Versete din Biblie pentru referințe:

„Cel care va crede și va fi botezat, va fi mântuit, dar cel care nu va crede, va fi condamnat” (Marcu 16:16).

„Căci acesta este sângele Meu, sângele legământului, care este vărsat pentru mulți spre iertarea păcatelor” (Matei 26:28).

„Nu oricine-Mi spune: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția Cerurilor, ci doar acela care respectă voia Tatălui Meu, Care e în ceruri” (Matei 7:21).

„Aceștia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini. Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge. Ei au fost răscumpărați dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu și pentru Miel. Și în gura lor nu s-a găsit minciună; ei sunt fără vină” (Apocalipsa 14:4-5).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

La acea vreme, lucrarea lui Isus era lucrarea de răscumpărare a întregii omeniri. Păcatele tuturor care credeau în El erau iertate; dacă tu credeai în El, El te răscumpăra; dacă tu credeai în El, nu mai aparțineai păcatului, erai iertat de păcatele tale. Aceasta este ceea ce însemna să fii mântuit și să fii îndreptat prin credință. Totuși, în cei ce credeau, rămânea acel ceva care era răzvrătit și se opunea lui Dumnezeu și acela încă trebuia să fie îndepărtat încet. Mântuirea nu însemna că omul fusese complet câștigat de Isus, ci că omul nu mai era al păcatului, că i se iertaseră păcatele: de credeai, nu aveai să mai aparții vreodată păcatului.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)”

De îndată ce a fost terminată a doua etapă a lucrării lui Dumnezeu – după răstignire – lucrarea lui Dumnezeu de recuperare a omului din păcat (adică, recuperarea omului din mâinile Satanei) a fost realizată. Și astfel, din acel moment, omenirea a trebuit doar să-L accepte pe Domnul Isus ca Mântuitor pentru ca păcatele ei să fie iertate. Oficial vorbind, păcatele omului nu mai erau o barieră pentru a-și atinge mântuirea și a veni înaintea lui Dumnezeu, și nu mai erau pârghiile prin care Satana acuza omul. Asta pentru că Dumnezeu Însuși a făcut o lucrare practică, a devenit înfățișarea și anticiparea unui trup păcătos, iar Dumnezeu Însuși a fost jertfa de păcat. În felul acesta, omul a coborât de pe cruce și a fost răscumpărat și mântuit prin trupul lui Dumnezeu – asemănarea cu acest trup păcătos.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 3: Omul poate fi salvat numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu”

