Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Deși Isus a lucrat mult printre oameni, El a completat doar răscumpărarea întregii omeniri și a devenit jertfa pentru păcat a oamenilor și nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu a necesitat doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă pentru păcat, ci și ca Dumnezeu să facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui, care a fost stricată de Satana. Și astfel, după ce omului i-au fost iertate păcatele, Dumnezeu S-a întrupat pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată, și lucrarea aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”

Înainte ca omul să fie răscumpărat, multe dintre otrăvurile Satanei fuseseră deja plantate în interiorul său și, după mii de ani în care a fost corupt de către Satana, are în interiorul lui o natură stabilită, care I se opune lui Dumnezeu. Prin urmare, atunci când omul a fost răscumpărat, nu este altceva decât un caz de răscumpărare în care omul este cumpărat la un preț ridicat, dar natura otrăvitoare din el nu a fost eliminată. Omul, care este atât de întinat, trebuie să sufere o schimbare înainte de a deveni vrednic să-L slujească pe Dumnezeu. Cu ajutorul acestei lucrări de judecată și mustrare, omul va ajunge să cunoască pe deplin substanța întinată și coruptă din propriul sine și va putea să se schimbe complet și să devină neprihănit. Doar în felul acesta poate deveni omul vrednic să se întoarcă înaintea tronului lui Dumnezeu. Întreaga lucrare făcută în această zi este astfel încât omul să poată fi curățat și schimbat; prin judecata și mustrarea prin cuvânt, precum și prin rafinare, omul poate să-și înlăture corupția și să fie făcut pur. Decât să considerăm că această etapă a lucrării este cea a mântuirii, mai degrabă ar fi mai potrivit să spunem că este lucrarea purificării. Într-adevăr, această etapă este cea a cuceririi, precum și a doua etapă în lucrarea de mântuire.

Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Știi doar că Isus va coborî în zilele de pe urmă, dar cum va coborî El mai exact? Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau desăvârșit de Dumnezeu, poți fi tu după inima lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu ești socotit ca păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu ești păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău, ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus – ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să fii după inima lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și curăța; dacă ești doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi sfințenia. În acest fel, nu vei fi calificat să te împărtășești din binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, ești incapabil să primești direct moștenirea lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Referitor la apelative și identitate”

Prin ce mijloace este împlinită desăvârșirea omului de către Dumnezeu? Este îndeplinită prin intermediul firii drepte a lui Dumnezeu. Firea Lui cuprinde în primul rând dreptate, mânie, măreție, judecată și blestem, iar El îl desăvârșește pe om în primul rând prin intermediul judecății Sale. Unii oameni nu înțeleg și întreabă de ce Dumnezeu este capabil să desăvârșească omul doar prin judecată și blestem. Ei spun: „Dacă Dumnezeu ar blestema omul, omul nu ar muri? Dacă Dumnezeu l-ar judeca, nu ar fi omul condamnat? Atunci cum mai poate el să fie desăvârșit?” Astfel sunt cuvintele oamenilor care nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu. Ceea ce blestemă Dumnezeu este neascultarea omului, iar ceea ce El judecă sunt păcatele omului. Deși vorbește cu asprime și fără încetare, dezvăluind tot ce este în om și dezvăluind prin aceste cuvinte severe ceea ce e esențial în om, totuși, printr-o astfel de judecată, El dă omului o cunoaștere profundă a esenței trupului și, astfel, omul se supune înaintea lui Dumnezeu. Trupul omului este al păcatului și al Satanei, este neascultător și este obiectul mustrării lui Dumnezeu. Astfel, pentru a-i permite omului să se cunoască pe sine, cuvintele judecății lui Dumnezeu trebuie să se abată asupra lui și trebuie să fie folosite toate felurile de rafinare; doar atunci lucrarea lui Dumnezeu poate fi eficientă.

