Rămas bun, om serviabil!

de Lin Fan, Spania

Apropo de oamenii serviabili, îi credeam grozavi înainte să cred în Dumnezeu. Aveau firi blânde, nu se supărau pe nimeni, toată lumea îi plăcea și nu jigneau pe nimeni. Aspiram să fiu și eu o astfel de persoană. Asta fiindcă de mică am fost învățată la școală și în societate lucruri precum „Armonia este comoară, toleranța este virtute”, „Când vezi o greșeală, mai bine nu spune multe”, și „Păstrează liniştea pentru auto-protecţie şi caută doar să scapi de vină”. „Nu lua nimic prea în serios”, „Când ignoranţa înseamnă fericire supremă, este o prostie să fii înţelept”. „A păstra tăcerea asupra meritelor prietenilor buni duce la o prietenie lungă și solidă”. Este „Păstrarea tăcerii asupra greşelilor prietenilor buni face o prietenie lungă şi bună”. Mi-am însușit aceste cuvinte și mi-am ghidat viața după ele. Nu conta dacă era vorba despre familie și prieteni sau doar cunoscuți. Nu am jignit pe nimeni și am acceptat mereu ceea ce și-au dorit alții. Toată lumea mă complimenta fiindcă eram bună cu oamenii și sociabilă. Și mai simțeam că, pentru a supraviețui în societatea asta rea și întunecată, trebuie să legi prietenii solide cu ceilalți, fiindcă doar așa îți găsești locul. Doar mai târziu, când am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, am simțit judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, am înțeles o parte din adevăr și, într-un final, am înțeles că aceste principii de supraviețuire sunt filozofii, otrăvuri satanice, nu principii ce merită urmate de oameni. Mi-am dat seama că, trăind așa, deveneam din ce în ce mai necinstită, înșelătoare, egoistă și josnică, aveam doar trăiri satanice și nu mai aveam o asemănare umană. Într-un final, am început să mă detest și m-am căit în fața lui Dumnezeu.

În 2018, am fost aleasă lider de sector. La început, nu știam mare lucru despre lucrarea bisericii. Partenera mea, sora Liu, avusese această slujbă de peste un an și înțelesese diferitele fațete ale lucrării bisericii, așa că am apelat la ea cu diversele probleme și dificultăți întâlnite, și m-a ajutat mult. Mai târziu, am auzit-o pe sora Liu afirmând, de câteva ori, că liderul unei biserici din subordinea ei, sora Zhang, își îndeplinea de ceva timp datoria doar în mod formal, fără să facă o lucrare practică, rostind banalități și doctrine în cadrul întrunirilor, că era arogantă, neprihănită de sine și că refuza să accepte sugestiile sau ajutorul celorlalți. La acel moment, m-am gândit că toate astea ar putea fi manifestări ale unui lider fals care nu face lucrarea practică, și, cum sora Liu știa asta, mă întrebam de ce n-a făcut o schimbare s-o concedieze pe sora Zhang. Voiam să o abordez, dar mi-am dat seama că sunt la început și că n-o cunosc prea bine pe sora Zhang. Dacă o abordam direct, sora Liu ar putea să mă critice deoarece mă grăbesc și nu-i tratez cu iubire pe ceilalți. Având asta în vedere, i-am comunicat gândurile mele indirect, dar nu le-a dat importanță prea mare și m-a rugat s-o ajut pe sora Zhang cu iubire. Mă gândeam: „Sora Liu știe principiile de înlocuire a liderilor, așa că dacă mai stărui asupra subiectului, oare nu va crede că afirm că nu face lucrarea practică? Și va crede cu siguranță că fac prea multe probleme și că nu sunt sociabilă. Dacă se creează un conflict între noi, cum va decurge parteneriatul nostru pe viitor?” Din acel moment, am decis să nu mai spun nimic.

