de Xiaolu, China

Dintre toate experiențele mele, există una în special care m-a impresionat profund. Într-un an, Li Juan, o conducătoare superioară, a venit în biserica noastră să ne supravegheze lucrarea. Pe atunci, un membru al bisericii răspândea prejudecăți față de conducători și lucrători și forma o clică pentru a tulbura biserica. Am avut părtășie cu el de multe ori, dar nu s-a pocăit. Nu eram siguri dacă să-l definim drept antihrist, așa că am întrebat-o pe Li Juan. Li Juan a folosit adevăruri despre discernerea antihriștilor, ca să aibă părtășie cu noi despre felul în care să stabilim asta, oferindu-ne o cale de urmat. Din discuțiile noastre, am aflat și că atunci când Li Juan era o proaspătă conducătoare, s-a ocupat de haosul din biserică în doar două săptămâni, lucru pe care alții nu l-au rezolvat în două luni. Acum, în calitate de conducătoare superioară, urmărise lucrarea mai multor biserici și le rezolvase multe dintre probleme. Fără să-mi dau seama, am început s-o admir. Ulterior, eu și partenera mea am întâmpinat niște probleme pe care nu le-am înțeles, așa că am așteptat ca Li Juan să vină și să ne îndrume. O lună mai târziu, ea s-a întors în sfârșit în biserica noastră. I-am spus pe loc despre problemele și dificultățile noastre, iar ea, imediat, a îndreptat din nou lucrurile. Chiar o admiram pe Li Juan după câteva întâlniri cu ea. Consideram că merita să fie conducătoare superioară, că înțelegea adevărul și avea discernământ. Îi era ușor să se ocupe de problemele pe care eu pur și simplu nu le puteam rezolva. Speram că putea veni să ne îndrume mai des. Spre surprinderea mea, Li Juan a fost demisă după câteva luni, pentru că era arogantă, despotică în îndatoririle ei, perturbalucrarea bisericii și pentru că nu accepta să fie emondată și tratată. Demiterea ei era de neconceput pentru mine, dar consideram că putea fi un lucru bun pentru ea. Dacă putea să se cunoască și să se schimbe, atunci putea prelua iar lucrări importante. Așadar, deși fusese demisă, locul pe care îl ocupa în inima mea nu s-a schimbat deloc.

Câteva luni mai târziu, biserica ne-a desemnat, pe Li Juan și pe mine, să fim responsabile de lucrarea de curățenie. Am fost încântată. Voiam să profit de șansa asta ca să învăț mai multe de la ea. Ulterior, când discutam unele probleme, era mereu capabilă să găsească principii relevante pentru a avea părtășie despre acestea și a le rezolva. În plus, a vorbit mult despre cum a devenit conducătoare la scurt timp după ce a început să creadă, cum lucrarea se îmbunătățise datorită trudei ei, cum se cunoscuse după demiterea ei, și că biserica îi dădea iar lucrări importante. Auzind toate astea, am admirat-o și mai mult și am mers mereu la ea cu întrebările mele. A avut mereu un răspuns. Cu timpul, nu m-am mai axat pe rugăciune și pe căutarea lui Dumnezeu în datoria mea și în schimb m-am bazat pe Li Juan în toate, crezând că orice spunea era corect. Atunci o admiram prea mult. O adulam orbește și aproape că am urmat-o în săvârșirea unui mare rău.

