48. Practicarea adevărului pentru a trăi o asemănare umană

de Miao Xiao, China

Credeam că, dacă-mi fac datoria, mă înțeleg cu frații și surorile și nu comit păcate evidente, trăiesc o asemănare umană. Însă am fost judecată și demascată de multe ori de cuvintele lui Dumnezeu și, în cele din urmă, am văzut că a avea o asemănare umană nu este ceva care se referă doar la comportamentul exterior. Cheia este practicarea cuvintelor lui Dumnezeu, abandonarea intereselor proprii și păstrarea principiilor când se întâmplă ceva, susținerea lucrării lui Dumnezeu și grija față de voia Lui.

În iulie 2018, o soră din biserica noastră a fost arestată în timp ce răspândea Evanghelia. Fusese la mine acasă, așa că poliția știa unde locuiesc, dacă o urmăriseră. Ne-am grăbit să ne mutăm în altă parte. La puțin timp după ce ne-am instalat, a venit o supraveghetoare și ne-a spus: „Trei frați și surori au fost urmăriți și arestați. Toți cei din locurile unde aceștia au fost la adunări au fost mutați. Trebuie să aveți grijă.” Mi-am spus: „Având în vedere că poliția deja a arestat niște frați și surori, probabil că îi urmăreau de mult timp. Partidul Comunist Îl urăște pe Dumnezeu și adevărul. Ei sunt răbdători și caută indicii pentru a prinde persoane importante ca să nimicească biserica lui Dumnezeu și să aresteze credincioșii. Este posibil ca toate locurile noastre de adunare să fi fost urmărite și toți cei care locuiesc acolo ar trebui să se mute imediat.” Însă supraveghetoarea a notificat doar locurile în care fuseseră cei arestați, nu și celelalte. M-am întrebat dacă ar trebui să-i menționez asta. Dacă nu-i spuneam și se întâmpla ceva, cine știe câte persoane ar putea fi arestate și torturate? Asta ar dăuna și lucrării bisericii. Dar, dacă îi menționez asta și nu mă ascultă sau spune că sunt eu prea timidă, nu ar fi distrusă imaginea ei pozitivă despre mine? În timp ce-mi făceam griji despre asta, mi-au venit în minte următoarele cuvinte de la Dumnezeu: „Fă orice este benefic pentru lucrarea lui Dumnezeu și nu face nimic care este în detrimentul intereselor lucrării lui Dumnezeu. Apără numele lui Dumnezeu, mărturia lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu” („Cele zece decrete administrative care trebuie respectate de aleșii lui Dumnezeu în Epoca Împărăției” din Cuvântul Se arată în trup). Asta mi-a reamintit că, drept credincioasă, ar trebui să susțin lucrarea lui Dumnezeu și interesele bisericii. Așadar, i-am împărtășit gândurile și punctele mele de vedere. Nici n-am terminat bine de vorbit, că s-a schimbat la față și mi-a spus: „Să se mute? Dacă fugim la cel mai neimportant lucru, este asta încredere în domnia lui Dumnezeu? Credeam că ai statură și că poți prelua conducerea echipei, dar se pare că dai înapoi imediat ce se întâmplă ceva.” Am fost atât de supărată să aud asta. Ce vor crede ceilalți după ce m-a tratat astfel? Cum voi mai putea da ochii cu ea după asta? Dar, apoi, m-am gândit la susținerea lucrării bisericii și la protejarea siguranței fraților și surorilor, așa că am vrut să deschid subiectul din nou. Însă mă îngrijora să văd cât de înverșunată era. Dacă mai continuam să deschid subiectul imediat după ce am fost tratată, va spune că-mi lipsește realitatea adevărului și că sunt arogantă și încăpățânată. Mă va mai considera o căutătoare a adevărului? Întotdeauna mă prețuise, incluzându-mă în datoriile importante și consultându-se cu mine cu privire la diverse lucruri. Dacă insistam asupra opiniei mele, putea să nu mă mai instruiască și atunci ceilalți mă vor desconsidera. M-am hotărât să abandonez subiectul. Mi-am ținut capul plecat și n-am suflat o vorbă.