Am avut părtășie cu sora Zhang de câteva ori pentru a-i expune și analiza problemele. Nu doar că a refuzat să le accepte, dar ne-am și certat. La scurt timp după, unii frați și unele surori au început să spună că sora Zhang nu face o lucrare practică. Atunci am realizat că problema ei era serioasă și, dacă n-o abordăm la timp, ar putea întârzia lucrarea bisericii și intrarea în viață a fraților și surorilor noastre. Așa că am comunicat din nou surorii Liu ideea concedierii surorii Zhang. Dar sora Liu a spus: „Aceste plângeri au fost transmise superiorilor. Să așteptăm părerea lor înainte s-o concediem.” Mă gândeam: „Din plângeri și analiza situației putem vedea că sora Zhang n-a făcut o lucrare practică, a făcut totul de formă și doar a rostit banalități și doctrine de mult timp. Știm deja că e un lider fals și, conform principiilor, trebuie concediată cât mai curând.” „Suntem lideri de sector și avem un lider fals în biserică. Dar în loc să abordăm prompt problema, o transmitem superiorilor. Oare nu tragem de timp și-i permitem unui lider fals să continue să le facă rău fraților și surorilor? E ca și cum l-am accepta pe Satana și L-am respinge pe Dumnezeu!” E o problemă foarte serioasă! Voiam să discut din nou cu sora Liu, dar mă gândeam că ultima dată când am făcut asta, n-a vrut s-o înlocuiască pe sora Zhang și mi-a spus s-o tratez cu iubire. Am văzut că se înțelegeau foarte bine, iar dacă menționam din nou ideea concedierii sorei Zhang, sora Liu m-ar considera prea arogantă. Începătorii trebuie să-și dovedească valoarea, oare n-ar crede că mă dau mare? Am decis să nu spun nimic. Cel puțin, superiorii investigau și verificau problema. Ce mai contau câteva zile? Așa că mi-am înghițit cuvintele care-mi stăteau pe vârful limbii. După câteva zile în care superiorii au investigat problema, ne-au certat pentru că nu ne-am ocupat prompt de un lider fals, spunând că am întrerupt și tulburat lucrarea bisericii și că am întârziat intrarea în viață a fraților și surorilor noastre. Au spus că am acționat ca un complice al lui Satana și că ne-am rănit frații și surorile. Auzind asta, m-am simțit groaznic. Mi-am dat seama că nu practicasem adevărul pe care-l cunoșteam bine și că nu apărasem principiile. Protejasem un lider fals. O acopeream. Așa că n-am pierdut timpul și am concediat-o. După aceea, am simțit puțin autoreproș și neliniște și n-am profitat de ocazie pentru a reflecta mai mult asupra mea. Mai târziu, am aflat că sora Liu mereu rostea banalități și doctrine la întruniri și că nu putea rezolva problemele și dificultățile fraților și surorilor. Când i-am semnalat unele probleme și deficiențe, a refuzat să le accepte și a încercat să se certe cu mine. Nu realizase nimic în lucrarea pentru care era responsabilă și, când superiorii au emondat-o și s-au ocupat de ea, a refuzat să accepte situația. A devenit negativistă și neglijentă cu munca sa, afundată în plângeri și neînțelegeri. La acel moment, am vrut să-i deconspir starea, dar am realizat că, fiind partenera ei, și eu răspundeam dacă nu făceam treabă bună și, dacă-i analizam problemele, ar spune că sunt neînțelegătoare. Așa că nu am îndrăznit. În schimb, am încercat s-o consolez și s-o încurajez să nu mai fie negativistă. Dar apoi am realizat că sora Liu nu se schimbase deloc. N-avea pic de conștiință de sine! Dacă am fi continuat așa, am fi întârziat lucrarea bisericii și ne-am fi rănit frații și surorile. Mi-am dat seama că trebuie să raportez superiorilor cât mai repede. Pe atunci, biserica efectua un sondaj de opinie, iar superiorii mi-au cerut să o evaluez pe sora Liu. Mă pregăteam să scriu evaluarea, dar mi-am amintit că majoritatea fraților și surorilor nu judecau bine în ceea ce o privea și o sprijineau. Așa că dacă riscam să o raportez pe sora Liu, oare nu m-ar acuza de complot, că vreau să fie concediată și să am eu putere de decizie deplină? Mai mult decât atât, eram partenere și mă ajutase foarte mult. Dacă ar fi concediată, oare nu m-ar urî? Am reflectat mult și, într-un final, am decis să trec cu vederea peste detaliile faptului că nu făcea o lucrare practică sau că nu accepta adevărul. Dar după ce am depus evaluarea, simțeam o neliniște în suflet. Știam că ascundeam realitatea și că-L amăgeam pe Dumnezeu, așa că am simțit și mai pregnant întunericul spiritual. Mereu ațipeam când citeam cuvintele lui Dumnezeu și nu am dobândit nicio luminare sau iluminare din părtășia de la întruniri. Nu puteam descoperi problemele fraților și surorilor mele. Eram zilnic confuză și fără energie și simțeam că Dumnezeu mă abandonase.