Într-o zi, am aflat că, înainte, când Zhang Ping era conducătoare, și-a judecat partenera în fața rudelor ei, fiindcă avea prejudecăți față de ea. Apoi rudele ei au repetat aceste lucruri într-o adunare de grup. Conducătorul de biserică a etichetat-o pe Zhang Ping drept antihristă din cauza acelui unic incident. Rudele ei au considerat că nu s-a ocupat de lucruri conform principiilor, așa că au scris o scrisoare de denunț. Dar, apoi, conducătoarea de biserică a etichetat toată familia lui Zhang Ping drept o bandă de antihriști și a izolat-o. Uitându-mă la actele de excludere a lui Zhang Ping, am văzut că ea doar trăia într-o fire coruptă și că a emis niște judecăți. Nu ar fi trebuit să fie etichetată ca antihristă. Rudele ei au întocmit acel raport doar ca să semnaleze o problemă, n-au format o clică și n-au tulburat lucrarea bisericii. N-ar fi trebuit să fie numiți antihriști. În plus, interacționasem cu Zhang Ping în urmă cu câțiva ani. Avea o umanitate acceptabilă și nu părea o răufăcătoare. Mă întrebam dacă nu cumva conducătorul a făcut o greșeală numind-o antihristă și excluzând-o. Asta nu-i o chestiune minoră. Voiam ajutorul lui Li Juan ca să analizez iar problema. Dar, surprinzător, a spus foarte hotărât: „Zhang Ping a judecat-o pe partenera ei, iar asta e o faptă rea. Rudele ei i-au ținut partea și au înaintat un raport, deci sunt o bandă de antihriști. Putem să căutăm și să aflăm dacă au făcut și alte fapte rele.” Consideram că nu era corect să fie atât de fermă, dar apoi m-am gândit că dacă era atât de sigură, probabil că avea lucrurile sub control. La urma urmei, slujise drept conducătoare superioară, avea multă experiență și discernământ. Probabil că știe adevărul și vede lucrurile mai bine decât mine. Așa că m-am răzgândit, spunând: „N-am mai interacționat cu Zhang Ping de câțiva ani. Nu știu dacă a comis și alte fapte rele. Să cercetăm și apoi să decidem.” Curând, am obținut mai multe informații despre Zhang Ping. Nu mai făcuse alte fapte rele și, după ce și-a judecat partenera, a reflectat asupra ei și s-a cunoscut. Nici rudele ei nu-i făceau pe alții s-o apere pe Zhang Ping. Pe baza purtării lor, n-ar fi trebuit să fie etichetați drept antihriști și excluși. I-am împărtășit aceste informații lui Li Juan, dar ea a fost foarte disprețuitoare și credea că etichetarea lui Zhang Ping drept antihristă era corectă. A spus: „Dacă lăsăm antihriști în biserică și ei continuă să facă rău și să perturbe, suntem părtași la răul lor!” Altă soră n-a fost nici ea de acord cu Li Juan. De asemenea, a spus că ei nu erau o bandă de antihriști, ci doar dăduseră dovadă de puțină corupție și că ar trebui să-i primim înapoi în biserică. Li Juan tot a spus încrezătoare: „Chiar dacă Zhang Ping nu e o antihristă, ea este o răufăcătoare. Și-a calomniat colega în fața rudelor ei, iar apoi acestea au împărtășit asta într-o adunare și au întocmit un raport. Oare nu au tulburat biserica? Nu-i putem primi înapoi! Trebuie să aflăm mai multe despre relele lor.” Am ezitat după ce am auzit ce a spus Li Juan. Era atât de sigură că Zhang Ping trebuia exclusă. Oare însemna că eu aveam o perspectivă limitată asupra acestui lucru? Chiar era Zhang Ping o răufăcătoare? Li Juan fusese conducătoare foarte mult timp, așa că sigur avea o perspectivă mai amplă asupra lucrurilor decât aveam noi. M-am gândit că-mi lipsea discernământul și că puteam continua să cercetăm ce făcuse Zhang Ping. Așadar, deși nu mă simțeam complet împăcată, tot m-am oțelit și am pus niște frați și surori să mai cerceteze chestiunea. M-am simțit foarte neliniștită după ce am făcut aceste aranjamente și inima mi