de Kaleb, Coreea de Sud

În anul 2010, țineam deseori legătura cu unul dintre conducătorii bisericii, Lucia. Ne spunea deseori: „În ultimii ani, Dumnezeu a fost milostiv cu mine. Conducătorii mei mă transferă mereu la biserici cu probleme. Uneori, nu vreau să merg, dar știu că e însărcinarea dată de Dumnezeu, așa că uit de interesele trupului. Trebuie să Îi fiu loială lui Dumnezeu, așa că accept. La fiecare biserică unde merg, îmi fac rondul, găzduiesc câteva adunări, iar dacă e dezordine, readuc totul la normal, iar viața bisericii și evanghelizarea redevin eficiente. Uneori întâmpin greutăți, dar mă rog lui Dumnezeu, Dumnezeu îmi deschide o cale și totul merge ca pe roate. Văd ce minunată e lucrarea lui Dumnezeu…” Experiența Luciei m-a făcut s-o admir. M-am gândit că poate duce poveri și că e un conducător capabil. Odată, înaintea unei adunări, în timp ce pălăvrăgeam, Lucia m-a întrerupt ca să spună: „Timpul e prețios aici, deci să nu pălăvrăgim cât suntem împreună. Să folosim timpul acesta pentru a avea părtășie despre cuvântul lui Dumnezeu.” Auzind-o spunând asta, m-am gândit: „De-a lungul anilor, am întâlnit mulți conducători, dar Lucia e prima dintre ei atât de conștiincioasă, atât de pioasă și dedicată urmăririi adevărului.” Am apreciat-o și admirat-o și mai mult. Însă, interacționând cu ea mai mult timp, am realizat că, deși părtășia ei era mereu bine motivată, iar ea părea să fie cineva care urmărește adevărul, rar avea părtășie despre cum a reflectat asupra ei și cum a ajuns să se cunoască prin cuvântul lui Dumnezeu sau despre experiența ei practică cu acesta. Majoritatea părtășiei ei era o formă mascată de-a se slăvi și lăuda, pentru a-i face pe ceilalți să creadă că era cultivată și cu roluri importante în biserică și s-o aprecieze. Dar și mai grav era faptul că, în unele probleme esențiale care implicau interesele bisericii, ea nu practica adevărul și, cu bună știință, mințea, înșela și se ferea de responsabilitate. De exemplu, Finn, care răspundea de lucrarea Luciei, a comis nelegiuiri în biserică. A deturnat și și-a însușit banii bisericii, apoi a fost considerat antihrist și dat afară. Lucia știa prea bine despre mârșăviile lui Finn și chiar a luat parte la ele. Dar, după înlăturarea lui Finn, Lucia nu numai că n-a reflectat asupra ei și nici nu s-a căit în fața lui Dumnezeu, dar nici n-a recunoscut că a avut vreo implicare în mârșăvia lui Finn. Ea s-a descris drept complet nevinovată, de parcă nu știa nimic despre asta și nu fusese implicată. În acel moment, am descoperit că Lucia era ipocrită. Pentru că Lucia știa să se prefacă bine și să înșele cu vorbe elevate, unii frați și surori care nu aveau discernământ afișau expresii de admirație când auzeau numele ei. Văzând comportamentul și consecințele lucrării și predicilor ei, eu și fratele meu partener am aplicat principiile deslușirii conducătorilor falși și am stabilit că Lucia era un conducător fals. Am scris o scrisoare conducătorilor noștri, prin care am raportat aceste lucruri despre ea.

