de Yang Fan, China

Când am început să practic medicina, m-am străduit mereu să fiu amabil și profesionist. În plus, tratam oamenii bine și dădeam diagnostice corecte. La scurt timp, am câștigat încrederea tuturor celor din vecinătatea noastră. După mai mulți ani, am descoperit că toți colegii mei își cumpăraseră mașini și trăiau în case mari, dar familia mea încă locuia în vechea noastră căsuță, iar eu încă mergeam cu bicicleta. Fiii mei gemeni creșteau repede și erau atât de multe de plătit, dar eu tot nu aveam mulți bani. Când mă gândeam la banii noștri, nu puteam dormi, nici mânca. Mă întrebam: „Oare de ce eu abia o scot la capăt, iar ceilalți medici câștigă atât de mulți bani?”

Odată, stăteam de vorbă cu câțiva colegi, prieteni de-ai mei. I-am întrebat cum au reușit să facă atâția bani. Doctorul Sun a spus: „Autoritățile centrale au spus: «Nu contează dacă pisica e albă sau neagră, câtă vreme poate să prindă șoareci, e o pisică bună.» Banii sunt totul în societatea de azi. A câștiga bani e o iscusință în sine. Dar dacă te-mpiedici de conștiință, vei fi sărac toată viața!” Celălalt, doctorul Li, a spus: „Dacă vrei să câștigi bani, trebuie să-ți păstrezi pacienții. În timp ce-i tratezi, dă-le niște hormoni. Îi vor vindeca repede, iar pacienții vor fi mulțumiți. Vei avea o reputație bună, vor veni mai mulți pacienți și vei câștiga mai mulți bani.” Un alt medic, doctorul Jin, a spus: „Mai este o șmecherie: să tratezi bolile neînsemnate cu leacuri puternice. Dacă vine cineva cu o tuse provocată de o răceală, tratamentul obișnuit nu-ți va aduce mulți bani. Trateaz-o ca pe o pneumonie. Tratamentul va funcționa, vei câștiga mai mulți bani, iar pacientul va fi și el mulțumit. Toți aveți de câștigat.” Când am auzit că fiecare avea metodele lui de a câștiga bani, m-am cam alarmat. Era etic din punct de vedere medical să câștige bani de pe urma pacienților așa, fără conștiință? Așa trebuia să se comporte medicii? Nu era un comportament cu adevărat josnic? Dar m-am gândit și la casele mari în care locuiau, la mașinile frumoase pe care le conduceau și la cât de încrezători erau toți când vorbeau, în vreme ce eu încă mergeam pe bicicletă și eram atât de sărac. Dacă nu făceam cum au spus ei, cum aveam să câștig mai mulți bani? Când aveam să pot să-i ofer familiei mele o viață bună? În plus, părea că toți erau așa. Chiar dacă practicam medicina în mod etic, nu puteam schimba societatea. Având perspectiva mai multor bani, am început să-mi ignor conștiința și am hotărât să încerc metodele pe care le învățasem de la colegii mei. Am tratat excesiv pacienții și le-am vândut medicamente în exces, ca să fac mai mulți bani.

