Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă

Deoarece există întotdeauna noi evoluții în lucrarea lui Dumnezeu, există o lucrare care devine depășită și veche pe măsură ce noua lucrare se naște. Aceste tipuri diferite de lucrare, veche și nouă, nu sunt contradictorii, ci complementare; fiecare pas continuă de la ultimul. Întrucât există o nouă lucrare, lucrurile vechi trebuie, desigur, eliminate. De exemplu, unele dintre practicile de lungă durată și zicerile obișnuite ale omului, însoțite de mulți ani de experiență și învățături ale acestuia, au format și formează tot felul de noțiuni în mintea omului. Faptul că Dumnezeu încă nu Și-a dezvăluit pe deplin fața adevărată și firea inerentă față de om, împreună cu răspândirea de-a lungul multor ani a teoriilor tradiționale din cele mai vechi timpuri, au fost și mai favorabile ca omul să-și formeze astfel de noțiuni. Este corect să spunem că, în cursul credinței omului în Dumnezeu, influența diferitelor noțiuni a dus la formarea și evoluția continuă în om a tot felul de înțelegeri noționale despre Dumnezeu, ceea ce a făcut ca mulți oameni religioși care slujesc lui Dumnezeu să devină dușmanii Lui. Astfel, cu cât sunt mai puternice noțiunile religioase ale oamenilor, cu atât se opun mai mult lui Dumnezeu și cu atât mai mult sunt ei dușmanii lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu este întotdeauna nouă și nu este niciodată veche; niciodată nu formează doctrine ci, mai degrabă, se schimbă și se reînnoiește continuu într-o măsură mai mare sau mai mică. A lucra în acest mod este o expresie a firii inerente a lui Dumnezeu Însuși. Este, de asemenea, principiul inerent al lucrării lui Dumnezeu și unul dintre mijloacele prin care Dumnezeu Își realizează lucrarea Sa de gestionare. Dacă Dumnezeu nu ar lucra în acest fel, omul nu s-ar schimba sau nu ar putea să-L cunoască pe Dumnezeu, iar Satana nu ar fi înfrânt. Astfel, în lucrarea Sa, există continuu schimbări care par neobișnuite, dar care sunt de fapt periodice. Cu toate acestea, modul în care omul crede în Dumnezeu este destul de diferit. El se agață de doctrinele și sistemele vechi, familiare și, cu cât sunt mai vechi, cu atât sunt mai plăcute pentru el. Cum ar putea mintea nesăbuită a omului, o minte care este la fel de intransigentă ca piatra, să accepte atât de multă muncă nouă și cuvinte ale lui Dumnezeu de nepătruns? Omul detestă Dumnezeul care este mereu nou și niciodată vechi; lui îi place doar anticul Dumnezeu învechit, care are dinții lungi, părul alb și care este blocat pe loc. Așadar, pentru că Dumnezeu și omul au fiecare propriile lor preferințe, omul a devenit dușmanul lui Dumnezeu. Multe dintre aceste contradicții există încă și astăzi, într-un moment în care Dumnezeu a făcut o nouă lucrare timp de aproape 6000 de ani. Acestea sunt, prin urmare, dincolo de remediere. Poate că este din cauza încăpățânării omului sau a inviolabilității decretelor administrative ale lui Dumnezeu de către orice om – dar acei clerici și femei încă se agață de cărți vechi și de hârtii mucegăite, în timp ce Dumnezeu își continuă lucrarea Sa neterminată de gestionare ca și cum nu ar avea pe nimeni de partea Lui. Deși aceste contradicții fac omul și pe Dumnezeu dușmani și sunt chiar de nerezolvat, Dumnezeu nu le acordă nicio atenție, ca și cum ar fi acolo și nu ar fi acolo. Omul, totuși, se leagă de convingerile și noțiunile sale și nu renunță niciodată la ele. Totuși, un lucru este evident: chiar dacă omul nu se abate de la poziția sa, picioarele lui Dumnezeu se mișcă mereu și El își schimbă întotdeauna poziția în funcție de mediul înconjurător. În final, omul va fi învins fără luptă. Între timp, Dumnezeu este cel mai mare dușman al tuturor dușmanilor Lui învinși și este, de asemenea, campionul oamenilor învinși și totodată al celor neînvinși. Cine poate să concureze cu Dumnezeu și să fie victorios? Noțiunile omului par a veni de la Dumnezeu, deoarece multe dintre ele s-au născut la începutul lucrării lui Dumnezeu. Totuși, Dumnezeu nu-l iartă pe om din cauza aceasta și, de altfel, El nu laudă omul pentru crearea de serii după serii de produse „pentru Dumnezeu”, în urma lucrării Sale, care sunt în afara lucrării Lui. În schimb, El este extrem de dezgustat de noțiunile omului și de credințele vechi, pioase, și nu are de gând să conștientizeze data la care aceste noțiuni au apărut pentru prima dată. El nu acceptă deloc faptul că aceste noțiuni sunt cauzate de lucrarea Lui, deoarece noțiunile omului sunt răspândite de om; sursa lor este în gândurile și în mintea omului – nu este Dumnezeu, ci Satana. Intenția lui Dumnezeu a fost întotdeauna ca lucrarea Sa să fie nouă și vie, nu veche și moartă, iar ceea ce El îl face pe om să respecte variază în funcție de epocă și perioadă și nu este veșnic și imuabil. Aceasta este pentru că El este un Dumnezeu care determină omul să trăiască și să fie nou, mai degrabă decât un diavol care face ca omul să moară și să fie bătrân. Nu înțelegeți încă asta? Ai noțiuni despre Dumnezeu și ești incapabil să renunți la ele pentru că ești închis la minte. Nu este pentru că lucrarea lui Dumnezeu are prea puțin sens, nici pentru că lucrarea Sa nu ține cont de sentimentele omului și, în plus, nici pentru că Dumnezeu este întotdeauna neglijent în îndatoririle Lui. Nu poți renunța la noțiunile tale pentru că ești prea lipsit de supunere și pentru că nu ai nici cea mai mică asemănare a unei ființe create, și nu pentru că Dumnezeu face lucrurile dificile pentru tine. Tu ai cauzat toate astea și nu au nicio legătură cu Dumnezeu; toate suferințele și nenorocirile sunt create de om. Gândurile lui Dumnezeu sunt întotdeauna bune: El nu Își dorește să te facă să îți creezi noțiuni, ci Își dorește să te schimbi și să te reînnoiești cu trecerea veacurilor. Cu toate acestea, nu știi ce este bine pentru tine și întotdeauna scrutezi sau analizezi. Nu este faptul că Dumnezeu face lucrurile dificile pentru tine, ci că îți lipsește o inimă cu frică de Dumnezeu, iar răzvrătirea ta este prea mare. O mică ființă creată care îndrăznește să ia o parte neînsemnată din ceea ce a fost dat anterior de Dumnezeu și care după aceea se întoarce și-L atacă pe Dumnezeu folosind-o – nu este aceasta răzvrătirea omului? Oamenii, este corect să spunem, sunt absolut necalificați să-și exprime punctele de vedere în fața lui Dumnezeu, și sunt cu atât mai puțin calificați să-și prezinte după bunul plac limbajul ordinar, putred și înflorit – ca să nu spunem mai mult despre aceste noțiuni mucegăite. Nu sunt ele cu atât mai mult fără nicio valoare?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai cei ce cunosc lucrarea lui Dumnezeu de astăzi pot sluji lui Dumnezeu”