După ce-am trimis scrisoarea, am așteptat ca liderii superiori să verifice și să înțeleagă problema Luciei, dar după o jumătate de lună nu primiserăm încă niciun răspuns. Eu și fratele meu partener am început să ne punem întrebări. Într-o zi, Lucia a venit bucuroasă cu noi la o adunare și-a spus că liderii superiori intenționează s-o cultive. Nu mi-a venit să cred: „În loc să fie demis, acest conducător fals e cultivat și pus în roluri importante? Oare am raportat-o incorect, fiindcă n-am înțeles adevărurile-principii și din lipsă de discernământ?” După ceva mai bine de o lună, Lucia a venit din nou să ne spună că biserica plănuia să aleagă conducători și că majoritatea fraților și surorilor o apreciază mult și intenționează să o realeagă. Când am auzit asta, am fost stupefiat. M-am gândit: „Lucia e șireată și vicleană. Nu e deloc potrivită să fie conducător. Ar trebui să mai scriu o scrisoare ca s-o raportez.” Dar, în timp ce mă pregăteam să o scriu, am ezitat: „Acum, atât de mulți oameni nu au discernământ cu privire la Lucia. Au fost toți înșelați de aparența ei falsă. Dacă scriu o scrisoare ca s-o raportez din nou, iar conducătorii superiori nu înțeleg situația reală, nu vor crede că nu reușesc să renunț la chestiune? În plus, dacă Lucia află că eu am scris scrisoarea, nu cumva îmi va purta pică și va încerca să mă saboteze pe ascuns? Ea răspunde de emiterea cărților despre cuvântul lui Dumnezeu, predicile și părtășia din casa lui Dumnezeu, așa că, dacă o ofensam, nici nu mai trebuia să mă reprime în mod activ; era suficient să mă ignore, pur și simplu, să nu-mi furnizeze cărți, ca să mă pună într-o mare dificultate.” Aceste gânduri m-au contrariat foarte tare. S-o raportez din nou sau să las baltă subiectul? Gândindu-mă la interesele mele, la viitorul și soarta mea, m-am simțit subjugat și constrâns de o influență întunecată. M-am zbătut puțin și, ca să nu fiu reprimat, în cele din urmă am decis să fac un compromis. Am hotărât să renunț deocamdată s-o raportez. M-am consolat, spunându-mi: „Cel puțin, acum avem discernământ cu privire la Lucia și nu ne va mai înșela. Ne-ajunge, deocamdată. Poate că, într-o zi, Dumnezeu o va dezvălui și toți vor dobândi discernământ asupra ei și vor vedea cine e ea, de fapt. Va fi înlocuită, cum e și normal.”

O lună și ceva mai târziu, am primit o scrisoare de la două surori. În scrisoarea lor spuneau că deslușiseră că Lucia era un conducător fals și voiau s-o raporteze și ne cereau părerea și sfatul, în caz că-l aveam. M-am gândit: „N-am primit răspuns de când am raportat-o pe Lucia. Dacă o raportăm din nou împreună cu aceste surori, nu vor spune conducătorii superiori că am format o clică împotriva ei și că perturbăm lucrarea bisericii? Dacă se întâmplă asta, probabil că, în loc ca Lucia să fie demisă, noi am fi cei demiși.” Cu gândul la asta, eu și fratele meu partener le-am scris celor două surori, spunându-le: „Raportați-o pe cont propriu. Noi am raportat-o în trecut, așa că de data asta n-o mai facem.” După ce le-am scris, am fost năpădit de remușcări. Mi-am dat seama că jucam farse, ca să mă protejez. Făceam compromisuri și cedam în fața unei influențe întunecate. Ca să mă scutesc de condamnarea asta lăuntrică, m-am consolat cu aceleași argumente ca înainte: „Deocamdată, prea mulți oameni n-au discernământ asupra Luciei. Dacă insistăm s-o raportăm și susținem să fie demisă, frații și surorile nu vor permite asta. Vor încerca s-o apere. Ar trebui să așteptăm ca frații și surorile să aibă discernământ asupra ei. La momentul potrivit, va fi înlocuită în mod firesc.” Deși asta gândeam, când vedeam fragmente din cuvântul lui Dumnezeu despre expunerea conducătorilor falși și antihriștilor, aveam mustrări de conștiință. Era clar că găsisem un conducător fals, dar nu-l raportam și nu-l expuneam. Oare nu-l toleram pe Satana în timp ce perturba și deranja lucrarea bisericii? Frații și surorile care ne găzduiau o adorau cu toții pe Lucia, iar când am expus comportamentele ei de conducător fals, ei n-au încercat să aibă discernământ asupra ei, ci ne-au purtat pică și ne-au blamat, crezând că o atacăm pe Lucia. Am văzut că acest conducător fals înșelase oamenii foarte profund. Nu știam câți frați și surori îi căzuseră victime și am simțit și mai mult că falșii conducători sunt o piedică și o piatră de încercare pentru intrarea în viață a aleșilor lui Dumnezeu. În acel moment, nu-mi doream decât s-o văd pe Lucia înlocuită cât de repede posibil, dar n-am avut curajul să scriu scrisoarea prin care s-o raportez din nou. Chiar și doar ca să nu-i ofensez pe frații și surorile care ne găzduiau, n-am îndrăznit să expun comportamentul Luciei din nou. În inima mea, m-am condamnat și acuzat. M-am întrebat cum pot fi atât de laș și de inutil. Am văzut un conducător fals tulburând lucrarea bisericii și n-am îndrăznit să-l raportez. N-am îndrăznit nici să spun adevărul. Nu eram lacheul Satanei? M-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Toți spuneți că sunteți atenți la povara lui Dumnezeu și că veți apăra mărturia Bisericii, dar cine dintre voi a fost cu adevărat atent la povara lui Dumnezeu? Întreabă-te: ești cineva care a arătat considerație pentru povara Lui? Poți să practici dreptatea pentru El? Poți să te ridici și să vorbești pentru Mine? Poți să pui statornic adevărul în practică? Ești suficient de îndrăzneț să lupți împotriva tuturor faptelor Satanei? Ai fi capabil să îți dai emoțiile la o parte și să-l expui pe Satana, de dragul adevărului Meu? Poți să permiți ca intențiile Mele să fie împlinite în tine? Ți-ai oferit inima în cele mai importante momente? Ești cineva care face voia Mea? Întreabă-te și gândește-te des la asta” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 13). Fiecare dintre întrebările lui Dumnezeu m-a făcut să mă simt stânjenit și rușinat. De obicei, eram bun să strig sloganuri, spunând că voi fi atent la voia lui Dumnezeu și voi rămâne ferm în mărturia mea pentru El, și deseori mă rugam, spunând că vreau să practic adevărul și să-L mulțumesc pe Dumnezeu. Dar când se întâmpla ceva și era nevoie să iau atitudine și să apăr interesele bisericii, mă retrăgeam în carapace. Am știut clar că falșii conducători trebuie raportați imediat, dar, de teamă să nu fiu suprimat și demis, n-am îndrăznit s-o raportez pe Lucia din nou și i-am permis să continue să-i înșele pe frații și surorile noastre și să le facă rău. Mai grav a fost faptul că, atunci când i-am văzut înșelați de Lucia pe frații și surorile care m-au găzduit, nu m-am gândit cum să-i ajut să obțină discernământ asupra conducătorului fals. În schimb, am făcut compromisuri. De teamă că se vor supăra și că nu ne vor mai găzdui dacă o expun pe Lucia, am tăinuit comportamentele de conducător fals ale Luciei. Eram chiar egoist și demn de dispreț! M-am bucurat de toată aprovizionarea de la Dumnezeu, am fost găzduit și îngrijit de frații și surorile mele, dar n-am luat în considerare voia lui Dumnezeu și n-am protejat lucrarea bisericii. Am rămas deoparte și am permis unui conducător fals să dețină putere în biserică și să perturbe lucrarea bisericii. Unde îmi erau conștiința și rațiunea? Nu meritam deloc să trăiesc înaintea lui Dumnezeu!

