de Shunyi, China

M-am născut într-un sat izolat de munte, într-o familie de numeroase generații de fermieri. Când eram la școală, mama mă îndemna adeseori: „Familia noastră nu are nimic pe care să se bazeze. Dacă vrei să-ți schimbi soarta și să reușești în viață, te ai doar pe tine. Singura ta speranță e să fii bun la școală.” Am pus la suflet aceste cuvinte ale ei, sperând cu adevărat că într-o zi mă voi distinge și voi aduce onoare străbunilor mei. Dar după ce am absolvit, nu doar că nu am putut găsi o slujbă stabilă, ci amândoi părinții mei s-au îmbolnăvit grav. Am cheltuit toate economiile familiei și apoi am împrumutat bani de la rude. Nu am putut să le dau banii înapoi la timp, așa că propria mea mătușă chiar m-a numit pe la spate un parazit. M-am dedicat câștigului de bani ca să nu continue să mă disprețuiască, dar situația precară a familiei noastre, cât și respingerea din partea rudelor m-au făcut să mă simt deprimat și am plâns mult pe ascuns. Chiar când mă simțeam mai abătut ca niciodată, un prieten mi-a împărtășit Evanghelia lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Citind cuvintele lui Dumnezeu și având adunări cu frații și surorile mele, am aflat că omul a fost creat de Dumnezeu și că destinele noastre sunt în mâinile Lui. Am aflat și că viața e atât de dureroasă pentru că oamenii au pierdut protecția lui Dumnezeu după ce au fost corupți de Satana. Acum, în zilele de pe urmă, Dumnezeu a devenit trup și exprimă adevărul pentru a mântui omenirea de corupția și răul Satanei. După ce am aflat despre voia lui Dumnezeu de a mântui omenirea, m-am implicat foarte mult la adunări și am citit cuvintele lui Dumnezeu cât de des am putut. Curând după aceea, am început să-mi fac datoria în biserică.

După câteva luni, văzând că eram entuziasmat și că îmi doream să urmăresc adevărul, frații și surorile mele au propus să mă pregătesc pentru a fi conducător de grup. Am colaborat cu Fratele Li Zheng și, împreună, am fost puși la conducerea câtorva grupuri de adunare. Pe atunci, aveam o slujbă, așa că Li Zheng mergea la adunările din timpul zilei, care erau ceva mai departe, iar eu mergeam la adunările de seară. În acest fel, totul se potrivea cu programul meu. Spre sfârșitul anului, nu aveam suficient personal care să se ocupe de treburile generale, așa că Li Zheng a fost desemnat pentru a face acea lucrare, iar eu am fost pus temporar responsabil de acele grupuri. Știam că trebuia să mă bazez pe Dumnezeu și să îmi fac partea mea, însă, în același timp, mă simțeam într-o poziție dificilă. Dacă mi-aș fi dedicat tot timpul și energia ca să-mi fac datoria, n-aș mai fi avut destul timp pentru munca mea. Compania îmi stabilise un obiectiv de vânzări de un milion de yuani pentru sfârșitul anului și, dacă-l depășeam, puteam primi un bonus mare de sfârșit de an. M-am gândit: „Dacă mi-aș îndeplini obiectivul, nu numai că aș putea să-mi plătesc datoriile, ci aș putea să economisesc niște bani, iar atunci prietenii și rudele nu m-ar mai privi de sus. Poate că ar trebui doar să obțin mai întâi acei bani și apoi să mă concentrez pe a-mi face datoria.” Supraveghetorul meu voia să lucrez peste program seara, ca să-mi ating obiectivul, așa că lucram seara o oră sau mai mult în plus și apoi îmi luam liber pentru adunări, dar curând supraveghetorul meu nu m-a mai lăsat să mă învoiesc și a vrut să lucrez și mai mult peste program. Acest lucru m-a făcut adeseori să întârzii la adunări. Frații și surorile mele mi-au amintit că trebuia să ajung mai devreme, iar eu doar dădeam