s-a întunecat. Nu prea pot descrie cum m-am simțit. M-am rugat lui Dumnezeu, cerându-I să mă îndrume ca să mă cunosc prin asta și să pot acționa conform voii Lui. După rugăciunea mea, am citit asta în cuvintele lui Dumnezeu: „Fiecare biserică și fiecare individ este observat de Dumnezeu. Oricât de mulți oameni își îndeplinesc datoria sau Îl urmează pe Dumnezeu într-o biserică, în clipa în care se îndepărtează de cuvintele lui Dumnezeu, în clipa în care pierd lucrarea Duhului Sfânt, ei încetează să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu și, astfel, ei – și datoria pe care o îndeplinesc – n-au legătură cu lucrarea lui Dumnezeu și nu participă la ea, caz în care această biserică a devenit un grup religios. Spuneți-Mi, care sunt consecințele odată ce o biserică devine un grup religios? Nu ați spune că acești oameni sunt într-un mare pericol? Ei nu caută niciodată adevărul când înfruntă probleme și nu acționează conform adevărurilor-principii, ci sunt supuși rânduielilor și manipulărilor ființelor umane. Ba chiar există mulți care, în timp ce-și îndeplinesc datoria, nu se roagă și nu caută niciodată adevărurile-principii; ei doar îi întreabă pe alții și fac precum spun aceștia, acționând la indiciile celorlalți. Orice le spun alți oameni să facă, ei aceea fac. Ei simt că a se ruga la Dumnezeu în legătură cu problemele lor și a căuta adevărul este un lucru vag și dificil, prin urmare caută o soluție simplă, ușoară. Li se pare că a se baza pe ceilalți și a face ceea ce spun ceilalți este ușor și cel mai rezonabil și astfel, ei fac pur și simplu ceea ce le spun alți oameni, întrebându-i pe ceilalți și făcând toate lucrurile așa cum spun aceștia. Drept urmare, chiar și după ce au crezut timp de mulți ani, atunci când au întâmpinat o problemă, nu au venit nici măcar o singură dată înaintea lui Dumnezeu, rugându-se și căutând dorințele Lui și adevărul, iar apoi dobândind o înțelegere a adevărului și acționând și comportându-se conform intențiilor lui Dumnezeu – nu au avut niciodată o astfel de experiență. Astfel de oameni practică într-adevăr credința în Dumnezeu?” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar cu frică de Dumnezeu poți păși pe calea mântuirii”). Cuvintele lui Dumnezeu arată că atunci când El nu are un loc în inima cuiva și acel om nu caută principiile adevărului, alegând în schimb să-i asculte și să-i urmeze pe alții și să le respecte planurile, asta nu este practicarea credinței în Dumnezeu; El nu recunoaște o astfel de credință. Oare aceasta nu era întocmai starea mea? În ceea ce le privea pe rudele lui Zhang Ping, Li Juan a spus că era sigură că erau o bandă de antihriști. Consideram că asta nu era conform faptelor, dar o admiram atât de mult, încât nu am căutat principiile adevărului. Eram de acord cu orice-mi spunea să fac. Din rezultatele cercetării, am realizat că familia ei fusese greșit etichetată, dar văzând cât de insistentă era Li Juan, n-am ținut deloc cont de părerea mea. Deși m-am simțit inconfortabil, tot n-am căutat principiile adevărului. Doar m-am forțat să fac ce spunea Li Juan. Dumnezeu nu avea niciun loc în inima mea. Oare aveam credință? Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mă simțeam mai rău. Mereu mă considerasem o credincioasă adevărată. Nu mi-am închipuit că aveam să ador și să urmez un om. Eram neliniștită, ceea ce însemna că deja Îl dezgustasem pe Dumnezeu. Dacă nu mă pocăiam, puteam fi alungată. M-am speriat gândindu-mă la asta, așa că m-am rugat, cerându-I lui Dumnezeu să mă ajute ca să-mi schimb starea, să caut adevărul și s-o pot trata principial pe Zhang Ping și pe rudele ei.

