38. Eliberarea de statut

de Dong En, Franța

Am devenit lider al bisericii în 2019. Procedam cum credeam de cuviință, îmi făceam datoria iresponsabil și nu desemnam oamenii potriviți pentru sarcinile potrivite, toate acestea afectând viața bisericii. Eram cuprinsă de remușcări. Așadar, m-am hotărât să devin foarte pricepută la lucrarea bisericii. Pe atunci, erau doi lideri de grup care urmau să fie înlocuiți, dar nu puteam găsi pe nimeni potrivit să-i înlocuiască. Mă consumam de grijă și-mi spuneam: „Dacă nu pot găsi pe nimeni potrivit pentru aceste posturi, liderul meu va spune că nu pot face muncă practică. Dacă ajung să fiu înlocuită?” M-am gândit mult timp și apoi mi-a venit în minte sora Zhang: avea un calibru bun și își făcea bine datoria. Ar fi grozavă drept lider de grup. La gândul acesta, am răsuflat ușurată. Simțeam că am găsit pe cineva care să ocupe postul acela și că munca mea va deveni mai ușoară acum cu persoana potrivită pentru post.

Totuși, chiar în acel moment, sora Li, lider în altă biserică, m-a sunat și mi-a spus că biserica ei avea foarte multe persoane nou convertite și insuficient personal să-i ude. Voia să discute cu mine despre posibilitatea de a o repartiza pe sora Zhang în cadrul bisericii ei pentru a se ocupa de udarea persoanelor nou convertite. Mă opuneam ferm acestei idei. „Și biserica noastră?”, mi-am spus. „Noi ce vom face dacă sora Zhang este repartizată în altă parte? Dacă nu pot găsi pe altcineva să fie lider de grup și nu mă pot descurca cu treaba asta, pot ajunge să fiu înlocuită!” Observând că nu spun nimic, sora Li mi-a spus: „Majoritatea oamenilor din biserica ta sunt credincioși cu ștate vechi și sunt bine înrădăcinați în credința lor. Dacă sora Zhang este transferată, poți oricând să instruiești pe altcineva. Munca ta nu va fi prea afectată.” Chiar nu voiam să aud acest lucru și nu simțeam că sunt de acord. Mi-am spus: „Nu o iei în serios, ca și cum instruirea cuiva este atât de ușoară!” Știam că biserica surorii Li avea nevoie de ajutor, dar eram sub controlul firii mele corupte. Orice mi-a spus, am refuzat să-i dau ce voia. Am și învinovățit-o, spunându-mi că este egoistă și că se gândește doar la biserica ei. Văzând cât de mult mă opun ideii, sora Li nu a mai insistat. După apelul telefonic, m-am simțit foarte neliniștită și m-am hotărât să nu cedez, să nu renunț la sora Zhang, indiferent cine ar cere-o. A doua zi, liderul meu a venit să discute cu mine despre această chestiune. Am tot vorbit despre faptul că nu aveam suficient personal în cadrul bisericii și despre toate dificultățile cu care ne confruntam. Am vorbit atât de mult despre dificultățile noastre, ca liderul să nu mai aibă argumente. În cele din urmă, nu a mai avut ce spune și nu a insistat asupra problemei. M-am simțit mulțumită: o puteam păstra pe sora Zhang. În acea seară, m-am întâlnit cu niște diaconi pentru a discuta promovarea surorii Zhang. Totuși, nu le-am menționat dificultățile cu care se confrunta sora Li în biserica ei sau că liderul nostru venise să ceară transferul surorii Zhang. Pentru că nu le-am spus tot ce se întâmplase, au fost cu toții de acord ca sora Zhang să devină lider de grup. Chiar când eram mulțumită de mine însămi, liderul nostru a făcut o vizită inopinată pentru a discuta cu mine și partenera meu de muncă. În cele din urmă, fusese hotărât ca sora Zhang să fie transferată, după cum era necesar pentru muncă. Văzând că toată lumea a fost de acord cu acest lucru, nu am putut obiecta, dar nu eram deloc fericită; mă simțeam de parcă cineva îmi tăiase mâna dreaptă. În următoarele câteva zile, m-am supărat foarte tare când mă gândeam la întreaga situație. Nici nu prea mai aveam tragere de inimă să-mi fac datoria. Stăteam noaptea în pat, răsucindu-mă de pe o parte pe alta, neputând să închid un ochi, chibzuind într-una la această chestiune. În cele din urmă, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dragă Dumnezeule, nu am vrut să o las pe sora Zhang să plece pentru a-mi proteja propria funcție. Pur și simplu nu pot renunța la funcție. Dragă Dumnezeule, Te rog, îndrumă-mă și condu-mă să rezolv această situație. Te rog, fă-mă capabilă să renunț la mine însămi și să ajung să mă cunosc puțin pe mine însămi.”

