Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Lucrare și intrarea (4)

Dacă omul poate respecta cu adevărat lucrarea Duhului Sfânt, viața lui ar răsări repede ca un bambus după o ploaie de primăvară. Judecând după statutul actual al celor mai mulți oameni, nimeni nu acordă nicio importanță vieții. În schimb, oamenii acordă importanță unor aspecte neînsemnate de suprafață. Sau se grăbesc ca frunza-n vânt și lucrează fără țintă, fără niciun scop, fără să știe în ce direcție să meargă și, cu mult mai puțin, către cine. Ei doar „se ascund cu umilință”. Adevărul este că puțini dintre voi știți intențiile lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. De abia dacă vreunul dintre voi cunoaşte amprenta lui Dumnezeu și chiar mai puțini știu care va fi realizarea finală a lui Dumnezeu. Cu toate acestea, toată lumea, prin propria voință, acceptă disciplina și grija din partea celorlalţi, de parcă s-ar pregăti[1]și ar aștepta ziua când vor reuşi, în cele din urmă, şi se vor putea relaxa. Nu voi face niciun comentariu despre aceste „minuni” printre oameni, dar există un punct pe care trebuie să-l înțelegeți cu toții. În momentul de faţă, majoritatea oamenilor progresează spre anomalie[2], pașii lor marșând deja spre un punct mort[3]. Poate că mulți oameni cred că Shangri-La este ceea ce îşi doresc toți oamenii, crezând că acesta este locul libertății. De fapt, nu este. Sau se poate spune că oamenii s-au rătăcit deja. Dar, indiferent de ceea ce fac oamenii, tot vreau să vorbesc despre în ce ar trebui să intre omul. Meritele și neajunsurile mulțimilor nu sunt subiectul principal al acestui discurs. Sper că toți frații și surorile vor putea să primească cuvintele Mele pur și precis și să nu înțeleagă greșit intenția Mea.