Într-o zi, un pacient a venit la mine cu o durere de dinți. Avea gingivită, care ar fi putut fi tratată cu medicamente ieftine. Dar m-am gândit la ce spusese doctorul Jin: „Să tratezi bolile neînsemnate cu leacuri puternice.” Așa că i-am prescris și medicație occidentală, și medicină tradițională chineză, plus injecții intramusculare. M-am temut că va refuza atâtea medicamente, așa că i-am spus cu compasiune prefăcută: „Sunt multe, dar îți vor trata cauza simptomelor.” Pacientul a strâns din dinți și a dat din cap aprobator, apoi a plătit și a plecat fără un cuvânt. Văzându-l că pleacă, neliniștea pe care o simțisem a început să dispară treptat. Deși eram cam stânjenit, făcusem mult mai mulți bani decât de obicei, iar sentimentul a dispărut curând. Altă dată, o mamă a venit la mine cu fiul ei de cinci ani. Acesta răcise și tușea, deci avea nevoie doar de câteva zile de medicație ieftină. Dar apoi mi-am amintit că acest tratament nu-mi va aduce prea mulți bani. Așa că i-am spus mamei copilului: „Fiul dumneavoastră are traheită. Îi trebuie perfuzii imediat, altfel se va transforma în pneumonie.” A fost șocată, dar avea încredere totală în tot ce îi spuneam și i-am prescris fiului ei perfuzii pentru patru zile. Am văzut că banii pe care îi câștigam erau de câteva ori mai mulți decât cei pe care îi câștigam înainte. M-am simțit stânjenit, dar iar m-am gândit la ce spuseseră ceilalți medici: „Conștiința nu ne plătește facturile, nici mâncarea. Dacă asculți de ea, vei fi mereu sărac.” Când m-am gândit la ce îmi spuseseră, sentimentele de stânjeneală mi-au dispărut. În această societate, trebuie să înșeli oameni ca să te îmbogățești. Nu aveam de ales. Mai târziu, a venit la mine o pacientă cu bronșită cronică. La starea ei, trebuia doar să continue să ia niște medicamente simple. Dar, desigur, asta nu mi-ar fi adus prea mulți bani. Așa că i-am spus: „Trebuie să vi se administreze perfuzii, altfel se poate transforma în emfizem, care, în cazuri grave, poate să provoace boli de inimă.” Încurajată de mine, și-a făcut bucuroasă perfuziile timp de șapte zile. Îmi amintesc că în ultima zi de tratament, mi-a luat mâna în a ei și a spus: „Mulțumesc, domnule doctor. Datorită dumneavoastră afecțiunea a fost tratată la timp. Mă simt mai bine acum. Dacă s-ar fi transformat în emfizem sau vreo boală de inimă, aș fi suferit mult.” La vorbele ei, m-a mustrat conștiința și m-am făcut roșu ca racul. Dar, din nou, m-am gândit: „În această societate, cine nu minte sau nu înșală? A câștiga bani e o iscusință în sine.” Gândindu-mă la asta, stânjeneala pe care o simțeam a început să se evapore. În acest fel, m-am afundat tot mai tare în noroi, în goana mea după bani. După câțiva ani, câștigasem mulți bani. Aveam o casă mai mare, copiii mei erau căsătoriți și viața era bună. Dar mă simțeam deseori mâhnit și vinovat. Eram într-o stare continuă de neliniște. Îmi făceam griji că cineva aflase ce făcusem și că le spunea tuturor, fără știrea mea. Îmi era greu să suport acest gând.

Într-o zi, o soră din satul nostru mi-a propovăduit Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu Atotputernic și-am început să citesc des cuvintele lui Dumnezeu. Odată, la o adunare, noi am citit un fragment din cuvintele lui Dumnezeu despre a fi un om cinstit. „S-ar cuveni să știți că lui Dumnezeu Îi place omul cinstit. În esență, Dumnezeu este loial și, astfel, puteți avea încredere în cuvintele Sale; în plus, acțiunile Lui sunt fără cusur și mai presus de orice îndoială, și de aceea lui Dumnezeu Îi plac cei care sunt absolut cinstiți cu El. Sinceritatea înseamnă să vă dăruiți inima lui Dumnezeu, să fiți sinceri cu El în privința tuturor lucrurilor, să fiți deschiși cu El în toate lucrurile, să nu ascundeți niciodată faptele, să nu încercați să-i înșelați pe cei superiori și pe cei inferiori vouă și niciodată să nu faceți lucruri doar ca să intrați în grațiile lui