După aceea, am căutat acele principii ale adevărului care aveau legătură cu problema lui Zhang Ping și am aflat diferența dintre un antihrist și un om cu o fire coruptă obișnuită. Principala trăsătură a antihriștilor este că ei văd puterea drept viață și mereu vor să-i controleze pe aleșii lui Dumnezeu. Ei pedepsesc oamenii ca să câștige putere. Fac atât de mult rău și tulbură grav lucrarea bisericii. În plus, antihriștii sunt sătui de adevăr și-l urăsc. Sunt, în esență, oameni răi și nu au conștiință sau rațiune. Ei nu au niciun regret, indiferent cât de mult rău au făcut și le este imposibil să se pocăiască. Oamenii corupți obișnuiți nu se pot abține să nu spună și să facă lucruri de dragul faimei, câștigului și statutului, dar pot să accepte adevărul și să reflecteze asupra lor. După ce merg pe calea greșită, pot să devină conștienți de ei înșiși și să dea dovadă de pocăință. Este întocmai cum spune Dumnezeu: „Indiferent cine este, indiferent cât rău a făcut sau cât de grave au fost greșelile sale, dacă un om este hotărât să fie un antihrist sau să aibă firea unui antihrist depinde de faptul dacă este capabil să accepte adevărul și emondarea și dacă are cu adevărat remușcări. Dacă poate accepta adevărul și emondarea, dacă are cu adevărat remușcări și dacă este dispus să-și petreacă toată viața făcând servicii pentru Dumnezeu, atunci asta indică într-adevăr puțină căință. O astfel de persoană nu poate fi clasificată drept antihrist” [Cuvântul, Vol. 4: Expunerea antihriștilor, „Punctul nouă (Partea a treia)”]. Am știut în inima mea că Zhang Ping nu era o antihristă și nu am putut să mai ezit și să ascult orbește de Li Juan.

Am continuat să caut. De ce atunci când Li Juan și cu mine vedeam lucrurile diferit, nu am căutat principiile și doar m-am luat după ea orbește? Care era esența acestei probleme? Mi-am amintit că Dumnezeu spune: „Ceea ce admiri tu nu este umilința lui Hristos, ci acei falși păstori cu o reputație proeminentă. Nu adori frumusețea sau înțelepciunea lui Hristos, ci pe acei libertini care se tăvălesc în mizeria lumii. Râzi de durerea lui Hristos care nu are unde să-Și așeze capul, dar admiri acele cadavre care vânează jertfele și trăiesc în depravare. Nu ești dispus să suferi alături de Hristos, dar te arunci cu bucurie în brațele acelor antihriști nesăbuiți, deși ei îți furnizează doar trup, cuvinte și control. Chiar și acum inima ta încă se întoarce către ei, către reputația lor, către statutul și către influența lor. Și, totuși, continui să ai o atitudine prin care percepi lucrarea lui Hristos ca fiind greu de acceptat și o refuzi. Acesta este motivul pentru care spun că îți lipsește credința de a-L recunoaște pe Hristos” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ești tu oare un adevărat credincios în Dumnezeu?”). Citind cuvintele lui Dumnezeu, am văzut că adoram și urmam un om, fiindcă, în credința mea, Hristos nu era esențial; în schimb, adoram statutul și puterea. Întrucât Li Juan fusese conducătoare superioară și a avut câteva idei bune când a supravegheat lucrarea, credeam că ea știe adevărul și are discernământ, așa că am apreciat-o și admirat-o. De aceea n-am avut propriile idei și opinii când am fost partenere. Făceam orice spunea, considerându-i cuvintele drept adevărul. Chiar și în ceva important ca excluderea lui Zhang Ping și a rudelor ei, tot am urmat-o orbește pe Li Juan. Acest lucru a întârziat reprimirea acelei familii în biserică și intrarea ei în viață. Dumnezeu prețuiește viața fiecărui om. Cei oprimați de conducători falși nu pot trăi mult timp o viață a bisericii. Trăiesc în întuneric și sunt neajutorați și suferă. Dar eu nu țineam cont de voia lui Dumnezeu; nu-mi asumam răspunderea pentru viețile celorlalți. În ceea ce le privește pe rudele lui Zhang Ping, mereu am ezitat și am ascultat de Li Juan. Eram incredibil de