Lucrarea zilelor de pe urmă este de a spune cuvinte. Mari schimbări pot fi produse în om cu ajutorul cuvintelor. Schimbările produse acum în acești oameni, după acceptarea acestor cuvinte, sunt mult mai mari decât cele făcute în oameni, după acceptarea semnelor și minunilor din Epoca Harului. Căci, în Epoca Harului, demonii au fost alungați din om prin punerea mâinilor și prin rugăciune, însă firea coruptă din om a rămas încă. Omul a fost vindecat de boala lui și i-au fost iertate păcatele, dar, în ceea ce privește modul în care omul putea să se elibereze de firile corupte satanice din interiorul lui, această lucrare trebuia încă să fie făcută asupra lui. Omul a fost doar mântuit și i-au fost iertate păcatele pentru credința sa, dar natura păcătoasă a omului nu a fost complet îndepărtată și încă a rămas în el. Păcatele omului au fost iertate prin întruparea lui Dumnezeu, dar acest lucru nu a însemnat că omul nu a mai avut păcat în el. Păcatele omului pot fi iertate prin jertfa pentru păcat, dar modul exact în care omul poate fi făcut să nu mai păcătuiască și modul în care natura sa păcătoasă poate fi extirpată complet și transformată, nu are nicio cale să rezolve această problemă. Păcatele omului au fost iertate și acest lucru se datorează lucrării răstignirii lui Dumnezeu, dar omul a continuat să trăiască înlăuntrul vechii sale firi satanice corupte. Acestea fiind spuse, omul trebuie să fie complet mântuit de firea sa coruptă satanică, așa încât natura lui păcătoasă să poată fi complet extirpată, să nu se mai dezvolte niciodată, permițând astfel ca firea omului să fie transformată. Acest lucru ar cere omului să înțeleagă drumul creșterii în viață, să înțeleagă calea vieții și să înțeleagă modul de a-și schimba firea. În plus, i-ar cere omului să practice în concordanță cu această cale, astfel încât firea lui să poată fi schimbată treptat, iar el să poată trăi sub strălucirea luminii, ca tot ceea ce face el să poată fi în acord cu intențiile lui Dumnezeu, ca el să se poată elibera de firea coruptă satanică și astfel încât să se poată elibera de influența întunericului Satanei, prin aceasta ieșind pe deplin din păcat. Doar atunci va primi omul mântuirea completă. La vremea în care Isus Își făcea lucrarea, cunoașterea omului despre El era încă nedeslușită și neclară. Omul a crezut întotdeauna că El este fiul lui David și L-a proclamat ca fiind un mare profet, Domnul binevoitor care a răscumpărat păcatele omului. Unii, prin puterea credinței lor, au fost vindecați doar prin atingerea marginii hainei Lui; cei orbi puteau să vadă și chiar și morții puteau să fie readuși la viață. Totuși, omul nu a fost capabil să descopere firea coruptă satanică, adânc înrădăcinată în el însuși și nici nu a știut cum să se descotorosească de aceasta. Omul a primit mult har, cum ar fi pacea și fericirea trupului, credința unui membru care aduce binecuvântare asupra unei întregi familii, vindecarea bolii și așa mai departe. Restul au fost faptele bune ale omului și arătarea lui evlavioasă; dacă omul ar putea trăi pe baza acestor lucruri, ar fi considerat un credincios acceptabil. Doar astfel de credincioși puteau intra în Rai după moarte, ceea ce însemna că erau mântuiți. Dar, în timpul vieții lor, acești oameni nu au înțeles deloc calea vieții. Tot ceea ce au făcut a fost să comită păcate și apoi să și le mărturisească, într-un ciclu constant, fără nicio cale de a-și schimba firea: astfel a fost condiția omului în Epoca Harului. A primit omul mântuirea completă? Nu! Prin urmare, după terminarea acelei etape de lucru, a rămas încă lucrarea judecății și a mustrării. Această etapă este pentru a-l curăți pe om cu ajutorul cuvântului și, prin aceasta, de a-i da o cale de urmat. Această etapă nu ar fi rodnică sau semnificativă dacă ar continua cu alungarea demonilor, pentru că nu ar reuși să îndepărteze complet natura păcătoasă a omului, iar omul ar ajunge la o stagnare în iertarea păcatelor sale. Prin jertfa de păcat, omului i s-au iertat păcatele, căci lucrarea răstignirii a ajuns deja la sfârșit, iar Dumnezeu l-a biruit pe Satana. Dar, de vreme ce firea coruptă a omului încă rămâne în el, omul poate încă să păcătuiască și să se împotrivească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu câștigă omenirea. De aceea, în această etapă a lucrării, Dumnezeu folosește cuvântul pentru a da în vileag firea coruptă a omului, determinându-l să practice în concordanță cu calea adecvată. Lucrarea acestei etape este mai semnificativă decât cea anterioară, dar și mai rodnică, pentru că acum cuvântul este cel care alimentează, în mod direct, viața omului și permite ca firea omului să fie pe deplin reînnoită; este o etapă a lucrării mult mai temeincă. Prin urmare, întruparea din zilele de pe urmă a completat semnificația întrupării lui Dumnezeu și a încheiat complet planul lui Dumnezeu de gestionare pentru mântuirea omului.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Taina întrupării (4)”

Trupul omului aparține Satanei, este plin de firi rebele, este deplorabil de murdar și este ceva necurat. Oamenii râvnesc prea mult la desfătarea trupului și sunt prea multe manifestări ale trupului; de aceea Dumnezeu disprețuiește trupul omului într-o anumită măsură. Când oamenii se leapădă de lucrurile murdare și corupte ale Satanei, ei dobândesc mântuirea lui Dumnezeu. Dar, dacă tot nu se dezbară de murdărie și stricăciune, ei continuă să trăiască sub controlul Satanei. Viclenia, înșelăciunea și necinstea oamenilor sunt toate lucruri ale Satanei. Mântuirea lui Dumnezeu pentru tine este ca să te scape de aceste lucruri ale Satanei. Lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi greșită; ea este făcută întru totul pentru a-i mântui pe oameni de întuneric. Când ai crezut până într-un anumit punct, când te poți debarasa de stricăciunea trupului și nu mai ești constrâns de această stricăciune, nu vei fi fost mântuit? Când trăiești sub controlul Satanei, ești incapabil să-L manifești pe Dumnezeu, ești ceva murdar și nu poți primi moștenirea lui Dumnezeu. Odată ce ai fost curățit și desăvârșit, vei fi sfânt, vei fi o persoană normală și vei fi binecuvântat de Dumnezeu și plăcut Lui.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Practica (2)”