Dumnezeu. Pe scurt, să fiți cinstiți înseamnă să fiți puri în acțiunile și cuvintele voastre și să nu înșelați nici pe Dumnezeu, nici pe om. Ceea ce spun este foarte simplu, dar pentru voi este de două ori mai dificil. Mulți ar prefera să fie condamnați la iad decât să vorbească și să acționeze sincer. Nu e de mirare că am alt tratament pregătit pentru cei care sunt necinstiți. […] Care va fi soarta cuiva la sfârșit depinde de faptul dacă acea persoană are o inimă cinstită și sângerie și dacă are un suflet pur. Dacă tu ești un om foarte necinstit, care are o inimă plină de răutate și un suflet necurat, atunci fii sigur că vei sfârși în locul unde omul este pedepsit, așa cum este scris în consemnarea sorții tale. Dacă tu pretinzi că ești foarte cinstit și, totuși, nu reușești niciodată să acționezi în conformitate cu adevărul sau să rostești o vorbă adevărată, atunci tot mai aștepți ca Dumnezeu să te răsplătească? Tu încă mai speri ca Dumnezeu să te considere lumina ochilor Lui? Nu este acesta un mod absurd de gândire? Tu Îl înșeli pe Dumnezeu în toate lucrurile, deci cum poate casa lui Dumnezeu să găzduiască pe unul ca tine, ale cărui mâini sunt necurate?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Trei avertismente”). Citind cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles că esența Lui este credincioasă și Îi plac oamenii cinstiți. Dumnezeu ne cere să acceptăm să ne cerceteze amănunțit în ceea ce spunem și facem și să nu-L mințim nici pe El, nici pe alții. Trebuie să fim cinstiți și demni de încredere, fiindcă doar astfel de oameni pot fi mântuiți și intra în Împărăția lui Dumnezeu. Gândindu-mă la ce ne cere Dumnezeu, mi-am zis că, în calitate de medic, n-am avut în vedere cum să-mi vindec pacienții sau să le ușurez suferința, ci la cum aș putea câștiga mai mulți bani pentru mine. Ca să câștig mai mulți bani, chiar am păcălit pacienți când i-am tratat. Am exploatat fricile oamenilor, transformând afecțiuni banale în afecțiuni grave și folosindu-mă de asta pentru a vinde medicamente scumpe și a prelungi tratamentul. Îi făcusem să-și risipească banii, iar ei totuși mi-au mulțumit. A fost un comportament abject, rușinos! Chiar dacă îmi creasem un trai confortabil făcând asta, eram tot timpul paranoic, tensionat și nu mă puteam relaxa. Mă comportasem fără pic de conștiință. Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat că El îi disprețuiește pe cei care mint și înșală și că aceștia nu vor avea un sfârșit bun. Doar oamenii cinstiți pot primi slava și mântuirea Lui. Din acel moment, am vrut să fiu un om cinstit. Am decis că nu voi mai înșela pe nimeni niciodată, că voi înceta să mai escrochez pacienții de bani. Am vrut să practic medicina onorabil și cinstit.

După o vreme, mi-am dat seama că de când nu mai înșelasem și tratasem excesiv pacienții, venitul meu era mult mai mic. Pe atunci, performanța spitalului era reflectată de vânzările de medicamente ale clinicilor noastre. Într-o zi, spitalul a ordonat o ședință de evaluare a performanțelor. Președintele m-a acuzat că trag spitalul în jos și ne-a dat jos plăcuța cu „practică clinică avansată”. Spitalul începuse să dea stimulente personalului. De exemplu, dacă un medic își depășea norma lunară de vânzări de medicamente, 50% din venitul în plus îi era dat sub formă de comision. Dacă reluam tratarea excesivă a pacienților, aș fi ajuns să fac în plus peste 4000 de yuani lunar, ceea ce însemna că puteam câștiga 50000 de yuani în plus pe an. Dar dacă nu reluam tratarea excesivă a pacienților, n-aș fi atins niciodată norma stabilită pentru noi și aș fi pierdut foarte mulți bani. Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât simțeam că era imposibil să fii cinstit în meseria mea și că, dacă nu înșelam oameni, nu câștigam niciun ban. După asta, n-am respectat ceea ce-mi cerea Dumnezeu. Mi-am ignorat conștiința și m-am întors la vechile obiceiuri.