din cap fără tragere de inimă. Curând după aceea, am încheiat o comandă mare de peste 500000 de yuani și am fost plătit peste 7000 de yuani luna aceea, ceea ce mi-a alimentat dorința de și mai mulți bani. Mă gândeam „Uau, banii aceștia au venit rapid! Mi-am atins peste jumătate din obiectivul de sfârșit de an cu acea comandă. Dacă cinci din cei zece clienți ai mei ar aproba alte comenzi, aș putea face o grămadă de bani! Și apoi, dacă aș obține și mai mulți clienți importanți, mi-aș putea chiar cumpăra o casă și o mașină în câțiva ani. După aceea, m-aș putea întoarce acasă în toată această glorie și sătenii m-ar admira cu adevărat.” Așa că m-am aruncat cu capul înainte în visul meu de a face o mulțime de bani, adesea lucrând peste program până seara târziu. Câteodată, mă gândeam la frații și surorile mele care așteptau să mă prezint la adunare și mă simțeam puțin vinovat, dar era prea târziu atunci când terminam munca. Ajungeam acasă epuizat și mă duceam direct la culcare, fără a avea energia să citesc cuvintele lui Dumnezeu. În unele dimineți mă trezeam foarte târziu, așa că citeam puțin pe sărite cuvintele lui Dumnezeu și apoi mergeam la muncă. Nu știam ce să-I spun lui Dumnezeu atunci când mă rugam. Trăind în acea stare, am devenit tot mai neglijent cu datoria mea. Câțiva nou-veniți de care eram responsabil aveau nevoie urgentă de udare, însă eu doar îi rugam pe alți frați și surori să se ducă în locul meu la adunările nou-veniților. Însă toți aveau îndatoririle lor proprii și uneori nu o puteau prelua și pe a mea. Drept urmare, eficiența udării a fost afectată. Ulterior, frații și surorile mele au avut părtășie cu mine despre necesitatea de a-mi pune datoria pe primul loc și mi-au amintit că doar făcând totul mecanic la adunări și fiind iresponsabil în datoria mea, voi îngreuna progresul în viață al nou-veniților. M-a speriat să aud asta. Dacă noii credincioși nu erau udați la timp, puteau să fie derutați de zvonuri și să renunțe, iar atunci aș face rău. Știam că nu mai puteam continua așa, deci m-am rugat la Dumnezeu și am promis să mă căiesc și să mă schimb.

După aceea, m-am dus să verific cum mergeau grupurile mele. Am văzut că, deoarece nu făcusem lucrare practică, problemele și dificultățile nou-veniților nu fuseseră rezolvate la timp, lăsându-i într-o stare proastă. Unii dintre ei nici nu veneau la adunări în mod regulat. M-am simțit incredibil de vinovat văzând cum stăteau lucrurile. Tot mai mulți credincioși noi acceptau lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și aveau nevoie urgentă de udare și sprijin. Pentru a-i ajuta să stabilească mai bine o temelie pe adevărata cale, am simțit că ar trebui să-mi dau demisia de la locul de muncă și să mă dedic cu normă întreagă datoriei mele, dar șeful meu îmi atribuise câteva proiecte bune, iar supraveghetorul a spus că avea să mă ajute să găsesc mai mulți clienți. Când le-am spus colegilor mei că mă gândeam să demisionez, au zis: „Ți-ai atins peste jumătate din obiectivul de vânzări, deci sigur îl vei depăși până la sfârșitul anului. Ar fi păcat să renunți acum.” Auzindu-i spunând asta, și eu am simțit că ar fi păcat și am vrut să rezist până la sfârșitul anului, apoi să demisionez. Cu toate acestea, biserica avea încă personal insuficient, așa că să mă axez doar pe a face bani la locul meu de muncă, fără a pune suflet în lucrarea bisericii ar fi incredibil de egoist. Aceasta a fost o dilemă reală pentru mine. M-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I să mă lumineze și să mă îndrume.