Să știți că vă opuneți lucrării lui Dumnezeu sau vă folosiți propriile noțiuni pentru a măsura lucrarea de astăzi, pentru că nu cunoașteți principiile lucrării lui Dumnezeu și din cauza nesăbuinței cu care tratați lucrarea Duhului Sfânt. Opoziția voastră față de Dumnezeu și obstrucționarea lucrării Duhului Sfânt sunt cauzate de noțiunile și inerenta voastră aroganță. Nu pentru că lucrarea lui Dumnezeu este greșită, ci pentru că voi sunteți în mod natural prea răzvrătiți. După ce își găsesc credința în Dumnezeu, unii oameni nu pot nici măcar să spună cu siguranță de unde a venit omul, și totuși ei îndrăznesc să țină discursuri publice, evaluând bunele și relele lucrării Duhului Sfânt. Chiar le țin predici apostolilor care au lucrarea cea nouă a Duhului Sfânt, făcând comentarii și vorbind când nu trebuie; umanitatea lor este prea josnică și nu au nici cea mai mică urmă de rațiune. Nu va veni ziua când asemenea oameni vor fi disprețuiți și respinși de lucrarea Duhului Sfânt și vor fi arși de focurile iadului? Ei nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu, dar în schimb Îi critică lucrarea și încearcă și să-L învețe pe Dumnezeu cum să lucreze. Cum pot asemenea oameni lipsiți de rațiune să-L cunoască pe Dumnezeu? Omul ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu în timpul procesului de căutare și experimentare; nu prin a critica după bunul plac ajunge omul să-L cunoască pe Dumnezeu prin luminarea Duhului Sfânt. Cu cât devine mai precisă cunoașterea lui Dumnezeu de către oameni, cu atât mai puțin I se opun. Dimpotrivă, cu cât mai puțin Îl cunosc oamenii pe Dumnezeu, cu atât este mai probabil ca ei să I se opună. Noțiunile tale, vechea ta natură și umanitatea, caracterul și perspectiva ta morală sunt capitalul cu care Îi reziști lui Dumnezeu și, cu cât etica ta e mai coruptă, cu cât calitățile tale sunt mai odioase și cu cât umanitatea ta este mai josnică, cu atât mai mult ești dușmanul lui Dumnezeu. Cei care au noțiuni puternice și o fire neprihănită de sine sunt încă și mai mult în vrăjmășie cu Dumnezeul întrupat; asemenea oameni sunt anticriști. Dacă noțiunile tale nu sunt corectate, atunci ele vor fi mereu împotriva lui Dumnezeu; nu vei fi niciodată compatibil cu Dumnezeu și vei fi pentru totdeauna separat de El.

Numai lăsând deoparte vechile tale noțiuni poți obține cunoaștere nouă; totuși, vechea cunoaștere nu este în mod necesar echivalentă cu vechile noțiuni. „Noțiuni” se referă la lucrurile imaginate de om care sunt în contradicție cu realitatea. Dacă vechea cunoaștere era deja depășită în epoca veche și l-a împiedicat pe om să intre în noua lucrare, atunci o asemenea cunoaștere este, de asemenea, o noțiune. Dacă omul este capabil să abordeze corect o asemenea cunoaștere și poate ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu din câteva aspecte diferite, combinând vechiul și noul, atunci vechea cunoaștere devine un ajutor pentru om și devine baza prin care omul pătrunde în noua epocă. […] omul crede în propriul lui Dumnezeu imaginat în mintea lui și nu Îl caută pe Dumnezeul realistic. Dacă o persoană are un tip de credință, atunci, într-o sută de persoane sunt o sută de feluri de credință. Omul deține asemenea credințe pentru că nu a văzut lucrarea practică a lui Dumnezeu, pentru că doar a auzit-o cu urechile lui și nu a văzut-o cu ochii lui. Omul a auzit legende și povești – dar rareori a auzit cunoștința faptelor lucrării lui Dumnezeu. Astfel, oamenii care sunt credincioși numai de un an ajung să creadă în Dumnezeu prin propriile noțiuni. Același lucru este valabil pentru cei care au crezut în Dumnezeu toată viața. Cei care nu pot vedea faptele nu vor fi niciodată în stare să scape de o credință în care au noțiuni despre Dumnezeu. Omul crede că s-a eliberat din legăturile vechilor sale noțiuni și că a pătruns într-un nou teritoriu. Nu știe omul că cunoașterea acelora care nu pot vedea adevărata față a lui Dumnezeu nu reprezintă nimic altceva decât noțiuni și vorbe în vânt? Omul crede că noțiunile lui sunt corecte și fără greșeală lui și crede că aceste noțiuni vin de la Dumnezeu. Astăzi, când omul este martor la lucrarea lui Dumnezeu, el dă frâu noțiunilor care s-au clădit de-a lungul multor ani. Închipuirile și ideile trecutului au devenit o piedică a lucrării din această etapă și a devenit dificil pentru om să renunțe la asemenea noțiuni și să respingă asemenea idei. Noțiunile multora dintre cei care L-au urmat pe Dumnezeu până astăzi, cu privire la această lucrare făcută pas cu pas, au devenit mai deplorabile și acești oameni au format treptat o vrăjmășie încăpățânată față de Dumnezeul întrupat. Sursa acestei uri e în noțiunile și închipuirile omului. Noțiunile și închipuirile omului au devenit dușmanul lucrării de astăzi, lucrare ce e în contradicție cu noțiunile omului. Acest lucru s-a întâmplat tocmai pentru că faptele nu permit omului să-și dea frâu liber imaginației și, mai mult, nu pot fi cu ușurință combătute de către om, iar noțiunile și închipuirile nu suportă existența faptelor și, mai mult decât atât, pentru că omul nu se gândește la corectitudinea și veridicitatea faptelor, ci doar dă hotărât frâu noțiunilor sale și își folosește propria imaginație. Aceasta se poate spune că este doar vina noțiunilor omului și nu se poate spune că ar fi vina lucrării lui Dumnezeu. Omul își poate imagina ce poftește, dar nu poate contesta liber nicio etapă a lucrării lui Dumnezeu sau oricare parte din ea; faptul lucrării lui Dumnezeu este inviolabil de către om.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L cunoaște pe Dumnezeu”

Dacă vă folosiți noțiunile pentru a-L măsura și delimita pe Dumnezeu, ca și cum El ar fi o statuie nemișcată din lut și dacă Îl delimitați întru totul pe Dumnezeu în parametrii Bibliei și Îl reduceți la o sferă limitată a lucrării, acest lucru dovedește că L-ați condamnat pe Dumnezeu. Deoarece evreii din epoca Vechiului Testament L-au considerat pe Dumnezeu un idol sau o formă fixă pe care o păstrau în inimile lor, ca și cum Dumnezeu ar fi putut fi numit doar Mesia și doar acela care era numit Mesia putea fi Dumnezeu, și pentru că oamenii L-au servit și L-au slăvit pe Dumnezeu, ca și cum ar fi fost o statuie din lut (lipsită de viață), L-au răstignit pe Isus în acea vreme pe cruce, osândindu-L la moarte – Isus cel fără vină a fost, astfel, condamnat la moarte. Dumnezeu nu comisese nicio crimă, dar omul nu L-a cruțat și a insistat să-L condamne la moarte și, astfel, Isus a fost crucificat. Omul crede întotdeauna că Dumnezeu este neschimbător și Îl definește în baza unei singure cărți, Biblia, ca și cum omul ar înțelege perfect gestionarea lui Dumnezeu, ca și cum omul ar ține în palmă tot ceea ce face Dumnezeu. Oamenii sunt extrem de absurzi și toți au un talent înnăscut pentru hiperbole. Indiferent cât de multe sunt cunoștințele tale despre Dumnezeu, Eu tot spun că nu Îl cunoști pe Dumnezeu, că te împotrivești cel mai mult lui Dumnezeu și că L-ai condamnat, pentru că ești total incapabil să te supui lucrării lui Dumnezeu și să pășești pe calea desăvârșirii de către Dumnezeu. De ce nu este Dumnezeu niciodată mulțumit de acțiunile omului? Deoarece omul nu Îl cunoaște pe Dumnezeu, pentru că are prea multe noțiuni și deoarece cunoștințele sale despre Dumnezeu nu sunt în niciun caz conform realității, ci, în schimb, repetă monoton aceeași temă, fără variații, și folosește aceeași abordare pentru toate situațiile. Și astfel, venind pe pământ astăzi, Dumnezeu este răstignit încă o dată pe cruce de către om.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei răi cu siguranță vor fi pedepsiți”