Într-o zi, un cuplu căsătorit a venit la mine cu fiul lor. Acesta luase o răceală, care dusese la o infecție respiratorie ce putea fi tratată cu câteva medicamente. Prefăcându-mă îngrijorat, mi-am scos stetoscopul și am ascultat pieptul și spatele copilului. După această consultație simulată, le-am spus părinților foarte aspru: „Copilul are pneumonie infantilă. S-a extins deja. Trebuia să veniți mai repede! Încă o zi și ar fi avut probleme grave! Din fericire, încă avem timp. Îi vom da perfuzii câteva zile și-și va reveni.” Și, uite-așa, am reînceput să-mi storc pacienții de bani. Intenționat, am făcut ca boala copilului să pară gravă. Mai târziu, mi-am făcut reproșuri. Mă temeam că va fi dat în vileag ceea ce făcusem, așa că eram zilnic foarte tensionat. Uneori, îmi spuneam că e ultima dată și apoi mă voi opri. Dar nu puteam rezista tentației banilor și nu mă puteam opri niciodată din a mai face aceste păcate. Viața mea a devenit o luptă. Știam că Dumnezeu ne cere să fim oameni cinstiți, dar nu mă puteam controla, nici opri din a-mi înșela pacienții.

Mai târziu, am citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Născut pe un pământ atât de murdar, omul a fost grav influențat de societate, a fost influențat de etici feudale și educat la «instituții de învățământ superior». Gândirea înapoiată, moralitatea coruptă, perspectiva plină de răutate asupra vieții, filosofia josnică pentru interacțiuni lumești, existența aceasta fără nicio valoare, stilul de viață și obiceiurile depravate – toate aceste lucruri au pătruns adânc în inima omului și i-au subminat și atacat grav conștiința. Drept rezultat, omul este și mai departe de Dumnezeu și I se împotrivește Lui mai mult ca niciodată. Firea omului devine mai vicioasă pe zi ce trece și nu există nicio singură persoană care va renunța de bunăvoie la ceva pentru Dumnezeu, nicio singură persoană care I se va supune de bunăvoie lui Dumnezeu și, mai mult chiar, nicio singură persoană care va căuta de bunăvoie arătarea lui Dumnezeu. În schimb, sub puterea Satanei, omul nu face altceva decât să caute plăcere, să se dedea corupției trupului în ținutul noroiului. Chiar și atunci când aud adevărul, cei care trăiesc în întuneric nu se gândesc la cum să îl pună în practică, nici nu sunt înclinați să Îl caute pe Dumnezeu, chiar dacă I-au văzut arătarea. Cum ar putea o omenire atât de depravată să aibă vreo șansă la mântuire? Cum ar putea o omenire atât de decăzută să trăiască în lumină?” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „A avea o fire neschimbată înseamnă a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu”). „După câteva mii de ani de corupție, omul este insensibil și stupid; a devenit un demon care I se împotrivește lui Dumnezeu, în măsura în care răzvrătirea omului față de Dumnezeu a fost documentată în cărțile de istorie și nici măcar omul însuși nu este capabil să dea socoteală pentru comportamentul lui răzvrătit – căci omul a fost profund corupt de Satana și a fost dus pe cărări greșite de Satana, astfel încât nu știe unde să se întoarcă. Chiar și astăzi, omul tot Îl trădează pe Dumnezeu: când omul Îl vede pe Dumnezeu, Îl trădează și, când nu Îl poate vedea, chiar și atunci Îl trădează. Sunt chiar unii care, după ce au fost martori la blestemele și mânia lui Dumnezeu, tot Îl trădează. Deci, spun că rațiunea omului și-a pierdut funcția originală, iar conștiința omului, de asemenea, și-a pierdut funcția originală” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „A avea o fire neschimbată înseamnă a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au dezvăluit că societatea în care trăim a fost