Apoi, într-o zi, când ascultam imnuri ale cuvintelor lui Dumnezeu „Fiecare zi pe care o trăiești acum este extrem de importantă”, am auzit asta: „Acum, fiecare zi pe care o trăiți este decisivă și de maximă importanță pentru soarta și destinația voastră, astfel că trebuie să apreciați tot ceea ce aveți astăzi și să prețuiți fiecare minut care trece. Trebuie să vă acordați cât mai mult timp posibil ca să vă oferiți cele mai mari câștiguri, astfel încât să nu fi trăit în zadar această viață” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cui îi ești credincios?”). „Timpul pierdut niciodată nu va reveni”: „Treziți-vă, fraților! Treziți-vă, surorilor! Ziua Mea nu va fi amânată; timpul înseamnă viață, iar a profita de timp înseamnă a salva viața! Timpul nu este departe! Dacă nu reușiți să luați examenul de admitere la facultate, puteți să studiați și să-l dați de câte ori vreți. Totuși, ziua Mea nu va accepta să mai fie amânată. Țineți minte! Țineți minte! Vă îndemn cu aceste cuvinte bune. Sfârșitul lumii se desfășoară chiar în fața ochilor voștri, iar marile dezastre se apropie cu repeziciune. Viața voastră sau somnul vostru, mâncarea, băutura și hainele – care dintre aceste lucruri e mai important? A sosit timpul să cântăriți aceste lucruri” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 30). Aceste imnuri ale cuvintelor lui Dumnezeu m-au impresionat. Lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă este încheierea erei. Dumnezeu determină finalul tuturor persoanelor, separându-le după felul lor. În cele din urmă, toți vor fi fie mântuiți și păstrați, fie se vor cufunda în ruină. Acest lucru e determinat de cum urmărim adevărul acum. Acesta este momentul critic care ne decide finalul și soarta. Astăzi, suntem asediați de dezastre după dezastre – cutremure, inundații și secete au loc cu un ritm crescând. Nu știm când va lua sfârșit lucrarea lui Dumnezeu. Știam că, dacă nu îmi foloseam timpul pentru a urmări cum se cuvine adevărul, alergând în schimb după bani și o viață ușoară, ca necredincioșii, șansa mea de a obține adevărul și de a fi mântuit ar fi ruinată. M-am gândit la soția lui Lot. Îngerii i-au îndrumat familia afară din oraș și au spus să nu se uite înapoi, dar, din lăcomie pentru proprietatea și avuțiile sale, ea s-a uitat. Făcând asta, a fost transformată într-un stâlp de sare, un semn al rușinii. Am fost exact ca soția lui Lot. Am râvnit după avere și am urmat plăceri lumești, trudind la muncă și uitându-mă înapoi. Am fost atât de nechibzuit și orb! M-am gândit la cum pluteam în derivă prin lume înainte, cu datorii mari și nicio cale de scăpare. Mântuirea lui Dumnezeu a venit asupra mea și m-a scos din suferință, dându-mi șansa de a urmări adevărul și mântuirea. Savurasem iubirea lui Dumnezeu, dar nu avusesem dorința să o răsplătesc. Am fost nestatornic în datoria mea, iresponsabil față de ea. Am fost fără conștiință. Nu puteam rămâne cu încăpățânare pe calea greșită. În schimb, trebuia să renunț la interesele mele personale, să urmăresc adevărul și să-mi fac datoria cum se cuvine.

După aceea, am început să mă întreb de ce n-am fost niciodată în stare să renunț la muncă și la bani – care a fost cauza principală? Apoi, într-o zi, am citit unele dintre cuvintele lui Dumnezeu. „Satana folosește faima și câștigul pentru a controla gândurile omului, până când oamenii nu se pot gândi decât la faimă și câștig. Ei se luptă pentru faimă și câștig, suferă greutăți, îndură umilirea pentru faimă și câștig și sacrifică tot ceea ce au pentru faimă și câștig și vor judeca și hotărî orice de dragul faimei și al câștigului. În acest fel, Satana îi leagă pe oameni cu lanțuri invizibile, iar ei nu au nici puterea și nici curajul de a se debarasa de ele. Fără să știe, ei poartă aceste lanțuri și se târăsc mereu înainte, cu mare dificultate. De dragul acestei faime și a câștigului, omenirea se ferește de Dumnezeu și Îl trădează și devine din ce în ce mai nemernică. Așadar, în acest fel, o generație după alta este distrusă în mijlocul faimei și câștigului Satanei” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul VI”). „«Banii fac lumea să se învârtă» este o filosofie a Satanei. Predomină în