Când Dumnezeu devine trup și vine să lucreze printre oameni, toți Îl văd și Îi aud cuvintele și toți văd faptele pe care Dumnezeu le lucrează dinăuntrul corpului Său trupesc. În acel moment, toate noțiunile omului se transformă în spumă. Cât despre cei care L-au văzut pe Dumnezeu arătându-Se în trup, nu vor fi condamnați dacă sunt dornici să I se supună, pe când cei care I se împotrivesc dinadins vor fi considerați adversari ai lui Dumnezeu. Astfel de oameni sunt antihriști, dușmani care se împotrivesc intenționat lui Dumnezeu. Cei care nutresc noțiuni cu privire la Dumnezeu, dar tot sunt pregătiți și dornici să I se supună, nu vor fi condamnați. Dumnezeu condamnă omul pe baza intențiilor și acțiunilor lui, niciodată pentru gândurile și ideile lui. Dac-ar fi ca El să condamne omul pe baza gândurilor și ideilor acestuia, atunci nicio persoană nu ar putea scăpa din mâinile mânioase ale lui Dumnezeu. Aceia care se împotrivesc cu bună știință Dumnezeului întrupat vor fi pedepsiți pentru lipsa lor de supunere. În privința acestor oameni care se împotrivesc lui Dumnezeu cu bună știință, împotrivirea lor ia naștere din faptul că nutresc noțiuni despre Dumnezeu, lucru ce duce, la rândul său, la acțiuni care perturbă lucrarea lui Dumnezeu. Acești oameni opun rezistență și distrug intenționat lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu doar că au noțiuni despre Dumnezeu, dar se și implică în activități care Îi perturbă lucrarea, iar din acest motiv, oamenii de acest fel vor fi condamnați. Aceia care nu perturbă cu bună știință lucrarea lui Dumnezeu nu vor fi condamnați ca și păcătoși, pentru că ei sunt capabili să se supună de bunăvoie și să nu se implice în activități care cauzează perturbare și tulburare. Oamenii ca aceștia nu vor fi condamnați. Cu toate acestea, când oamenii au experimentat lucrarea lui Dumnezeu mulți ani, dacă ei continuă să nutrească noțiuni despre Dumnezeu și rămân incapabili să cunoască lucrarea Dumnezeului întrupat și dacă, oricât de mulți ani au experimentat lucrarea Lui, ei continuă să fie plini de noțiuni despre Dumnezeu și încă sunt incapabili să ajungă să-L cunoască, atunci, chiar dacă nu se angajează în activități care tulbură, inimile lor tot sunt pline de nenumărate noțiuni despre Dumnezeu și, chiar dacă astfel de noțiuni nu devin evidente, oameni ca aceștia nu sunt nicicum de folos lucrării lui Dumnezeu. Ei nu sunt capabili să predice Evanghelia pentru Dumnezeu sau să mărturisească ferm pentru El. Oameni ca aceștia nu sunt buni de nimic și sunt imbecili. Pentru că nu Îl cunosc pe Dumnezeu și, în plus, sunt întru totul incapabili să se lepede de noțiunile lor despre El, ei sunt, prin urmare, condamnați. Se poate spune astfel: e normal ca începătorii în credință să dețină noțiuni despre Dumnezeu sau să nu știe nimic despre El, dar pentru cineva care a crezut în Dumnezeu mulți ani și a experimentat o bună parte din lucrarea Lui, nu ar fi normal ca o astfel de persoană să continue să dețină noțiuni și ar fi și mai puțin normal ca aceasta să nu aibă nicio cunoaștere de Dumnezeu. Din pricina faptului că aceasta nu e o stare normală, ei sunt condamnați. Acești oameni anormali sunt cu toții gunoaie; ei cei ce I se împotrivesc cel mai mult lui Dumnezeu și care s-au bucurat de harul lui Dumnezeu degeaba. Toți oamenii de acest fel vor fi eliminați la sfârșit!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”

Acestea îi determină deseori să-L înțeleagă greșit pe Dumnezeu, să aibă adesea tot felul de cereri și judecăți în privința Lui și tot felul de criterii pentru a-L evalua; îi determină pe oameni să folosească adesea gânduri și opinii incorecte pentru a evalua dacă lucrurile sunt corecte sau greșite, dacă cineva e bun sau rău și pentru a determina dacă cineva Îi este loial lui Dumnezeu și are credință în El. Care este cauza principală a acestor greșeli? Noțiunile oamenilor. Se poate ca noțiunile oamenilor să nu aibă niciun efect asupra a ceea ce mănâncă ei sau a modului în care dorm și se poate să nu aibă un impact asupra vieții lor normale, dar ele există în mintea oamenilor și în gândurile lor, se agață de oameni ca o umbră, urmărindu-i tot timpul. Dacă nu reușești să le rezolvi la timp, ele îți vor controla constant gândirea, judecata, comportamentul, cunoașterea de Dumnezeu și relația cu Dumnezeu. Acum vezi clar acest lucru? Noțiunile sunt o problemă majoră. Când oamenii au noțiuni despre Dumnezeu, e ca un zid care stă între ei și Dumnezeu, unul care îi împiedică să vadă adevărata față a lui Dumnezeu, care îi împiedică să vadă adevărata fire și adevărata esență a lui Dumnezeu. Din ce cauză? Pentru că oamenii trăiesc printre noțiunile lor și printre închipuirile lor și își folosesc noțiunile pentru a determina dacă Dumnezeu are dreptate sau greșește și pentru a măsura, judeca și condamna tot ceea ce face Dumnezeu. În ce fel de stare sunt cufundați adesea oamenii când fac asta? Oare oamenii se pot supune cu adevărat lui Dumnezeu atunci când trăiesc printre noțiunile lor? Pot să aibă credință adevărată în Dumnezeu? (Nu, nu pot.) Chiar și atunci când oamenii se supun puțin lui Dumnezeu, o fac conform propriilor noțiuni și închipuiri. Când cineva se bazează pe noțiunile și închipuirile sale, devine întinat de lucruri personale care sunt ale Satanei și ale lumii și este în contradicție cu adevărul. Problema noțiunilor oamenilor despre Dumnezeu este una gravă; e o problemă majoră între om și Dumnezeu, care trebuie rezolvată urgent. Oricine vine înaintea lui Dumnezeu aduce noțiuni, aduce tot felul de suspiciuni despre Dumnezeu. Sau se poate spune că aduce nenumărate neînțelegeri despre Dumnezeu în ciuda a tot ceea ce Dumnezeu îi dăruiește, în ciuda rânduielilor și orchestrărilor Sale. Și ce se va alege de relația sa cu Dumnezeu? Oamenii Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu în permanență, sunt în permanență suspicioși față de Dumnezeu și își folosesc în permanență propriile standarde pentru a măsura dacă Dumnezeu are dreptate sau greșește, pentru a măsura fiecare dintre cuvintele și lucrările Lui. Ce este acest fel de comportament? (Este răzvrătire și sfidare.) Așa este, oamenii se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu, Îl sfidează și Îl condamnă, Îl judecă, hulesc împotriva Lui și concurează cu El și, în cazuri grave, vor să-L ducă în fața tribunalului și să se angajeze într-o „luptă decisivă” împotriva Lui. Care este cel mai grav nivel la care pot ajunge noțiunile oamenilor? Să-L tăgăduiască pe adevăratul Dumnezeu Însuși, să nege că ale Sale cuvinte sunt adevărul și să condamne lucrarea lui Dumnezeu. Când noțiunile oamenilor ajung la acest nivel, ei Îl tăgăduiesc în mod firesc pe Dumnezeu, Îl condamnă, Îl hulesc și Îl trădează. Nu doar tăgăduiesc existența lui Dumnezeu, dar și refuză să accepte adevărul și să-L urmeze pe Dumnezeu – nu este înfricoșător? (Ba da.) Este o problemă înfricoșătoare.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin înlăturarea noțiunilor poți porni pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu (1)”