Mai târziu, superiorii au analizat lucrurile, iar sora Liu a fost concediată fiindcă era un lider fals care nu făcea o lucrare practică. M-am simțit foarte rușinată și mi-am reproșat atunci, mai ales când m-am gândit la cuvintele lui Dumnezeu: „Toți cei care rămân la o cale de mijloc sunt cei mai siniștri. Ei încearcă să nu jignească pe nimeni, le fac pe plac oamenilor, acceptă cu ușurință lucrurile și nimeni nu-i poate descifra. O persoană ca aceasta e o Satană vie!” („Doar prin punerea în practică a adevărului p oți rupe legăturile unei firi corupte” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Cuvintele lui Dumnezeu arată că aceia care caută să se facă plăcuți sunt cei mai siniștri și mai vicleni, întruchiparea Satanei. Mi-am dat seama că așa eram eu. Știam de ceva vreme că sora Liu era un conducător fals, dar, ca să-mi protejez relația cu ea și pe mine însămi, alesesem să-L ofensez pe Dumnezeu și nu practicasem adevărul. Acoperisem din nou un conducător fals, ofensasem firea lui Dumnezeu și comisesem o fărădelege. Mă simțeam sfârșită, simțeam că Dumnezeu nu ar mântui pe cineva ca mine. Câteva zile, am trăit în suferință și pesimism. Nu mai aveam chef de nimic. Dar apoi mi-am amintit cuvintele lui Dumnezeu: „Indiferent ce nedreptăți ai comis, cât de departe ai mers pe un drum greșit sau dacă ai făcut fărădelegi grave, nu lăsa ca acestea să devină poveri sau bagaje în exces pe care să trebuiască să le porți în căutarea ta de a-L înțelege pe Dumnezeu: continuă să mergi mai departe. Tot timpul, El ține mântuirea omului în inima Lui; asta nu se schimbă niciodată. Este partea cea mai prețioasă a esenței lui Dumnezeu” („Dumnezeu Însuși, Unicul (VI)” din Cuvântul Se arată în trup). Am meditat la aceste cuvinte ale lui Dumnezeu iar și iar și am simțit că fiecare cuvânt și rând îmi aduceau îndurare și speranță. Chiar dacă răutatea mea ofensase firea lui Dumnezeu, El tot Își folosea cuvintele ca să mă aline, să mă încurajeze și să-mi spună să merg mai departe. M-am simțit extrem de recunoscătoare și mi-am spus că nu mai pot rămâne pesimistă. Ori de câte ori dădeam greș, trebuia să mă ridic de jos. Trebuia să fiu în stare să reflectez, să-mi înțeleg problemele și să caut adevărul, ca să le rezolv.