Din cuvintele rostite de Dumnezeu, se poate vedea că El a condamnat deja trupul omului. Nu sunt aceste cuvinte, atunci, cuvinte de blestemare? Cuvintele rostite de Dumnezeu dezvăluie caracterul adevărat al omului și, printr-o astfel de revelație, el este judecat, iar când vede că este incapabil să împlinească voia lui Dumnezeu, simte mâhnire și remușcare înăuntrul său, simte că este atât de îndatorat față de Dumnezeu și nu poate împlini voia lui Dumnezeu. Există momente când Duhul Sfânt te disciplinează din interior, iar această disciplinare vine de la judecata lui Dumnezeu; există momente când Dumnezeu îți face reproșuri și Își ascunde chipul de tine, când nu-ți dă nicio atenție și nu lucrează în tine, mustrându-te fără o vorbă pentru a te rafina. Lucrarea lui Dumnezeu în om este în primul rând pentru a face clară firea Sa dreaptă. Ce mărturie este omul în cele din urmă pentru Dumnezeu? Omul mărturisește că Dumnezeu este Dumnezeul drept, că firea Lui este dreptate, mânie, mustrare și judecată; omul mărturisește pentru firea dreaptă a lui Dumnezeu. Dumnezeu Își folosește judecata pentru a-l desăvârși pe om, El l-a iubit pe om și l-a mântuit – dar cât de multe există în dragostea Lui? Există judecată, măreție, mânie și blestem. Deși Dumnezeu a blestemat omul în trecut, El nu l-a aruncat complet în groapa fără fund, ci a folosit acele mijloace pentru a rafina credința omului; El nu l-a omorât pe om, ci a acționat pentru a-l desăvârși. Esența trupului este aceea a Satanei – Dumnezeu a spus asta perfect corect – dar faptele îndeplinite de Dumnezeu nu sunt săvârșite conform cuvintelor Sale. El te blestemă pentru ca tu să poți să-L iubești și să poți cunoaște esența trupului; El te mustră pentru ca tu să poți fi trezit, pentru a-ți permite să cunoști lipsurile din tine și să cunoști nevrednicia completă a omului. Astfel, blestemele lui Dumnezeu, judecata Lui și măreția și mânia Lui – toate sunt pentru a-l desăvârși pe om. Tot ceea ce face Dumnezeu astăzi și firea dreaptă pe care El o face clară în voi – totul este pentru a-l desăvârși pe om. Astfel este dragostea lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu”

Într-adevăr, lucrarea ce se face astăzi este ca oamenii să se lepede de Satana, să se lepede de vechiul lor strămoș. Toate judecățile prin cuvânt au ca scop să scoată la lumină firea coruptă a omenirii și să permită oamenilor să înțeleagă esența vieții. Toate aceste judecăți repetate pătrund în inimile oamenilor. Fiecare judecată are impact direct asupra sorții lor și este menită să rănească inimile lor pentru ca ei să se lepede de acele lucruri și, în acest fel, să cunoască viața, să cunoască această lume întinată, să cunoască și înțelepciunea și atotputernicia lui Dumnezeu și să cunoască această omenire coruptă de Satana. Cu cât are parte de mai multă mustrare și judecată de acest fel, cu atât inima omului poate fi rănită mai mult și cu atât mai mult duhul său se poate deștepta. Scopul acestui fel de judecată este deșteptarea duhurilor acestor oameni extrem de corupți și profund amăgiți. Omul nu are duh, adică duhul său s-a stins cu mult timp în urmă și nu știe că există Cerurile, nu știe că există un Dumnezeu și cu siguranță nu are habar că se zbate în abisul morții; cum oare ar putea să știe că trăiește în acest iad demonic pe pământ? Cum oare ar putea să știe că leșul său putred a fost azvârlit, prin corupția Satanei, în gheena morții? Cum oare ar putea să știe că tot ce se află pe pământ a fost de mult iremediabil distrus de omenire? Și cum oare ar putea să știe că a coborât Creatorul astăzi pe pământ și este în căutarea unui grup de oameni corupți pe care El îi poate salva? Chiar după ce omul experimentează fiecare rafinare și judecată posibilă, conștiința sa trândavă tot nu se înflăcărează și este practic nepăsătoare. Omenirea este atât de decăzută! Cu toate că acest tip de judecată seamănă cu o grindină nemiloasă care cade din ceruri, este de cel mai mare folos omului. Dacă oamenii nu ar fi judecați astfel, totul ar fi în zadar și salvarea oamenilor din prăpastia nefericirii ar fi absolut imposibilă. Dacă nu ar fi această lucrare, oamenilor le-ar fi foarte greu să scape din gheenă pentru că inimile lor au pierit cu mult timp în urmă, iar duhurile lor au fost de mult strivite de Satana. Pentru a vă salva pe voi cei care v-ați afundat în cele mai adânci hăuri ale degenerării trebuie să fiți chemați cu înverșunare, să fiți judecați cu înverșunare și abia atunci inimile voastre de gheață se vor deștepta.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai cei desăvârșiți pot trăi o viață plină de sens”