Apoi, am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Familia lui Dumnezeu nu le permite celor care nu practică adevărul să rămână, precum nu le permite să rămână nici acelora care dărâmă în mod intenționat biserica. Totuși, acum nu este momentul pentru a face lucrarea de expulzare; astfel de persoane vor fi pur și simplu date în vileag și alungate în final. Nu se va mai face nicio lucrare inutilă pentru acești oameni; cei care aparțin Satanei nu pot să stea de partea adevărului, în timp ce aceia care caută adevărul pot sta de partea acestuia. Oamenii care nu practică adevărul nu sunt demni să audă calea adevărului și nu sunt demni să fie martori pentru adevăr. Pur și simplu, adevărul nu este pentru urechile lor; mai degrabă, e adresat celor care îl practică. Înainte ca sfârșitul fiecărei persoane să fie dezvăluit, cei care perturbă biserica și tulbură lucrarea lui Dumnezeu vor fi primii lăsați de-o parte acum, pentru a fi tratați mai târziu. Odată ce lucrarea este finalizată, toți acești oameni vor fi dați în vileag și, apoi, alungați. Deocamdată, cât adevărul este oferit, vor fi ignorați. Când întreg adevărul va fi dezvăluit oamenilor, acei oameni ar trebui alungați; acela va fi momentul când toți oamenii vor fi clasificați după felul lor. Trucurile josnice ale celor fără discernământ îi vor conduce la distrugerea de mâinile celor răi și îi vor ispiti să se îndepărteze și să nu se mai întoarcă niciodată. Pentru că nu iubesc adevărul, pentru că sunt incapabili să stea de partea adevărului, pentru că-i urmează pe oamenii răi și stau de partea lor și pentru că uneltesc cu oamenii răi și Îl sfidează pe Dumnezeu, acesta este tratamentul pe care îl merită. Ei știu foarte bine că acei oameni răi radiază răutate și, totuși, își împietresc inimile și întorc spatele adevărului ca să îi urmeze. Oare nu fac răul toți acești oameni care nu practică adevărul, ci, în schimb, fac lucruri distructive și abominabile? Deși printre ei sunt cei care se prezintă ca regi și alții care îi urmează, oare naturile lor sfidătoare de Dumnezeu nu sunt toate la fel? Ce scuză pot să aibă ca să afirme că Dumnezeu nu îi mântuiește? Ce scuză pot să aibă ca să pretindă că Dumnezeu nu este drept? Oare nu propriul lor rău este cel care îi distruge? Oare nu propria lor răzvrătire este cea care îi trage în jos, în iad? În final, oamenii care practică adevărul vor fi mântuiți și desăvârșiți datorită adevărului. În final, aceia care nu practică adevărul vor aduce asupra lor distrugerea din cauza adevărului. Acestea sunt sfârșiturile care îi așteaptă pe cei care practică adevărul și pe cei care nu o fac” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”). Am văzut că sunt genul de persoană dezvăluit de cuvântul lui Dumnezeu, genul de persoană care nu practică adevărul. Eram ceea ce Dumnezeu disprețuiește. În toate, am încercat să mă feresc și să mă protejez. În fața unui conducător fals, n-am îndrăznit să ader la principii, să-l raportez și să-l fac cunoscut. Nu îngenuncheam în fața Satanei și nu unelteam cu el? În aparență, nu eram de partea Luciei și n-o protejam, dar n-am expus-o sau raportat-o ca lider fals. I-am permis să deruteze și să înșele frați și surori de la biserică, să tulbure și să perturbe lucrarea bisericii. Făcând asta, eram de partea Satanei. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Ei știu foarte bine că acei oameni răi radiază răutate și, totuși, își împietresc inimile și întorc spatele adevărului ca să îi urmeze. Oare nu fac răul toți acești oameni care nu practică adevărul, ci, în schimb, fac lucruri distructive și abominabile?” Cuvintele lui Dumnezeu au dezvăluit exact comportamentul meu. M-am gândit cum Domnul Isus a spus: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine risipește” (Matei 12:30). În lupta dintre Dumnezeu și Satana, a nu fi de partea lui Dumnezeu înseamnă a fi de partea Satanei. Nu există cale de mijloc. Dar, în ceea ce privea raportarea falsului conducător, am încercat să fiu abil, neutru, să fiu prudent și mă protejez. Nu însemna asta a fi de partea Satanei și a-L trăda pe Dumnezeu? Crezusem că mulți n-aveau discernământ asupra Luciei, dar că, odată ce Dumnezeu o va fi expus complet la momentul potrivit, avea să fie înlocuită în mod firesc. În aparență, părea o idee foarte rezonabilă, dar, de fapt, evitam responsabilitatea și căutam pretexte pentru a evita practicarea adevărului. Eu doar așteptam ca Dumnezeu s-o dezvăluie, decât să-mi îndeplinesc responsabilitățile de-a o expune și raporta. În esență, toleram un conducător fals care făcea rău și perturba lucrarea bisericii. N-ar fi exagerat să spunem că am fost complicele unui conducător fals. Gândindu-mă la asta, m-am detestat pentru că am fost atât de egoist, demn de dispreț, slab și incompetent. Am fost inutil, un lacheu al Satanei! N-am fost deloc mărturie în războiul împotriva răului. Dumnezeu detesta asta cu adevărat! Am venit înaintea lui Dumnezeu și m-am rugat să mă căiesc. I-am cerut putere ca să înving controlul forțelor întunecate, ca să fiu de partea lui Dumnezeu și să spun „nu” forțelor Satanei. Am vrut să scriu o altă scrisoare și s-o raportez pe Lucia, după ce-am găsit mai multe dovezi. Dar înainte să apuc, biserica a investigat și-a stabilit că Lucia era un conducător fals, care luase calea unui antihrist, și a fost înlocuită. Mai târziu, am aflat că scrisoarea noastră fusese interceptată și reținută de un alt conducător fals. A fost și el înlocuit pentru că nu făcuse lucrare practică. M-am bucurat foarte mult la auzul acestor vești, dar m-am simțit și vinovat, pentru că mă comportasem în chestiunea asta precum un lacheu al Satanei, nu reușisem să apăr lucrarea bisericii, nici să rămân ferm în mărturia mea.

După ce Lucia a fost înlocuită, o soră nouă a preluat temporar lucrarea bisericii și am crezut atunci că s-a terminat cu toate astea, dar nu a fost așa. O lună și ceva mai târziu, fratele partener mi-a spus că Lucia continua să fie încăpățânată și după ce-a fost înlocuită. Răspândea printre frați și surori ideea că noul conducător ales era un conducător fals, ca să-i înșele pe frați și surori spre a se ralia cu ea, și își forma o clică în jurul ei, pentru a-l da afară pe noul conducător, ca ea să-și reia poziția. Când am auzit asta, am fost foarte neliniștit. Trebuia să găsesc o cale de a-i informa cât mai repede cu putință pe conducătorii superiori despre comportamentele rele ale Luciei. Pe atunci, noua conducătoare de biserică scria și ea o scrisoare, să raporteze conducătorilor superiori situația Luciei, și încerca să decidă cum să explice situația limpede. Mă pricep destul de bine la scris, așa că am luat inițiativa și m-am oferit să scriu scrisoarea în locul ei. A doua zi dimineața, după ce am terminat scrisoarea de denunț, fratele partener a spus brusc: „Treci și numele noastre în scrisoare.” Am fost uimită când l-am auzit, gândindu-mă: „Lucia e rea, perfidă și știe cum să-i înșele pe alții. Dacă de data asta nu reușim s-o raportăm și Li își reia puterea și redevine conducător de biserică, dat fiind că înainte a abuzat de putere pentru a-i înlătura pe cei pe care nu-i suporta, sigur avea să ne înlocuiască sau chiar înlăture. Dar nu s-ar justifica să nu semnăm scrisoarea, pentru că am scris-o în locul altcuiva.” M-am gândit o clipă, apoi am spus: „Hai să semnăm în calitate de scriitori fantomă.” Adevărul e că voiam să fac tot ce-mi stă în putință să mă distanțez, pentru ca, chiar dacă eram suprimat, să nu fie atât de aspru. Atunci fratele meu partener m-a emondat: „De ce e atât de greu să-ți semnezi numele? Ești foarte viclean!” Acea remarcă mi-a străpuns adânc inima. Mi-am dat seama că nu puteam să fiu viclean și să încerc să mă protejez și că trebuie să practic adevărul și să fiu o persoană cinstită.