Mai apoi am citit alt pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Toți spuneți că sunteți atenți la povara lui Dumnezeu și că veți apăra mărturia Bisericii, dar cine dintre voi a fost cu adevărat atent la povara lui Dumnezeu? Întreabă-te: ești cineva care a arătat considerație pentru povara Lui? Poți să practici dreptatea pentru Dumnezeu? Poți să te ridici și să vorbești pentru Mine? Poți să pui statornic adevărul în practică? Ești suficient de îndrăzneț să lupți împotriva tuturor faptelor Satanei? Ai fi capabil să îți dai emoțiile la o parte și să-l expui pe Satana, de dragul adevărului Meu? Poți să permiți ca voia Mea să fie împlinită în tine? Ți-ai oferi inima, când vine momentul crucial? Ești cineva care face voia Mea? Întreabă-te și gândește-te des la asta” („Capitolul 13” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup). După ce am citit cuvintele lui Dumnezeu și predica, mi-am simțit inima străpunsă de agonie. Am văzut că eram doar o persoană șireată, care căuta să se facă plăcută. Când mă confruntam cu o problemă, făceam orice ca să mă apăr și nu luam în calcul interesele casei lui Dumnezeu, nu aveam sentimentul responsabilității sau al poverii îndatoririlor mele. Când au apărut conducători falși, ar fi trebuit să reacționez prompt, dar eu, în schimb, ca să mă protejez și de frică să n-o jignesc pe sora Liu, m-am temut prea mult să practic adevărul ori să-l dezvălui și să-l comunic. Am ascuns intenționat adevărul, l-am mușamalizat ca s-o apăr pe ea. Rezultatul a fost că au fost afectate toate aspectele lucrării bisericii și frații și surorile mele duceau lipsa unei vieți bisericești adecvate. M-am gândit că mi se încredințase o misiune importantă de către casa lui Dumnezeu, dar, când au apărut conducători falși în biserică, am trădat principiile adevărului și mi-am apărat propriile interese, fiind iar și iar de partea Satanei și protejându-i. Știam prea bine că lucrarea bisericii va avea de suferit, dar n-am practicat adevărul și nici n-am susținut dreptatea. Ori de câte ori exista pericolul de a jigni pe cineva, abandonam principiile adevărului. Mă comportam egoist, urmărindu-mi interesul. Procedând astfel, nu tulburam și perturbam lucrarea casei lui Dumnezeu, nu mă comportam ca un complice al Satanei? Nu îndrăzneam să practic adevărul sau să respect principiile. Nu eram deloc dreaptă. Cum să fiu aptă de a conduce biserica? Eram egoistă, mârșavă, șireată, înșelătoare și meschină! Cele mai usturătoare mi s-au părut cuvintele lui Dumnezeu care spun că El detestă și disprețuiește pe cei care caută să se facă plăcuți și că nu-i mântuiește, iar potrivit predicilor, casa lui Dumnezeu refuză ferm să-i accepte pe aceștia drept conducători, căci sunt răi la inimă și nu pot decât dăuna sălașului lui Dumnezeu și fraților și surorilor lor. Însă, apărându-i și acoperindu-i pe conducătorii falși, Îl ofensasem deja pe Dumnezeu, Îi ofensasem firea, așa că m-am dus dinaintea Lui și m-am rugat: „Dumnezeule, Ți-am încălcat voia iar și iar. Știam prea bine adevărul, dar nu l-am practicat și am dăunat astfel lucrării bisericii. Sunt gata să-Ți primesc blestemele și pedeapsa. Indiferent cum mă vei trata pe viitor, sunt gata să mă supun și să mă căiesc în fața Ta.”