Dumnezeu face lucrarea de judecată și mustrare în așa fel încât omul să poată să Îl cunoască, și pentru mărturisirea Lui. Fără judecata Lui asupra firii stricate a omului, omul nu ar putea cunoaște firea Sa cea dreaptă, care nu îngăduie nicio ofensă, și nici nu ar putea transforma vechea lui cunoaștere despre Dumnezeu într-una nouă. Pentru mărturisirea Sa și pentru gestionarea Sa, El Își face publică totalitatea, îngăduindu-i astfel omului, prin arătarea Lui publică, să atingă cunoașterea lui Dumnezeu, să-și schimbe firea, și să fie martor răsunător pentru Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot să fie martori pentru El”

Zilele de pe urmă deja au sosit. Toate lucrurile din creație vor fi clasificate conform tipului lor și separate în diferite categorii pe baza naturii lor. Acesta este momentul când Dumnezeu dezvăluie rezultatul omenirii și destinația fiecăruia. Dacă oamenii nu ar trece prin mustrare și judecată, atunci nu ar fi niciun mod de a le dezvălui neascultarea și nedreptatea. Doar prin mustrare și judecată poate fi dezvăluit rezultatul întregii creații. Omul își arată adevăratul fel doar când este mustrat și judecat. Răul va fi pus cu răul, binele cu binele și, întreaga omenire va fi clasificată conform tipului său. Prin mustrare și judecată va fi dezvăluit rezultatul întregii creații, astfel încât răul să poată fi pedepsit și binele răsplătit și toți oamenii să fie sub stăpânirea lui Dumnezeu. Toată această lucrare trebuie obținută prin mustrare și pedeapsă dreaptă. Deoarece corupția omului a atins apogeul și neascultarea sa devine extrem de gravă, doar firea dreaptă a lui Dumnezeu, una care este în principal compusă din mustrare și judecată și care este dezvăluită în timpul zilelor de pe urmă, poate transforma și îl poate întregi pe om. Doar această fire poate expune răul și, astfel, îi poate pedepsi sever pe toți cei nedrepți.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)”

Esența lucrării de mustrare și judecată a lui Dumnezeu este de a curăța omenirea, iar acest lucru este pentru ziua odihnei finale. Altfel, întreaga omenire nu va putea să-și urmeze propria specie și să intre în odihnă. Această lucrare este singura cale ca omenirea să intre în odihnă. Doar lucrarea de curățare a lui Dumnezeu va curăța omenirea de păcate și doar lucrarea Lui de mustrare și judecată va aduce la lumină lucrurile nesupuse din mijlocul omenirii, separându-i astfel pe cei care pot fi salvați de cei care nu pot și pe cei care vor rămâne de cei care nu vor rămâne. Când lucrarea Sa se va termina, acei oameni cărora le este permis să rămână vor fi curățați și se vor bucura de o a doua viață umană mai minunată pe pământ, căci ei vor intra într-un tărâm mai înalt al umanității; cu alte cuvinte, ei vor intra în ziua de odihnă a umanității și vor trăi împreună cu Dumnezeu. După ce aceia care nu pot rămâne vor suferi mustrarea și judecata, formele lor originale vor fi dezvăluite complet; după aceasta, ei toți vor fi distruși și, ca și Satanei, nu li se va mai permite să supraviețuiască pe pământ. Umanitatea viitorului nu va mai include acest tip de oameni; acești oameni nu sunt potriviți să intre în pământul odihnei finale, nici nu sunt potriviți să intre în ziua odihnei pe care Dumnezeu și omul o vor împărți, căci ei sunt ținte ale pedepsei și sunt cei răi, și nu sunt oameni drepți. […] Lucrarea Sa desăvârșită de pedepsire a răului și răsplătire a binelui este făcută în întregime pentru a purifica pe deplin întreaga omenire, pentru ca El să poată aduce o întreagă omenire sfântă la odihna veșnică. Această etapă a lucrării Sale este cea mai importantă lucrare a Sa. Este etapa finală a întregii Sale lucrări de gestionare.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”

Citate din predici și părtășii ca referință:

De ce trebuie Dumnezeu să judece și să mustre omenirea coruptă și care este înțelesul judecății și mustrării omenirii corupte de către Dumnezeu? Adevărul acesta este deosebit de important pentru că implică adevărul privind viziunile lucrării lui Dumnezeu. Dacă oamenilor le lipsește viziunea în credința lor, nu știu cum să creadă în Dumnezeu; chiar dacă ei cred în Dumnezeu, nu sunt capabili să aleagă calea cea dreaptă. Atunci, ce semnificație ar avea judecata și mustrarea de către Dumnezeu a omenirii corupte, care I se împotrivește și-L trădează? Mai întâi, trebuie să fim clari în această privință – Dumnezeu este Creatorul și El are autoritatea de a-i conduce, judeca și mustra pe cei creați. De asemenea, firea lui Dumnezeu este dreaptă și sfântă. El nu le permite acelor oameni care I se împotrivesc și-L trădează să trăiască în prezența Lui. Dumnezeu nu permite lucrurilor murdare și corupte să existe în prezența Lui. Prin urmare, judecata și mustrarea omenirii corupte de către Dumnezeu este dreaptă și potrivită și este stabilită de firea lui Dumnezeu. Noi toți știm că Dumnezeu este drept, că Dumnezeu este adevărul. Am văzut deja asta din firea pe care El o dezvăluie. Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul. Prin cuvintele Lui, Dumnezeu a creat cerul, pământul și toate lucrurile. Cuvintele lui Dumnezeu sunt capabile să creeze toate lucrurile și cuvintele lui Dumnezeu sunt, de asemenea, adevărul care poate să judece toate lucrurile. Dumnezeu realizează lucrarea de judecată și mustrare a omenirii corupte în zilele de pe urmă. Unii ar putea întreba: „A mai realizat Dumnezeu lucrarea de judecată până acum?” El a făcut, într-adevăr, multă lucrare de judecată și mustrare; doar că oamenii nu au văzut-o. Înainte ca ființele omenești să existe, Satana I s-a împotrivit lui Dumnezeu și L-a trădat, și cum l-a judecat Dumnezeu pe Satana? El l-a surghiunit pe Satana pe pământ și toți acei îngeri care îl urmau pe Satana au fost trimiși pe pământ, împreună cu el. Dumnezeu i-a alungat din cer pe pământ – nu a fost aceasta o judecată împotriva Satanei? A fost o judecată, precum și o mustrare a lui. Așadar, înainte de existența oamenilor, Dumnezeu deja îl judecase și mustrase pe Satana. Putem vedea acest lucru din Biblie. Înainte ca această omenire să existe, erau alți oameni sau alte creaturi supuse judecății și mustrării lui Dumnezeu? Putem spune cu siguranță că toți cei care au fost distruși de Dumnezeu erau oameni care I se opuneau lui Dumnezeu și I se împotriveau, și că toți au fost supuși judecății și mustrării Sale. Așadar, judecata și mustrarea din partea lui Dumnezeu au continuat să existe de când El a creat cerul, pământul și toate lucrurile. Acesta este un aspect al lucrării lui Dumnezeu de stăpânire peste toate lucrurile, deoarece firea lui Dumnezeu este invariabilă – nu se poate schimba niciodată. Vedem că, de când există ființele omenești, ele L-au trădat pe Dumnezeu și l-au urmat pe Satana; ele toate au trăit sub blestemul lui Dumnezeu. Atât de mulți oameni au murit sub mustrarea lui Dumnezeu din cauza propriilor ticăloșii, iar unii au fost anihilați. Au fost atât de mulți care cred în Dumnezeu dar, totuși, I se împotrivesc și, în cele din urmă, au pierit cu toții. Unii au fost pedepsiți