de Zhou Hong, China

Când am devenit lider al bisericii în 2018, am descoperit că exista o soră numită Yang care avea un calibru bun și urmărea adevărul. Mi-am spus: „Dacă o pot instrui bine, îmi va face viața mai ușoară, munca noastră se va îmbunătăți și liderul meu mă va lăuda, de asemenea.” Așa că m-am dedicat instruirii ei. Aveam părtășie cu ea ori de câte ori avea vreo problemă și am desemnat-o lider de grup. A progresat rapid și era atentă la datoria ei. În curând, munca echipei ei s-a îmbunătățit. Mi-am spus: „Dacă aș mai avea câteva persoane ca sora Yang, atunci toată lucrarea bisericii noastre s-ar îmbunătăți semnificativ. Aș putea să mă relaxez puțin și am avea rezultate mai bune, iar toată lumea va spune că fac o treabă bună.” Într-o zi, aveam nevoie urgent de cineva care să compileze documente privind eliminarea și excluderea antihriștilor și răufăcătorilor. Împreună cu partenerii mei, am convenit ca sora Yang să preia această sarcină. Spre surpriza mea, a înțeles rapid principiile și a întocmit documente care erau și obiective, și corecte. În acest timp, liderul meu întreba deseori dacă aveam pe cineva priceput la compilarea documentelor și știam că sora Yang se potrivea descrierii. Însă, când mă gândeam la transferul ei și la efectul pe care sigur îl va avea asupra muncii noastre, nu voiam să o las să plece și nu i-am sugerat-o liderului.

Într-o zi, la o adunare, liderul a spus că are nevoie de cineva care să compileze documente privind eliminarea și excluderea antihriștilor și răufăcătorilor și ne-a întrebat dacă-i putem pune la dispoziție pe cineva. Mi-am spus: „Sora Yang ar fi bună la asta, dar, dacă o las să plece, va trebui să instruiesc pe altcineva. Va necesita atât de mult efort. Ce va crede liderul meu dacă munca noastră nu mai merge așa bine? Și sora Tang este bună la compilat documente, dar este puțin cam pasivă în a-și face datoria și tinde să aibă nevoie de mult ajutor. O voi sugera pe ea în schimb. Astfel, voi pune la dispoziție pe cineva pentru post și sora Yang poate rămâne unde este. Munca noastră nu va fi afectată.” Așadar, am recomandat-o pe sora Tang, i-am lăudat atuurile și, intenționat, am făcut ca sora Yang să nu pară la fel de bună. Câteva zile mai târziu, sora Tang a fost aleasă pentru acea sarcină. Mai târziu, am aflat că sora Tang nu s-a putut ocupa de una singură. Mi-am spus: „Sora Yang s-ar fi putut ocupa, fără probleme. Dar nu vreau să plece. Este atât de bună la datoria ei, ce s-ar întâmpla cu munca noastră dacă ar pleca?” Așa că, din nou, am ales să n-o recomand pe sora Yang. Câteva zile mai târziu, liderul meu a solicitat-o expres pe sora Yang și ne-a spus să găsim pe cineva s-o înlocuiască imediat. Mă opuneam ideii. Mi-am spus: „Dacă sora Yang pleacă, cine va compila documentele bisericii noastre? Chiar dacă putem găsi o persoană potrivită, va fi doar un începător și nu va cunoaște principiile. Va avea nevoie de instruire. Nu doar că munca noastră va avea de suferit, dar va trebui și ca eu să muncesc din greu și să depun mult efort.” Știam că nu am dreptate să gândesc așa, însă îmi tot găseam scuze: „Am instruit-o eu însămi pe sora Yang. Dacă pleacă, nu vom avea pe nimeni în echipa noastră care să-i poată face treaba. Cum va fi făcută? Nu, trebuie să discut cu partenerii mei de muncă și să-i scriu liderului să-i cer să o lase pe sora Yang să mai stea câteva luni până instruim pe altcineva.” Când am împărtășit acest lucru cu cei doi parteneri de muncă ai mei, m-au dojenit, spunând: „Instruim persoane să facă lucrarea casei lui Dumnezeu. Odată ce sora Yang pleacă, putem instrui pe altcineva. Nu ești egoistă încercând să o împiedici pe sora Yang să plece?” Însă nu am reflectat asupra mea, ci, în schimb, mi-am spus: „Sunteți atât de generoși. Credeți că este ușor să instruiești persoane?” Eram din ce în