Am început să mă întreb de ce încercam să mă fac plăcută și nu reușeam să practic adevărul când mi se întâmpla ceva. Ce anume mă controla? Mai apoi, am citit un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Satana îi corupe pe oameni prin educație și influența guvernelor naționale, a celebrității și măreției. Aberațiile lor au devenit viața și natura omului. «Fiecare pentru sine, iar ceilalți cum le e norocul» este o bine-cunoscută zicală satanică care a fost insuflată în fiecare și a devenit viața umană. Există alte câteva cuvinte ale filosofiei de viață, care sunt, de asemenea, ca acestea. Satana folosește frumoasa cultură tradițională a fiecărei națiuni pentru a educa oamenii, determinând omenirea să cadă și să fie înghițită de un abis nemărginit al distrugerii, în final, oamenii sunt distruși de Dumnezeu pentru că ei îl slujesc pe Satana și I se opun lui Dumnezeu. […] Există încă multe otrăvuri satanice în viața oamenilor, în modul în care ei gestionează lucrurile, în comportamentul lor și în tratarea celorlalți; practic, ei nu au nici măcar o fărâmă de adevăr o fărâmă de adevăr. De exemplu: toate filosofiile lor de viață, modurile lor de a face lucrurile și maximele lor sunt pline de otrăvurile marelui balaur roșu și toate vin de la Satana. Așadar, toate lucrurile care curg prin oasele și sângele oamenilor sunt toate lucrurile Satanei. Toți acei oficiali, cei ce sunt la putere și cei ce dobândesc succesul au propriile lor căi și secrete pentru succes. Nu sunt oare acele secrete perfect reprezentative pentru natura lor? […] Omul a fost corupt prea profund de Satana. Veninul Satanei curge prin sângele fiecărei persoane, iar natura omului este vizibil coruptă, rea și reacționară, plină de filosofiile Satanei și cufundată în ele – este în totalitate o natură răzvrătită împotriva lui Dumnezeu. Iată de ce oamenii I se împotrivesc lui Dumnezeu și I se opun” („Cum să cunoști natura omului” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Citind cuvântul lui Dumnezeu, am aflat sursa comportamentului meu amabil. O făceam fiindcă fusesem educată de mică de către PCC și eram impregnată cu tot felul de filosofii, logică și reguli laice, precum: „Fiecare om pentru el însuşi şi diavolul îl ia pe cel mai din spate”, „Oamenii nu sunt nişte sfinţi; cum pot ei să fie fără defecte?” „Când vezi o greșeală, mai bine nu spune multe”, ca și: „Păstrează liniştea pentru auto-protecţie şi caută doar să scapi de vină”, „Păstrarea tăcerii asupra greşelilor prietenilor buni face o prietenie lungă şi bună”, și așa mai departe. Toate astea îmi erau adânc întipărite în inimă și mă conduceam după ele. Deveneam tot mai arogantă, încrezută, egoistă, mârșavă, șireată și înșelătoare. Făcusem din asta deviza mea de viață. Urmărind să mă înțeleg bine cu oamenii, le observam cu atenție fiecare vorbă și expresie și tratam toate relațiile mele cu mare băgare de seamă. Căutam să fac pe plac, urmam calea mediocrității, nu jigneam pe nimeni, nu îndrăzneam să rostesc adevărul sau să susțin dreptatea și trăiam fără pic de demnitate. Când au apărut conducători falși în biserică, de teamă c-o jignesc pe sora Liu, mi-am abandonat principiile, am ales să fiu o lașă și le-am permis să le facă rău fraților și surorilor mele și să îngreuneze lucrarea casei lui Dumnezeu. Cum să mă pot considera un om bun? Eram neagră la suflet, un om „amabil”, o sclavă mârșavă a Satanei. Îmi lipsea orice urmă de curaj sau de dreptate. Dacă aș fi analizat-o și aș fi ajutat-o pe sora Liu din timp, poate că n-ar fi comis atâtea fărădelegi, lucrarea casei lui Dumnezeu și intrarea în viață a fraților și surorilor n-ar fi fost împiedicate și nu aș fi ofensat firea lui Dumnezeu. Așadar, am văzut în cele din urmă că a mă conduce după aceste filosofii laice, satanice și a face pe placul tuturor era de natură doar să facă rău oamenilor și să-i distrugă, ca și pe mine. Faptele mi-au scos la iveală, în sfârșit, că aceste filosofii, logica și regulile laice, satanice pot doar să înșele și să corupă oamenii. Ele sunt în contradicție cu cuvintele lui Dumnezeu și cu adevărul. Când ne conducem după aceste filosofii satanice, indiferent cât de buni, blânzi sau agreabili am părea, rămânem șireți, înșelători, mârșavi și jalnici. Dacă nu practicăm adevărul, nu ne căim și nu ne schimbăm, vom fi sigur abandonați și eliminați de către Dumnezeu.