confuză! Fără acea întunecime și durere spirituală, nu m-aș fi trezit; aș fi continuat să greșesc. M-am rugat lui Dumnezeu, pocăindu-mă: „Dumnezeule! Nu vreau să mai ador și să urmez un om. Vreau să Te slăvesc drept măreț și să acționez conform principiilor adevărului.” Mai târziu, i-am spus părerea mea lui Li Juan, iar ea a zis scurt: „Discutăm mai târziu.” Apoi a schimbat subiectul. Vedeam că tot rămânea la părerea ei și nu-i păsa de viețile altora. M-am înfuriat. Am decis că, orice-ar fi, trebuia să-i spun conducătoarei noastre despre situația rudelor lui Zhang Ping. Câteva zile mai târziu, conducătoarea a venit cu treburi și a dezvăluit că Li Juan fusese despotică în lucrarea de curățenie. Etichetase oamenii arbitrar, fără să respecte principiile și tulburase grav lucrarea bisericii. Prin urmare, conducătoarea a demis-o pe Li Juan. Am auzit că, în cazul lui Zhang Ping, Li Juan știa prea bine că greșea, dar nu voia să recunoască. A rânduit personal ca oamenii să obțină informații despre Zhang Ping, ca să-i găsească vină. Era ferm hotărâtă să o excludă pe Zhang Ping și pe rudele ei drept antihriști. Eram foarte furioasă. Ca să-și apere statutul, ei nu i-a păsat de viețile fraților și surorilor. Era incredibil de malefică. Amintindu-mi de timpul petrecut cu Li Juan, ea vorbea mereu de truda ei, așa că am considerat-o un om care urmărește adevărul. N-am folosit adevărul ca să analizez motivele și esența acțiunilor ei. Să împărtășești cu adevărat experiență înseamnă să vorbești despre ce ai ajuns să știi despre tine prin judecata lui Dumnezeu, ce adevăruri ai aflat și cum ai practicat adevărul ca să-L mulțumești pe Dumnezeu. Dar Li Juan nu putea vorbi despre înțelegerea adevărată. Vremurile grele despre care a vorbit aveau scopul de a o preaslăvi și mărturisi pe ea și de a câștiga admirația. Era pe calea unui antihrist. În acel moment, am câștigat discernământ în privința lui Li Juan și m-am urât și mai mult. Eram de mulți ani credincioasă, dar nu priveam oamenii sau lucrurile prin prisma cuvintelor lui Dumnezeu. Mă uitam doar la darurile și calibrul oamenilor și adoram statutul și puterea. Aproape că am urmat-o pe Li Juan făcând rău, excomunicându-i pe ceilalți pe nedrept și provocând daune ireparabile. Am fost atât de oarbă și nesăbuită! Gândindu-mă la asta, m-am speriat.

Ulterior, am citit alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Când cineva e ales să fie lider de către frați și surori sau e promovat de casa lui Dumnezeu să facă o anumită lucrare sau să îndeplinească o anumită datorie, acest lucru nu înseamnă că are un statut sau o identitate specială sau că adevărurile pe care le înțelege sunt mai profunde și mai numeroase decât cele ale altor oameni – cu atât mai puțin că această persoană este capabilă să se supună lui Dumnezeu și nu-L va trăda. Cu siguranță, nici nu înseamnă că Îl cunoaște pe Dumnezeu și că e cineva care se teme de Dumnezeu. De fapt, ea nu a atins nimic din toate acestea; promovarea și cultivarea nu sunt decât promovare și cultivare în sensul cel mai direct și nu echivalează cu faptul că persoana respectivă a fost predestinată și aprobată de Dumnezeu. Promovarea și cultivarea sa înseamnă pur și simplu că a fost promovată și așteaptă cultivarea. Iar în ceea ce privește rezultatul final al acestei cultivări, depinde dacă această persoană urmărește adevărul și dacă este capabilă să aleagă calea urmăririi adevărului. Astfel, atunci când cineva din biserică este promovat și cultivat pentru a fi lider, acesta este doar promovat și cultivat în sens direct; nu înseamnă că e deja un lider calificat sau unul competent, că e deja capabil să întreprindă lucrarea unui lider și poate face o muncă reală – nu așa stau lucrurile. Majoritatea oamenilor nu înțeleg clar aceste lucruri și îi admiră pe cei promovați, bazându-se pe închipuirile lor, dar aceasta este o greșeală. Indiferent de cât de mulți ani au crezut, oare cei care sunt promovați chiar dețin adevărul-realitate? Nu neapărat. Sunt ei capabili să ducă la bun sfârșit rânduielile lucrării casei lui Dumnezeu? Nu neapărat. Au un simț al responsabilității? Sunt dotați cu angajament? Pot să se supună lui Dumnezeu? Când se confruntă cu o problemă, sunt ei capabili să caute adevărul? Toate acestea sunt necunoscute. Au acești oameni o inimă cu frică de Dumnezeu? Și cât de mare sunt inimile lor cu frică de Dumnezeu? Sunt predispuși să-și urmeze propria voință atunci când fac lucruri? Sunt capabili să-L caute pe Dumnezeu? În timpul în care îndeplinesc lucrarea liderilor, vin frecvent înaintea lui Dumnezeu pentru a căuta voia Lui? Sunt capabili să îndrume oamenii în intrarea în adevărul-realitate? Cu siguranță sunt incapabili de astfel de lucruri din prima. Nu au fost pregătiți și au prea puțină experiență, așa că sunt incapabili de aceste lucruri. De aceea, promovarea și cultivarea unui om nu înseamnă că acesta înțelege deja adevărul, nici nu spune că e deja capabil să își îndeplinească datoria în mod satisfăcător. […] Care e scopul pentru care Eu zic asta? Pentru a le spune tuturor că trebuie să abordeze corect diferitele tipuri de talente promovate și cultivate în casa lui Dumnezeu și nu trebuie să fie duri în cererile lor față de acești oameni. Bineînțeles, oamenii nu trebuie să fie nici nerealiști în opinia lor despre ei. E o prostie să fiți prea apreciativi sau reverențioși față de ei, nici nu e uman sau realist să fiți exagerat de duri în cerințele voastre față de ei. Deci, care e cel mai rațional mod de a acționa față de ei? Să ne gândim la ei ca la oameni obișnuiți și, atunci când există o problemă care trebuie cercetată, să avem părtășie cu ei și să învățăm fiecare din punctele forte ale celuilalt și să ne completăm reciproc” [Cuvântul, Vol. 5: Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor, „Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor (5)”]. Cuvintele lui Dumnezeu sunt foarte clare. Să fii ales conducător sau lucrător nu înseamnă că știi adevărul și-ți pot face datoria corespunzător. Și tu ești corupt. S-ar putea să-ți îndeplinești datoria după mofturile și experiențele tale și să faci lucruri care încalcă principiile. Trebuie să discernem oamenii conform principiilor adevărului, nu să urmăm orbește pe oricine. Pe deasupra, chiar dacă părtășia conducătorilor despre adevăr este iluminătoare, asta e luminare și îndrumare de la Duhul Sfânt și ar trebui primită de la Dumnezeu. N-ar trebui să adorăm și să urmăm orbește un om. Dacă există erori sau omisiuni în lucrarea unui conducător sau lucrător, sau dacă ei încalcă principiile adevărului, ar trebuie să ne ocupăm cum se cuvine de asta. Sfaturile și ajutorul pot fi oferite cu afecțiune, ca să se poată schimba și să facă lucrurile principial. Dar de vreme ce adoram statutul și puterea, am crezut greșit că, dacă Li Juan fusese conducătoare superioară, trebuia să știe adevărul mai bine decât noi. Gândirea mea era complet eronată! Deși fusese conducătoare mulți ani și avea ceva experiență de lucru și putea să vorbească despre doctrine și să rezolve unele probleme, asta nu însemna că înțelegea adevărul. Părtășia și înțelegerea ei sunau grozav de obicei, iar ea spunea că, atunci când nu înțelegem lucrurile, ar trebui să căutăm principiile adevărului, nu să ne agățăm de propriile păreri. Dar, în fața problemelor, mereu făcea cum voia ea. Nu accepta deloc sugestiile altora și nu avea o inimă care căuta. Doar vorbea despre doctrine, fără nicio realitate. Nu reflecta deloc la natura ei arogantă și satanică și n-o înțelegea și era gata să excludă cu ușurință oamenii ca să-și mențină statutul. Privind-o pe Li Juan în lumina tuturor acestor lucruri, era clar că era de aceeași teapă ca falșii conducători și antihriștii.