Mai târziu, am reflectat asupra mea. De ce, de fiecare dată când s-a întâmplat ceva care implica interesele bisericii și a fost nevoie să-mi exprim părerea, eu m-am temut, am dat înapoi și am încercat să mă protejez? Ce natură mă controla când am făcut asta? Am citit cuvintele lui Dumnezeu: „Satana îi corupe pe oameni prin educație și influența guvernelor naționale, a celor celebri și măreți. Cuvintele lor diavolești au devenit viața și natura omului. «Fiecare om pentru el însuși și diavolul îl ia pe cel mai din spate» este o bine-cunoscută zicală satanică care a fost insuflată în fiecare și care a devenit viața omului. Există alte câteva cuvinte ale filosofiilor de viață care sunt, de asemenea, ca acestea. Satana folosește cultura tradițională a fiecărei națiuni pentru a educa, înșela și corupe oamenii, determinând omenirea să cadă și să fie înghițită de un abis nemărginit al distrugerii și, în final, oamenii sunt distruși de Dumnezeu pentru că ei îl slujesc pe Satana și I se opun lui Dumnezeu. Unii oameni au slujit drept funcționari publici în societate vreme de câteva decenii. Imaginează-ți că pun următoarea întrebare: «Te-ai descurcat atât de bine în această funcție, care sunt principalele zicale celebre după care trăiești?» S-ar putea să spună: «Singurul lucru pe care îl înțeleg este acesta: „Funcționarii nu îngreunează lucrurile pentru cei care vin cu daruri, iar cei ce nu lingușesc nu obțin nimic.”» Aceasta este filosofia satanică pe care se bazează cariera ei. Nu sunt oare aceste cuvinte reprezentative pentru natura unor astfel de oameni? Folosirea fără scrupule a oricărui mijloc pentru a obține o poziție a devenit natura sa, iar oficialitatea și succesul în carieră sunt scopurile sale. Există încă multe otrăvuri satanice în viața, conduita și comportamentul oamenilor. De exemplu: toate filosofiile lor de viață, modurile lor de a face lucrurile și maximele lor sunt pline de otrăvurile marelui balaur roșu și toate acestea vin de la Satana. Așadar, toate lucrurile care curg prin oasele și sângele oamenilor sunt ale Satanei. […] Omul a fost corupt prea profund de Satana. Veninul Satanei curge prin sângele fiecărei persoane și se poate spune că natura omului este coruptă, rea, antagonistă și în opoziție cu Dumnezeu, plină de filosofiile și otrăvurile Satanei și cufundată în ele. A devenit în totalitate natura-esență a Satanei. Iată de ce oamenii I se împotrivesc lui Dumnezeu și I se opun” (Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să cunoști natura omului”). După ce am citit cuvântul lui Dumnezeu, mi-am dat seama că n-am îndrăznit să confrunt fățiș conducători falși și antihriști pentru că trăiam după logică, legi și filosofii lumești satanice, precum: „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate”, „Cu cât mai puține probleme, cu atât mai bine” și „Păstrează liniștea pentru