Potrivit unor oameni, credința în Dumnezeu ar trebui să aducă pace și bucurie și, dacă se confruntă cu situații, trebuie doar să se roage lui Dumnezeu, iar El Își va pleca urechea, le va dărui har și binecuvântări și Se va asigura că totul decurge liniștit și fără probleme pentru ei. Scopul credinței lor în Dumnezeu este să caute har, să obțină binecuvântări și să se bucure de pace și fericire. Ei își părăsesc familiile sau își dau demisia de la slujbă ca să se consume pentru Dumnezeu și pot să îndure greutăți și să plătească un preț tocmai din cauza acestor opinii. Ei cred că, atât timp cât renunță la lucruri, se consumă pentru Dumnezeu, îndură greutăți și lucrează cu sârguință, dând dovadă de un comportament excepțional, vor obține binecuvântările și favorurile lui Dumnezeu și că, indiferent ce dificultăți întâmpină, atât timp cât se roagă lui Dumnezeu, El le va rezolva și le va deschide o cale în toate. Acesta este punctul de vedere al majorității oamenilor care cred în Dumnezeu. Oamenii simt că acest punct de vedere este legitim și corect. Capacitatea multora de a-și păstra credința în Dumnezeu ani de zile, fără să renunțe la credința lor, este legată direct de acest punct de vedere. Ei cred: „Am consumat atât de multe pentru Dumnezeu, comportamentul meu a fost foarte bun și n-am făcut nicio faptă rea; Dumnezeu mă va binecuvânta cu siguranță. Întrucât am suferit mult și am plătit un preț mare pentru fiecare sarcină, făcând totul potrivit cuvintelor și cerințelor lui Dumnezeu fără să greșesc, Dumnezeu ar trebui să mă binecuvânteze; ar trebui să Se asigure că totul îmi merge bine, că am adesea pace și bucurie în inima mea și că mă bucur de prezența Lui.” Nu este aceasta o noțiune și o închipuire umană? Dintr-o perspectivă umană, oamenii se bucură de harul lui Dumnezeu și primesc beneficii, deci are sens să fii nevoit să suferi puțin pentru asta și merită să schimbi această suferință cu binecuvântările lui Dumnezeu. Aceasta e o mentalitate de târguire cu Dumnezeu. Totuși, din perspectiva adevărului și din perspectiva lui Dumnezeu, acest lucru nu este în mod fundamental conform cu principiile lucrării lui Dumnezeu și nici cu standardele pe care le cere El oamenilor. Este în întregime o dorință deșartă, doar o noțiune și o închipuire umană despre credința în Dumnezeu. Fie că implică încheierea de târguri cu Dumnezeu ori solicitarea unor lucruri de la El, fie că include noțiuni și închipuiri umane, oricum, nimic din aceasta nu se aliniază la cerințele Sale și nici nu respectă principiile și standardele lui Dumnezeu privind binecuvântarea oamenilor. În special, acest gând și punct de vedere tranzacțional ofensează firea lui Dumnezeu, dar oamenii nu-și dau seama. Când ceea ce face Dumnezeu nu se aliniază la noțiunile oamenilor, în inimile lor, dezvoltă rapid nemulțumiri și înțelegeri greșite despre El. Ba chiar se simt nedreptățiți și apoi încep să-I aducă argumente lui Dumnezeu și pot chiar să-L judece și să-L condamne. Indiferent ce noțiuni și înțelegeri greșite dezvoltă oamenii, din perspectiva lui Dumnezeu, El nu acționează niciodată și nu tratează pe nimeni conform noțiunilor sau dorințelor umane. Dumnezeu face mereu ceea ce-Și dorește să facă, în felul Său și pe baza propriei firi-esențe. Dumnezeu are principii în modul în care tratează fiecare persoană; nimic din ce îi face fiecărei persoane nu se bazează pe noțiuni, închipuiri sau preferințe umane. Acesta este aspectul lucrării lui Dumnezeu care contrazice cel mai mult noțiunile umane. Când Dumnezeu le rânduiește oamenilor un mediu care le contrazice complet noțiunile și închipuirile, aceștia își formează în inimile lor noțiuni, judecăți și condamnări împotriva lui Dumnezeu și pot chiar să-L tăgăduiască. Poate atunci Dumnezeu să le satisfacă nevoile? Categoric nu. El nu-Și va schimba niciodată modul de a lucra și dorințele în funcție de noțiunile umane. Cine trebuie să și le schimbe, atunci? Oamenii. Ei trebuie să renunțe la noțiunile lor, să accepte, să se supună și să experimenteze mediile rânduite de Dumnezeu și să caute adevărul pentru a-și rezolva noțiunile, în loc să compare ce face Dumnezeu cu noțiunile lor pentru a vedea dacă este corect. Când insistă să se agațe de noțiunile lor, oamenii dezvoltă împotrivire față de Dumnezeu – acest lucru se întâmplă în mod natural. Unde se află sursa împotrivirii? În faptul că, de obicei, oamenii au fără îndoială în inimile lor noțiuni și închipuiri, și nu adevărul. Prin urmare, când se confruntă cu faptul că lucrarea lui Dumnezeu nu se aliniază la noțiunile umane, oamenii Îl pot sfida pe Dumnezeu și pot emite judecăți împotriva Lui. Acest lucru dovedește că nu au în mod fundamental o inimă supusă față de Dumnezeu, că firea lor coruptă este departe de a fi curățită și, în esență, trăiesc potrivit firii lor corupte. Încă sunt incredibil de departe de dobândirea mântuirii.

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (16)”

Ce alte noțiuni există în inimile voastre și vă pot influența îndeplinirea îndatoririlor? Ce noțiuni vă influențează și guvernează adesea în viețile voastre? Când ți se întâmplă anumite lucruri care nu sunt pe placul tău, noțiunile tale apar în mod natural și apoi te plângi lui Dumnezeu, te cerți și concurezi cu El, iar acestea declanșează o transformare rapidă în relația ta cu Dumnezeu: treci de la modul în care erai la început, simțind că Îl iubești atât de mult pe Dumnezeu și că Îi ești foarte loial și dorind să-ți dedici întreaga viață Lui, la a te răzgândi brusc, nedorind să-ți mai îndeplinești datoria sau să-I fii loial lui Dumnezeu și îți regreți credința în El, regreți că ai ales această cale și chiar te plângi că ai fost ales de Dumnezeu. Ce alte noțiuni pot provoca subit o schimbare a relației tale cu Dumnezeu? (Când Dumnezeu rânduiește o situație ca să mă încerce și mă dezvăluie, iar eu simt că nu voi avea un final bun, îmi formez noțiuni despre Dumnezeu. Simt că am credință în El și Îl urmez și că mi-am făcut mereu datoria, prin urmare, atât timp cât nu mă lepăd de Dumnezeu, El n-ar trebui să mă abandoneze.) Acesta e un tip de noțiune. Aveți deseori astfel de noțiuni? Care este modul în care înțelegeți abandonarea de către Dumnezeu? Credeți că, dacă Dumnezeu vă părăsește, înseamnă că nu vă vrea și nu vă va mântui? Acesta e un alt tip de noțiune. Deci cum ia naștere o astfel de noțiune? Provine din imaginația voastră sau are vreo bază? De unde știi că Dumnezeu nu-ți va da un final bun? Ți-a spus Dumnezeu personal? Astfel de gânduri sunt delimitate exclusiv de tine. Acum știi că aceasta e o noțiune; întrebarea esențială este cum să o rezolvi. De fapt, oamenii au multe noțiuni despre credința în Dumnezeu. Dacă îți poți da seama că ai o noțiune, atunci ar trebui să știi că e greșită. Așadar, cum ar trebui rezolvate aceste noțiuni? În primul rând, trebuie să vezi limpede dacă aceste noțiuni provin din cunoaștere sau din filosofii satanice, unde se află greșeala, unde se ascunde răul și, odată ce ai văzut asta clar, vei fi capabil în mod firesc să renunți la noțiune. Totuși, nu e același lucru cu rezolvarea ei completă; trebuie să cauți în continuare adevărul, să vezi care sunt cerințele lui Dumnezeu și apoi să diseci noțiunea potrivit cuvintelor Sale. Când poți discerne clar faptul că noțiunea e greșită, că e ceva absurd, că este complet în dezacord cu adevărul, înseamnă că ai rezolvat, în principiu, noțiunea. Dacă nu cauți adevărul, dacă nu compari noțiunea cu cuvintele lui Dumnezeu, nu vei fi capabil să discerni clar greșeala noțiunii și, în consecință, nu vei putea să renunți pe de-a-ntregul la ea; chiar dacă știi că este o noțiune, tot nu vei fi neapărat capabil să renunți complet la ea. În astfel de situații, când noțiunile tale sunt în conflict cu cerințele lui Dumnezeu și, chiar dacă s-ar putea să realizezi că noțiunile tale sunt greșite, însă inima ta tot se agață de ele și știi sigur că noțiunile tale sunt în contradicție cu adevărul, dar, în inima ta, încă mai crezi că pot fi justificate, atunci nu vei fi o persoană care înțelege adevărul, iar oamenii ca tine nu au o intrare în viață și statura lor este prea plină de lipsuri. De pildă, oamenii sunt sensibili în special în ceea ce privește propriul final și propria destinație, precum și privind ajustările datoriei lor și înlocuirea în datoria lor. Unii oameni trag deseori concluzii greșite despre astfel de lucruri, crezând că, imediat ce sunt înlocuiți în datoria lor și nu mai au niciun statut sau când Dumnezeu spune că nu-I mai place de ei sau nu-i mai vrea, atunci s-a terminat pentru ei. Aceasta e concluzia la care ajung. Își spun în sinea lor: „N-are niciun rost să cred în Dumnezeu; El nu mă vrea și finalul meu e deja hotărât, deci ce rost are să mai trăiesc?” Alții, auzind astfel de gânduri, le consideră rezonabile și demne – dar ce fel de gândire este, de fapt, aceasta? Este o răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, înseamnă că se lasă pradă disperării. De ce se lasă pradă disperării? Pentru că nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu, nu pot vedea limpede cum îi mântuiește El pe oameni și nu au credință adevărată în Dumnezeu. Știe Dumnezeu când se lasă oamenii pradă disperării? (Da.) El știe, deci cum îi tratează pe oamenii de acest fel? Oamenii își formează un tip de noțiune și spun: „Dumnezeu a depus un efort atât de minuțios pentru om, a făcut multă lucrare în fiecare persoană și a depus mult efort; nu-I este ușor să aleagă și să mântuiască o persoană. Dumnezeu va suferi atât de mult dacă o persoană cade pradă disperării și va spera în fiecare zi ca aceasta să-și revină.” Acesta este înțelesul la nivel superficial, dar, de fapt, e și o noțiune a omului. Dumnezeu are o anumită atitudine față de astfel de oameni: dacă te lași pradă disperării și nu încerci să înaintezi, El te va lăsa să alegi singur; nu te va obliga să faci ceva împotriva voinței tale. Dacă spui: „Încă vreau să-mi îndeplinesc datoria de ființă creată, să fac tot ce pot pentru a practica așa cum cere Dumnezeu și să mulțumesc intențiile lui Dumnezeu. Îmi voi folosi toate înzestrările și talentele și, dacă nu sunt în stare de nimic, voi învăța să mă supun și să fiu ascultător; nu-mi voi abandona datoria”, Dumnezeu spune: „Dacă ești dispus să trăiești astfel, atunci continuă să urmărești, dar trebuie să faci așa cum cere Dumnezeu; standardele cerute de El și principiile Sale nu se schimbă.” Ce înseamnă aceste cuvinte? Înseamnă că doar oamenii se pot abandona pe ei înșiși; Dumnezeu n-ar abandona niciodată pe cineva. Pentru oricine este capabil să dobândească în cele din urmă mântuirea și să-L privească pe Dumnezeu, stabilește o relație normală cu El și poate veni înaintea Lui, acesta nu este un lucru care poate fi realizat după ce dă greș sau este emondat o singură dată sau după ce este judecat și mustrat o singură dată. Înainte ca Petru să fie desăvârșit, a fost rafinat de sute de ori. Dintre cei care rămân după ce au muncit până la sfârșit, nu va fi nimeni care să fi trecut prin încercări și rafinare doar de opt sau zece ori înainte de a ajunge până la capăt. Indiferent de câte ori este testat și rafinat cineva, nu este aceasta dragostea lui Dumnezeu? (Ba da, este.) Când poți privi dragostea lui Dumnezeu, poți înțelege apoi atitudinea Lui față de om.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin înlăturarea noțiunilor poți porni pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu (1)”