După ce a plecat, m-am simțit foarte neliniștită, așa că m-am rugat în tăcere. Atunci mi-au venit în gând următoarele cuvinte ale lui Dumnezeu: „Conștiința și rațiunea ar trebui să fie amândouă componente ale umanității unei persoane. Acestea sunt ambele fundamentale și extrem de importante. Ce fel de persoană este aceea care nu are conștiință și nu are rațiunea umanității normale? În general, este o persoană lipsită de umanitate, una cu umanitate slabă. Să analizăm îndeaproape asta. În ce fel manifestă această persoană o umanitate stricată, de spun oamenii că nu are umanitate? Ce trăsături au asemenea oameni? Ce manifestări specifice prezintă? Astfel de oameni sunt superficiali în acțiunile lor și sunt rezervați față de orice lucru care nu îi privește personal. Ei nu iau în considerare interesele casei lui Dumnezeu și nici nu arată considerație pentru voia lui Dumnezeu. Nu-și asumă povara de a mărturisi pentru Dumnezeu sau de a-și îndeplini datoriile și nu au niciun simț al responsabilității. […] Există chiar oameni care, atunci când văd o problemă în îndeplinirea datoriei lor, rămân tăcuți. Ei văd că ceilalți cauzează întreruperi și tulburări și, totuși, nu fac nimic pentru a-i opri. Ei nu țin seama, câtuși de puțin, de interesele casei lui Dumnezeu și nici nu se gândesc la propriile datorii sau responsabilități în care sunt angajați. Ei vorbesc, acționează, ies în evidență, depun eforturi și consumă energie doar pentru vanitatea, prestigiul, poziția, interesele și onoarea lor” („Oferă-ți inima sinceră lui Dumnezeu și poți dobândi adevărul” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Cuvintele lui Dumnezeu au dezvăluit exact starea mea. Știam că acele locuri pot fi în primejdie și că persoanele de acolo pot fi arestate dacă nu erau mutate. Dar mă temeam că supraveghetoarea va spune că sunt lașă și-mi lipsește credința și că nu va mai avea o părere așa bună despre mine. Nu am îndrăznit să fiu fidelă principiilor și să susțin lucrarea bisericii. Cunoșteam adevărul, dar nu îl practicam. M-am rugat la Dumnezeu: „O, Dumnezeule! Realitatea a arătat că nu practic adevărul în credința mea. Nu susțin lucrarea lui Dumnezeu. Mă gândesc doar la prestigiul, statutul și interesele mele. Sunt atât de egoistă și josnică! Dumnezeule, Te rog, dă-mi îndrumarea Ta. Vreau să mă căiesc cu adevărat.” Apoi, mi-am adus aminte că „Rânduielile de lucru” prevăd că întotdeauna trebuie să ținem cont de siguranță când ne facem datoria. Într-un mediu sigur, frații și surorile își pot face datoria cu calm și lucrarea casei lui Dumnezeu nu va fi perturbată ușor. Apoi, mi-am împărtășit gândurile câtorva persoane din echipă și au fost de acord cu mine că și celelalte locuri erau în pericol și trebuiau mutate. M-am hotărât să deschid din nou subiectul cu supraveghetoarea când o văd. De asemenea, m-am rugat la Dumnezeu și I-am cerut curajul de a practica adevărul.