După ce am spus această rugăciune, am citit următoarele în cuvintele lui Dumnezeu: „Oamenii nu pun adevărul în practică, că își întorc adeseori spatele adevărului și trăiesc în firi satanice stricate, care sunt egoiste și josnice. Asta arată că duc grija prestigiului, reputației, statutului și intereselor proprii și că nu au adevărul. Suferința lor e prin urmare imensă, grijile lor sunt multe, iar încătușările lor, numeroase” („Pătrunderea în viață trebuie să înceapă cu experiența împlinirii datoriei ” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). „Omenire crudă, brutală! Conspirația și intriga, îmbrâncirea unii cu alții, fuga disperată după reputație și avere, măcelul reciproc – când se vor încheia toate acestea? Dumnezeu a rostit sute de mii de cuvinte și totuși nimănui nu i-a venit mintea la cap. Ei acționează de dragul familiei, al fiilor și al fiicelor lor, pentru carieră, perspective, pentru statut, vanitate și bani, de dragul hainelor, pentru mâncare și trup – acțiunile cui sunt cu adevărat de dragul lui Dumnezeu? Chiar și printre cei ale căror acțiuni sunt de dragul lui Dumnezeu, există foarte puțini care Îl cunosc. Câți nu acționează de dragul propriilor interese? Câți oameni nu-i persecută și discriminează pe alții de dragul menținerii propriului statut?” („Păcătoșii cu siguranță vor fi pedepsiți” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au străpuns inima. Dumnezeu a dezvăluit urâțenia coruperii oamenilor de Satana, lupta oamenilor între ei pentru faimă și avere - exact aceasta era starea mea. M-am gândit la ce am dezvăluit prin problema aceasta cu sora Zhang. Pentru a-mi proteja funcția de lider, nu am ținut cont de lucrarea casei lui Dumnezeu per ansamblu, speriată că, dacă o pierdem pe sora Zhang, atunci lucrarea bisericii noastre va fi afectată și eu îmi voi pierde funcția de lider. De aceea, când liderul meu a venit să o ceară pe sora Zhang, am scornit tot felul de motive pentru a refuza. Am hotărât și am luat inițiativa în a aranja datoriile surorii Zhang. Am încercat să o păcălesc pe sora Li și pe liderul meu și am complotat să umblu cu cioara vopsită față de diaconi. M-am străduit mult și m-am gândit mult pentru a-mi proteja propria faimă, avere și statut. Cât de egoistă, josnică și vicleană eram! Asta m-a făcut să mă gândesc la animalele sălbatice din regatul animalelor. Se luptă și se omoară între ele pentru teritoriu și mâncare și cele mai puternice câștigă. Iar eu: luptându-mă pentru control asupra oamenilor și încercând să-mi protejez funcția, am devenit precum un animal sălbatic, complet lipsită de umanitate. Mi-am dat seama cât de înfricoșător îmi fusese comportamentul. Deși păream că duc o povară și că țin cont de lucrarea bisericii noastre, de fapt, în profunzimile sufletului meu, țineam cont de funcția mea. După cum dezvăluie cuvintele lui Dumnezeu: „Câți nu acționează de dragul propriilor interese? Câți oameni nu-i persecută și discriminează pe alții de dragul menținerii propriului statut?” De la început până la sfârșit, încercasem să o controlez pe sora Zhang, nedorind să o las să plece. O considerasem o membră a bisericii noastre și crezusem că avem putere de decizie privind datoria ei. Eu trebuia să decid și nimeni nu avea voie să se amestece. Am văzut cât de arogantă fusesem. Îmi pierdusem umanitatea și simțul, pur și simplu! Chiar atunci, m-am gândit că, atunci când am predicat Evanghelia persoanelor religioase, pastorii au văzut că mulți membri ai congregațiilor lor acceptau lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și că funcțiile lor nu mai puteau fi păstrate. Au făcut tot ce-au putut pentru a opri oamenii să investigheze adevărata cale. Nu doar că i-au atacat pe cei care răspândeau Evanghelia, ci au și pretins cu nerușinare că credincioșii erau turma lor și că nimeni nu le-o va fura. Mi-am dat seama că, în esență, comportamentul meu nu era diferit de cel al acelor pastori. Pentru a-mi păstra funcția și traiul, voiam să țin frații și surorile sub controlul meu și nu-i permiteam casei lui Dumnezeu să-i transfere în altă parte. Încercam să acaparez oile lui Dumnezeu și să concurez cu Dumnezeu pentru acești oameni! La acest gând, a început să-mi fie frică. M-am dus înaintea lui Dumnezeu și m-am rugat: „Dragă Dumnezeule, am greșit. M-am opus Ție și vreau să mă căiesc înaintea Ta.”