Mulți oameni au noțiuni și păreri despre exilul evreilor din Iudeea și nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu, dar aceasta este o problemă foarte ușor de rezolvat. Vă voi spune un mod simplu de a face acest lucru. Ascultați și vedeți dacă acest lucru poate rezolva aceste dificultăți ale voastre. Cea mai simplă cale, în primul rând, este ca oamenii să știe că sunt ființe create și că este absolut firesc și justificat ca ființele create să se supună Creatorului lor. Dacă ființele create au în mod constant noțiuni despre Creatorul lor și nu se pot supune Lui, atunci aceasta ar fi o mare răzvrătire. Oamenii trebuie să înțeleagă că există un principiu fundamental în felul în care Creatorul tratează ființele create, care este și cel mai înalt principiu. Acesta se bazează în întregime pe planul Său de gestionare și pe cerințele lucrării Sale; El nu are nevoie să consulte vreo anumită persoană, nici nu are nevoie să obțină acordul vreunei anumite persoane. Orice se cuvine să facă și oricum se cuvine să îi trateze pe oameni, El face aceasta, iar indiferent de ce face sau cum îi tratează pe oameni, totul este în acord cu adevărurile-principii și principiile după care Creatorul lucrează. Ca ființă creată, singurul lucru de făcut este să te supui Creatorului; nu ar trebui să faci nicio alegere proprie. Aceasta este rațiunea pe care ar trebui s-o aibă ființele create, iar dacă o persoană nu o are, atunci nu este potrivită să fie numită persoană. Oamenii trebuie să înțeleagă despre Creator că va fi întotdeauna Creatorul; El are puterea și înzestrările de a orchestra și de a avea suveranitate asupra oricărei ființe create după bunul plac și nu are nevoie de un motiv pentru a face astfel. Aceasta este autoritatea Lui. Printre ființele create nu există niciuna care să aibă dreptul sau calificarea de a judeca dacă ceea ce face Creatorul este corect sau greșit sau cum ar trebui să acționeze El. Nicio ființă creată nu este îndreptățită să aleagă dacă să accepte suveranitatea și rânduielile Creatorului; și nicio ființă creată nu este îndreptățită să aibă cerințe privind modul în care Creatorul are suveranitate și îi rânduiește soarta. Acesta este cel mai înalt adevăr. Indiferent ce le-a făcut Creatorul ființelor Sale create și indiferent de modul în care El a făcut-o, oamenii pe care i-a creat ar trebui să facă un singur lucru: să caute, să se supună, să cunoască și să accepte tot ceea ce este implementat de Creator. Rezultatul final va fi că El, Creatorul, Își va fi îndeplinit planul de gestionare și Își va fi dus la bun sfârșit lucrarea, făcând ca planul Său de gestionare să progreseze fără niciun obstacol; între timp, deoarece ființele create au acceptat suveranitatea și rânduielile Creatorului și s-au supus acestora, ele vor fi dobândit adevărul, vor fi înțeles intențiile Creatorului și vor fi ajuns să-I cunoască firea. Mai există un principiu pe care trebuie să vi-l spun: indiferent ce face Creatorul, indiferent ce fel de manifestări prezintă și indiferent dacă ceea ce face este o faptă măreață sau una neînsemnată, El tot este Creatorul, în timp ce toți oamenii, pe care El i-a creat, indiferent ce au făcut și indiferent cât de talentați sau înzestrați ar putea fi, rămân ființe create. În ceea ce privește oamenii creați, indiferent cât de mult har sau cât de multe binecuvântări au primit de la Creator sau cât de multă milă, bunătate iubitoare sau bunăvoință, ei nu ar trebui să se creadă diferiți de cei mulți sau să creadă că pot fi pe picior de egalitate cu Dumnezeu și că au dobândit un rang superior printre ființele create. Indiferent cu cât de multe daruri te-a înzestrat Dumnezeu, cât de mult har a revărsat asupra ta, cât de bine te-a tratat sau dacă ți-a dăruit câteva talente speciale, nimic din toate acestea nu îți aparține. Ești o ființă creată și, astfel, întotdeauna vei fi o ființă creată. Nu trebuie să gândești niciodată: „Sunt îndrăgit în mâinile lui Dumnezeu. Dumnezeu nu mă va abandona niciodată. Atitudinea lui Dumnezeu față de mine va fi mereu una de dragoste, grijă și mângâieri blânde, cu șoapte afectuoase de alinare și îndemn.” Dimpotrivă, în ochii Creatorului, ești la fel ca toate celelalte ființe create; Dumnezeu te poate folosi cum dorește și, în plus, te poate orchestra cum vrea El și poate aranja după bunul Său plac să joci orice rol în mijlocul tuturor felurilor de oameni, evenimente și lucruri. Aceasta este cunoașterea pe care ar trebui să o aibă oamenii și aceasta este rațiunea pe care ar trebui să o aibă. Dacă omul poate să înțeleagă și să accepte aceste cuvinte, relația sa cu Dumnezeu va deveni din ce în ce mai normală și rezonabilă; dacă poate să înțeleagă și să accepte aceste cuvinte, se va îndrepta spre poziția potrivită, își va asuma locul acolo și își va susține datoria.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai înțelegând adevărul poți cunoaște faptele lui Dumnezeu”