Câteva zile mai târziu, sora Zhang, o altă supraveghetoare, ne-a vizitat echipa. Ne-a întrebat dacă am auzit despre arestări și ce părere avem despre asta. Am spus repede: „Cred că este posibil ca nici celelalte locuri de adunare să nu fie în siguranță. Ar trebui să le spunem să se mute imediat în caz că …”. Înainte să pot termina, sora Zhang a spus cu asprime: „În siguranță? Unde în China suntem în siguranță să credem în Dumnezeu? Unde nu suntem în pericol? Acesta este un moment foarte important pentru răspândirea Evangheliei. Cum să ne putem face datoria dacă ne pitim temători la fiecare cotitură? Vrei să te ascunzi până când lucrarea lui Dumnezeu este săvârșită și Partidul Comunist se prăbușește?” După ce am auzit ce-a spus, mi-am zis: „Nu asta am vrut să spun. Dumnezeu ne-a spus în Epoca Harului: «Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor! Fiţi deci înţelepţi ca şerpii şi fără pată ca porumbeii» (Matei 10:16). «Când vă vor persecuta într-o cetate, să fugiţi în alta!» (Matei 10:23). Este nevoie de înțelepciune ca să ne facem datoria în China.” Însă, din răspunsul surorii Zhang, am văzut că nu voia ca acele locuri să fie mutate și, dacă insistam, putea să spună că nu accept adevărul, că este ceva în neregulă cu mine. Apoi, a spus în continuare: „Lașii nu-și pot face datoria. Se transformă în iude când sunt arestați.” Aceste spuse m-au lăsat foarte dezorientată. Dacă mai continuam să sugerez ca toată lumea să se mute, supraveghetoarele doar mă vor considera, probabil, o lașă. Poate chiar mă vor da afară. Ce vor crede ceilalți despre mine atunci? Datorită entuziasmului meu, avuseseră o impresie bună despre mine și mă rugaseră să am părtășie cu privire la problemele lor. Dacă credeau că sunt lașă și nu accept adevărul, nu m-ar mai vedea la fel și mi-ar fi rușine să dau cu ochii de ei. M-am gândit mult, însă dorința mea de a face ceea ce era corect dispăruse. Nu am vrut să-i creez dificultăți supraveghetoarei. Am spus: „Doar îmi împărtășeam gândurile. Voi hotărâți ce se întâmplă.”

Într-o dimineață, câteva zile mai târziu, o soră ne-a spus, agitată, că, după arestările acelea, unele dintre locurile de adunare n-au fost mutate suficient de rapid. Poliția le urmărise, așa că trei supraveghetori și niște persoane de la locurile de adunare fuseseră reținuți. M-a supărat foarte mult să aud acest lucru. Dacă aș fi fost fidelă principiilor și aș fi explicat importanța la momentul respectiv sau dacă aș fi contactat direct liderul bisericii, probabil nu ne-am fi aflat în situația aceea. Atât de mulți fuseseră arestați și lucrarea bisericii era îngreunată foarte mult. Acest lucru era legat direct de faptul că eu nu fusesem responsabilă și nu respectasem principiile. Dar era prea târziu acum. Singurul lucru de făcut era să fie notificați imediat toți cei care puteau fi în pericol, ca să nu cadă în mâinile malefice ale PCC. Am pus frații și surorile să se ocupe de asta imediat.

