Dumnezeu sunt potriviți să fie numiți oameni, că baza faptului de a fi om este supunerea față de Dumnezeu, teama de Dumnezeu și ferirea de rău, că acceptarea însărcinării date de Dumnezeu este o responsabilitate ordonată de cer și pământ – și că, dacă nu sunt capabili să-L iubească pe Dumnezeu și să-I răsplătească dragostea, nu sunt potriviți să fie numiți oameni; pentru ei, a trăi pentru sine este ceva gol și lipsit de sens. Ei simt că oamenii ar trebui să trăiască pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, a-și îndeplini bine îndatoririle și a trăi vieți cu însemnătate, astfel încât, chiar și atunci când le vine vremea să moară, se vor simți mulțumiți și nu vor avea nici cel mai mic regret, și nu vor fi trăit în zadar” („Diferența dintre schimbările exterioare și schimbările firii” în Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că mă gândeam la interesele mele și mă apăram în toate, vrând să fug și să mă ascund de îndatoriri în medii periculoase, pentru că trăiam după filosofii satanice ca: „Fiecare om pentru el însuși și diavolul îl ia pe cel mai din spate” și „Lasă lucrurile să treacă, dacă ele nu te-afectează direct.” Aceste filosofii deveniseră natura mea și îmi controlau gândurile și purtarea. M-au făcut mai ales egoist și demn de dispreț. Nu m-am gândit deloc la lucrarea casei lui Dumnezeu. Știam cât de importante sunt cărțile cuvântului lui Dumnezeu, c-ar trebui să risc totul pentru a le proteja, dar eu mă tot gândeam la interesele mele și, într-un moment atât de critic, nu mi-am putut îndeplini îndatoririle cu loialitate. M-am gândit cum Dumnezeu, pentru a mântui umanitatea atât de profund coruptă, a riscat enorm venind în China să lucreze, unde a fost vânat de PCC, condamnat și respins din lumea religioasă. Dumnezeu nu S-a gândit deloc la siguranța Lui și-a exprimat constat adevărul, ca să ne-aprovizioneze. Deși am fost răzvrătiți și corupți, El nu ne-a abandonat, ci ne-a luminat și îndrumat prin cuvintele Lui. Când am înțeles asta, am văzut câte Îi datoram lui Dumnezeu, detestându-mi egoismul. M-am bucurat de harul Lui și de sprijinul cuvintelor Sale, și, totuși, m-am protejat mereu, uitând de interesele casei lui Dumnezeu. Nu aveam nicio umanitate. Nu meritam să trăiesc înaintea Lui! Am îngenuncheat și m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule! Am fost corupt profund de Satana, sunt foarte egoist, josnic și lipsit de umanitate. Nu mai vreau să trăiesc așa. Vreau să mă lepăd de trup, să-mi îndeplinesc îndatoririle cât de bine pot și să susțin lucrarea casei lui Dumnezeu.”

Mai târziu, am citit asta în cuvântul lui Dumnezeu, extras din „«Capitolul 11» din Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”. „Cine din întreaga omenire nu este îngrijit în ochii Celui Atotputernic? Cine nu trăiește în mijlocul predestinării Atotputernicului? Oare viața și moartea omului sunt rezultatul propriei alegeri? Își controlează omul propria lui soartă? Mulți oameni strigă după moarte, totuși, ea este departe de ei; mulți oameni vor să fie cei care sunt puternici în viață și se tem de moarte, totuși, necunoscută lor, ziua morții lor se apropie, aruncându-i în abisul morții” („Cuvântul Se arată în trup”). „Când oamenii sunt gata să-și sacrifice viețile, totul devine neînsemnat și nimeni nu-i poate învinge. Ce ar putea fi mai important decât viața? Astfel, Satana devine incapabil de a face mai mult în oameni, nu poate face nimic cu omul. Deși, în definiția «trupului», se spune că trupul este stricat de Satana, dacă oamenii vor renunța, cu adevărat, la ei înșiși și nu vor fi mânați de Satana, atunci nimeni nu va putea să-i învingă” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Interpretări ale tainelor cuvintelor lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 36). În timp ce meditam la cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles că viața și moartea oamenilor sunt în mâinile Lui, ca și cruzimea Satanei asupra lui Iov. Fără permisiunea lui Dumnezeu, Satana n-a îndrăznit să-i ia viața. Confruntat cu această problemă, depindea de Dumnezeu dacă urma să fiu arestat. Dacă El îi permitea poliției să m-aresteze, indiferent de tortura îndurată, chiar dacă mă omorau în bătaie, trebuia să mărturisesc ferm pentru El. Ar fi însemnat și valoros să fiu martirizat pentru El. Exact cum a spus Domnul Isus: „Căci oricine vrea să-și salveze viața o va pierde, dar cel ce-și pierde viața pentru Mine, acela o va salva” (Luca 9:24). M-am gândit și la sfinții din trecut. Când au fost amenințați cu moartea, nu s-au gândit la interesele sau planul lor de viață, ci au fost mărturie răsunătoare pentru Dumnezeu, exact ca Daniel, aruncat în groapa cu lei, sau Iacob, decapitat, sau Petru, răstignit cu capul în jos. Ar trebui să le copiez credința, loialitatea și supunerea față de Dumnezeu. Nu mai puteam să mă tem de influența întunecată a Satanei sau să trăiesc o viață egoistă, josnică și nedemnă. A trebuit să risc totul pentru a-mi îndeplini îndatoririle.

În dimineața următoare, m-am gândit că sora Wang, care locuia în vecini, s-ar putea să știe în ce casă sunt cărțile, așa c-am mers până la ea. Șocată, a spus: „Ieri, cei de la secția de poliție i-au investigat pe credincioșii în Dumnezeu. Dacă te-ai fi întâlnit ieri cu liderul bisericii și-ai fi mutat cărțile, ai fi fost prins pe loc.” Când am auzit-o spunând asta, i-am tot mulțumit lui Dumnezeu în inima mea. După ce-am aflat cum stau lucrurile, am mutat cărțile într-un loc sigur și-am putut în sfârșit să nu-mi mai fac griji. Deși am suferit din cauza stresului imens pe durata întregului proces, am văzut efectele practice ale atotputerniciei lui Dumnezeu. Înverșunarea marele balaur roșu e în mâinile lui Dumnezeu, când Îi servește Lui. E o unealtă pentru desăvârșirea și creșterea aleșilor lui Dumnezeu și, fără permisiunea Lui, nu ne poate face nimic.

După experiența avută, mi-a crescut credința. Am ajuns și să-mi cunosc corupția. Nu mai renunț când mă confrunt cu influența întunecată a Satanei, îmi fac datoria și protejez interesele casei lui Dumnezeu. Datorită îndrumării Lui am crescut și-am avut aceste foloase. Nu le-aș fi obținut niciodată într-un mediu confortabil. Slavă Ție, Dumnezeule!