auto-protecție și caută doar să nu faci greșeli.” Mai e și: „Lasă-l pe fiecare să răspundă de propria mârșăvie.” Fiindcă am trăit conform acestor otrăvuri satanice, am fost mai ales egoist, demn de dispreț, laș și înșelător. În toate, mă gândeam mai întâi la interesele mele și la ce aveam de câștigat și de pierdut. Când am vrut s-o raportez prima dată pe Lucia, n-am îndrăznit s-o fac fiindcă voiam să mă protejez. Acum, Lucia forma o clică, să acapareze puterea în biserică, să perturbe și să tulbure lucrarea bisericii, și tot n-am avut curajul să iau atitudine și să practic adevărul. M-am retras în carapace ca o broască țestoasă, îngrozit că, atunci când îmi voi scoate capul, voi fi pedepsit dacă voi fi descoperit de conducătorul fals și antihrist. Cu numele, credeam în Dumnezeu și-L urmam, dar nu avea loc în inima mea. Ba chiar am confundat casa Lui cu societatea, crezând că e un loc lipsit de cinste și dreptate casa lui Dumnezeu, în care trebuia tot timpul să mă feresc și să mă protejez, altfel, riscam să fiu reprimat și pedepsit. Acest punct de vedere a fost doar calomnie și blasfemie la adresa lui Dumnezeu! Casa lui Dumnezeu nu e lumea de afară. Satana domnește peste lume, cei răi conduc, iar cei buni sunt doar terorizați și oprimați. Totuși, casa lui Dumnezeu e condusă de Hristos și adevăr. Conducătorii falși și antihriștii nu-și au locul în casa lui Dumnezeu și, pe măsură ce aleșii lui Dumnezeu obțin înțelegerea adevărului și discernământ, vor fi toți raportați și expuși, izgoniți și alungați. Asta e dreptatea lui Dumnezeu. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Cei răi cu siguranță vor fi pedepsiți” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu). Cuvântul lui Dumnezeu e adevărul și fapte pe care Dumnezeu le va îndeplini. Văzusem și exemple reale de conducători falși și antihriști înlocuiți sau înlăturați. Nu era asta dreptatea lui Dumnezeu? Dar fusesem complet orbit de interesele mele și mă gândisem doar cum să mă protejez. Am crezut în Dumnezeu, dar n-am crezut în cuvântul, loialitatea și dreptatea Lui. Am văzut lucrurile din punctul de vedere al unui necredincios. Aceasta era manifestarea unui non-credincios! Dacă aș continua să mă ghidez după filosofii satanice, să nu practic adevărul și să nu protejez lucrarea bisericii, în final aș fi condamnat și alungat de Dumnezeu. Când mi-am dat seama de aceste lucruri, am înțeles că, în privința raportării Luciei, trebuia să-mi îndeplinesc responsabilitățile la maximum și, chiar dacă într-o zi aveam să fiu suprimat și înlăturat de Lucia, avea să fie și o lecție de învățat și va cuprinde bunele intenții ale lui Dumnezeu. Gândindu-mă la asta, am semnat foarte calm scrisoarea de denunț. În acel moment, m-am simțit în siguranță și liniștit, dar și foarte mândru. Am simțit că, în sfârșit, luasem atitudine și devenisem o persoană decentă.