Dumnezeu este încarnat în continentul chinez, în ceea ce compatrioții din Hong Kong și Taiwan numesc interiorul țării. Când Dumnezeu a venit de sus pe pământ, nimeni din ceruri și de pe pământ nu a știut despre asta, căci acesta este adevăratul sens al revenirii lui Dumnezeu într-un mod ascuns. El a avut trup, lucrând și trăind de mult timp, dar nimeni nu a știut despre aceasta. Chiar și în ziua astăzi, nimeni nu o recunoaște. Poate că aceasta va rămâne o enigmă veșnică.Venirea lui Dumnezeu în trup de data aceasta nu este ceva de care cineva să poată fi conştient. Indiferent de cât de mare și de puternică este lucrarea Duhului, Dumnezeu rămâne întotdeauna liniștit, fără să se dea de gol niciodată. Se poate spune că este ca și cum această etapă a lucrării Sale are loc în împărăția cerească. Chiar dacă este perfect evidentă pentru toată lumea, nimeni nu o recunoaște. Când Dumnezeu va termina această etapă a lucrării Sale, toţi se vor trezi din visul lor lung și își vor schimba atitudinea lor trecută[4]. Îmi amintesc că Dumnezeu spunea odată: „Venirea în trup de data asta este ca o cădere în cușca tigrului.” Ceea ce înseamnă acest lucru este faptul că, pentru că această rundă a lucrării lui Dumnezeu L-a făcut pe Dumnezeu să vină în trup și să se nască în locuinţa marelui balaur roșu, venirea Lui pe pământ de această dată este însoțită și mai mult de pericole extreme. El Se confruntă cu cuțite, arme și cluburi; El Se confruntă cu ispita; El Se confruntă cu mulțimile care au priviri ucigașe. Riscă să fie ucis în orice moment. Dumnezeu a venit într-adevăr cu mânie. Cu toate acestea, El a venit pentru a face lucrarea de desăvârșire, adică a face a doua parte a lucrării Sale, care continuă după lucrarea de răscumpărare. De dragul acestei etape a lucrării Sale, Dumnezeu a consacrat gândire și îngrijire maxime și folosește toate mijloacele imaginabile pentru a evita asalturile ispitei, ascunzându-Se cu umilință și fără a-Și etala identitatea. În salvarea omului de pe cruce, Isus termina doar lucrarea de răscumpărare; El nu făcea o lucrare de desăvârșire. Astfel, doar jumătate din lucrarea lui Dumnezeu a fost făcută și finalizarea lucrării de răscumpărare a fost doar jumătate din întreg planul Său. Pe măsură ce noua epocă era pe cale să înceapă, iar cea veche pe cale să se încheie, Dumnezeu Tatăl a început să delibereze a doua parte a lucrării Sale și a început să se pregătească pentru ea. În trecut, această întrupare din zilele cele de pe urmă poate că nu a fost profețită și, prin urmare, aceasta a pus bazele pentru caracterul tainic sporit care înconjura venirea lui Dumnezeu în trup de data aceasta. La revărsatul zorilor, neştiut de nimeni, Dumnezeu a venit pe pământ și Şi-a început viața în trup. Oamenii nu au fost conștienți de acest moment. Poate că ei erau adormiți cu toții, poate că mulți care erau treji aşteptau și poate că mulți se rugau tăcut lui Dumnezeu din ceruri. Cu toate acestea, în rândul acestor mulți oameni, nimeni nu știa că Dumnezeu ajunsese deja pe pământ. Dumnezeu a lucrat astfel ca să-Şi îndeplinească cu mai multă ușurință lucrarea și să obțină rezultate mai bune și ca să evite și mai multe ispite. După ce pauza de somn de primăvară a omului se va sfârşi, opera lui Dumnezeu va fi de mult timp terminată și El va pleca, apropiindu-Şi de sfârșit viața de călător și vizitator pe pământ. Deoarece lucrarea lui Dumnezeu presupune ca Dumnezeu să acționeze și să vorbească personal, și pentru că omul nu are cum să-L ajute, Dumnezeu a suferit o durere extremă pentru a veni pe pământ ca să facă lucrarea El Însuși. Omul nu este în stare să-L înlocuiască pe Dumnezeu în lucrarea Lui. De aceea, Dumnezeu a riscat pericole de câteva mii de ori mai mari decât cele din timpul Epocii Harului pentru a ajunge la locul în care locuieşte marele balaur roșu ca să-Și facă propria lucrare, ca să-Și pună toată gândirea și grija pentru a răscumpăra acest grup de oameni săraci, răscumpărând acest grup de oameni împrăștiați într-o grămadă de gunoi. Chiar dacă nimeni nu știe de existența lui Dumnezeu, Dumnezeu nu este tulburat pentru că este foarte benefic pentru lucrarea lui Dumnezeu. Toată lumea este cumplit de rea, deci cum poate cineva să tolereze existența lui Dumnezeu? De aceea Dumnezeu este mereu tăcut pe pământ. Indiferent de cât de excesiv de crud este omul, Dumnezeu nu pune nimic la inimă, ci doar continuă să facă lucrarea pe care trebuie să o facă pentru a îndeplini însărcinarea importantă pe care Tatăl ceresc I-a dat-o. Cine dintre voi a recunoscut frumusețea lui Dumnezeu? Cine arată mai multă considerație pentru povara lui Dumnezeu Tatăl decât o face Fiul Său? Cine poate înțelege voia lui Dumnezeu Tatăl? Duhul lui Dumnezeu Tatăl din ceruri este adesea tulburat și Fiul Său pe pământ se roagă adesea privind voința lui Dumnezeu Tatăl, îngrijorându-I inima. Există cineva care cunoaște dragostea lui Dumnezeu Tatăl față de Fiul Său? Există cineva care știe cum Fiul preaiubit Îi duce dorul lui Dumnezeu Tatăl? Chinuiți între cer și pământ, cei doi se uită continuu unul după celălalt de departe, alături Unul de Altul în Duh. Of, omenire! Când veți fi atenți la inima lui Dumnezeu? Când veți înțelege intenția lui Dumnezeu? Tatăl și Fiul S-au bazat întotdeauna Unul pe Celălalt. De ce ar trebui Ei să fie separați, Unul în cer, sus, și Unul pe pământ, jos? Tatăl Își iubește Fiul, așa cum Fiul îl iubește pe Tatăl Său. De ce ar trebui, atunci, să aștepte El cu un astfel de dor și să dorească cu o asemenea nelinişte? Deși Ei nu au fost separați pentru mult timp, știe oare cineva că Tatăl a fost deja preocupat multe zile și nopți și că de mult timp așteaptă întoarcerea rapidă a Fiului Său? El observă, El stă în tăcere, El așteaptă. Totul este pentru întoarcerea rapidă a Fiului Său preaiubit. Când va fi din nou cu Fiul care rătăcește pe pământ? Chiar dacă odată împreună, vor fi împreună pentru veșnicie, cum poate El să suporte miile de zile și nopți de separare, Unul sus în ceruri și Unul pe pământul de dedesubt? Zeci de ani pe pământ sunt ca mii de ani în ceruri. Cum ar putea Dumnezeu Tatăl să nu-și facă griji? Când Dumnezeu vine pe pământ, El trăiește multele vicisitudini ale lumii umane, la fel cum face omul. Dumnezeu Însuși este nevinovat, deci de ce să-L lăsăm pe Dumnezeu să sufere aceeași durere ca și omul? Nu este de mirare că Dumnezeu Tatăl îi duce dorul atât de urgent Fiului Său; cine poate înțelege inima lui Dumnezeu? Dumnezeu îi dăruiește omului prea mult; cum poate omul să răsplătească în mod adecvat inima lui Dumnezeu? Cu toate acestea, omul îi dă lui Dumnezeu prea puțin; cum ar putea Dumnezeu să nu fie îngrijorat?

Abia dacă unul dintre oameni înțelege inima importantă a lui Dumnezeu, deoarece calibrul oamenilor este prea scăzut și sensibilitatea lor spirituală este destul de plictisitoare și pentru că ei nici nu observă, nici nu bagă de seamă ce face Dumnezeu. Deci Dumnezeu continuă să-și facă griji pentru om, ca și când natura umană blestemată a omului ar putea izbucni în orice moment. Acest lucru arată şi mai mult că venirea lui Dumnezeu pe pământ este însoțită de mari ispite. Dar, de dragul desăvârşirii unui grup de oameni, Dumnezeu, plin de slavă, i-a spus omului toate intențiile Sale, fără a ascunde nimic. El a hotărât ferm să desăvârșească acest grup de oameni. Prin urmare, indiferent de greutăți sau de ispite, El se uită într-o parte și ignoră totul. El doar Își face lucrarea liniștit, crezând cu tărie că într-o zi, când Dumnezeu va câştiga slavă, omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și crezând că, atunci când omul va fi desăvârșit de Dumnezeu, el va înțelege pe deplin inima lui Dumnezeu. Chiar acum pot exista oameni care Îl ispitesc pe Dumnezeu sau nu-L înțeleg pe Dumnezeu sau Îl învinovățesc pe Dumnezeu; Dumnezeu nu pune nimic dintre acestea la inimă. Când Dumnezeu va coborî în slavă, oamenii vor înțelege cu toții că tot ce face Dumnezeu este pentru bunăstarea omenirii, iar oamenii vor înțelege cu toții că tot ce face Dumnezeu este pentru ca omenirea să poată supraviețui mai bine. Venirea lui Dumnezeu este însoțită de ispite, iar Dumnezeu vine, de asemenea, cu măreție și mânie. Când Dumnezeu îl va lăsa pe om, El va fi câștigat deja slavă și El va pleca pe deplin încărcat cu slavă și cu bucuria întoarcerii. Dumnezeul care lucrează pe pământ nu pune lucrurile la inimă, indiferent de modul în care oamenii Îl resping. El doar Își face lucrarea Lui. Crearea lumii de către Dumnezeu e veche de mii de ani, El a venit pe pământ pentru a face o lucrare incomensurabilă și a experimentat pe deplin respingerea și defăimarea lumii umane. Nimeni nu salută venirea lui Dumnezeu; toată lumea Îl privește cu ochi reci. În decursul acestor greutăți de mai multe mii de ani, comportamentul omului a zdrobit de mult inima lui Dumnezeu. El nu mai acordă atenție răzvrătirii oamenilor ci, în schimb, face un plan separat pentru a transforma și a purifica omul. Bătaia de joc, defăimarea, persecuția, necazul, suferința răstignirii, excluderea din partea omului și altele pe care Dumnezeu le-a trăit în trup – Dumnezeu le-a cunoscut destul. Dumnezeu în trup a suferit în întregime mizeria lumii umane. Duhul lui Dumnezeu Tatăl din ceruri a găsit cu mult timp în urmă astfel de priveliști ca fiind insuportabile și Și-a întors capul și a închis ochii, așteptând ca Fiul Său preaiubit să se întoarcă. Tot ceea ce-Și doreşte El este ca toți oamenii să asculte și să se supună, să poată simți o mare rușine în fața trupului Lui și să nu se răzvrătească împotriva Lui. Tot ce Își dorește este că toți oamenii să creadă că Dumnezeu există. El a încetat de mult să ceară mai multe de la om pentru că Dumnezeu a plătit un preț prea mare şi, totuși, omul stă fără grijă[5], nepunând deloc lucrarea lui Dumnezeu la inimă.