Când își formează înțelegeri greșite și noțiuni despre Dumnezeu, oamenii trebuie mai întâi să recunoască faptul că Dumnezeu este adevărul și că oamenii nu au adevărul și, cu siguranță, ei sunt cei care se înșală. Este acesta un fel de formalitate? (Nu.) Dacă adopți această practică doar ca pe o formalitate, superficial, poți ajunge să-ți cunoști propriile greșeli? Niciodată. Sunt necesari mai mulți pași pentru a ajunge să te cunoști pe tine însuți. Mai întâi, trebuie să stabilești dacă acțiunile tale sunt conforme cu adevărul și cu principiile. Nu te uita mai întâi la intențiile tale; există momente când intențiile tale sunt corecte, dar principiile pe care le practici sunt greșite. Survine deseori acest tip de situație? (Da.) De ce spun că principiile tale de practică sunt greșite? Este posibil să fi căutat, dar poate că nu înțelegi deloc care sunt principiile; poate că n-ai căutat deloc și ți-ai bazat acțiunile doar pe bunele tale intenții și pe entuziasm, precum și pe închipuirile și experiența ta și, drept urmare, ai făcut o greșeală. Poți să-ți imaginezi această situație? Nu o poți anticipa și ai făcut o greșeală – oare n-ai fost dezvăluit atunci? Dacă vei continua să te lupți cu Dumnezeu după ce ai fost dezvăluit, unde se află greșeala? (În refuzul de a recunoaște că Dumnezeu are dreptate și în a insista că eu am dreptate.) Așa ai greșit. Cea mai mare greșeală a ta nu a fost că ai făcut ceva greșit și ai încălcat principiile, provocând astfel o pierdere sau alte consecințe, ci a fost că, după ce ai făcut ceva greșit, încă stărui în propriul raționament, fără să-ți poți recunoaște greșeala; încă te opui lui Dumnezeu pe baza noțiunilor și închipuirilor tale, tăgăduind lucrarea Lui și adevărurile pe care le-a exprimat – aceasta a fost cea mai mare și cea mai gravă greșeală a ta. De ce se spune că o astfel de stare a unei persoane este una de opoziție față de Dumnezeu? (Deoarece persoana nu recunoaște că faptele sale sunt greșite.) Indiferent dacă oamenii recunosc sau nu că tot ceea ce face Dumnezeu și suveranitatea Lui sunt lucruri corecte și indiferent care este semnificația acestora, dacă nu pot recunoaște mai întâi că ei se înșală, atunci starea lor este una de opoziție față de Dumnezeu. Ce trebuie făcut pentru a îndrepta această stare? Mai întâi, trebuie să ne lepădăm de noi înșine. Ceea ce tocmai am spus despre nevoia de a căuta în primul rând intențiile lui Dumnezeu nu este atât de practic pentru oameni. Unii spun: „Dacă nu este atât de practic, înseamnă atunci că nu este necesară căutarea? Unele lucruri care pot fi căutate și înțelese nu trebuie să fie căutate – pot să sar, pur și simplu, peste acest pas.” Este acceptabil? (Nu.) Oare cineva care se poartă în această manieră nu este dincolo de a putea fi mântuit? Astfel de oameni au denaturări în înțelegerea lor. Căutarea intențiilor lui Dumnezeu este puțin îndepărtată și nu poate fi obținută imediat; drept scurtătură, este mai realist să te lepezi mai întâi de tine însuți, știind că acțiunile tale sunt greșite și neconforme cu adevărul, apoi să cauți adevărurile-principii. Aceștia sunt pașii. Pot părea simpli, dar punerea lor în practică prezintă multe dificultăți, deoarece oamenii au firi corupte, precum și tot soiul de închipuiri, tot soiul de cerințe, dar și dorințe, toate acestea fiind obstacole în calea lepădării și renunțării oamenilor la ei înșiși. Acestea nu sunt lucruri ușor de făcut.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin înlăturarea noțiunilor poți porni pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu (3)”

Tot ceea ce face Dumnezeu are o semnificație și, indiferent dacă îți este ușor sau dificil să accepți și dacă există probabilitatea să dea naștere unor noțiuni în sinea ta, în orice caz, identitatea lui Dumnezeu nu se schimbă în consecință; El va fi întotdeauna Creatorul, iar tu vei fi întotdeauna o ființă creată. Dacă ești capabil să nu fii limitat de nicio noțiune și menții în continuare cu Dumnezeu relația dintre o ființă creată și Creator, atunci ești o adevărată ființă creată a lui Dumnezeu. Dacă ești capabil să nu te lași influențat sau tulburat de nicio noțiune, să te supui cu adevărat lui Dumnezeu din adâncul inimii tale și, indiferent dacă înțelegerea adevărului de către tine este profundă sau superficială, ești capabil să lași noțiunile deoparte și să nu fii constrâns de ele, crezând că doar Dumnezeu este adevărul, calea și viața, că Dumnezeu va fi totdeauna Dumnezeu și că Dumnezeu nu greșește niciodată, atunci poți fi mântuit. De fapt, statura tuturor este limitată. Câte lucruri poate cuprinde mintea oamenilor? Îl pot ei sonda pe Dumnezeu? Este o speranță deșartă! Nu uita: oamenii vor fi mereu niște copii înaintea lui Dumnezeu. Dacă te crezi isteț, dacă încerci mereu să pari isteț și încerci să-ți dai seama de toate, gândindu-te: „Dacă nu pot să înțeleg, atunci nu pot să recunosc că tu ești dumnezeul meu, nu pot să accept că tu ești dumnezeul meu, nu pot să recunosc că tu ești creatorul. Dacă nu-mi rezolvi noțiunile, visezi dacă ai impresia că voi recunoaște că ești dumnezeu, că voi accepta suveranitatea ta și că mă voi supune ție”, atunci acest lucru este problematic. Cum așa? Dumnezeu nu Se ceartă cu tine în legătură cu astfel de lucruri. Față de oameni, El va fi mereu așa: dacă nu accepți că Dumnezeu este Dumnezeul tău, El nu va accepta că ești una dintre ființele Sale create. Când Dumnezeu nu acceptă că ești una dintre ființele Sale create, intervine o schimbare în relația ta cu Dumnezeu ca urmare a atitudinii tale față de El. Dacă nu poți să te supui lui Dumnezeu și să accepți identitatea și esența lui Dumnezeu și tot ceea ce face El, se va produce o schimbare în identitatea ta. Mai ești o ființă creată? Dumnezeu nu te recunoaște; cearta nu are niciun rost. Și dacă nu ești o ființă creată, iar Dumnezeu nu te vrea, mai ai vreo speranță la mântuire? (Nu.) De ce nu te consideră Dumnezeu o ființă creată? Nu ești în stare să-ți îndeplinești responsabilitățile și îndatoririle pe care s-ar cuveni să le îndeplinească o ființă creată și nu Îl tratezi pe Creator din poziția unei ființe create. Așadar, cum te va trata Dumnezeu? Cum te va privi El? Dumnezeu nu te va privi ca pe o ființă creată care e conform standardului, ci ca pe un degenerat, un diavol și o satană. Nu te-ai crezut isteț? Cum te-ai transformat într-un diavol și o satană? Acest lucru nu este isteț, este o prostie. Ce îi ajută pe oameni să înțeleagă aceste cuvinte? Că oamenii trebuie să rămână aliniați în fața lui Dumnezeu. Chiar dacă ai un motiv pentru noțiunile tale, nu considera că deții adevărul și că ai capitalul pentru a vocifera împotriva lui Dumnezeu și a-L delimita. Orice ai face, nu fi așa. Odată ce-ți pierzi identitatea de ființă creată, vei fi distrus – nu este o glumă. Tocmai pentru că, atunci când oamenii au noțiuni, adoptă abordări diferită și soluții diferite, finalurile sunt complet diferite.

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (16)”