Mai apoi, am citit alt pasaj din cuvântul lui Dumnezeu: „Dumnezeu are natura onestității și astfel, puteți avea mereu încredere în cuvântul Său. În plus, acțiunile Lui sunt fără greșeală și mai presus de orice îndoială. Acesta este motivul pentru care lui Dumnezeu Îi plac aceia care sunt absolut cinstiți cu El” („Trei avertismente” din Cuvântul Se arată în trup). „Faptul că Dumnezeu cere oamenilor să fie cinstiți dovedește că El îi detestă cu adevărat pe cei care sunt înșelători și că Lui nu-i plac oamenii înșelători. Faptul că lui Dumnezeu nu-I plac oamenii înșelători înseamnă că Lui nu Îi plac acțiunile, firea și motivațiile lor; adică, Lui nu-I place cum fac ei lucrurile. Prin urmare, dacă vrem să-I facem pe plac lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să ne schimbăm acțiunile și felul în care existăm” („Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). „Odată ce ai credință, atunci când vii înaintea lui Dumnezeu, dar încă trăiești în aceeași veche manieră, este oare credința ta în Dumnezeu semnificativă? Este valoroasă? Scopurile și principiile vieții tale și modul în care trăiești nu s-au schimbat, iar singurul lucru ce te situează deasupra necredincioșilor este recunoașterea lui Dumnezeu. Pari să-L urmezi pe Dumnezeu, dar firea vieții tale tot nu s-a schimbat deloc. În cele din urmă, nu vei fi mântuit. Așa stând lucrurile, nu este aceasta doar o credință goală și o bucurie goală?” („Doar prin punerea în practică a adevărului p oți rupe legăturile unei firi corupte” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). După ce am citit cuvântul lui Dumnezeu, am înțeles că, în esența Sa, Dumnezeu e corect. Îi plac oamenii cinstiți și-i detestă pe cei înșelători. Cât timp m-am condus după aceste filosofii satanice, concepțiile mele și felul în care mă comportam nu s-au schimbat deloc. Eram asemeni necredincioșilor. Indiferent câți ani aș fi crezut astfel în Dumnezeu, n-aveam să câștig vreodată adevărul sau mântuirea deplină. Numai cei care practică adevărul, care sunt onești, care nu poartă în inimi înșelăciunea, care au curajul să respecte principiile adevărului, care au sentimentul dreptății și care sunt de partea lui Dumnezeu în tot și toate și țin seama de voia Lui sunt cei iubiți de Dumnezeu și pot fi mântuiți pe deplin de către El! După ce am înțeles ce îmi cere Dumnezeu, m-am rugat Lui și am jurat să mă căiesc, să practic adevărul și să fiu un om onest.