Nu după mult timp, Dumnezeu a aranjat, din nou, o situație pentru a mă testa. Un lider din altă biserică a trimis un mesaj cerând urgent pe cineva care să se poată ocupa de lucrarea de editare a documentelor. Auzise că sora Chen din biserica noastră era bună la asta și își asuma responsabilitatea pentru datoria ei, așa că a întrebat dacă poate să preia această funcție. Știam foarte bine că sora Chen ar fi perfectă pentru asta, dar era evanghelistă în biserica noastră, și era foarte bună și la asta. Ce s-ar întâmpla dacă sora Chen era transferată și, drept urmare, lucrarea noastră evanghelică avea de suferit? Dacă ajungeam să fiu tratată de lider pentru că nu pot face muncă practică? Poate că nici nu mai puteam să-mi păstrez funcția. Am decis că era mai bine dacă pur și simplu găseau pe altcineva, așa că, intenționat, am neglijat să răspund la mesajul acelui lider. Apoi, deodată, mi-am dat seama: „Mai înainte, nu am fost dispusă să o transfer pe sora Zhang pentru a-mi proteja funcția. Nu pot să pun bețe în roate de data asta.” Însă tot mă simțeam îndurerată și contrariată. Mi-am spus: „De ce mă opun atât de mult ori de câte ori cineva trebuie transferat? Întotdeauna îmi fac griji să nu fie afectată munca noastră și să nu-mi pierd funcția. Cum pot să mă eliberez de cătușele și lanțurile faimei, averii și statutului?” Apoi, m-am rugat în liniște la Dumnezeu, rugându-L să mă îndrume și să mă conducă să înțeleg esența goanei mele după statut, să mă ajute să mă lepăd de trup și să practic adevărul.