Deși discuţia Mea de astăzi despre lucrarea lui Dumnezeu este plină de multe„cuvinte fărăfundament”[6], are o mare relevanță pentru intrarea omului. Vorbesc doar despre lucru și apoi vorbesc despre intrare, dar niciun aspect nu este dispensabil, iar când sunt combinate, aceste două aspecte sunt chiar mai benefice pentru viața omului. Cele două aspecte sunt complementare[7]și foarte benefice, determinându-i pe oameni să înțeleagă mai mult voința lui Dumnezeu și să promoveze relația oamenilor cu Dumnezeu. Prin discuția de astăzi despre lucrare, relația oamenilor cu Dumnezeu este îmbunătățită şi mai mult, înțelegerea reciprocă este aprofundată și omul este capabil să acorde mai multă considerație și atenție poverii lui Dumnezeu; omul poate simți ceea ce simte Dumnezeu, avea mai multă încredere în a fi schimbat de Dumnezeu și așteapta reapariția lui Dumnezeu. Aceasta este singura cerere a lui Dumnezeu pentru omul de astăzi – să trăiască imaginea celui care-L iubește pe Dumnezeu, astfel încât lumina cristalizării înțelepciunii lui Dumnezeu să lumineze în epoca întunericului și astfel încât viața omului să lase în urmă o pagină radiantă în lucrarea lui Dumnezeu, strălucind pentru totdeauna la Răsărit, cerând atenția lumii și admirația tuturor. Aceasta, cu siguranță, este intrarea mai bună pentru cei care îl iubesc pe Dumnezeu astăzi.

Note de subsol:

1. „Pregătit” este folosit ironic.

2. „Anomalie” indică faptul că intrarea oamenilor este deviantă, iar experiențele lor unilaterale.

3. „Punct mort” indică faptul că oamenii merg pe o cale care este antitetică voinței lui Dumnezeu.

4. „Își vor schimba atitudinea lor trecută” se referă la modul în care concepțiile și părerile oamenilor despre Dumnezeu se schimbă odată ce îl cunosc pe Dumnezeu.

5. „A sta fără grijă” indică faptul că oamenii nu sunt îngrijorați de lucrarea lui Dumnezeu și nu o văd ca fiind atât de importantă.

6. „Cuvinte fără fundament” indică faptul că oamenii sunt în mod fundamental incapabili să înțeleagă sursa cuvintelor care sunt rostite. Ei nu știu ce se spune. Această expresie este folosită ironic.

7. „Complementare” indică faptul că, dacă două aspecte ale „lucrării” și „intrării” sunt combinate în părtășie, acest lucru este de un beneficiu mai mare pentru cunoașterea noastră despre Dumnezeu.

Anterior:Lucrare și intrare (3)

Următorul:Lucrarea și intrarea (5)

S-ar putea să vă placă și