Zhang Ping și rudele ei au fost reprimite în biserică după aceea. Gândindu-mă la faptul că n-au putut trăi viața bisericească mai bine de două luni și la toată suferința spirituală pe care au îndurat-o, m-am simțit indescriptibil de îngrozitor. M-am urât pentru că nu am căutat adevărul și doar am ascultat un om. Dacă aș fi căutat principiile adevărului și le-aș fi aplicat imediat în biserică, intrarea lor în viață n-ar fi fost întârziată atât de mult. În acel moment, am realizat că a adora pe cineva orbește ușurează mult săvârșirea răului și împotrivirea față de Dumnezeu. Uram și cât de confuză și oarbă am fost, că am urmat pe cineva făcând un asemenea rău. Mai târziu, am citit în cuvintele lui Dumnezeu: „Cea mai simplă cale de a descrie credința în Dumnezeu este să ai încredere că există un Dumnezeu și, pe această bază, să-L urmezi, să I te supui, să-I accepți suveranitatea, orchestrările și rânduielile, să dai atenție cuvintelor Sale, să trăiești conform cuvintelor Sale, să faci totul conform cuvintelor Lui, să fii o adevărată ființă creată, să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău; numai aceasta este credința adevărată în Dumnezeu. Asta înseamnă să-L urmezi pe Dumnezeu” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „O persoană nu poate fi mântuită prin credință în religie sau prin implicarea în ceremonii religioase”). Cuvintele lui Dumnezeu mi-au arătat că frica de Dumnezeu, venerarea Lui drept măreț și căutarea principiilor adevărului când apar probleme reprezintă minimul pe care ar trebui să-l facem în credința noastră în Dumnezeu. Oricine ar fi, atât timp cât ceea ce spune e conform principiilor adevărului, ar trebui să urmezi acel lucru și să respingi ferm orice izvorăște din noțiuni și închipuiri umane. Totul ar trebui să se facă după cuvintele lui Dumnezeu. Asta e credință adevărată și a-L urma cu adevărat pe Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu! Calea de a-L urma pe Dumnezeu în viitor mi-a fost clară.

Într-o zi, când discutam instruirea oamenilor cu liderul de biserică, sora Mingyi, ea a menționat că sora Zhao Xunzhen era capabilă să se cunoască atunci când se întâmpla ceva și că părtășia ei despre adevăr era practică, așa că putea să fie cultivată ca supraveghetor al lucrării de udare. Dar în interacțiunile mele cu Xunzhen, am descoperit că nu avea calibru și nici o înțelegere pură a adevărului. Era foarte pasivă în datoria ei și de câteva luni în șir nu mai obținuse rezultate bune. Nu era un candidat bun. Dar întrucât Mingyia recomandat-o, m-am întrebat dacă vedeam lucrurile corect. Mingyi fusese conducătoare de biserică ani la rând, așa că ar trebui să aibă mai mult discernământ decât mine. M-am gândit că ar trebui să mă iau după ea. Dar m-am simțit vinovată când am gândit astfel. Mi-am dat seama că mă axam pe statutul lui Mingyi și pe anii în care slujise drept conducătoare. Oare nu adulam statutul și puterea și urmam iar un om? M-am gândit la Zhang Ping și rudele ei. Consecințele faptului că adoram puterea și nu susțineam principiile erau dureroase pentru mine. În spatele faptului că înfruntam iar acest lucru era voia lui Dumnezeu. Dacă tot nu puteam spijini principiile și ajutam la promovarea unui candidat nepotrivit ca supraveghetor, asta ar fi împiedicat intrarea în viață a fraților și surorilor. Mingyi era conducătoare, dar asta nu însemna că știa adevărul sau că înțelegea oamenii perfect. Sugestia ei era doar un lucru de care să țin cont. Trebuia să mă gândesc dacă Xunzhen ar trebui să fie cultivată pe baza principiilor. Ulterior, am strâns câteva evaluări ale lui Xunzhen, care au confirmat că-i lipsea calibrul și nu făcea lucrare practică, așa că nu era un candidat bun. I-am spus ce credeam lui Mingyi, iar ea a fost de acord. În inima mea, am simțit că singura cale de a fi împăcat e să nu urmezi orbește pe oricine, ci să practici adevărul.

Incidentul cu Zhang Ping și rudele ei mi-a rămas întipărit în inimă. Această lecție de neuitat mi-a permis să văd consecințele adulării și urmării unui om în timp ce aveam credință. Am experimentat și că a căuta adevărul și a face lucrurile conform acestuia e singura cale de a-L urma pe Dumnezeu și de a-I câștiga aprobarea.