După câteva luni, am observat că noul meu partener, fratele Li, se exprima mereu prin platitudini și doctrine și se fălea la adunări. Am avut mai multe părtășii cu el pe tema asta, dar n-am văzut nicio ameliorare, așa că le-am comunicat superiorilor. Dar apoi, ei mi-au cerut să-i analizez și să-i demasc comportamentul și m-am intimidat, de parcă-mi legase cineva limba, fiindcă fratele Li își făcea datoria acolo de mai mult timp decât oricine. Era văzut ca un fel de prezbiter și mă ajutase în trecut în munca mea. Dacă-i demascam starea, ce-ar fi crezut despre mine? S-ar fi simțit jignit? Apoi, am citit acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Dacă ai motivațiile și perspectiva unei «persoane drăguțe», întotdeauna vei cădea și vei eșua în asemenea chestiuni. Ce ar trebui deci să faci în acele situații? Când te confrunți cu astfel de lucruri, trebuie să te rogi lui Dumnezeu. Cere-I să-ți dea tărie și să-ți îngăduie să te ții de principiu, să faci ceea ce ar trebui să faci, să rezolvi lucrurile conform cu principiul, să rămâi pe poziție și să împiedici orice vătămare să vină asupra lucrării casei lui Dumnezeu. Dacă ești capabil să-ți părăsești propriile interese, reputația și punctul de vedere de «persoană drăguță» și dacă faci ceea ce ar trebui să faci, dintr-o inimă onestă, neîmpărțită, atunci îl vei fi învins pe Satana și vei fi dobândit acest aspect al adevărului” („Doar atunci când te cunoști pe tine însuți poți urmări adevărul” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Acest pasaj din cuvântul lui Dumnezeu mi-a arătat limpede că asta mi se întâmpla fiindcă Dumnezeu mă punea la încercare și-mi dădea o ocazie să mă căiesc. Dumnezeu voia să vadă cum mă descurc. Nu trebuia să-mi mai permit să-mi protejez relațiile cu ceilalți, ca înainte. Trebuia să pun pe primul loc lucrarea bisericii, să practic adevărul și să susțin dreptatea. Dacă fratele Li era un om care căuta adevărul, putea folosi părtășia și analiza ca să mediteze la asta și să se înțeleagă pe sine, lucru care i-ar fi ajutat la intrarea în viață și prin care ar fi evitat fărădelegile ulterioare. Așadar, m-am dus la fratele Li și i-am demascat și i-am analizat stările și comportamentele pe rând, prin cuvintele lui Dumnezeu. Ceea ce m-a surprins a fost că nu numai că nu mi-a purtat ranchiună, ci a și spus, cu căință: „Dacă nu m-ai fi demascat și nu m-ai fi analizat așa, n-aș fi aflat niciodată ce probleme am. Chiar am nevoie să meditez și să câștig intrarea.” M-au mișcat mult cuvintele fratelui Li, când le-am auzit. Îmi făcusem griji că, dacă-l demasc, mi-ar fi purtat ranchiună, dar asta era numai în imaginația mea. În momentul acela, am simțit cu adevărat că practicarea adevărului și sinceritatea îți aduc calm și liniște sufletească și te apropie tot mai mult de Dumnezeu. De asemenea, am simțit nemijlocit că singura cale de a proteja lucrarea casei lui Dumnezeu e să practici adevărul și să procedezi conform principiilor. Asta e singura cale de a ne ajuta frații și surorile.

Prin judecata și mustrarea lui Dumnezeu, unele dintre vederile mele eronate s-au modificat, iar firea mea satanică șireată, abilă, egoistă și mârșavă s-a schimbat într-o oarecare măsură. Acum, când observ corupție la frații și surorile mele sau când se procedează în moduri care trădează principiile adevărului, nu-i mai acopăr, nu-i mai protejez, nici nu mai încerc să-mi protejez relațiile cu oamenii. Pot să practic în mod conștient adevărul, să am părtășie, să ajut, să atrag atenția și să demasc. Chiar dacă uneori încă mai ezit și mă mai tem să nu-i jignesc pe alții, pot să mă rog lui Dumnezeu, să mă lepăd de mine, să practic conform principiilor adevărului și să nu mă mai conduc după filosofiile satanice. Printr-o astfel de practică, mă simt mult mai calmă și mai stabilă. E foarte eliberator. Am reușit să fac aceste schimbări și să câștig toate astea numai și numai în urma judecății și mustrării cuvintelor lui Dumnezeu.

Anterior: Lanțurile faimei și câștigului

Înainte: Rămânând fidelă îndatoririi mele

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Eliberarea inimii

deZheng Xin, Statele Unite Dumnezeu Atotputernic spune: „Lucrarea făcută de Dumnezeu în această epocă este în principal furnizarea...

Fuga din „bârlogul tigrului”

de Xiaoyou, China Mă numesc Xiaoyou și am 26 de ani. În trecut, eram de confesiune catolică. Când eram mică, mergeam cu mama la biserică...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte