de Zhou Li, China

Ca predicator în biserică, nimic nu este mai dureros decât sărăcia spirituală și lipsa lucrurilor pe care să le predic. M-am simțit neajutorată văzând că tot mai puțini frați și surori vin la întruniri și am venit de numeroase ori în fața Domnului ca să mă rog sincer și să-I cer să le întărească credința fraților și surorilor. Dar pustiirea bisericii nu a scăzut deloc și chiar și eu trăiam într-o stare de slăbiciune și negativism…

Lucram acasă într-o zi, când fratele Wang și fratele Lin și-au făcut brusc apariția și i-am primit cu bucurie. După ce ne-am salutat, fratele Wang a spus: „Soră Zhou, care este starea spiritului tău în această perioadă?” Am oftat și am zis: „Nici nu mai vorbi despre asta. Spiritul meu este slăbit acum și nu am nimic de spus în predicile mele! Frații și surorile sunt de asemenea negativiști și slabi. Abia dacă mai vine cineva la biserică.” Fratele Lin a întrebat: „Soră Zhou, știi de ce nu ai nimic de spus în predici și de ce sunt atât de puțini oameni în biserică?” Imediat ce a vorbit, m-am gândit: „Exact asta vreau să aflu. Oare chiar ar putea ei să știe de ce?” Am întrebat în grabă: „De ce?” Fratele Wang a spus: „Deoarece Domnul S-a întors deja. S-a întrupat a doua oară și Își rostește cuvintele și săvârșește o nouă lucrare. Mulți frați și surori au acceptat deja lucrarea lui Dumnezeu din Epoca Împărăției și trăiesc în curentul lucrării actuale a Duhului Sfânt. Starea lor devine din ce în ce mai bună. Cei care nu au ținut pasul cu noua lucrare a lui Dumnezeu au pierdut lucrarea Duhului Sfânt și, prin urmare, nu au cuvinte pe care să le predice și sunt negativiști și slabi. Trebuie să ne grăbim să ținem pasul cu urmele lui Dumnezeu!” Auzind aceasta, mi-am amintit dintr-odată cuvintele colegului meu mai vechi: „Dacă cineva spune că Dumnezeu a venit să facă o lucrare nouă și că a rostit cuvinte noi, acest lucru este o abatere de la Biblie, iar abaterea de la Biblie înseamnă lipsă de credință în Domnul; este o apostazie.” Gândindu-mă la lucrul acesta, am spus cu foarte mare seriozitate: „Oare colegii de rang superior nu ne spun deseori că a te abate de la Biblie înseamnă să nu crezi în Domnul? Ar trebui să știți cu toții asta, că abaterea de la Biblie este o abatere de la calea Domnului. Cum îndrăzniți să-ncercați să-mi predicați astfel?” M-am ridicat furioasă în timp ce spuneam aceasta. Fratele Lin a spus: „Soră Zhou, nu te enerva. Știm că ești plină de zel și crezi sincer în Dumnezeu și de aceea îți vorbim despre noua lucrare a lui Dumnezeu. Credem în Domnul de atât de mulți ani. Nu am așteptat mereu întoarcerea Domnului? Acum Domnul S-a întors și săvârșește lucrarea de judecată din zilele de pe urmă. Aceasta este o veste minunată. Trebuie să căutăm și să investigăm cu sârguință și să nu pierdem ocazia de a-L întâmpina pe Domnul!” Fără să mai aștept ca fratele Lin să-și termine ideea, am ridicat mâna și l-am întrerupt vehement: „Oprește-te, oprește-te! Nu mai spune nimic altceva. Nu voi crede în lucruri care se abat de la Biblie. Tu nu respecți calea Domnului, dar eu trebuie să o fac.” Au văzut că nu-i ascultam deloc, așa că n-au avut de ales decât să plece. S-au mai întors de câteva ori mai târziu, dar pur și simplu i-am ignorat.

Ceva mai târziu, fratele Wang și fratele Lin au venit la mine acasă cu două surori ca să-mi predice Evanghelia. În acea zi, alegeam fasole în casă în timp ce soțul meu lucra afară. I-a văzut venind și i-a poftit în casă. Imediat ce i-am văzut, inima a început să-mi bată cu putere: de ce s-au întors iarăși și au adus două ajutoare cu ei? Toți patru au intrat în casă, m-au salutat și apoi au început să aibă părtășie cu soțul meu. M-am simțit și mai agitată și mi-am zis în sinea mea: „Ceea ce predică ei se abate de la Biblie, așa că trebuie să-mi supraveghez soțul și să nu-l las să creadă nimic!” Am vrut să-i alung, dar mă temeam că soțul meu se va supăra pe mine. Tot ce puteam să fac era să păstrez tăcerea, deși nu credeam niciun cuvânt din ce spuneau. Dar soțul meu asculta, dădea din cap și nu se putea opri să nu spună: „Da, corect! Da, așa este! Explicați atât de bine!” Văzând că soțul meu este atât de cucerit, m-am enervat deodată, m-am uitat la el și am izbucnit: „Ce este așa? Cât de mult ai citit Biblia? De când crezi în Dumnezeu? Te-ai rugat Domnului? Îi aprobi întruna, dar cât de mult înțelegi?” După ce am făcut o asemenea zarvă, camera s-a scufundat deodată în liniște și toți s-au uitat unii la alții. Soțul meu mi-a spus grăbit: „Nu țipa. Ascultă mai întâi. E un lucru bun pentru noi. Dacă nu asculți, cum poți ști dacă este corect sau greșit?” Văzând că nu-l pot opri să-i asculte, am mișcat furioasă fasolea înainte și înapoi cu ambele mâini, făcând în mod intenționat mult zgomot și m-am gândit: „Să te las să asculți? Nu te las să auzi nimic. O să pun capăt acestei situații!” Dar zgomotele puternice pe care le făceam cu fasolea nu l-au oprit pe soțul meu să le asculte părtășia. Dimpotrivă, a vorbit și a râs cu cei patru, iar părtășia lor a fost cât se poate de armonioasă. După ceva timp, soțul meu mi-a spus fericit: „O, Li! Domnul S-a întors cu adevărat. Cuvintele din această carte sunt cuvântările personale ale lui Dumnezeu! Este atât de minunat! Li, du-te și gătește ceva pentru noi.” I-am aruncat o privire și nu am răspuns. Mai târziu, fratele Lin i-a lăsat soțului meu câteva casete, o carte de imnuri și o copie din „Cuvântul Se arată în trup” și apoi a plecat. Nu am mai rezistat și i-am zis soțului meu: „De câte ori ne-au spus colegii de rang superior că nu ne putem abate de la Biblie atunci când credem în Dumnezeu și că abaterea de la Biblie înseamnă că nu credem în Dumnezeu? Ai uitat? De ce nu poți să iei atitudine în această chestiune?” Soțul meu a zis fără ezitare: „Ce spun ei nu este o abatere de la Biblie, dar este mai înalt și mai profund decât Biblia. Mai mult, noua lucrare a lui Dumnezeu pe care o răspândesc ei împlinește cuvântul Domnului și profețiile din Apocalipsa lui Ioan. După ce le-am ascultat părtășia, înțeleg și îmi sunt limpezi multe lucruri din Biblie pe care nu le pricepeam înainte. Evanghelia lui Dumnezeu Atotputernic pe care o mărturisesc ei este adevărata cale. Deschide ochii și privește. Au mai rămas doar câțiva oameni în biserica noastră. Biserica a devenit pustiită. Totuși, tu nu renunți la cuvintele colegilor tăi de rang superior. Nu este acest lucru prea ridicol? Ai face mai bine să te grăbești și să cercetezi.” Auzindu-l spunând asta, am zis mânioasă: „Ce știi tu? Să te abați de la Biblie înseamnă să-L trădezi pe Domnul. Dacă tu nu respecți Biblia, eu o voi face!”

După aceasta, imediat ce avea timp, soțul meu citea zilnic cartea lăsată de fratele Lin, „Cuvântul Se arată în trup”. Într-o zi, soțul meu s-a trezit înainte de ivirea zorilor ca să citească acea carte. L-am auzit uluită pe soțul meu citind: „Oare ai uitat […] Ai uitat […]?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum a ajuns Petru să-L cunoască pe Isus”). Auzindu-l citind cu voce tare, m-am supărat puțin și m-am gândit: „Atât de devreme dimineața și nu mă lasă să dorm!” După ceva timp, am auzit slab: „Pentru că, înainte de a fi răstignit Isus, El îi spusese: «Eu nu sunt din lumea aceasta și nici tu nu ești din lumea aceasta»” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum a ajuns Petru să-L cunoască pe Isus”). Ciudat! De ce este menționat Domnul Isus în această carte? Poate am auzit greșit? Apoi am auzit clar: „Oare ai uitat […] Ai uitat […]?” Când am auzit aceasta, inima mi-a tresărit puțin și nu am mai putut să dorm. Mi-am spus în sinea mea: „Cine a rostit aceste cuvinte? O, Dumnezeule! Tu ești Cel care îmi pune întrebarea aceasta? Este ca și cum Tu mi-ai spune aceste cuvinte. Sunt atât de blânde! Trebuie să mă trezesc rapid și să pregătesc micul dejun. După micul dejun, voi vedea până la urmă ce se spune în acea carte, ca să-mi dau seama dacă se abate într-adevăr de la Biblie și dacă acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu.”

După micul dejun, soțul meu s-a dus să citească din nou cartea. Mi-am spus: „De ce nu mi-a cerut să o citesc cu el?ˮ Am rămas mult timp lângă ușă, dar soțul meu a continuat să stea cu nasul în carte și nu m-a observat. Așa că m-am învârtit de colo-colo prin bucătărie. Eram foarte îngrijorată. Voiam tare mult să citesc ce era scris în carte. Prin urmare, am băgat capul pe ușă și am văzut că soțul meu încă era cu nasul în carte. Am vrut să merg și să o citesc și eu, dar când m-am gândit de câte ori veniseră frații și surorile să-mi predice și cum îi refuzasem mereu, mă întrebam dacă soțul meu mă va critica dacă aveam inițiativa să merg și să o citesc. Dacă m-ar critica, m-aș simți atât de rușinată! Gândindu-mă la aceasta, m-am retras. Pe când mă plimbam de colo-colo pe afară, mi-am amintit cuvintele pe care soțul meu le citise cu voce tare dimineața și m-am simțit și mai neliniștită. M-am gândit: „Nu merge așa. Trebuie să intru și să văd despre ce este vorba în carte.ˮ Dar m-am retras din nou când am ajuns la ușă. Stăteam ca pe ace și nu știam ce să fac. În cele din urmă, am luat o decizie: „O! Dumnezeu vrea să vorbesc deschis! Cine mi-a zis să vorbesc așa și să nu ascult sfatul soțului meu?” Așadar mi-am făcut curaj, am intrat în cameră și, luându-mi inima în dinți, am spus stânjenită: „Pot să o citesc împreună cu tine?” El s-a uitat la mine și a părut foarte surprins, apoi a spus încântat: „Vino, vino! Hai să citim împreună.” În acel moment, am fost extrem de emoționată. Soțul meu nu mă criticase așa cum mi-am imaginat! Inima mea neliniștită s-a calmat în cele din urmă și am citit fericită cartea împreună cu soțul meu. Însă cuvintele pe care le citeam în carte nu erau ceea ce auzisem la primele ore ale dimineții! Chiar atunci, soțul meu a ieșit, iar eu am răsfoit în grabă paginile cărții. Dintr-odată am văzut ceea ce căutam și am citit bucuroasă cu voce tare: „Petru a fost foarte încurajat de cuvintele lui Isus, pentru că, înainte de a fi răstignit Isus, El îi spusese: «Eu nu sunt din lumea aceasta și nici tu nu ești din lumea aceasta». Mai târziu, când Petru a ajuns într-un punct de mare durere, Isus i-a amintit: «Petre, ai uitat? Eu nu sunt din lume și numai pentru lucrarea Mea am plecat mai devreme. Nici tu nu ești din lume, ai uitat? Ți-am spus de două ori, nu-ți amintești?» Petru L-a auzit și a zis : «N-am uitat!» Isus a spus, apoi: «Odată ai petrecut un timp fericit, împreună cu Mine, în cer, și o perioadă de timp lângă Mine. Ție ți-e dor de Mine, iar Mie Mi-e dor de tine. Deși făpturile nu merită să fie pomenite în ochii Mei, cum să nu pot iubi pe cineva care este nevinovat și vrednic de iubire? Ai uitat făgăduința Mea? Trebuie să accepți însărcinarea pe care ți-am dat-o pe pământ; trebuie să îndeplinești sarcina pe care ți-am încredințat-o. Într-o zi, te voi călăuzi, cu siguranță, ca să fii lângă Mine»” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum a ajuns Petru să-L cunoască pe Isus”). Am citit pasajul de mai multe ori și, cu cât îl citeam mai mult, cu atât simțeam că aceste cuvinte nu se abat de la Biblie. Erau doar mai clare și mai transparente decât Biblia. Dar colegii mei de rang superior spuseseră: „Oricine răspândește mesajul că Dumnezeu vine să facă o lucrare nouă și că Dumnezeu rostește cuvinte noi se abate de la Biblie, iar abaterea de la Biblie este o abatere de la calea Domnului.” Dar ce spuseseră ei nu corespundea faptelor, nu-i așa? M-am rugat în inima mea: „O, Dumnezeule! Ce înseamnă toate acestea? Te rog să mă luminezi și să mă îndrumi astfel încât să-Ți înțeleg voia…”

Mai târziu, am văzut cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic care spuneau: „Timp de mulți ani, modul tradițional de a crede al oamenilor (cel al creștinismului, una dintre cele trei religii majore ale lumii) a fost citirea Bibliei; îndepărtarea de Biblie nu este credință în Domnul, îndepărtarea de Biblie este o heterodoxie și o erezie și, chiar şi atunci când oamenii citesc alte cărți, respectivele cărți trebuie să se întemeieze pe explicația Bibliei. Cu alte cuvinte, dacă spui că ai credință în Dumnezeu, atunci trebuie să citești Biblia, trebuie să mănânci și să bei Biblia, iar în afara Bibliei trebuie să nu te închini niciunei cărţi care nu pleacă de la Biblie. Dacă o faci, atunci Îl trădezi pe Dumnezeu. Din momentul în care a existat Biblia, credința oamenilor în Domnul a fost credința în Biblie. În loc să spunem că oamenii cred în Domnul, este mai bine să spunem că ei cred în Biblie; în loc să spunem că ei au început să citească Biblia, este mai bine să spunem că ei au început să creadă în Biblie; și, în loc să spunem că ei s-au întors la Domnul, ar fi mai bine să spunem că ei s-au întors la Biblie. Astfel, oamenii venerează Biblia ca și cum ar fi Dumnezeu, ca și cum ar fi ceea ce le dă viață, iar pierderea ei ar fi același lucru cu pierderea vieții. Oamenii văd Biblia ca fiind la fel de importantă ca Dumnezeu, ba chiar există unii care o văd ca fiind mai importantă ca Dumnezeu. Dacă oamenii sunt lipsiţi de lucrarea Duhului Sfânt, dacă nu-L pot simți pe Dumnezeu, ei pot trăi în continuare, dar de îndată ce pierd Biblia ori pierd celebrele capitole și pilde din Biblie, este ca și cum și-ar fi pierdut viața” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre Biblie (1)”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au atins cu adevărat inima. Acestea nu vorbeau, de fapt, despre mine? Întorcându-mă cu gândul în trecut, la momentul în care am început să cred în Domnul, acesta era modul în care-mi susțineam credința. Tratam Biblia ca pe cheia vieții mele. Trebuia să o așez undeva la înălțime de fiecare dată după ce o citeam, de frică să nu o atingă copiii. Considerasem Biblia mai presus de toate și crezusem chiar că abaterea de la Biblie este o trădare a Domnului. Greșisem oare crezând aceasta? Cu o inimă dornică de căutare, am continuat să citesc de la „Despre Biblie (1)” până la „Despre Biblie (4)”. Cu cât citeam mai mult, cu atât mă simțeam mai luminată. Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic m-au făcut să înțeleg pe deplin. Am aflat că Biblia era doar o consemnare istorică a lucrării lui Dumnezeu și o mărturie a primelor două etape ale lucrării lui Dumnezeu. Întocmai așa cum Vechiul Testament consemnează lucrarea înfăptuită de Iahve Dumnezeu de la crearea lumii și până la sfârșitul Epocii Legii, Noul Testament consemnează lucrarea Domnului Isus în Epoca Harului. Lucrarea lui Dumnezeu este mereu nouă, nu este niciodată veche și avansează întotdeauna. Dumnezeu a făcut acum o lucrare nouă în afara Bibliei – lucrarea din Epoca Împărăției. Această etapă a lucrării este ultima etapă a lucrării lui Dumnezeu de mântuire a omenirii. Din Epoca Legii până în Epoca Harului și apoi în Epoca Împărăției din zilele de pe urmă, cele trei etape sunt înfăptuite toate de Dumnezeu unic. Pentru mine a fost o revelație să citesc cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și mi-am desfătat privirea cu aceste cuvinte! Da, Dumnezeu este atât de atotputernic și de înțelept, cum ar putea să facă doar lucrarea limitată consemnată în Biblie? Și, din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am văzut cu adevărat că lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu din zilele de pe urmă nu neagă autoritatea Bibliei. În schimb, ele au înălțat și au aprofundat lucrarea din Epoca Legii și din Epoca Harului, așa cum sunt consemnate în Biblie, iar tot ceea ce face Dumnezeu acum este mai apropiat de nevoile actuale ale oamenilor. Un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu spune: „Trebuie să înțelegi de ce, astăzi, ți se cere să nu citești Biblia, de ce există o altă lucrare, separată de Biblie, de ce Dumnezeu nu caută o practică nouă și mai detaliată în Biblie, de ce există în schimb o lucrare mai grandioasă în afara Bibliei. Iată tot ceea ce trebuie să înțelegeți. Trebuie să cunoști diferența dintre lucrarea veche și cea nouă și, chiar dacă nu citești Biblia, trebuie să fii capabil să o analizezi; dacă nu, te vei închina în continuare Bibliei și îți va fi dificil să pătrunzi în noua lucrare și să treci prin noi schimbări. Din moment ce există o cale superioară, de ce să studiezi acea cale umilă, perimată? Din moment ce există cuvântări mai noi și o lucrare mai nouă, de ce să trăiești printre relatări despre istorii vechi? De pe urma noilor formulări poți trage foloase, ceea ce dovedește că este vorba de lucrarea cea nouă; vechile relatări nu te pot sătura, nu-ți pot satisface nevoile prezente, ceea ce dovedește că acestea sunt istorie, iar nu lucrarea de aici și acum. Calea cea mai înaltă este cea a lucrării celei mai noi și, împreună cu lucrarea cea nouă, indiferent de cât de înaltă a fost calea trecutului, aceasta rămâne doar istoria reflecțiilor oamenilor și, indiferent de cât de mare este valoarea sa de referință, aceasta rămâne doar calea cea veche. Chiar dacă este consemnată în «Cartea sfântă», calea cea veche este istorie; chiar dacă nu există nicio relatare despre aceasta în «Cartea sfântă», calea cea nouă este cea de aici și acum. Această cale te poate mântui, te poate transforma, pentru că aceasta este lucrarea Duhului Sfânt” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre Biblie (1)”). În acest moment, am văzut deodată lumina și mi-am dat seama de ce susținusem mereu Biblia, dar spiritul meu devenise, totuși, din ce în ce mai negativist, în așa măsură încât nu mai aveam ce să predic; mi-am dat seama că frații și surorile deveneau la rândul lor tot mai slabi, până în punctul în care nici nu mai participau la întruniri, în timp ce acei frați și acele surori care acceptaseră Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu Atotputernic erau plini de credință. Indiferent cum îi tratam, nu erau niciodată negativiști sau descurajați și au continuat să vină în repetate rânduri să-mi predice Evanghelia. Cauza era faptul că mă agățam de lucrarea anterioară a lui Dumnezeu. Era calea veche, care pierduse de mult timp lucrarea Duhului Sfânt. În schimb, frații și surorile din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic acceptaseră conducerea noii lucrări a lui Dumnezeu, primiseră proviziile cuvintelor actuale ale lui Dumnezeu și obținuseră lucrarea Duhului Sfânt. Aceasta era deosebirea dintre noua cale și vechea cale! Aceasta era cauza primordială a declinului lumii religioase și a prosperității în creștere a Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic! „Doamne”, m-am rugat. „Acum înțeleg în cele din urmă că Te-ai întors cu adevărat și că ne-ai dat o nouă cale, noi provizii pentru viață. Îți mulțumesc!”

De această dată, emoțiile mele oscilau între fericire și regret. Eram fericită că Dumnezeu nu mă abandonase, în ciuda faptului că fusesem atât de răzvrătită și de nesupusă, și că folosise această cale specială prin care soțul meu a citit cu voce tare cuvintele lui Dumnezeu ca să mă facă să-I aud glasul. Aceasta era într-adevăr iubirea lui Dumnezeu față de mine și mântuirea Lui pentru mine! Regretam că așteptasem cu nerăbdare întoarcerea Domnului de mulți ani, dar nu luasem niciodată în considerare posibilitatea că Îl voi respinge pe Domnul atunci când Se întoarce și îmi bate la ușă. Acei frați și surori au venit în repetate rânduri de la mare distanță ca să-mi propovăduiască Evanghelia, dar n-am făcut decât să-i ignor. Au avut părtășie cu soțul meu, dar eu i-am luat însă în râs și i-am tulburat în mod intenționat… Gândindu-mă la aceasta, aveam inima îndurerată și nu mi-am putut stăpâni lacrimile. Am îngenuncheat înaintea lui Dumnezeu și m-am rugat Lui: „Dumnezeule Atotputernic! M-am înșelat. Atât de mulți ani am susținut mereu Biblia și am crezut că abaterea de la Biblie înseamnă să nu crezi în Dumnezeu. Am tratat Biblia ca pe Dumnezeu, Ți-am respins de nenumărate ori noua lucrare și Ți-am respins sosirea. Am fost atât de oarbă! Acum sunt dispusă să las Biblia deoparte, să-Ți urmez noua lucrare și să-Ți ascult cuvintele din noua epocă. Nu voi mai fi niciodată ostilă față de Tine și nu-mi voi lăsa întreaga viață distrusă de noțiunile și închipuirile mele. O, Dumnezeule! Doresc să iau o hotărâre, să cooperez cu Tine și să-i aduc pe acei membri ai bisericii care cred cu adevărat în Tine înapoi în familia Ta ca să mă revanșez pentru ceea ce-Ți datorez!”