Cam la o lună după ce fusese trimisă scrisoarea, am primit în sfârșit vestea cea bună. Lucia făcuse atât de multe mârșăvii și refuzase să se schimbe, încât a fost considerată antihrist și înlăturată din biserică. Au fost înlăturați și răufăcătorii care au urmat-o în faptele ei rele și în perturbarea lucrării bisericii. Cei care au dat dovadă de exprimări ale căinței n-au fost socotiți răufăcători. Li s-a permis să rămână-n biserică și li s-a dat șansa să se căiască. Un haos care ținuse câteva luni a dispărut, în sfârșit, iar biserica a revenit la o viață normală. Am fost foarte fericit de acest rezultat, dar am simțit și remușcări și regret, pentru că în chestiunea raportării conducătorului fals și antihrist fusesem egoist și demn de dispreț, m-am protejat și chiar m-am îndoit de dreptatea lui Dumnezeu și de domnia adevărului în casa Lui. Încă eram în mare parte un necredincios. Am văzut că eram profund corupt și că Îi datoram atât de multe lui Dumnezeu. Am jurat că data viitoare când se mai întâmplă așa ceva, aveam să fiu de partea Lui.

Patru ani mai târziu, s-a întâmplat din nou ceva similar. Conducătorii de la biserica mea, Kayden și încă doi, pentru că vorbeau despre cuvinte și doctrine și nu făceau lucrare practică, au fost condamnați ca lideri falși și au fost demiși, iar biserica ne-a trimis temporar alți doi conducători să preia responsabilitățile. Când cele două surori au venit, Kayden a răspândit falsitatea că biserica noastră nu acceptă „ajutoare de pomană”. Voia să spună că el nu accepta ca acele două surori transferate din afară să ne fie conducători. Au început să caute scuze ca să le atace pe cele două surori și i-au atras pe alți frați și surori de partea lor și să scrie o scrisoare de denunț, spunând că ele ar trebui chemate înapoi de unde veniseră. Mai târziu, mi-au cerut și mie să particip la asta. Când am citit scrisoarea lor de denunț, am văzut că unele dintre comportamentele mârșave raportate erau, de fapt, exemple normale de expunere a corupției, nicidecum mârșăvii. Altele erau pur și simplu exagerări, iar unele erau pure acuzații false și minciuni care distorsionau adevărul. Acuzațiile lor din scrisoare erau exagerate, nesăbuite și răutăcioase. Mi-am dat seama că adevăratul scop al scrisorii lor nu era să protejeze lucrarea bisericii sau să-i izgonească pe conducătorii falși ori să-i protejeze pe aleșii lui Dumnezeu, ci să acapareze puterea, să-și reia pozițiile de conducători de biserică, să controleze biserica și pe aleșii lui Dumnezeu. Erau antihriști! La început, n-am vrut să mă bag, deoarece conducătorul meu de grup fusese și el păcălit de ei și participa la raport, în vreme ce eu eram doar un credincios de rând și nu-mi permiteam să ofensez astfel de oameni. Dar când m-am gândit cum fusese raportată și izgonită antihristul Lucia în urmă cu patru ani și cum eu nu fusesem mărturie, am decis să nu mă mai ascund sau să dau înapoi din nou. Am avut părtășie cu frații și surorile din jurul meu, ca să înțeleagă și ei clar adevăratele scopuri și intenții ale celor care au scris scrisoarea de denunț și să aibă discernământ despre ei. După aceea, am raportat și expus bisericii faptele rele comise de clica asta, pentru acapararea puterii. Biserica a investigat și verificat situația, a stabilit că erau antihriști și i-a înlăturat din biserică. Când am văzut câteva dintre dovezile mele pe înștiințarea de înlăturare a acestui grup de antihriști, am fost foarte fericit și împăcat. M-am simțit onorat că m-am ridicat la înălțimea responsabilităților mele cu privire la chestiunea asta.

Această experiență mi-a permis să văd înțelepciunea măreață a lucrării lui Dumnezeu. Dumnezeu a permis să apară conducători falși și antihriști în biserică pentru ca eu să pot dezvolta discernământ. Prin faptul că au fost dezvăluiți și înlăturați, eu am dobândit o anumită cunoaștere a firii drepte a lui Dumnezeu, am văzut cum casa Lui e condusă de Hristos și de adevăr și credința mea în Dumnezeu a crescut. Slavă ție, Dumnezeule!