Care este sensul final al credinței oamenilor? Pe scurt, este acela de a fi mântuiți. Și care este semnificația mântuirii? Vreau ca toți să reflectați profund la acest lucru și să-Mi spuneți ce înseamnă cu adevărat să fii mântuit. (Înseamnă să ne putem elibera de influența întunecată a Satanei, să ne întoarcem complet către Dumnezeu și, în cele din urmă, să supraviețuim.) (Oamenii care trăiesc sub controlul Satanei merită moartea, dar oamenii care sunt mântuiți prin experimentarea lucrării lui Dumnezeu nu vor muri.) Cu toții înțelegeți acest lucru și îl puteți explica la nivel de doctrină, dar pur și simplu nu știți ce înseamnă cu adevărat să fii mântuit. Oare să fii mântuit înseamnă să te eliberezi de firile tale corupte? Oare să fii mântuit înseamnă să nu minți, să fii o persoană sinceră și să încetezi să te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu? Cum sunt oamenii după ce sunt mântuiți? În termeni simpli, să fii mântuit înseamnă că vei fi capabil să trăiești în continuare, că ai fost adus înapoi la viață. În trecut trăiai în păcat și erai sortit morții – din punctul de vedere al lui Dumnezeu, erai o persoană moartă. Pe ce bază se spune asta? Sub a cui putere trăiesc oamenii înainte să atingă mântuirea? (Sub controlul Satanei.) Și pe ce se bazează oamenii ca să trăiască sub controlul Satanei? Ca să trăiască, se bazează pe natura lor satanică și pe firile lor corupte. Atunci, întreaga lor ființă – trupul și toate celelalte aspecte, ca duhurile și gândurile lor – sunt vii sau moarte? Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, ei sunt morți, sunt cadavre ambulante. La suprafață, pari să respiri și să gândești, dar toate lucrurile la care te gândești în mod constant sunt rele, Îl sfidează pe Dumnezeu și se răzvrătesc împotriva Lui, toate gândurile tale sunt lucruri pe care Dumnezeu le detestă, le urăște și le condamnă. În ochii lui Dumnezeu, toate aceste lucruri nu sunt numai ale trupului, ci sunt în întregime ale Satanei și ale diavolilor. Așadar, în ochii lui Dumnezeu, sunt oamenii corupți măcar umani? Nu, ei sunt fiare, diavoli și satane; sunt satane vii! Toți oamenii trăiesc după natura și firea Satanei și, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, sunt satane vii și care poartă trup uman, sunt diavoli în piele umană. Dumnezeu îi caracterizează pe acești oameni drept cadavre umblătoare, drept morți. Dumnezeu face acum lucrarea de mântuire, ceea ce înseamnă că El va lua cadavrele umblătoare care trăiesc conform firii corupte a Satanei și a esenței lui corupte – morții – și le va preschimba în oameni vii. Aceasta e semnificația mântuirii. O persoană crede în Dumnezeu ca să fie mântuită – ce înseamnă să fii mântuit? Când oamenii obțin mântuirea lui Dumnezeu, sunt morții care devin vii. Odinioară erau ai Satanei, sortiți să moară, iar acum revin la viață drept oameni care Îi aparțin lui Dumnezeu. Dacă oamenii pot să se supună lui Dumnezeu, să-L cunoască și să îngenuncheze în fața Lui în închinăciune când cred în Dumnezeu și Îl urmează, dacă nu mai au împotrivire și răzvrătire în inimile lor împotriva lui Dumnezeu și nu I se vor mai împotrivi și nu-L vor mai ataca și pot să se supună cu adevărat față de El, atunci, în ochii lui Dumnezeu, sunt oameni cu adevărat vii. Este o persoană care Îl recunoaște pe Dumnezeu doar cu vorba o persoană vie? (Nu.) Atunci ce fel de persoană este o persoană vie? Care sunt realitățile persoanelor vii? Ce trebuie să aibă oamenii vii? Spuneți-Mi opiniile voastre. (Oamenii care pot să accepte adevărul sunt persoane vii. Când părerile ideologice și părerile despre lucruri ale oamenilor se schimbă și se aliniază cu cuvântul lui Dumnezeu, ei sunt oameni vii.) (Oamenii vii sunt aceia care înțeleg adevărul și pot să-l practice.) (O persoană care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău, precum Iov, este o persoană vie.) (Oamenii care Îl cunosc pe Dumnezeu, care pot trăi conform cuvintelor lui Dumnezeu și care pot trăi adevărul-realitate – aceștia sunt oamenii vii.) Toți ați vorbit despre câte un fel de manifestare. Ca o persoană să fie în cele din urmă mântuită și să devină o persoană vie, ea trebuie măcar să fie capabilă să țină seama de cuvintele lui Dumnezeu, să vorbească cu conștiință și cu rațiune și trebuie să gândească și să discearnă, să fie capabilă să înțeleagă adevărul și să îl practice, să fie capabilă să se supună lui Dumnezeu și să-L venereze. Asta înseamnă o adevărată persoană vie. La ce se gândesc și ce fac adeseori oamenii vii? Ei pot face un pic din ceea ce ar trebui oamenii normali să facă. În principal, își îndeplinesc bine îndatoririle și se tem de Dumnezeu și se feresc de rău în ceea ce gândesc și dezvăluie, în ce spun și ce fac în mod regulat. Aceasta e natura a ceea ce gândesc și fac adesea. Ca să Mă exprim puțin mai precis, ceea ce spun și fac ei se conformează în mare parte cu adevărul, cel puțin. Nu sunt lucruri condamnate de Dumnezeu sau disprețuite și respinse de El, ci recunoscute și aprobate de El. Asta fac oamenii vii și este ceea ce ar trebui să facă.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai cu supunere adevărată se poate avea încredere reală”

Dacă oamenii doresc să devină ființe vii și să aducă mărturie despre Dumnezeu și să fie aprobați de către Dumnezeu, atunci trebuie să accepte mântuirea lui Dumnezeu, să se supună cu bucurie judecății și mustrării Sale și trebuie să accepte cu bucurie emondarea lui Dumnezeu. Doar atunci vor putea să pună în practică toate adevărurile cerute de Dumnezeu și numai atunci vor câștiga mântuirea lui Dumnezeu și vor deveni cu adevărat ființe vii. Cei vii sunt cei ce sunt mântuiți de Dumnezeu; au fost judecați și mustrați de Dumnezeu, sunt dispuși să se dedice și sunt fericiți să-și dea viața pentru Dumnezeu și își vor dedica cu bucurie toată viața lui Dumnezeu. Numai atunci când cei vii dau mărturie despre Dumnezeu, Satana poate fi rușinat; numai cei vii pot răspândi lucrarea Evangheliei lui Dumnezeu, numai cei vii se conformează intențiilor lui Dumnezeu și numai cei vii sunt oameni adevărați. Inițial, omul făcut de Dumnezeu era viu, dar din cauza stricăciunii Satanei omul trăiește în mijlocul morții și trăiește sub influența Satanei și, în acest astfel, oamenii au devenit morții fără duh, au devenit dușmani care se opun lui Dumnezeu, au devenit instrumentele Satanei și au devenit captivi ai acestuia. Toți oamenii vii creați de Dumnezeu au devenit oameni morți, așa că Dumnezeu Și-a pierdut mărturia și a pierdut omenirea pe care El a creat-o și care este singurul lucru ce are suflarea Lui. Dacă Dumnezeu trebuie să-Și ia înapoi mărturia și să-i ia înapoi pe cei care au fost făcuți de mâna Lui, dar care au fost prinși de Satana, atunci El trebuie să-i învie, astfel încât ei să devină ființe vii și El trebuie să-i recupereze pentru a trăi în lumina Lui. Morții sunt cei care nu au duh, cei care sunt amorțiți în extremă și care se opun lui Dumnezeu. Ei sunt cei dintâi care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Acești oameni nu au nici cea mai mică intenție de I se supune lui Dumnezeu; ei doar se răzvrătesc împotriva Lui și se opun Lui și nu au pic de loialitate. Cei vii sunt cei ale căror duhuri au renăscut, care știu să I se supună lui Dumnezeu și care sunt loiali lui Dumnezeu. Ei sunt stăpâniți de adevăr și de mărturie și doar acești oameni sunt plăcuți lui Dumnezeu în casa Lui.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ești o persoană care a prins viață?”