întreaga omenire, în fiecare societate umană; ați putea spune că este o tendință. Asta deoarece a fost întipărită în inima fiecărei persoane care, la început, nu a acceptat această zicală, dar apoi a acceptat-o tacit când a venit în contact cu viața reală și a început să simtă că aceste cuvinte erau de fapt adevărul. Nu este acesta un proces prin care Satana îl corupe pe om? Poate oamenii nu înțeleg această zicală în aceeași măsură, dar fiecare o interpretează și o recunoaște la niveluri diferite, în baza lucrurilor care s-au întâmplat în jurul lor, și a experiențelor personale. Nu asta e situația? Indiferent cât de multă experiență are cineva cu această expresie, care este efectul negativ pe care îl poate avea asupra inimii cuiva? Ceva este dezvăluit prin firea umană a oamenilor din această lume, inclusiv a fiecăruia dintre voi. Ce anume este? Este divinizarea banilor. Este greu să scoți acest lucru din inima cuiva? Este foarte greu! Se pare că Satana l-a corupt profund pe om! Satana folosește banii pentru a-i ispiti pe oameni și îi corupe să divinizeze banii și să venereze lucrurile materiale. Și cum se manifestă în oameni această venerație a banilor? Credeți oare că nu ați putea supraviețui în această lume fără niciun ban, că până și o singură zi fără bani ar fi imposibilă? Statutul oamenilor se bazează pe cât de mulți bani au, ca și respectul pe care îl pretind. Spatele celor săraci este îndoit de rușine, în timp ce bogații se bucură de statutul lor înalt. Ei stau drepți și mândri, vorbind tare și trăind arogant. Ce le aduc oamenilor această zicală și această tendință? Oare nu este adevărat că mulți fac orice sacrificiu în goana după bani? Oare nu mulți își sacrifică demnitatea și integritatea căutând mai mulți bani? Oare nu mulți oameni pierd oportunitatea de a-și îndeplini datoria și de a-L urma pe Dumnezeu, de dragul banilor? Oare pierderea șansei de a dobândi adevărul și de a fi mântuiți nu este cea mai mare pierdere pentru oameni? Nu e Satana sinistru că folosește această metodă și această zicală pentru a-l corupe pe om într-o asemenea măsură? Nu este un tertip malițios?” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul V”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dezvăluit rădăcina urmăririi banilor și a faimei. De când eram mic, am considerat filosofiile satanice precum: „Banii fac lumea să se învârtă” și „Să te distingi și să aduci onoare străbunilor tăi” cuvinte după care să trăiesc. Am crezut că, având bani, oamenii pot vorbi cu încredere și demnitate, că pot să fie mândri, să aibă statut înalt și să fie respectați. Am crezut că era singura cale de a avea o viață valoroasă și onorabilă. În special când rudele mele mi-au întors spatele, am lucrat mai mult peste program pentru a câștiga mai mulți bani, sperând ca într-o zi să fiu liber de privirea lor sufocantă. După ce mi-am dobândit credința, am știut că trebuia să particip la mai multe adunări și să-mi fac datoria pentru a înțelege adevărul și a progresa în viață, dar tot nu am putut renunța să urmăresc banii și statutul. Când a apărut un conflict între datoria și slujba mea, am pus câștigul banilor pe primul loc, tratându-mi datoria cu ușurință. Când slujba îmi mergea bine și câștigam mai mulți bani, acea dorință a devenit și mai puternică. M-am concentrat întru totul pe a avea mai mulți clienți și cât mai multe comenzi semnate pentru a primi un salariu mai mare, neglijând complet lucrarea bisericii. Asta însemna că unii nou-veniți nu au fost udați la timp și aproape că au renunțat, iar lucrarea de udare a fost întârziată în mod grav. Doar atunci am realizat că, trăind după aceste filosofii satanice, deveneam din ce în ce mai egoist și mai lacom – mă gândeam doar la propriile interese. Mă bucuram de udarea și susținerea cuvintelor lui Dumnezeu, dar nu Îl răsplăteam prin datoria mea. Eram total lipsit de rațiune sau conștiință! Satana se folosește de bani și statut pentru a ademeni și a corupe oamenii. Mi-a atras inima tot mai departe de Dumnezeu, până la a face lucrurile mecanic chiar și când mă rugam și citeam cuvintele lui Dumnezeu. Dacă aș continua așa, nu aș câștiga adevărul și mi-aș pierde șansa de a fi mântuit de Dumnezeu.