În timpul rugăciunilor mele devoționale, am citit acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Esența comportamentului antihriștilor este de a utiliza constant diverse mijloace și metode pentru a-și atinge scopul de a avea statut, de a câștiga oamenii de partea lor și de a-i face să-i urmeze și să-i venereze. E posibil ca, în adâncul inimii lor, să nu concureze intenționat cu Dumnezeu pentru umanitate, dar un lucru e sigur: chiar și atunci când nu concurează cu Dumnezeu pentru oameni, ei tot vor să aibă statutul și puterea printre aceștia. Chiar dacă vine ziua când își dau seama că se întrec cu Dumnezeu pentru statut și se înfrânează, ei folosesc în continuare alte metode pentru a câștiga statutul în rândul oamenilor și pentru a fi validați. Pe scurt, deși tot ceea ce fac antihriștii pare să cuprindă o îndeplinire fidelă a îndatoririlor lor și ei par a fi adevărați adepți ai lui Dumnezeu, ambiția lor de a controla oamenii – și de a câștiga statutul și puterea printre ei – nu se va schimba niciodată. Indiferent de ceea ce spune sau face Dumnezeu și indiferent de ceea ce El cere oamenilor, ei nu fac ce ar trebui să facă și nu-și îndeplinesc îndatoririle într-un mod care se potrivește cuvintelor și cerințelor Lui, nici nu renunță la a căuta puterea și statutul ca urmare a înțelegerii cuvântărilor Lui și a adevărului; tot timpul, ambiția lor îi mistuie, le controlează și le conduce comportamentul și gândurile și le determină calea pe care pășesc. Aceasta este întruchiparea unui antihrist. Ce se subliniază aici? Unii oameni întreabă: «Nu sunt antihriști cei care se întrec cu Dumnezeu pentru a câștiga oamenii și care nu Îl recunosc?» Ei Îl pot recunoaște pe Dumnezeu, pot să recunoască existența Lui și să creadă sincer în ea, pot fi dispuși să-L urmeze și să urmărească adevărul, dar un lucru nu se va schimba niciodată: nu vor renunța niciodată la ambiția lor de a avea putere și statut și nici nu vor renunța la căutarea acestor lucruri datorită mediului lor sau atitudinii lui Dumnezeu față de ei. Acestea sunt caracteristicile antihriștilor. Oricât de mult a suferit o persoană, oricât de mult din adevăr a înțeles, în oricât de multe realități ale adevărului au pătruns și oricât de multă cunoaștere a lui Dumnezeu au, dincolo de aceste fenomene și manifestări externe, niciodată nu vor înfrâna sau abandona ambiția lor pentru statut și putere și căutarea acestora, iar acest lucru determină cu precizie natura-esență a lor. Nu există nici cea mai mică inexactitate în definirea de către Dumnezeu a unor astfel de oameni ca antihriști; a fost determinată de însăși natura-esență a lor” („Pentru conducători și lucrători, cel mai important este să aleagă o cale (3)” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Dumnezeu a dezvăluit natura și caracteristicile antihriștilor ca fiind prețuirea puterii și a statutului și preluarea acestor lucruri drept rațiunea lor de a trăi. Cauza și motivația pentru fiecare acțiune a lor este dorința de faimă, avere și statut, într-o asemenea măsură încât chiar iau oile lui Dumnezeu drept ale lor, I se opun lui Dumnezeu și refuză absolut să se căiască, până când, în cele din urmă, sunt dezvăluiți și eliminați. Am început să mă tem, analizând cuvintele lui Dumnezeu. Chiar îmi prețuiam statutul. Acea primă dată, am refuzat să-i permit surorii Zhang să fie transferată pentru a-mi proteja funcția. De data aceasta, nu voiam s-o las pe sora Chen să plece pentru binele funcției mele. Nu mă gândeam decât la statut și nu țineam deloc cont de voia lui Dumnezeu, și cu atât mai puțin mă gândeam la lucrarea casei lui Dumnezeu. Eram hotărâtă să-mi păstrez funcția, chiar în detrimentul lucrării casei lui Dumnezeu și chiar eram capabilă să concurez cu Dumnezeu pentru oameni pentru binele statutului meu. Unde-mi era venerația pentru Dumnezeu? Credința mea nu era în Dumnezeu; îmi pusesem credința în statut și putere și nu era asta natura unui antihrist? Știam perfect că sora Chen era bună la editat documente și că-i plăcea o astfel de muncă. Însă, pentru a-mi proteja funcția, nu îi cerusem părerea și nici nu o desemnasem într-o datorie adecvată conform punctelor ei forte, ci, în schimb, acționasem precum stăpâna ei și refuzasem să o las să plece să-și facă datoria în altă biserică. Tratam biserica drept teritoriul meu și nimeni nu urma să fie transferat fără să-mi dau acordul. Nu încercam să încarcerez și să controlez oamenii, precum un antihrist? Pentru a-mi păstra sub control ferm funcția, am încercat să țin în biserica mea frații și surorile cu calibru și puncte forte. Îi tratam drept proprietatea mea și conduceam asupra lor, dorind ca mai mulți oameni să trudească pentru funcția mea. Dumnezeu chiar ura această ambiție a mea și meritam să fiu blestemată! Am văzut că punctele mele de vedere privind urmărirea nu se schimbaseră în toți anii mei de credință în Dumnezeu, că eram încătușată strâns de faimă, avere și statut și că mergeam pe calea antihriștilor. Mi-a venit în minte un antihrist pe care-l cunoscusem în trecut. Întotdeauna urmărise faima, averea și statutul și, odată ce a devenit lider, a încercat să-și consolideze funcția ținând oamenii sub controlul său și încercând să-și formeze fieful său independent. Nu a acceptat deloc adevărul și a acționat precum un dictator. A provocat perturbări grave lucrării casei lui Dumnezeu și, în sfârșit, a fost dezvăluit și eliminat. Mi-am dat seama că urmărirea faimei, averii și statutului era calea antihriștilor care ar duce în iad! Dumnezeu a aranjat situații pentru a mă dezvălui în mod repetat, pentru a mă face să-mi recunosc natura satanică și pentru a vedea că sunt pe calea greșită, astfel încât să mă întorc înapoi la timp. Aceste situații au fost o judecată a mea, dar, chiar mai mult decât atât, au fost marea dragoste și mântuire a lui Dumnezeu pentru mine! Chibzuind la eforturile minuțioase pe care le făcuse Dumnezeu, am început să cedez și nu mai simțeam că mă opun unor astfel de situații. Simțeam că tot ce a aranjat Dumnezeu era exact ceea ce-mi trebuia. Voiam să mă căiesc cu adevărat și să experimentez acele situații cu o inimă supusă.

Mai târziu am citit două pasaje din cuvintele lui Dumnezeu. „Ce este datoria? O datorie nu este gestionată de tine – nu e cariera ta sau lucrarea ta proprie; în schimb, este lucrarea lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu necesită cooperarea ta, ceea ce dă naștere datoriei tale. Partea din lucrarea lui Dumnezeu la care trebuie să coopereze omul este datoria acestuia. Datoria este o porțiune din lucrarea lui Dumnezeu – nu e cariera ta, nici treaba ta casnică, nici o treabă personală a ta în viață. Fie că datoria ta e să te ocupi de chestiuni externe sau interne, este lucrarea casei lui Dumnezeu, ea formează o parte din planul de gestionare al lui Dumnezeu (planul mântuirii) și este însărcinarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Nu este treaba ta personală” („Doar prin căutarea principiilor-adevăr putem să ne îndeplinim datoria cum se cuvine” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). „Indiferent de datoria pe care o îndeplinești, ar trebui să o faci în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu. De exemplu, dacă ai fost ales pentru a fi liderul unei biserici, atunci conducerea bisericii este datoria ta – cum ar trebui să o îndeplinești dacă o vezi drept datorie a ta? (În conformitate cu cerințele lui Dumnezeu.) A lucra în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu este un mod general de exprimare. Care sunt detaliile specifice? În primul rând, trebuie să știi că aceasta este o datorie, nu o funcție cu autoritate. Vei avea probleme dacă ai impresia că ai preluat o funcție cu autoritate. Totuși, dacă spui: «Am fost ales să fiu conducător al bisericii, așa că trebuie să fiu cu un nivel mai jos decât ceilalți; voi toți sunteți mai sus și mai importanți decât mine», atunci și aceasta este o atitudine incorectă; dacă nu înțelegi adevărul, atunci nici maximul de prefăcătorie nu te va ajuta. Mai degrabă, trebuie să ai o înțelegere adecvată a acestuia. În primul rând, trebuie să știi că această datorie este foarte importantă. O biserică are zeci de membri, iar tu trebuie să te gândești cum să-i aduci pe acești oameni înaintea lui Dumnezeu și cum să le permiți majorității să înțeleagă adevărul și să intre în adevărul-realitate. Mai mult, în cazul oamenilor slabi, pasivi, trebuie să te străduiești să-i faci să nu mai fie slabi și pasivi, astfel încât să își poată îndeplini în mod activ îndatoririle și, în ceea ce-i privește pe toți cei care sunt capabili să-și îndeplinească îndatoririle, ar trebui să îi determini să facă acest lucru și să depună toate eforturile. Fă-i să înțeleagă adevărurile legate de îndeplinirea îndatoririlor, astfel încât să nu fie neglijenți în îndeplinirea lor, să le îndeplinească bine și să poată avea o relație normală cu Dumnezeu. Există, de asemenea, cei care provoacă întreruperi și tulburări sau cei care cred în Dumnezeu de mulți ani, dar au o umanitate rea; dintre acești oameni, ar trebui să-i tratezi pe cei care ar trebui tratați și să-i excluzi pe cei care ar trebui excluși, făcând aranjamente potrivite pentru fiecare persoană, în funcție de felul său. De asemenea, este important ca acei puțini oameni din biserică cu umanitate relativ bună, cu un pic de calibru, care își pot asuma responsabilitatea pentru un aspect al lucrării, să fie cultivați cu toții. […] Trebuie să exploatezi la maximum fiecare persoană, profitând din plin de capacitățile sale individuale și aranjându-i îndatoriri adecvate în funcție de ceea ce poate face, de calitatea calibrului său, de vârsta sa și de câtă vreme crede în Dumnezeu. Trebuie să vii cu un plan personalizat pentru fiecare tip de persoană și să îl modifici de la persoană la persoană, astfel încât oamenii să își poată îndeplini îndatoririle în casa lui Dumnezeu și să își exercite funcțiile în cea mai mare măsură” („Ce înseamnă îndeplinirea adecvată a datoriei?” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat că o datorie nu este întreprinderea personală a cuiva. Datoria noastră vine de la Dumnezeu și trebuie să o realizăm după cum ne cere. Instruirea personalului este ceva ce Dumnezeu le cere liderilor să facă. Dumnezeu a pregătit tot felul de oameni talentați pentru lucrarea Sa și, în calitate de lider al bisericii, trebuie să-mi realizez datoria conform cerințelor și principiilor Sale. Când găsesc persoane cu talent, trebuie să le instruiesc și să le recomand, ca toți să-și poată folosi pe deplin punctele tari în locul potrivit, să-și realizeze datoria și să-și îndeplinească funcția respectivă pentru a dezvolta mai bine lucrarea evanghelică. Doar aceasta este conform voii lui Dumnezeu și este și ceea ce frații și surorile vor să facă. Odată ce am înțeles voia lui Dumnezeu, am trimis un mesaj liderului celeilalte biserici confirmând că o voi transfera pe sora Chen. M-am simțit mai liniștită sufletește odată ce am început să practic astfel. Apoi, am văzut binecuvântările lui Dumnezeu. Spre surpriza mea, în luna noiembrie a acelui an, numărul de persoane convertite câștigate din munca noastră evanghelică s-a triplat față de luna anterioară. Știam că acest lucru a fost îndeplinit prin lucrarea lui Dumnezeu și nu mă mai puteam opri să-I mulțumesc și să-L slăvesc!

Înainte, nu am simțit niciun dispreț pentru coruperea prin lupta pentru faimă și avere sau pentru urmărirea faimei, averii și statutului. M-am gândit că, văzând că toți fuseserăm corupți de Satana, atunci probabil că toți avem aceeași fire și asta nu este ceva ce se poate schimba în câteva zile. Asta m-a împiedicat să caut adevărul pentru a rezolva problema. Trecând prin judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, fiind testată și dezvăluită, am ajuns, în cele din urmă, să am un oarecare discernământ asupra esenței de a urmări aceste lucruri. Am văzut că a urmări astfel de lucruri înseamnă să I te opui lui Dumnezeu și am început să mă urăsc din tot sufletul. Am ajuns să fiu dispusă să urmăresc adevărul, să mă căiesc și să mă schimb. Doar datorită lucrării lui Dumnezeu sunt acum capabilă să mă lepăd de trup și să pun adevărul în practică. Slavă lui Dumnezeu Atotputernic!

Anterior: 37. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au trezit sufletul

Înainte: 39. Trăind în sfârșit o asemănare umană

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

10. Eliberarea inimii

de Zheng Xin, Statele UniteÎn octombrie 2016, soțul meu și cu mine am acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă pe când eram în...

11. M-am reunit cu Domnul

de Lilan, Coreea de SudDumnezeu Atotputernic spune: „Hristos din zilele de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte

Contactează-ne pe Messenger