coruptă de Satana. „Nu există avere fără viclenie”, „Mai întâi sunt banii” și „Fiecare om pentru el însuși și diavolul să-l ia pe cel mai din spate” – aceste filosofii de comportament, care sunt cunoscute în societate, vin toate de la Satana. Influențate și otrăvite de aceste viziuni, concepțiile și valorile noastre de viață ne sunt distorsionate. Punem banii mai presus de orice. Renunțăm la conștiință și moralitate pentru a ne spori la maxim beneficiile. Mințim și înșelăm, devenind tot mai egoiști, înșelători, lacomi și răi, pierzându-ne tot mai mult din umanitate. Datoria unui medic e să vindece și să practice etica medicală și n-are voie să piardă ideea de bază a conștiinței umane. Dar, seduși de bani, cei mai mulți doctori își tratează pacienții excesiv și prescriu prea multe medicamente, păcălindu-i chiar și să ia hormoni. Chiar dacă pacienții nu văd pericolul la început, în timp, prea multe medicamente și tratamentul hormonal le vor afecta grav organismul. Toxinele din medicamente se vor aduna în corpul pacientului și vor cauza deseori boli cronice. E o formă de ucidere lentă. Pe măsură ce mă tot gândeam la asta eram tot mai speriat. Pe când am studiat medicina, am vrut inițial să ajut oamenii de rând. Dar, controlat de viziuni satanice, ca: „Fiecare om pentru el însuși și diavolul să-l ia pe cel mai din spate”, „Mai întâi sunt banii” și „Nu contează dacă pisica e albă sau neagră, câtă vreme poate să prindă șoareci, e o pisică bună”, am început să alerg disperat după bani. Am făcut din boli de trei zile unele de cinci zile, doar pentru a face bani. Prescriam medicamente mai scumpe decât aveau nevoie pacienții. Satana chiar mă corupsese în așa măsură încât îmi pierdusem toată conștiința și rațiunea. După ce-am acceptat lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, am știut că Dumnezeu ne cere să fim oameni cinstiți. Dar tot n-am rezistat atracției banilor, câștigului personal și, încă o dată, am continuat să-mi înșel pacienții. Otrăvurile Satanei deveniseră parte din însăși natura mea. Dacă n-aș fi citit cuvintele lui Dumnezeu și n-aș fi văzut caracterul odios și pericolul minciunilor mele, aș fi continuat să trăiesc ca un impostor. Aș fi trăit toată viața cu neliniște și remușcări și-aș fi mers în iad și-aș fi fost pedepsit pentru comportamentul meu rău. În sfârșit, am înțeles cât de important e faptul că Dumnezeu ne cere să fim cinstiți. A fi cinstit și a face fapte cinstite ne oferă integritate și demnitate. A fi cinstit era singura cale de-a primi slava lui Dumnezeu și de-a avea sufletul împăcat. Odată ce am înțeles voia lui Dumnezeu, m-am rugat Lui. Eram dispus s-o iau de la capăt, să mă lepăd de mine, să practic adevărul și să fiu o persoană cinstită.

Într-o zi, un pacient dintr-un alt sat a venit la mine. După o consultație atentă, am stabilit că are un ulcer venos la picior. În mod obișnuit e numit „picior de atlet”. E persistent și greu de tratat, dar știam un tratament secret care l-ar fi făcut să dispară cu bani puțini. Pacientul mi-a spus că fusese la medici de la oraș și la câțiva vraci și cheltuise mii de yuani în zadar. Auzind asta, am început să mă gândesc: „A cheltuit deja mii de yuani și nu s-a vindecat, deci dacă i-aș cere câteva sute pentru tratament, n-ar fi atât de rău, nu? Ar fi păcat să las să se irosească banii ăștia.” În timp ce mă gândeam la asta, mi-a tresărit inima. „E ultima persoană pe care o înșel, după care voi fi cinstit.” Dar, în timp ce mă pregăteam să-i dau rețeta, m-am gândit la decizia pe care o luasem înaintea lui Dumnezeu. Am început să mă rog lui Dumnezeu: „Dumnezeule, încă simt dorința de a minți. Știu că nu pot