Am auzit mai târziu un alt imn al cuvintelor lui Dumnezeu: „Pierde șansa și vei regreta pentru totdeauna”. „Ar trebui să fiți atenți la povara lui Dumnezeu aici și acum. Nu trebuie să așteptați ca firea dreaptă a lui Dumnezeu să fie revelată tuturor oamenilor înainte ca voi să deveniți atenți la povara lui Dumnezeu. Nu ar fi prea târziu atunci? Acum este momentul prielnic să fii desăvârșit de Dumnezeu. Dacă lași această șansă să îți scape printre degete, vei regreta tot restul vieții tale, așa cum Moise nu a putut să pătrundă în țara bună a Canaanului și a regretat acest lucru tot restul vieții sale, murind plin de remușcări. Când firea dreaptă a lui Dumnezeu se va fi revelat tuturor popoarelor, vei regreta nespus. Chiar dacă Dumnezeu nu te mustră, te vei mustra singur din cauza remușcărilor tale. Acum ai cea mai bună șansă să fii desăvârșit – acesta este momentul oportun. Dacă nu cauți cu multă stăruință desăvârșirea de la Dumnezeu, odată ce El Își va fi încheiat lucrarea, va fi prea târziu – vei fi ratat această șansă. Oricât de înalte îți sunt aspirațiile, dacă Dumnezeu nu Își mai înfăptuiește lucrarea, nu vei putea niciodată să fii desăvârșit, oricâte eforturi vei face” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Să luăm seama la voia lui Dumnezeu pentru a atinge desăvârșirea”). Prin cuvintele lui Dumnezeu, am simțit ce așteaptă El de la noi. Speră că vom putea să prețuim acest timp valoros, să urmărim adevărul, să ne facem datoria și să câștigăm mântuirea Lui. Aceasta este o ocazie unică în viață de a urmări să fim desăvârșiți de Dumnezeu și un moment crucial pentru a ne face datoria. Făcându-ne datoria, prin practicarea căutării adevărului pentru a rezolva diferite probleme, putem să aflăm mai multe adevăruri și să progresăm în viață mai repede. Dacă nu aș profita de această ocazie ca să mă pregătesc bine, ci, în schimb, aș continua să alerg după bani, nu aș rămâne cu nimic la încheierea lucrării lui Dumnezeu și, oricât aș regreta, ar fi total inutil. De fapt, ar trebui să ne mulțumim în viață cu mâncare și îmbrăcăminte. Dacă ne neglijăm datoria pentru a câștiga mulți bani, în final, asta va dăuna vieții noastre și vom rata șansa incredibilă de a obține adevărul și a fi desăvârșiți de către Dumnezeu. Ar fi ceva extrem de nechibzuit!

Mai târziu, am mai citit un pasaj al cuvintelor lui Dumnezeu: „Ca persoane normale, care urmăresc iubirea față de Dumnezeu, pătrunderea în Împărăție pentru a deveni oameni ai lui Dumnezeu este viitorul vostru adevărat și o viață care este de cea mai mare valoare și semnificație; nimeni nu este mai binecuvântat decât voi. De ce spun asta? Pentru că cei care nu cred în Dumnezeu trăiesc pentru trup și trăiesc pentru Satana, dar astăzi voi trăiți pentru Dumnezeu și trăiți pentru a urma voia lui Dumnezeu. De aceea vă spun că viețile voastre au cea mai mare semnificație. Numai acest grup de oameni care a fost selectat de Dumnezeu poate duce o viață de maximă însemnătate: nimeni altcineva de pe pământ nu poate trăi o viață de o asemenea valoare și semnificație” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I pașii”). A fost încurajator pentru mine să citesc aceste cuvinte de la Dumnezeu. A urmări adevărul și a ajunge să-L cunoaștem pe Dumnezeu este singura cale de a avea o viață cu adevărat însemnată. Înainte, trăisem mereu după filosofii satanice, crezând că, având bani și statut, toată lumea m-ar admira și asta ar da însemnătate vieții mele. Dar era întru totul greșit. Fără credință, fără a obține adevărul și viața, oamenii nu pot înțelege nimic cu adevărat. Nici măcar nu știu de unde au venit ei înșiși sau că Dumnezeu conduce sorțile omenirii. Ei doar trudesc pentru statut și bani, fără a se gândi să se întoarcă, indiferent cât suferă. Când dezastrele vin, oameni ca aceștia sunt sortiți pieirii – atunci banii lor vor fi inutili. E foarte trist să fie manipulați și răniți de Satana întreaga lor viață. Totuși, când avem credință și urmărim adevărul, este diferit. Poate că nu avem o satisfacție materială atât de mare, dar, învățând adevărurile, putem vedea lucrurile un pic mai lămurit și nu vom mai fi ispitiți și legați de bani. Putem obține pace și luminare. Iov a avut atâtea posesiuni familiale, dar nu asta l-a bucurat. S-a concentrat să înțeleagă domnia lui Dumnezeu în toate lucrurile și să se teamă de El și să se ferească de rău. Când încercările s-au abătut asupra lui, nu s-a plâns niciodată și a fost capabil să rămână ferm în mărturie. A obținut aprobarea lui Dumnezeu și, în final, Dumnezeu i S-a arătat. Viața lui Iov a avut sens și valoare. Privind astfel lucrurile, mi-am scris demisia. Văzând că mă hotărâsem, șeful nu a încercat să mă facă să rămân. Demisia a decurs fără probleme. În momentul în care am ieșit din companie, m-am simțit relaxat și liber.

După aceea, m-am dedicat datoriei mele și am lucrat cu frații și surorile mele pentru a uda nou-veniții. Puțin mai târziu, noii credincioși veneau la adunări cu entuziasm și viața bisericii își relua cursul. Am avut un așa sentiment de pace! Slavă lui Dumnezeu!