Noțiunile oamenilor pot fi rezolvate doar prin cuvintele lui Dumnezeu și prin folosirea adevărului; nu pot fi ignorate predicând doctrine și oferind îndemnuri – nu este atât de ușor. Oamenii nu au niciun angajament față de lucrurile drepte, ci sunt predispuși la a se agăța de diverse noțiuni sau de lucruri ticăloase, denaturate, pe care le este greu să le ignore. Care este cauza? Cauza este că au firi corupte. Indiferent dacă noțiunile oamenilor sunt însemnate sau mărunte, grave sau nu, dacă ei nu au firi corupte, aceste noțiuni sunt ușor de rezolvat. La urma urmei, noțiunile sunt doar un mod de gândire, dar din cauza firilor corupte ale oamenilor, cum ar fi aroganța, intransigența și chiar ticăloșia, noțiunile devin un fitil care îi face pe oameni să intre în conflict cu Dumnezeu, să Îl interpreteze greșit și chiar să-L judece. Cine mai poate să se supună lui Dumnezeu și să-L slăvească atunci când nutrește noțiuni despre El? Nimeni. Când nutresc noțiuni, oamenii sunt doar conflictuali față de Dumnezeu, se plâng de El, Îl judecă și chiar Îl condamnă. Acest lucru este suficient pentru a demonstra că noțiunile iau naștere din firile corupte, că apariția noțiunilor este dezvăluirea firilor corupte și că toate firile corupte dezvăluite sunt de răzvrătire și de împotrivire față de Dumnezeu. Unii spun: „Am noțiuni, dar nu mă împotrivesc lui Dumnezeu.” Acesta este un mod înșelător de a vorbi. Chiar dacă nu spun nimic, tot sunt conflictuali în inimile lor, iar comportamentul lor este conflictual. Mai pot astfel de oameni să se supună adevărului când sunt așa? Este imposibil. Conduși de o fire coruptă, ei se agață de noțiunile lor – acest lucru e cauzat de firile lor corupte. Și așa, pe măsură ce noțiunile sunt rezolvate, la fel sunt și firile corupte ale oamenilor. Dacă firile corupte ale oamenilor sunt rezolvate, atunci multe dintre gândurile lor imature, copilărești și chiar și lucrurile care deja au devenit noțiuni nu sunt o problemă pentru ei; ele sunt doar gânduri și nu afectează îndeplinirea datoriei tale sau supunerea ta față de Dumnezeu. Noțiunile și firile corupte sunt legate. Uneori, în inima ta se află o noțiune, dar ea nu îți dirijează acțiunile. Atunci când nu îți încalcă interesele directe, tu o ignori. Ignorând-o, totuși, nu înseamnă că nu există o fire coruptă în cadrul noțiunii tale și, atunci când se întâmplă ceva care este în conflict cu noțiunea ta, te agăți de ea cu o anumită atitudine, o atitudine dominată de firea ta. Această fire ar putea fi intransigența, aroganța, și ar putea fi cruzimea; te face să strigi din toată gura la Dumnezeu, spunând: „Punctul meu de vedere a fost aprobat academic de multe ori. Oamenii l-au susținut mii de ani, așa că eu de ce nu pot s-o fac? Lucrurile despre care spui că sunt în contradicție cu noțiunile umane sunt greșite, deci cum mai poți spune că sunt adevărul, că sunt mai presus de toate? Perspectiva mea e cea mai înaltă din toată omenirea!” O singură noțiune te poate duce la un astfel de comportament, la o astfel de vociferare. Ce provoacă acest lucru? (Firile corupte.) Exact, este provocat de firile corupte. Există o relație directă între noțiuni și firile corupte ale oamenilor, iar noțiunile lor trebuie rezolvate. Odată ce noțiunile oamenilor despre credința în Dumnezeu au fost abordate, devine ușor pentru ei să se supună rânduielilor de lucru ale casei lui Dumnezeu și astfel, își îndeplinesc bine datoria mai ușor, nu o iau pe căi ocolite, nu perturbă sau tulbură și nu fac nimic care să-L facă de rușine pe Dumnezeu. Dacă noțiunile și închipuirile oamenilor nu sunt abordate, devine ușor ca ei să facă lucruri care provoacă perturbări și tulburări. În cazuri mai grave, noțiunile oamenilor pot da naștere în ei la tot felul de conflicte față de întruparea lui Dumnezeu. În ceea ce privește noțiunile, acestea sunt cu siguranță opinii greșite, în contradicție cu adevărul, complet opuse adevărului și care pot provoca în sinea oamenilor tot felul de sentimente conflictuale față de Dumnezeu. Acest conflict te face să te îndoiești de Hristos și să devii incapabil să-L accepți sau să te supui Lui, afectându-ți totodată acceptarea adevărului și intrarea în adevărul-realitate. În cazuri și mai grave, diversele noțiuni ale oamenilor despre lucrarea lui Dumnezeu îi fac să tăgăduiască lucrarea Lui, modurile în care lucrează El, precum și suveranitatea și rânduielile Lui – caz în care nu au absolut nicio speranță de mântuire. Indiferent despre ce aspect al lui Dumnezeu au oamenii noțiuni, în spatele acestora se ascund firile lor corupte, ceea ce poate conduce la agravarea acestor firi corupte, dând oamenilor și mai mult un pretext pentru a aborda lucrarea lui Dumnezeu, pe Dumnezeu Însuși și firea Lui folosindu-și propriile firi corupte. Oare acest lucru nu-i încurajează să se împotrivească lui Dumnezeu cu firile lor corupte? Aceasta este consecința noțiunilor pentru om.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin înlăturarea noțiunilor poți porni pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu (1)”

Când apar noțiuni, indiferent de noțiune, cugetă și analizează mai întâi în inima ta dacă această gândire este corectă. Dacă simți în mod clar că această gândire este incorectă și denaturată și că este o blasfemie față de Dumnezeu, atunci roagă-te imediat, cerându-I lui Dumnezeu să te lumineze și să te îndrume să recunoști esența acestei probleme și, după aceea, discută despre înțelegerea ta în timpul unei adunări. În timp ce acumulezi înțelegere și experimentezi lucruri, axează-te pe rezolvarea noțiunilor tale. Dacă o astfel de practică nu duce la rezultate evidente, ar trebui să ai părtășie despre acest aspect al adevărului cu cineva care înțelege adevărul, străduindu-te să obții ajutor de la alții și soluții din cuvintele lui Dumnezeu. Prin cuvintele lui Dumnezeu și experiențele tale, vei verifica treptat că sunt corecte cuvintele lui Dumnezeu și vei dobândi rezultate minunate în ceea ce privește rezolvarea noțiunilor proprii. Acceptând și experimentând astfel de cuvinte și o astfel de lucrare de la Dumnezeu, vei înțelege în cele din urmă intențiile Sale și vei avea o anumită cunoaștere privind firea lui Dumnezeu, permițându-ți să renunți la noțiunile tale și să le rezolvi. Nu-L vei mai înțelege greșit și nu te vei mai feri de Dumnezeu, nici nu vei avea cereri irezonabile. Aceasta se aplică noțiunilor ușor de rezolvat. Dar există un alt tip de noțiune care este greu de înțeles și de rezolvat de către oameni. Pentru noțiunile greu de rezolvat, există un principiu pe care trebuie să-l respecți: nu le exprima și nu le răspândi, deoarece exprimarea unor astfel de noțiuni nu le face bine altora; este un act de sfidare a lui Dumnezeu. Dacă înțelegi natura și consecințele răspândirii noțiunilor, cel mai bine este să o analizezi clar pe cont propriu și să te abții de la a vorbi în mod nechibzuit. Dacă spui: „E îngrozitor să-mi rețin cuvintele în biserică; mă simt de parcă aș exploda”, tot ar trebui să te gândești dacă răspândirea acestor noțiuni este cu adevărat benefică pentru aleșii lui Dumnezeu. Dacă nu este benefică și îi poate determina pe alții să aibă noțiuni despre Dumnezeu sau chiar să Îl sfideze și să-L judece, nu le faci rău aleșilor lui Dumnezeu? Le faci rău oamenilor; nu este ceva diferit de răspândirea unei molime. Dacă ai cu adevărat rațiune, ai prefera să înduri singur durerea decât să răspândești noțiuni și să le faci rău altora. Totuși, dacă ți se pare chinuitor să-ți reții cuvintele, ar trebui să te rogi lui Dumnezeu. Dacă problema se rezolvă, nu este un lucru bun? Dacă Îl judeci și Îl înțelegi greșit cu noțiunile tale, chiar când te rogi Lui, atunci nu faci decât să atragi necazuri asupra ta. Ar trebui să te rogi lui Dumnezeu astfel: „Dumnezeule, am aceste gânduri și vreau să renunț, dar nu pot. Te rog să mă disciplinezi, să mă dezvălui prin diverse medii și să-mi îngădui să recunosc că noțiunile mele sunt greșite. Oricum m-ai disciplina, sunt dispus să accept.” Această mentalitate este corectă. După ce te rogi lui Dumnezeu cu această mentalitate, nu te vei simți mai puțin sufocat? Dacă vei continua să te rogi și să cauți, primind luminare și iluminare de la Dumnezeu, dacă Îi vei înțelege intențiile și inima ta va deveni luminoasă, nu te vei simți sufocat. Nu se va rezolva atunci problema? Noțiunile, împotrivirea și răzvrătirea ta față de Dumnezeu vor dispărea în mare parte; cel puțin, nu vei simți nevoia să le exprimi. Dacă tot nu funcționează și problema nu este rezolvată complet, găsește pe cineva cu experiență care să te ajute să-ți rezolvi noțiunile. Roagă-l să găsească niște fragmente din cuvintele lui Dumnezeu legate de rezolvarea noțiunilor pe care le ai și citește-le de zeci sau sute de ori; poate că noțiunile tale vor fi rezolvate pe deplin. Unii ar putea spune: „Dacă exprim noțiuni în timpul unei adunări cu frații și surorile, înseamnă că răspândesc noțiuni, prin urmare nu pot face asta. Dar mă simt îngrozitor să le țin în mine. Pot să vorbesc despre ele cu familia mea?” Dacă membrii familiei tale sunt, de asemenea, frați și surori întru credință, exprimarea acestor noțiuni în preajma lor i-ar tulbura și pe ei. Este ceva adecvat? (Nu.) Dacă spusele tale ar avea un impact dăunător asupra altora, făcându-le rău și inducându-i în eroare, nu trebuie în niciun caz să le rostești. În schimb, roagă-te lui Dumnezeu pentru a rezolva problema. Atât timp cât te rogi și mănânci și bei din cuvintele lui Dumnezeu cu o inimă evlavioasă, o inimă flămândă și însetată după dreptate, noțiunile tale se pot rezolva. Cuvintele lui Dumnezeu conțin adevărul cuprinzător; pot să rezolve orice problemă. Depinde doar dacă poți accepta adevărul, dacă ești dispus să practici cuvintele lui Dumnezeu și dacă poți renunța la noțiunile proprii. În cazul în care crezi că adevărul cuprinzător se află în cuvintele lui Dumnezeu, ar trebui să te rogi lui Dumnezeu și să cauți adevărul pentru a rezolva problemele atunci când apar. După ce te rogi un timp, dacă tot nu te simți luminat de Dumnezeu și nu ai primit cuvinte clare de la El despre ceea ce trebuie să faci, dar inconștient noțiunile tale nu te mai afectează lăuntric, nu-ți tulbură viața, se sting treptat, nu-ți afectează relația normală cu Dumnezeu și, desigur, nu-ți afectează îndeplinirea datoriei, atunci nu s-a rezolvat în principiu această noțiune? (Ba da.) Aceasta este calea de practică.

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (16)”

Aveți principii pentru modul de practică în privința noțiunilor? […] Odată ce înțelegi adevărul și pricepi principiile, noțiunile tale se vor rezolva în mod firesc. Nu trebuie să lași noțiunile să te afecteze sau să te împiedice; rezolvă acele noțiuni care pot fi rezolvate cât de bine poți, iar în cazul celor temporar nerezolvabile, măcar nu le lăsa să te afecteze. Nu ar trebui să te împiedice să-ți îndeplinești datoria și nici nu ar trebui să-ți afecteze relația cu Dumnezeu. Cerința minimă este cel puțin să nu răspândești noțiuni, să nu faci rău, să nu provoci perturbări sau tulburări și să nu te porți ca un slujitor sau un intermediar al Satanei. Dacă, indiferent de cât efort depui, unele noțiuni pot fi rezolvate doar superficial și nu în amănunt, atunci ignoră-le pur și simplu. Nu lăsa noțiunile să-ți afecteze urmărirea adevărului sau intrarea în viață. Stăpânește aceste principii și, în circumstanțe normale, vei fi protejat. Dacă accepți adevărul, iubești lucrurile pozitive, nu ești o persoană rea, nu ești dispus să provoci perturbări sau tulburări și nu provoci în mod intenționat perturbări și tulburări, atunci, când te vei confrunta în mod obișnuit cu problema generării de noțiuni, vei fi în general protejat. Cel mai rudimentar principiu de practică este acesta: dacă apare o noțiune care este greu de rezolvat, nu te grăbi să iei măsuri în privința ei. Mai întâi, așteaptă și caută adevărul pentru a o rezolva, crezând că ceea ce face Dumnezeu nu poate fi greșit. Reține acest principiu! În plus, nu-ți lăsa datoria deoparte și nu permite ca noțiunea să-ți afecteze îndeplinirea datoriei. Dacă ai noțiuni și gândești următoarele: „O voi scoate cumva la capăt în această datorie; sunt într-o stare de dispoziție proastă, așa că nu voi face o treabă bună pentru tine!”, nu este deloc bine. Odată ce atitudinea ta ajunge să fie negativă și superficială, devine problematic; noțiunile îți dau de furcă în sinea ta. Când noțiunile îți dau de furcă în sinea ta și îți afectează îndeplinirea datoriei, înseamnă că relația ta cu Dumnezeu deja a suferit în acest punct o schimbare. Unele noțiuni îți pot afecta îndeplinirea datoriei, ceea ce este o problemă gravă, și trebuie rezolvate cu promptitudine. Alte noțiuni nu-ți afectează îndeplinirea datoriei sau relația cu Dumnezeu, așadar nu sunt probleme majore. Dacă noțiunea pe care o dezvolți îți poate afecta îndeplinirea datoriei, făcându-te să te îndoiești de Dumnezeu, să nu-ți îndeplinești datoria cu sârguință și chiar să simți că nu vor exista consecințe pentru neîndeplinirea datoriei tale, iar tu nu ai nicio teamă sau o inimă cu frică de Dumnezeu, acest lucru este periculos. Înseamnă că vei cădea în ispită și vei fi păcălit și capturat de Satana. Atitudinea ta față de noțiunile tale și alegerile pe care le faci sunt esențiale; indiferent dacă noțiunile pot fi rezolvate și indiferent de gradul în care pot fi rezolvate, relația normală dintre tine și Dumnezeu nu trebuie să se schimbe. În primul rând, ar trebui să fii capabil să te supui tuturor mediilor orchestrate de Dumnezeu și să afirmi că tot ceea ce face Dumnezeu este corect și plin de sens, iar această cunoaștere și acest aspect al adevărului nu ar trebui să se schimbe niciodată pentru tine. În al doilea rând, nu trebuie să-ți lași deoparte datoria pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu, nu trebuie să te debarasezi de aceasta. Dacă, în sinea ta sau în aparență, nu ai nicio împotrivire, opoziție sau răzvrătire față de Dumnezeu, El va vedea doar supunerea ta și faptul că aștepți. S-ar putea să ai în continuare noțiuni, dar Dumnezeu nu-ți vede răzvrătirea. Întrucât nu există răzvrătire și împotrivire în tine, Dumnezeu te consideră în continuare una dintre ființele Sale create. În schimb, dacă inima ta este plină de nemulțumiri și sfidare, cauți o ocazie de a riposta și nu vrei să-ți faci datoria, dorindu-ți în schimb să te debarasezi de ea, chiar până în punctul în care, în inima ta, există tot soiul de plângeri față de Dumnezeu și anumite manifestări de sfidare și resentimente sunt dezvăluite pe parcursul îndeplinirii datoriei tale, atunci, în acest moment, relația ta cu Dumnezeu a suferit deja o schimbare uriașă. Ai ieșit deja din poziția de ființă creată; nu mai ești o ființă creată, ci ai devenit un intermediar pentru diavoli și Satana – prin urmare, Dumnezeu nu-ți va arăta deloc bunăvoință. Când cineva ajunge în acest punct, se apropie de un teritoriu periculos. Chiar dacă Dumnezeu nu face nimic, nu vor fi capabili să stea rămână fermi în biserică. Așadar, în tot ceea ce fac – în special în legătură cu chestiuni precum rezolvarea noțiunilor – oamenii trebuie să aibă grijă să evite lucrurile care Îl ofensează pe Dumnezeu, care sunt condamnate de Dumnezeu sau care îi rănesc sau le fac rău altora. Acesta este principiul.

Faptul că oamenii au noțiuni despre Dumnezeu nu este o problemă minoră! Este esențial ca ei să mențină o relație normală cu Dumnezeu, dar noțiunile oamenilor sunt ceea ce afectează cel mai mult această relație sunt. Doar atunci când noțiunile lor despre Dumnezeu sunt rezolvate se poate menține o relație normală cu Dumnezeu. În prezent, mulți oameni au o problemă gravă. Indiferent de câți ani cred în Dumnezeu, deși pot fi capabili să îndure suferințe și să plătească prețul în îndeplinirea îndatoririlor lor, în tot acest timp, noțiunile lor nu pot fi rezolvate complet. Acest lucru le afectează grav relația cu Dumnezeu și le afectează direct dragostea față de Dumnezeu și supunerea față de El. Prin urmare, indiferent ce noțiuni dezvoltă oamenii despre Dumnezeu, este o chestiune gravă, care nu trebuie neglijată. Noțiunile sunt asemenea unui zid; ele blochează relația oamenilor cu Dumnezeu, întrerupând legătura lor cu lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu. Astfel, faptul că oamenii au noțiuni despre Dumnezeu este o problemă foarte gravă, care nu poate fi ignorată! Dacă oamenii au noțiuni și nu pot să caute cu promptitudine adevărul și să le rezolve, acest lucru poate duce cu ușurință la negativitate, la împotrivire față de Dumnezeu și chiar la ostilitate față de El. Mai pot accepta ei adevărul atunci? Intrarea lor în viață va ajunge într-un impas. Calea experimentării lucrării lui Dumnezeu nu e lină și este plină de hopuri. Întrucât au firi corupte, oamenii pot face multe ocoluri și pot ajunge să-și formeze noțiuni în orice situație. Dacă aceste noțiuni nu sunt rezolvate prin căutarea adevărului, oamenii pot să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu și să-L sfidezi, mergând pe calea ostilității față de El. Odată ce oamenii merg pe calea antihriștilor, credeți că le mai rămâne vreo șansă la mântuire? Nu este ușor de gestionat în acel punct și nu va mai rămâne nicio șansă. Prin urmare, înainte ca Dumnezeu să te tăgăduiască drept ființa Lui creată, ar trebui să înveți să fii o ființă creată a lui Dumnezeu. Nu încerca să-L scrutezi pe Creator sau să afli cum să demonstrezi și să verifici că Dumnezeul în care crezi este Creatorul. Aceasta nu e obligația sau responsabilitatea ta. În inima ta, ar trebui să te gândești și să cugeți în fiecare zi la felul în care să-ți îndeplinești îndatoririle și să devii o ființă creată care e conform standardului, în loc să dovedești dacă Dumnezeu este Creatorul, dacă este într-adevăr Dumnezeu sau să scrutezi ce a făcut Dumnezeu și dacă acțiunile Sale sunt sau nu corecte. Acestea nu sunt lucruri pe care ar trebui să le scrutezi.

– Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (16)”

Imnuri similare

Noțiunile și imaginația nu te vor ajuta niciodată să Îl cunoști pe Dumnezeu