să-mi tot încalc promisiunea și să Te dezamăgesc. O, Dumnezeule, ajută-mă să renunț la interesele personale și să fiu un om cinstit.” Atunci mi-am amintit de un fragment din cuvintele lui Dumnezeu: „Oamenii care cred cu adevărat în Dumnezeu Îl au mereu în inima lor și-năuntrul lor poartă întotdeauna o inimă cu frică de Dumnezeu și care Îl iubește pe Dumnezeu. Cei care cred în Dumnezeu ar trebui să facă lucrurile cu prudență și precauție și tot ceea ce fac ei ar trebui să fie potrivit cerințelor Lui și să-I poată mulțumi inima. Nu ar trebui să fie încăpățânați, făcând orice le place; aceasta nu se potrivește unui caracter evlavios” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”). Acest fragment din cuvintele lui Dumnezeu mi-a arătat că adevărații credincioși Îl venerează pe Dumnezeu în inima lor, sunt cinstiți și de încredere. Fac lucrurile deschis, acceptând scrutarea lui Dumnezeu, și nu îi înșală pe ceilalți. Fac totul cu decență pioasă și se comportă conform cerințelor lui Dumnezeu. Nu fac lucruri care L-ar dezonora pe Dumnezeu. Am fost foarte recunoscător pentru îndrumarea și luminarea de la Dumnezeu și lăuntric m-am rugat din nou: „O, Dumnezeule! Înainte, am mințit și înșelat pentru bani și-am trăit asemănarea Satanei. Dar, începând de azi, vreau să fiu o persoană cinstită și să-l umilesc pe Satana.” După ce m-am rugat, i-am spus sincer pacientului: „Deși e o boală greu de tratat, pot să-ți prescriu ceva care te va vindeca sigur. Și abia de costă ceva.” Dacă s-ar fi întâmplat înainte, genul acesta tratament ar fi costat de câteva ori mai mult. Dar acum cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat încrederea să practic adevărul, să fiu o persoană cinstită și integră. Nu aveam de gând să mai înșel oamenii de bani. Când pacientul a plecat cu medicamentul, am fost incredibil de fericit și împăcat în sufletul meu. După 10 zile, pacientul s-a întors și mi-a spus cu recunoștință: „Fusesem peste tot să caut tratament pentru boala asta, dar n-am avut noroc. Nici n-am folosit tot medicamentul pe care mi l-ați dat și rana mi s-a vindecat! E un tratament miraculos! Vă mulțumesc din suflet! Le voi spune tuturor cunoscuților despre dumneavoastră. Nu numai că sunteți foarte priceput, dar aveți și prețuri accesibile.” Când am auzit cuvintele astea de mulțumire, I-am fost extrem de recunoscător lui Dumnezeu și am știut că această mică schimbare din mine se datora faptului că fusesem îndrumat de cuvintele lui Dumnezeu.

Mi-am amintit cum obișnuiam să gândesc: „Mai întâi sunt banii”, „Nu există avere fără viclenie” și „Fiecare om pentru el însuși și diavolul să-l ia pe cel mai din spate.” Înrobit de aceste otrăvuri, mi-am pierdut conștiința, integritatea și morala. Am devenit hain la suflet. Cuvintele și mântuirea lui Dumnezeu mi-au redat conștiința și rațiunea și m-au ajutat să-mi găsesc principiile de conduită. De atunci încolo, am tratat conștiincios fiecare pacient care a venit la mine. Le-am dat numai ce aveau nevoie și am fost sincer în legătură cu afecțiunea lor. Mi-am menținut standardul de cinste. După ce am practicat așa o vreme, m-am simțit motivat, împăcat și liniștit. De asemenea, mulți dintre pacienții, acum sănătoși, pe care îi tratasem le-au spus celorlalți despre experiența avută cu mine. Oameni din toate satele învecinate au vrut să îi tratez. Am aflat că doar spunând adevărul și fiind cinstiți suntem persoane cu reală asemănare umană. A respinge minciunile și a spune adevărul a fost primul pas spre a fi o persoană cinstită și știu că mai trebuie să lucrez din greu conform cerințelor lui Dumnezeu și să încerc să fiu o persoană cu adevărat cinstită.