Mai târziu, am reflectat la asta. Știam că trebuia să protejez interesele casei lui Dumnezeu și lucrarea bisericii, așa că de ce nu făcusem acest lucru în practică? De ce am fost atât de egoistă, de ce mi-am protejat doar interesele? Apoi, am citit următoarele în cuvintele lui Dumnezeu: „Înainte ca oamenii să experimenteze cuvintele lui Dumnezeu și să dobândească adevărul, natura Satanei este cea care preia controlul în ei și îi domină. Ce lucruri specifice sunt în acea natură? De exemplu, de ce ești egoist? De ce trebuie să îți protejezi propria poziție? De ce ai emoții atât de puternice? De ce te bucuri de acele lucruri nedrepte? De ce îți plac cele rele? Care este baza preferinței tale pentru aceste lucruri? De unde vin aceste lucruri? De ce ești așa de fericit să le accepți? De pe acum, ați ajuns cu toții să înțelegeți că motivul principal din spatele acestor lucruri este că otrava Satanei e înăuntrul vostru. Iar în legătură cu ce este otrava Satanei, aceasta poate fi pe deplin exprimată în cuvinte. De exemplu, dacă întrebi: «Cum ar trebui să trăiască oamenii? Pentru ce ar trebui să trăiască ei?», oamenii vor răspunde: «Fiecare pentru sine, iar pentru ceilalți, diavolul». Această singură frază exprimă sursa problemei. Logica Satanei a devenit viața oamenilor. Orice-ar fi, oamenii sunt în asta doar pentru ei înșiși. Așadar, ei trăiesc doar pentru ei înșiși. «Fiecare pentru sine, iar pentru ceilalți, diavolul» – aceasta este viața și filosofia omului și reprezintă, de asemenea, natura umană. Aceste cuvinte ale Satanei sunt tocmai otrava Satanei, iar, când oamenii o interiorizează, ea devine natura lor. Natura Satanei este demascată prin aceste cuvinte; ele îl reprezintă în totalitate. Această otravă devine viața omului și fundamentul existenței sale; umanitatea coruptă a fost, în mod constant, stăpânită de această otravă timp de mii de ani” („Cum să mergi pe calea lui Petru” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Cuvintele lui Dumnezeu dezvăluie rădăcina egoismului nostru. Trăim conform filozofiilor satanice precum: „Fiecare om pentru el însuşi şi diavolul îl ia pe cel mai din spate” și „Păstrează liniştea pentru auto-protecţie şi caută doar să nu faci greșeli”. Au devenit însăși natura noastră. Fiecare luptă și trăiește pentru sine și chiar va sacrifica interesele altora pentru cele proprii. Toți oamenii corupți trăiesc astfel, devenind mai egoiști și mai vicleni, iar lumea devine mai întunecată și mai rea. Chiar fiind credincioasă, cuvintele lui Dumnezeu nu deveniseră viața mea. Gândirea încă-mi era degradată de aceste otrăvuri satanice, motiv pentru care am știut adevărul, dar nu l-am practicat. M-am temut să nu jignesc supraveghetoarele și să nu-mi stric reputația. Adevărul și lucrarea bisericii nu erau cele mai importante, ci propriul nume și statut. Eram atât de egoistă! Dumnezeu predetermină ce datorie fac și când o fac. Însă eu, prostește, am crezut că soarta îmi este în mâinile supraveghetoarelor, așa că, dacă le-aș fi jignit, datoria mi-ar fi fost luată. Nu negam eu faptul că adevărul și dreptatea domnesc în casa lui Dumnezeu? Vedeam lucrurile exact ca o necredincioasă. Nu eram o credincioasă. Apoi m-am gândit la următoarele din cuvintele lui Dumnezeu: „Oricât de mare ar fi pierderea pentru lucrarea lui Dumnezeu și interesele casei Sale, nu vei simți niciun reproș din partea conștiinței tale, ceea ce înseamnă că vei fi cineva care trăiește după propria fire satanică. Satana te controlează și te determină să trăiești precum ceva nici tocmai uman, nici tocmai demon. Mănânci ce este al lui Dumnezeu, bei ce este al lui Dumnezeu și te bucuri de tot ce vine de la El, totuși, când lucrarea casei lui Dumnezeu suferă vreo pierdere, crezi că nu are nimic de-a face cu tine, iar când vezi că se întâmplă, chiar îți «îndoi cotul în afară»[a] și nu iei partea lui Dumnezeu, nici nu susții lucrarea lui Dumnezeu sau interesele casei lui Dumnezeu. Asta înseamnă că Satana are putere asupra ta, nu-i așa? Oare astfel de oameni trăiesc ca ființe umane? În mod clar, ei sunt demoni, nu oameni!” („Doar cei care practică adevărul sunt temători de Dumnezeu” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic mi-au străpuns inima precum o sabie. Respiram aerul și mâncam mâncarea pe care Dumnezeu le crease, bucurându-mă de viața și de adevărul de la El, fără a mă gândi să-I răsplătesc dragostea. Am văzut lucrarea casei lui Dumnezeu fiind grav afectată și frații și surorile în pericol, dar nu am îndrăznit să susțin principiile, temându-mă pentru mine însămi. Asta a însemnat că peste 20 de persoane au fost arestate, duse la închisoare și torturate, iar lucrarea noastră evanghelică a fost extrem de afectată. Traiul în corupere avea consecințe de nedescris. Pur și simplu făceam rău. Nu înțelesesem niciodată de ce Dumnezeu ura oamenii egoiști, de ce spunea că le lipsește umanitatea și îi aparțin Satanei. Acum înțelegeam că egoiștii se gândesc doar la ei înșiși, nu la alții, și chiar își protejează interesele proprii în detrimentul lucrării bisericii. Cum este lucrul acesta omenesc? Chiar și animalele sunt mai presus. Câinii știu cum să apere casele proprietarilor lor și să fie loiali, dar, deși Dumnezeu mi-a dat atât de mult, eu tot am mușcat mâna care mă hrănea. Nu am fost deloc loială și nu meritam să fiu numită om. Atunci am văzut că Dumnezeu nu exagera deloc când îi numea pe egoiști Satana vii. Dacă nu mă căiam, nu mă schimbam și nu practicam adevărul, făceam rău, mă opuneam lui Dumnezeu și urma să fiu pedepsită de El. Acest eșec mi-a arătat că, fără a urmări adevărul și a rezolva firile satanice, nu putem practica adevărul și ne supune lui Dumnezeu. Atunci, niciodată nu ne vom schimba firile și nu vom fi mântuiți, indiferent de cât de mult timp credem, cât sacrificăm sau cât suferim. Apoi, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule Atotputernic! Atât de mult rău a venit asupra lucrării bisericii și a fraților și surorilor din cauză că eu nu am practicat adevărul și nu am respectat principiile. Dumnezeule, am făcut rău. Sunt gata să mă căiesc și să accept cercetarea Ta. Dacă tot nu mă schimb, ci sunt egoistă și nu sprijin lucrarea casei lui Dumnezeu, fie ca Tu să mă judeci și să mă mustri.”