ce mai supărată, opusă ideii și-mi detestam partenerii de muncă pentru că nu-mi pot înțelege punctul de vedere. La puțin timp, am început să simt că am luat foc, de parcă eram în flăcări, și mă simțeam vlăguită. Mi-am spus: „Afară e frumos și nu sunt răcită. Asta chiar e ciudat.” Mi-am dat seama că așa mă certa și mă disciplina Dumnezeu. M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Acum, când lucrez printre voi, vă comportați în acest fel – dacă va veni ziua când nu va fi nimeni care să vă supravegheze, nu veți fi ca niște bandiți care s-au declarat regii micilor munți proprii?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „O problemă foarte serioasă: trădarea (1)”). Eram șocată să-mi dau seama că spusele lui Dumnezeu îmi dezvăluiau exact starea mea. O tratam pe sora Yang de parcă ar fi fost proprietatea mea. Credeam că, pentru că eu o instruisem, trebuie să fie a mea, să stea în biserica mea și să mă pună într-o lumină favorabilă. Nu voiam să las pe nimeni să o aibă. De fapt, toți frații și surorile își fac datoria în casa lui Dumnezeu și însărcinările lor sunt toate de la El. Ei își fac datoria oricând și oriunde are nevoie de ei casa lui Dumnezeu și după cum aranjează El. Totuși, eu am fost vicleană și i-am păcălit pe ceilalți pentru prestigiul și statutul meu, făcând tot ce am putut pentru a o păstra pe sora Yang pentru mine însămi. Nu eram eu una dintre „bandiți care s-au declarat regii micilor munți proprii”? Încercasem să o controlez pe sora Yang și să o smulg de la Dumnezeu. Asta este ceea ce făceau antihriștii și era o cale spre ruină. Dându-mi seama de acest lucru, am fost cuprinsă de remușcări. Am fost atât de arogantă și egoistă.

Apoi, am citit aceste cuvinte ale lui Dumnezeu: „Care este standardul după care sunt judecate faptele unei persoane drept bune sau rele? Acest lucru depinde de întrebarea dacă tu, în gândurile, expresiile și acțiunile tale, deții sau nu mărturia punerii în practică a adevărului și a trăirii realității adevărului. Dacă nu ai această realitate sau nu o trăiești, atunci ești fără nicio îndoială un făcător de rele” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Oferă-ți inima sinceră lui Dumnezeu și poți dobândi adevărul”). „Dacă o persoană crede în Dumnezeu, dar nu ține seama de cuvintele Sale, nu acceptă adevărul sau dacă nu se supune aranjamentelor și orchestrărilor Sale; dacă doar manifestă anumite comportamente bune, dar nu e capabilă să se lepede de trup și să renunțe la nimic din mândria sau interesele sale; dacă, deși după toate aparențele își îndeplinește datoria, trăiește încă în conformitate cu firile sale satanice și nu a renunțat în niciun fel la filosofiile și modurile de existență ale Satanei, și nu se schimbă – atunci cum ar putea să creadă în Dumnezeu? Aceasta este credința în religie. Astfel de oameni renunță la lucruri și se sacrifică superficial, dar calea pe care merg, sursa și impulsul a tot ceea ce fac nu se bazează pe cuvintele lui Dumnezeu sau pe adevăr; în schimb, ei continuă să acționeze conform propriilor închipuiri, dorințe și presupuneri subiective, iar filosofiile și firile Satanei continuă să fie baza existenței și acțiunilor lor. În chestiuni al căror adevăr nu-l înțeleg, nu îl caută; în chestiuni al căror adevăr îl înțeleg, nu-l practică, nu Îl înalță pe Dumnezeu ca fiind măreț și nici nu prețuiesc adevărul. Deși cu numele sunt adepți ai lui Dumnezeu, este numai cu vorba; substanța acțiunilor lor nu este altceva decât expresia firilor lor corupte. Nu există niciun semn că motivul și intenția lor sunt de a practica adevărul și de a acționa conform cuvintelor lui Dumnezeu. Oamenii care se gândesc la propriile interese înainte de toate, care își îndeplinesc mai întâi propriile dorințe și intenții – sunt aceștia oameni care Îl urmează pe Dumnezeu? (Nu.) Și pot oamenii care nu Îl urmează pe Dumnezeu să aducă schimbări în firile lor? (Nu.) Și dacă nu își pot schimba firile, nu sunt jalnici?” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Credința în religie nu va duce niciodată la mântuire”). Am chibzuit la cuvintele lui Dumnezeu și am reflectat la comportamentul meu. Arătam de parcă făceam sacrificii pentru Dumnezeu, însă motivul pentru datoria mea era de a-mi satisface propriile interese. Când liderul meu a cerut pe cineva care putea compila documente, am știut că sora Yang era cea mai bună pentru post. Dar am mințit și am înșelat pentru a-mi apăra propriile interese și, în schimb, am sugerat-o pe sora Tang. Chiar și când am văzut că sora Tang se chinuiește cu sarcina respectivă și știam că va provoca întârzieri lucrării, tot nu am recomandat-o pe sora Yang. Nu m-am gândit la casa lui Dumnezeu și nu am dat nicio atenție voii lui Dumnezeu. Doar i-am folosit pe frați și surori drept unelte pentru a-mi proteja propriul prestigiu și statut. Eram atât de vicleană, egoistă și rea. Crezusem în Dumnezeu ani de zile și, totuși, toate gândurile și punctele mele de vedere erau bazate pe firile mele satanice și pe tacticile de supraviețuire ale Satanei. Nu mă ghidam după cuvintele lui Dumnezeu și nu practicam adevărul. Eram o necredincioasă, exact cum descriu cuvintele lui Dumnezeu. Nu mai puteam fi egoistă. Trebuia să pun la dispoziție pe cineva cu talent și apoi să mai instruiesc personal pentru biserica noastră. Am aranjat ca altcineva să preia munca surorii Yang în biserica noastră și ea a fost transferată. Mai târziu, am aflat că sora Yang a compilat repede documentele privind eliminarea și excluderea oamenilor. M-am simțit rău când am auzit asta. Dacă aș fi sugerat-o mai devreme și mi-aș fi lăsat deoparte interesele, această lucrare nu ar fi fost întârziată atât de mult. Asta s-a întâmplat din cauza egoismului meu. Am făcut o fărădelege și o faptă rea. Am luat această întâmplare drept un avertisment să nu mai acord prioritate intereselor mele în detrimentul casei lui Dumnezeu.

Am crezut că această experiență m-a schimbat puțin, însă aceeași veche problemă aștepta condițiile potrivite pentru a-și face din nou simțită prezența. Nu mult după aceasta, liderul meu m-a întrebat despre sora Liu. Voia ca aceasta să meargă s-o ajute cu udarea noilor credincioși dintr-o biserică din apropiere. Aveam unele rețineri, dar m-am gândit să nu fiu egoistă, că trebuie să sprijin lucrarea bisericii și că pot instrui oricând pe altcineva. Am fost de acord s-o las pe sora Liu să plece. Dar, apoi, a spus că sora Li, care se ocupa de compilarea documentelor, urma să fie promovată și mi-a cerut să scriu o evaluare. Asta a fost peste orice limită. Dacă sora Li pleca, cine s-ar mai ocupa de compilarea documentelor? Nu voiam s-o las pe sora Li să plece, așa că am amânat să-i scriu evaluarea. Voiam să-i întârzii plecarea câteva zile, ca liderul meu să găsească pe altcineva între timp și s-o lase pe sora Li să rămână. Partenera mea de muncă a observat că nu scriam evaluarea și a insistat să o fac. Eu doar i-am distras atenția și i-am spus că o să mă ocup imediat, dar tot n-am scris-o. Peste vreo 10 zile, partenera mea de muncă mi-a spus: „Liderul nostru a transferat-o pe sora Li după ce a aflat despre ea de la alții.” Mi-a luat ceva timp să diger informația. Se întâmpla prea repede! Toți cei de calibru bun fuseseră luați. Acum nu vom mai putea face nimic în biserică. Aceste gânduri mi se tot învârteau în minte. Mă simțeam de parcă o mare povară mi se așezase pe umeri. Nu am avut poftă de mâncare în următoarele câteva zile. Mă gândeam doar că trebuia să găsesc personal și câtă presiune era pe umerii mei. Totul necesita atât de mult efort. Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât eram mai consumată de griji și eram extenuată.

Într-o zi, coboram pe scări când m-am dezechilibrat. Am auzit piciorul trosnindu-mi, ca și cum s-ar fi rupt osul. Mi-am spus: „Sunt terminată. Nu-mi pot face datoria cu un picior rupt.” Știam că așa mă disciplinează Dumnezeu. M-am gândit cum mă uitam la oamenii mei fiind transferați unul câte unul, cum mă certasem cu Dumnezeu în sufletul meu și mă opusesem la tot. Atitudinea mea spre datorie trebuie să-L fi dezgustat pe Dumnezeu, așa că mi-o luase. Îmi era foarte frică de acest lucru. Și piciorul mă durea foarte rău. Am continuat să mă rog la Dumnezeu, dornică să mă căiesc cu adevărat. Spre surpriza mea, după prânz în acea zi, deodată, nu m-a mai durut piciorul, de parcă nici nu mi-l rănisem. Știam în sufletul meu că acesta fusese un avertisment de la Dumnezeu, astfel încât să reflectez și să mă cunosc pe mine însămi. M-am întrebat: „De ce oare întotdeauna îmi pun interesele pe primul plan?”

Mai târziu, m-am uitat la un material video în care se citeau cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Înainte ca oamenii să experimenteze cuvintele lui Dumnezeu și să dobândească adevărul, natura Satanei este cea care preia controlul în ei și îi domină. Ce lucruri specifice sunt în acea natură? De exemplu, de ce ești egoist? De ce trebuie să îți protejezi propria poziție? De ce ai emoții atât de puternice? De ce te bucuri de acele lucruri nedrepte? De ce îți plac cele rele? Care este baza preferinței tale pentru aceste lucruri? De unde vin aceste lucruri? De ce ești așa de fericit să le accepți? De pe acum, ați ajuns cu toții să înțelegeți că motivul principal din spatele acestor lucruri este că otrava Satanei e înăuntrul vostru. Iar în legătură cu ce este otrava Satanei, aceasta poate fi pe deplin exprimată în cuvinte. De exemplu, dacă întrebi: «Cum ar trebui să trăiască oamenii? Pentru ce ar trebui să trăiască ei?», oamenii vor răspunde: «Fiecare pentru sine, iar pentru ceilalți, diavolul». Această singură frază exprimă sursa problemei. Logica Satanei a devenit viața oamenilor. Orice-ar fi, oamenii sunt în asta doar pentru ei înșiși. Așadar, ei trăiesc doar pentru ei înșiși. «Fiecare pentru sine, iar pentru ceilalți, diavolul» – aceasta este viața și filosofia omului și reprezintă, de asemenea, natura umană. Aceste cuvinte ale Satanei sunt tocmai otrava Satanei, iar, când oamenii o interiorizează, ea devine natura lor. Natura Satanei este demascată prin aceste cuvinte; ele îl reprezintă în totalitate. Această otravă devine viața omului și fundamentul existenței sale; umanitatea coruptă a fost, în mod constant, stăpânită de această otravă timp de mii de ani” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să mergi pe calea lui Petru”).

Cuvintele lui Dumnezeu spun că, după ce omenirea a fost coruptă de Satana, toate tipurile de otrăvuri satanice ne-au fost implantate în suflet și au devenit natura noastră. De exemplu: „Fiecare om pentru el însuşi şi diavolul îl ia pe cel mai din spate.” Toți trăiesc conform acestei otrăvi satanice, tot ce facem este pentru profitul nostru și credem că așa este corect și adecvat, așa că devenim din ce în ce mai egoiști și vicleni. Am reflectat asupra mea. Când liderul mi-a transferat personalul din biserică, m-am opus și am încercat să împiedic acest lucru, până la a folosi vicleșuguri. Am tratat oamenii de parcă îmi aparțineau și am refuzat să las casa lui Dumnezeu să-i aibă. Am fost atât de egoistă și josnică, complet nerezonabilă. Stăteam de-a curmezișul lucrării casei lui Dumnezeu! Când Domnul Isus a venit să lucreze, fariseii au încercat să-și protejeze statutul și mijloacele de trai oprindu-i pe oameni să-L urmeze. Au tratat credincioșii drept fiind ai lor și au concurat cu Domnul pentru ei. În cele din urmă, au jignit firea lui Dumnezeu și i-a pedepsit. Cum era comportamentul meu diferit de al fariseilor? Frații și surorile sunt oile lui Dumnezeu și casa lui Dumnezeu are dreptul de a-i aloca după cum dorește. Nu aveam niciun drept să mă amestec. În calitate de lider al bisericii, trebuia să-mi fac datoria după cum cere casa lui Dumnezeu și conform principiilor, să am părtășie privind adevărul pentru a rezolva probleme și să instruiesc personal. Aceasta era datoria mea, responsabilitatea mea. Însă eu nu ținusem cont de voia lui Dumnezeu și nu alocasem personalul conform principiilor. Nu fusesem dispusă să depun efortul de a instrui mai mult personal. Nu-i oferisem în mod voluntar pe cei pe care-i știam talentați, ci încercasem să-i țin sub controlul meu, să-i fac să muncească și să slujească pentru prestigiul meu. Nu-mi făcusem eu propria treabă opusă casei lui Dumnezeu? Îl sfidam pe Dumnezeu și mergeam pe calea antihriștilor. Mă temeam la acest gând și I-am mulțumit lui Dumnezeu că m-a disciplinat și m-a oprit să fac mai mult rău.

Mai târziu, m-am uitat la un alt material video în care se citeau cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic spune: „Emoțiile omenirii sunt egoiste și aparțin lumii întunericului. Ele nu există de dragul liberului arbitru, cu atât mai puțin de dragul planului lui Dumnezeu, astfel că, despre om și Dumnezeu nu se poate niciodată vorbi împreună. Dumnezeu este mereu suveran și pururi onorabil, în timp ce omul este pururi ignobil, pururi lipsit de valoare. Aceasta pentru că Dumnezeu face pururi sacrificii și Se devotează omenirii; omul, însă, pururi ia și se străduie doar pentru sine. Dumnezeu Își dă pururi osteneala pentru supraviețuirea omenirii, însă omul nu contribuie niciodată cu nimic de dragul luminii sau al dreptății. Chiar dacă omul face un efort o perioadă, acesta nu poate rezista nici măcar unei singure lovituri, fiindcă efortul omului este întotdeauna pentru el însuși, iar nu pentru alții. Omul este întotdeauna egoist, în timp ce Dumnezeu este pururi altruist. Dumnezeu este sursa a tot ceea ce este just, bun și frumos, pe când omul este cel care urmează și dă dovadă de toată urâțenia și răul. Dumnezeu nu-Și va schimba niciodată esența de neprihănire și frumusețe, însă omul este perfect capabil, în orice moment și în orice situație, să trădeze neprihănirea și să se abată departe de Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Este extrem de important să înțelegeți firea lui Dumnezeu”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat că Dumnezeu este altruist. Orice face este pentru a ne mântui; totul este spre binele nostru. Casa lui Dumnezeu promovează și instruiește personal ca aceia care caută adevărul și au un calibru bun să poată obține mai multă practică și, în cele din urmă, să preia însărcinările date de Dumnezeu. Asta este spre beneficiul fraților și surorilor și al lucrării casei lui Dumnezeu. În ceea ce mă privește, eu primisem de bună voie udarea și susținerea cuvintelor lui Dumnezeu și instruire de la casa Lui, dar nu m-am gândit să-mi fac datoria pentru a-I răsplăti dragostea. Nu m-am gândit decât la modul în care să țin oamenii sub controlul meu. Pentru propriul prestigiu și statut, nu am ezitat să mă opun instruirii de personal de către casa lui Dumnezeu, ceea ce i-a sistat lucrarea. Am fost atât de egoistă și malițioasă, nepotrivită să trăiesc înaintea lui Dumnezeu. Știam că nu pot continua pe acea cale. Trebuia să-i dau casei lui Dumnezeu oameni talentați, astfel încât mai mulți frați și surori să-și poată face datoria pe care au fost meniți să o facă în locul potrivit. Odată ce mi-am corectat concepția, am găsit rapid pe cineva care să preia munca surorii Li și L-am slăvit pe Dumnezeu. Deși persoana cea nouă nu cunoștea principiile și a trebuit să muncesc mai mult, m-am simțit împăcată și liniștită. Eram dispusă să fac sacrificii pentru a face orice puteam și să mă rog împreună cu frații mei și surorile mele să ne facem bine munca pentru biserică.

Două săptămâni mai târziu, liderul meu a spus: „Vrem să o transferăm pe sora Zhao, care editează documente, să-și facă datoria într-o altă biserică.” Auzind acestea, mi-am spus: „Trebuie să țin cont de lucrarea globală a casei lui Dumnezeu. Nu mai pot fi egoistă. Dar, dacă mă gândesc mai bine, abia am început să instruim o altă soră să facă această muncă și nu cunoaște principiile. Munca noastră sigur va suferi. Este mai bine dacă sora Zhao stă pe loc.” Mi-am dat seama că mă gândeam din nou la propriile mele interese. M-am gândit la felul în care am mers pe calea antihriștilor, deranjând lucrarea bisericii de multe ori și jignind firea lui Dumnezeu. Mi-a fost atât de frică. M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Nu face mereu lucrurile de dragul tău și nu lua constant în considerare propriile interese; și nu ține cont de statutul, prestigiul sau reputația ta. În plus, nu lua în considerare interesele omului. Mai întâi trebuie să ții cont de interesele casei lui Dumnezeu și să le consideri prima ta prioritate. S-ar cuveni să ții seama de voia lui Dumnezeu și să începi prin a contempla dacă ai fost sau nu impur în îndeplinirea datoriei tale, dacă ai făcut tot ce ai putut ca să fii loial, dacă ai făcut tot ce ți-a stat în putință să-ți îndeplinești responsabilitățile, și dacă ai dat totul, precum și dacă ai chibzuit sau nu din inimă la datoria ta și la lucrarea casei lui Dumnezeu. Trebuie să iei în considerare aceste lucruri. Gândește-te la ele frecvent și îți va fi mai ușor să-ți îndeplinești bine datoria. Dacă ai un calibru slab, experiența ta este superficială sau nu ești competent în lucrarea ta profesională, pot exista unele greșeli sau lipsuri în lucrarea ta, iar rezultatele pot să nu fie foarte bune – dar vei fi depus cel mai mare efort. Când nu te gândești la propriile dorințe egoiste sau nu iei în considerare propriile interese în lucrurile pe care le faci și, în schimb, iei mereu în considerare lucrarea casei lui Dumnezeu, cu interesele casei lui Dumnezeu în minte și îndeplinindu-ți bine datoria, atunci vei acumula fapte bune în fața lui Dumnezeu. Oamenii care fac aceste fapte bune sunt cei care au realitatea adevărului; prin urmare, ei au fost mărturie” (Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Oferă-ți inima sinceră lui Dumnezeu și poți dobândi adevărul”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat calea de a practica. Trebuia să țin cont de voia lui Dumnezeu și de lucrarea bisericii. Nu puteam fi egoistă și să încerc să țin persoanele talentate pentru mine însămi. Așa că m-am rugat la Dumnezeu: „Dragă Dumnezeule, am fost atât de egoistă și rea, oprind întotdeauna casa lui Dumnezeu să promoveze oamenii și afectând lucrarea bisericii. Nu vreau să mă mai opun Ție. Te rog, îndrumă-mă să-mi lepăd trupul și să practic adevărul.” După ce m-am rugat, m-am dus și am vorbit cu sora Zhao despre transferul ei. Deși era transferată, nu eram atât de supărată pe cât fusesem înainte. În schimb, am simțit că erau bunătatea și binecuvântările lui Dumnezeu că putusem pune la dispoziție un asemenea talent casei lui Dumnezeu. De asemenea, putusem să-mi fac datoria și inima-mi era plină de pace și bucurie. Slavă lui Dumnezeu Atotputernic!