în tărâmul spiritual, în vreme ce alții au fost mustrați cât erau încă în viață. De aceea omenirea a rezumat acest lucru astfel: „Bunătatea va fi răsplătită cu bunătate, iar răul, cu rău”. Totul este judecată și mustrare din partea lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu de judecată și mustrare din zilele de pe urmă este pentru a mântui omenirea coruptă. Acceptând lucrarea lui Dumnezeu, Îi acceptăm judecata și mustrarea. Toți aceia care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și nu-I dau ascultare în vreme ce sunt supuși lucrării Sale primesc judecata și mustrarea Lui. În general, oamenii sunt supuși judecății și mustrării cuvintelor lui Dumnezeu, dar, uneori, ei primesc, de asemenea, judecata și mustrarea faptelor ce vin asupra lor, cât și pedepsele lui Dumnezeu. Am văzut cu toții acest lucru. Unii spun: „Necredincioșii nu au acceptat niciodată lucrarea lui Dumnezeu de judecată și mustrare, deci vor fi ei capabili să scape de judecata și mustrarea lui Dumnezeu?” Indiferent dacă oamenii acceptă lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, toți vor fi supuși judecății și mustrării lui Dumnezeu. Nimeni nu poate scăpa de aceasta – este ceva sigur. Cei din cadrul religiei nu au acceptat judecata și mustrarea lui Dumnezeu, totuși, nu pot scăpa de lucrul acesta. Nimeni nu poate scăpa de mustrarea pe care Dumnezeu a sorocit-o dinainte pentru om – este doar o chestiune de timp, deoarece fiecare își are rezultatul propriu, iar acest rezultat este, de asemenea, stabilit de Dumnezeu. Putem vedea ce tip de judecată și mustrare primește fiecare persoană, din rezultatul său. Unii acceptă judecata și mustrarea lui Dumnezeu, obțin purificarea din partea lui Dumnezeu, se întorc pe deplin către El, iar rezultatul lor este o destinație bună – intrarea în Împărăție și dobândirea vieții veșnice. Acel tip de persoană obține mântuirea. Aceia care nu acceptă judecata și mustrarea lui Dumnezeu, adică aceia care nu acceptă lucrarea lui Dumnezeu, în cele din urmă vor îndura pierzania și anihilarea. Aceasta este judecata și mustrarea lor, care a fost sorocită dinainte de Dumnezeu, cât și rezultatul lor final, care a fost stabilit de judecata și mustrarea lui Dumnezeu. În prezent, în comunitatea religioasă există mulți conducători care se împotrivesc lui Dumnezeu – care va fi rezultatul lor final? Dacă nu se căiesc, în cele din urmă se vor scufunda cu siguranță în distrugere și pierzanie, căci nimeni nu poate scăpa de judecata și mustrarea lui Dumnezeu. Acest lucru este absolut. Noi am acceptat judecata și mustrarea lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că am acceptat lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii. Acceptăm și experimentăm judecata și mustrarea lui Dumnezeu într-un mod pozitiv, dezvoltând căința adevărată, în cele din urmă dobândind cunoașterea lui Dumnezeu și transformarea firii vieții noastre. Pentru noi, acest tip de judecată și mustrare este mântuirea noastră. Cât despre cei care refuză să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu, rezultatul lor va fi pedeapsa și, în cele din urmă, ei trebuie să cunoască pierzania și distrugerea. Aceasta este consecința faptului de a te sustrage judecății și mustrării lui Dumnezeu.

Fragment din Predici și părtășie despre intrarea în viață