După rugăciune, am citit următoarele în cuvintele lui Dumnezeu: „Când te dovedești a fi egoist și josnic și ai devenit conștient de acest lucru, ar trebui să cauți adevărul: «Ce ar trebui să fac pentru a fi în conformitate cu voia lui Dumnezeu? Cum ar trebui să acționez astfel încât toată lumea să beneficieze?» Adică, trebuie să începi prin a-ți da deoparte propriile interese, renunțând la ele treptat, în funcție de statura ta, puțin câte puțin. După ce ai experimentat asta de câteva ori, le vei lăsa deoparte complet și, pe măsură ce faci acest lucru, te vei simți din ce în ce mai neclintit. Cu cât îți dai mai mult interesele la o parte, cu atât mai mult vei simți că, în calitate de ființă umană, ar trebui să ai conștiință și rațiune. Vei simți că, fără motive egoiste, ești o persoană cinstită, dreaptă și că faci lucrurile doar pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Vei simți că un astfel de comportament te face demn de a fi numit «om» și că, trăind astfel pe pământ, ești deschis și cinstit, ești o persoană sinceră, ai o conștiință împăcată și ești vrednic de toate lucrurile pe care ți le-a dăruit Dumnezeu. Cu cât trăiești mai mult astfel, cu atât te vei simți mai neclintit și mai luminos. Ca atare, nu vei fi pășit pe făgașul cel bun?” („Oferă-ți inima sinceră lui Dumnezeu și poți dobândi adevărul” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). „Nu face mereu lucrurile de dragul tău și nu lua constant în considerare propriile interese; și nu ține cont de statutul, prestigiul sau reputația ta. În plus, nu lua în considerare interesele omului. Mai întâi trebuie să ții cont de interesele casei lui Dumnezeu și să le consideri prima ta prioritate. S-ar cuveni să ții seama de voia lui Dumnezeu și să începi prin a contempla dacă ai fost sau nu impur în îndeplinirea datoriei tale, dacă ai făcut tot ce ai putut ca să fii loial, dacă ai făcut tot ce ți-a stat în putință să-ți îndeplinești responsabilitățile, și dacă ai dat totul, precum și dacă ai chibzuit sau nu din inimă la datoria ta și la lucrarea casei lui Dumnezeu. Trebuie să iei în considerare aceste lucruri. Gândește-te la ele frecvent și îți va fi mai ușor să-ți îndeplinești bine datoria” („Oferă-ți inima sinceră lui Dumnezeu și poți dobândi adevărul” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Atunci am înțeles că, drept creștină, singurul mod de a trăi cu integritate, onoare și umanitate este să trăiești conform cuvintelor lui Dumnezeu și adevărului, să ții cont de voia Lui, să renunți la interesele proprii și să protejezi lucrarea lui Dumnezeu în toate lucrurile. Atunci ne vom simți împăcați. Știam că trebuia să practic cuvintele lui Dumnezeu și să caut să fiu o persoană integră.

Într-o seară din noiembrie, după ora 22, sora Li, o nouă supraveghetoare, a venit la echipa noastră. A spus că sora Liu, partenera ei de muncă, a plecat cu câteva zile înainte să întâlnească o soră ce venea din afara orașului, dar nu s-a mai întors. Se temea că fusese arestată. Dacă așa stăteau lucrurile, ceilalți trebuiau anunțați imediat să se mute. Se gândea și că sora Liu poate s-a dus acasă din cine știe ce motiv și mutarea tuturor le-ar afecta datoria. Nu știa ce să facă. Auzind acestea, mi-am spus: „Sora Liu crede în Dumnezeu de ani de zile și își face datoria serios. Ne-ar fi anunțat dacă s-ar fi dus acasă. Probabil a fost arestată. Ar trebui să le spun liderilor imediat.” Dar, apoi, mi-am spus: „Sora Li este supraveghetoare. Dacă ea nu este sigură și se teme să afecteze lucrarea bisericii, cum pot eu fi sigură? Dacă trecem prin tot deranjul de a-i muta pe toți, dar sora Liu nu a fost arestată, liderul poate să ne trateze și să spună că perturbăm lucrarea bisericii. Să-mi spun părerea sau nu?”

În zbuciumul meu, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Fă orice este benefic pentru lucrarea lui Dumnezeu și nu face nimic care este în detrimentul intereselor lucrării lui Dumnezeu. Apără numele lui Dumnezeu, mărturia lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu” („Cele zece decrete administrative care trebuie respectate de aleșii lui Dumnezeu în Epoca Împărăției” din Cuvântul Se arată în trup). „Dacă, pe cât este mai important un moment, pe atât oamenii pot mai mult să se supună și să renunțe la propriile interese, la vanitate și mândrie și să își îndeplinească datoriile cum se cuvine, doar atunci ei vor fi ținuți minte de Dumnezeu. Toate acestea sunt fapte bune! Indiferent de ceea ce fac oamenii, ce este oare mai important – vanitatea și mândria lor sau gloria lui Dumnezeu? (Gloria lui Dumnezeu.) Care sunt mai importante – responsabilitățile tale sau propriile tale interese? Împlinirea responsabilităților tale este cea mai importantă și ești legat de ele prin datorie” („A câștiga pe Dumnezeu și adevărul este cel mai îmbucurător lucru” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Dumnezeu ne spune clar să-I susținem lucrarea și să ne facem datoria bine. Confruntată acum cu un conflict între interesele mele și cele ale bisericii, Dumnezeu privea. Dacă eram egoistă precum înainte, asta însemna că nu am umanitate. Cea de ultima dată fusese o lecție dureroasă, un preț grozav de plătit. Nu puteam repeta greșeala aceea. I-am spus surorii Li: „Se poate ca sora Liu să se fi dus acasă, dar nu putem fi siguri. Ar trebui să ne pregătim pentru ce e mai rău și să-i mutăm pe frații și surorile acelea. Chiar dacă ne înșelăm, este pentru lucrarea bisericii și pentru siguranța tuturor. Ne uităm la imaginea de ansamblu. Dacă vedem pericolul, nu acționăm la timp și sunt arestați oameni, vom fi fost cu toții iude și orice regrete vor fi prea târzii. Pericolul crește pe zi ce trece. Hai să ne ocupăm imediat de asta.” I-am spus că niște membri ai bisericii fuseseră arestați mai înainte și a fost de acord cu mine. A pus lucrurile în mișcare a doua zi dimineață devreme și, în noaptea următoare, am plecat și noi de unde eram.

În timp ce făceam asta, supraveghetoarea mi-a spus: „Sora Liu și cealaltă soră au fost arestate și poliția a prins alte patru persoane dintr-un loc de adunare. Ne-am mutat chiar la timp. Dacă am mai fi așteptat, și mai mulți oameni ar fi fost prinși.” Clocoteam când am auzit asta. Partidul Comunist este atât de malefic! Într-o țară atât de mare precum China nu există niciun loc în care să se ascundă creștinii! Simțeam, de asemenea, cât de important este să protejăm interesele bisericii. Mă simțeam mai bine pentru că, de data aceasta, putusem practica adevărul și să fiu responsabilă, iar daunele fuseseră atât de reduse. Simțeam că a trăi conform cuvintelor lui Dumnezeu este singurul mod de a trăi cu umanitate. De asemenea, am avut experiența personală a faptului că, fără judecata cuvintelor lui Dumnezeu, aș fi fost încă înlănțuită de filozofiile și firile satanice, făcând rău și opunându-mă lui Dumnezeu. Nu aș fi putut renunța la propriile mele interese și adera la principii și nu aș avea niciodată umanitate. După cum spun cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Ar trebui să poți să-ți îndeplinești responsabilitățile, să-ți onorezi obligațiile și îndatoririle, să lași deoparte dorințele tale egoiste, să-ți lași deoparte intențiile și motivele, să ai considerație pentru voia lui Dumnezeu și să pui interesele lui Dumnezeu și ale casei Sale pe primul loc. După ce vei fi experimentat aceste lucruri o vreme, vei simți că acesta este un mod bun de a trăi. Înseamnă să trăiești deschis și onest, fără să fii o persoană meschină sau bună de nimic, și să trăiești cu dreptate și onoare, în loc să fii îngust la minte sau răutăcios. Vei simți că așa ar trebui să trăiască și să acționeze o persoană” („Oferă-ți inima sinceră lui Dumnezeu și poți dobândi adevărul” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos).

Note de subsol:

a. „A-și îndoi cotul în afară” este un idiom chinezesc, care înseamnă că o persoană îi ajută pe ceilalți în detrimentul oamenilor apropiați de ea, de exemplu părinți, copii, rude sau frați.

Anterior: 47. Pot cei care-i mulțumesc pe oameni să câștige mântuirea lui Dumnezeu?

Înainte: 49. Un mod minunat de a trăi

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

10. Eliberarea inimii

de Zheng Xin, Statele UniteÎn octombrie 2016, soțul meu și cu mine am acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă pe când eram în...

11. M-am reunit cu Domnul

de Lilan, Coreea de SudDumnezeu Atotputernic spune: „Hristos din zilele de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a...

2. Calea spre purificare

de Allie, Statelor UniteAm fost botezată în numele Domnului Isus în 1990 și în 1998 devenisem conlucrătoare în cadrul bisericii Mulțumită...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte

Contactează-ne pe Messenger